PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV

GENERAL PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

RISCURILE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE

PROFESIONALĂ

Căderea lucrătorului la acelaşi nivel, datorită căilor de acces

alunecoase, din cauza umezelii sau nepăstrării în condiţii de curăţenie,
îndeosebi în jurul silozurilor;
Căderea lucrătorului de la înălţime atunci când se urcă pe
autovehiculele de transport (automalaxoare, etc), benzi sau silozuri şi
efectuează manevre greşite sau bruşte;
Căderea, prăbuşirea de materiale şi obiecte de pe benzile
transportoare;
Prinderea, lovirea sau strivirea de maşini, utilaje în funcţiune, din
cauza neatenţiei sau poziţionării greşite a executantului faţă de acestea;
Prinderea, lovirea sau strivirea de mijloace de transport a lucrătorilor;
Prinderea, lovirea sau strivirea cu obiecte şi materiale transportate;
Contact cu curent electric (atingere directă a instalaţiei de alimentare
cu curent electric, sau indirectă la părţile dezizolate ori deteriorate ale
benzilor).
 LEGISLAŢIA DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ.

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă (Legea nr. 319/2006):

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au

următorul înţeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi
ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor
care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori
de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii
şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere
şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare
prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care
prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire
profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în
formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi
a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de
lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în
ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate
etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor
profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale
organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de
traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane
angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală
profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării
unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori
biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită
în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat
sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini
acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în
clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria
întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării
activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală
căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în
orice moment;
m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau
specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii
în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate
având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului
de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi
a altor persoane participante la procesul de muncă;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia,
incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar
ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil
să producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara
întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale
care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat
incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care
unii factori determinanţi sunt de natură profesională.
 Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii,
angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau
reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale,
toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau
unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei
funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii
lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii
adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc
aceşti lucrători.
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în
conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite
din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare
sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care
pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de
muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor
prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale
maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să
utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice
situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol
pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a
sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau
angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât
este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe
dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă
şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate,
în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi
participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le
desfăşoară.
 Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobată
de H.G. nr. 1425/2006:

Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în
conformitate cu art. 18 din lege, şi pot desfăşura următoarele activităţi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
securitate şi sănătate în muncă;
b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de
securitate şi sănătate în muncă;
d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi
sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor
legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Codul Muncii (Legea nr. 53/2003):

Art. 257. Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu

consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Art. 258. Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele
categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii şi al inlaturarii
oricărei forme de încălcare a demnităţii;
 c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale
salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale
specifice.
Art. 259. (1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariaţilor
prin grija angajatorului şi isi produce efectele fata de salariaţi din momentul
incunostintarii acestora.
(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul
regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul
regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de munca
aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Art. 260. Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului
intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259.
Art. 261. (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu
privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada
încălcării unui drept al sau.
(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este
de competenta instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30
de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a
sesizării formulate potrivit alin. (1).
 Răspunderea disciplinară
Art. 263. (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având
dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de
câte ori constata ca aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o fapta în legatura cu munca şi care consta
într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care
acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual
de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele şi dispoziţiile
legale ale conducătorilor ierarhici.
 H.G. nr. 1091/2006:Anexa nr. 2

Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate

deja în folosinţă

1. Observaţie preliminară
Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori
caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun
acest lucru.
2. Stabilitate şi rezistenţă
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o
rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu
prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în
mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau
atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă
tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au
acces la părţi ale instalaţiei.
4. Căi şi ieşiri de urgenţă
4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să
conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii
cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de
urgenţă.
 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de ieşiri de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât
să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar
avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate
cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie
amplasată în locurile corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces
spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi
utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu
iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se
întrerupe alimentarea cu energie electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe
care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor
prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de
muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea
incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de
alarmă.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie
uşor accesibile şi uşor de manevrat.
 Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în
locuri corespunzătoare.

6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de
muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi
cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie
menţinut în stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru
este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin
posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama
de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de
serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru
acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a
acestor încăperi.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă
iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat
pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
 8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi
riscurilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute
cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.
9. Uşi şi porţi
9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea
vederii.
9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou
transparent.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone
trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să
evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt
autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihnă
11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului
activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut,
impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi
pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau
în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în
timpul pauzelor.
11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi
scaune cu spătar.
 11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului
cauzal de fumul de tutun.
12. Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a
se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare
corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru
specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să
se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.
13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să
îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase,
umiditate, murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie
separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a
vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.
13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în
apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-
uri şi chiuvete.
 13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă
caldă, dacă este necesar).
13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea
separată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată
utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor
accesibile.
15. Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru
utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate
astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de
posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă
este necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe
exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
 c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol
sau să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete
care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie
la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace
tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin
unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-
telefon, cameră de luat vederi şi monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de
particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman,
precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale
mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul
activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru
manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi
asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se
realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului
tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă
prevederile reglementărilor în vigoare.
 19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu
scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi
funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,
corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie
asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru
perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).
19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să
asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor
inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se
stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de
caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului
membrelor superioare.
19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului,
precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de
organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a
materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul
intervine direct.
 H.G. nr.1048/2006:Anexa 3
LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care
pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

1. Protecţia capului (protecţia craniului)

Căşti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea
schelelor şi locurilor de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi
demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe
schele şi de demolări;
- lucrări în şanţuri;
- terasamente şi lucrări în piatră;
- lucrări în cariere, excavări la suprafaţă, halde;
- lucrări în vecinătatea dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a
transportoarelor;
- lucrări la instalaţii de concasare fină;
- lucrări la silozuri, buncăre şi conducte;
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun
montarea şi demontarea cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
 - lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere
metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie
antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări în locuri cu zgomot peste limita admisă;
la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare
corozive;
Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
 Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor
care prezintă riscul ca mănuşa să fie prinsă;
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
 H.G. nr. 971/2006: Anexa nr. 1
CERINŢE MINIME GENERALE
privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă

1. Observaţii preliminare
1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate, în conformitate cu obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din
hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele specifice
prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.
1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de
securitate şi/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile
generale privind interşanjabilitatea şi complementaritatea acestora.
1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate
numai pentru a transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta
hotărâre.
2. Modalităţi de semnalizare
2.1. Semnalizare permanentă
2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o
obligaţie, precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea
mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea
panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de
securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi
identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a
incendiilor.
2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă
conform prevederilor anexei nr. 3.
 2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a
persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate
şi/sau cu panouri.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de
securitate.
2.2. Semnalizarea ocazională
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale
luminoase, semnale acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de
interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea
pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi
pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc
sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un
gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor
3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu
obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de
semnalizare care conţin o culoare de securitate:
 Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Semnal de interdicţie Atitudini periculoase

Stop, oprire, dispozitiv de

Pericol-alarmă oprire de urgenţă
Roşu Evacuare

Materiale şi echipamente de
prevenire şi stingere a Identificare şi localizare
incendiilor

Galben sau Atenţie, precauţie

Semnal de avertizare
galben-oranj Verificare

Comportament sau acţiune

specifică
Albastru Semnal de obligaţie Obligaţia purtării
echipamentului individual de
protecţie

Uşi, ieşiri, căi de acces,

Semnal de salvare sau de
echipamente, posturi,
Verde prim ajutor
încăperi

Situaţie de securitate Revenire la normal

 CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII ŞI
NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
ÎN MUNCĂ.

Accidentele de muncă afectează negativ toate elementele sistemului

de muncă – executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă şi mediul
de muncă.

Consecinţe asupra executantului. În contextul procesului de muncă,

omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al
unei sarcini de muncă. Fiecăruia îi sunt asociate o serie de valori şi
caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa, sănătatea, capacitatea creativă,
respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile şi cunoştinţele.
Accidentele de muncă au repercusiuni asupra ambelor categorii de
valori: psiho-fiziologice, economice, financiare etc.
Consecinţe asupra sarcinii de muncă. Consecinţa directă o constituie
neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea la timp.
Consecinţe asupra mijloacelor de muncă . În urma accidentelor de
muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale
mijloacelor propriu-zise de muncă, dar şi ale obiectelor muncii (cazul
exploziilor, incendiilor etc.).
Consecinţe asupra mediului de muncă. Ambele categorii de mediu,
fizic şi social, pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă. Mediul
fizic prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate, iar
mediul social sub forma stressului suportat de cei aflaţi la locurile de muncă
apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.
 Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – împarte
consecinţele accidentelor de muncă, în:

a). consecinţe la nivelul individului, respectiv:

a.1. al victimei – suferinţă fizică datorată agresiunii suportate, a incapacităţii
temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de
a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor etc.
a.2. al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă, stress psihic, diminuarea
veniturilor familiale etc.

b). consecinţe la nivelul angajatorului (microeconomic):

b.1. pierderi de producţie , pierderi de capacităţi de producţie potenţiale,
deteriorări şi distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de
muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.
c). consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):
c.1. cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea
potenţialului creator.
 MĂSURILE LA NIVELUL UNITĂŢII PRIVIND ACORDAREA
PRIMULUI AJUTOR,
STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA LUCRĂTORILOR.

Riscurile de accidentare a lucrătorilor de la acest loc de muncă pot

cauza plăgi, fracturi, electrocutări sau arsuri.

PRIMUL AJUTOR

A. În caz de hemoragie (plăgi):

Hemoragie – este numită scurgerea sângelui din vasele sangvine la lezarea
integrităţii pereţilor lor.
În dependenţă de ce vas este afectat diferenţiem hemoragia: arterială,
venoasă, capilară si mixtă.
În caz de hemoragie externă, sângele se revarsă în mediul extern. În caz de
hemoragie internă – se revarsă în cavităţile organismului. Hemoragia
arteriala se caracterizează prin sânge de culoare roşu aprins, pulsativ, în
ritmul bătăilor cardiace. Hemoragia venoasă – sângele are o culoare vişinie
întunecată, se prelinge lent, fără semne de stopare desinestătătoare. In caz de
hemoragie dintr-o vena magistrala este posibila pulsatia in ritmul respiratiei.
In caz de hemoragie capilara sangele se elimina egal de pe toata suprafata
plagii.
Primul ajutor in caz de hemoragie depinde de caracterul ei si consta in
oprirea provizorie si transportarea sinistratului la cea mai apropiata institutie
medicala. In majoritatea cazurilor hemoragia poate fi oprita prin pansament
obisnuit sau compresiv. Garoul se aplica numai in caz de hemoragie arteriala
masiva, atunci, cind prin alte metode nu este posibila stoparea. In caz de
hemoragie masiva, pentru prevenirea pierderii mari de sange, pina la
aplicarea garoului sau pansamentului este necesar de fixat artera la locurile
prestabilite ale scheletului osos, acolo unde se palpeaza bine pulsul.

B. În fracturi:
Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a acordat ajutorul minimal
necesar: efectuarea reanimarii cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei,
imobilizarea de transport, bandajarea ranilor si a arsurilor, administrarea
preparatelor analgetice.
Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a facut triajul (clasificarea)
sinistratilor, pentru a stabili ordinea – cine si cind, cu ce transport va fi
evacuat.
Daca la transportarea pacientilor va avea loc un haos, cineva ar putea
castiga putin, iar majoritatea sinistratilor ar putea sa-si piarda viata,
neajungind pina la spital !
Ceea ce se pare a fi un lucru simplu si de o importanta mica – are din
contra importanta destul de mare.
In folosul pacientului este ca acordarea ajutorului, cit si transportarea, sau
imbarcarea in transport sa fie facuta de catre 3-4 sau mai multi salvatori; in
timp ce triajul trebuie sa fie facut de cit mai putine persoane – 1-2 specialisti
bine pregatiti in acest domeniu. De aceasta depinde mult viata si soarta
sinistratilor.
Pentru transportare trebuie folosite brancarde si scuturi (scinduri lungi)
standarde, iar in caz de lipsa sau insuficienta a lor – pe brancarde
improvizate. Sinistratii cei mai gravi se vor transporta pe brancardele
(scuturile) standarde, iar cei mai usori – pe cele improvizate! Targile
improvizate pot fi facute din diferite mijloace: bete, scinduri, haine de iarna
sau de vara, schiuri si betele de la ele, cearsafuri mari sau alte bucati de
panza, plapume, etc.
In unele cazuri, la distante scurte, la extragerea din masinile accidentate,
din gropi, sinistratii pot fi transportati si pe mini de 1 sau 2 salvatori.
Schimbarea sinistratului de pe pamint pe o targa sau scut, mai ales atunci
cind se presupun (sau la sigur sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale,
oaselor bazinului si a oaselor mari, se va face obligator de 4-5 salvatori (4
din ei vor schimba pacientul iar unul va manipula cu targa sau scutul sau va
coordona miscarile concomitente ale celor 4 colegi).
Este deosebit de important de a limita sau evita deplin miscarile in locul
fracturii !
Pozitia sinistratului pe targa trebuie sa fie crutatoare, sa previna aparitia
complicatiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. In unele
cazuri ii vom permite sinistratului sa ocupe singur pozitia confortabila
pentru el.
Pacientii cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul)
pe o parte pentru a evita asfixia cu mase vomitive.
Pacientii cu traume abdominale se transporta cu fata in sus si picioarele
indoite in genunchi.
Pacientii cu traume ale spatelui se transporta culcati pe o parte sau cu fata
in jos – cum le este mai usor sa se afle.
Pacientii cu traume ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, rupturi
de coaste, se vor transporta in pozitie semisezinda, la spate li se pune un val
mare din haine sau alte obiecte.
 Pacientii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se
transporta pe scut (scandura), brancarda fiind folosita doar in cazurile cind
real nu poate fi gasit nici un scut.

C. În electrocutări.
1. De intrerupt imediat accesul curentului electric catre victima !
2. Daca este posibil - de folosit in acest scop intrerupatoarele respective.
Daca nu sunt intrerupatoare in apropiere – sarma de curent electric trebuie
indepartata de la victima cu orice obiect uscat nemetalic (lemn, plastic,
cauciuc) sau cu orice obiect metalic, dar folosind manusi de cauciuc pentru
auto-protejare.
3. Daca suprafata electrica de contact nu este o sarma – incercati sa departati
victima de la sursa de curent – tragand de haina uscata sau folosind aceleasi
obiecte nemetalice.
4. Nu se permite atingerea de victima sau de sursa de curent cu minile goale
5. Nu se permite apropierea de victima, fara de mijloacele necesare de auto-
protectie, in caz de ploaie, glod, zapada !
6. Daca victima este expusa unui curent electric de inalta tensiune –
apropierea de ea se face cu pasi cit mai mici, tarand picioarele de pamint
(este posibila electrocutarea salvatorului prin formarea unui arc electric).
7. Daca victima se afla la inaltime – se vor lua masurile necesare de a evita
traumatismul in caz de cadere.

Dupa eliberarea victimei de sub curentul electric:

1. Se verifica imediat prezenta respiratiei si a batailor inimii. In caz de
necesitate se incepe imediat reanimarea. Tipic pentru reanimarea pacientilor
cu electrotraume este faptul, ca ei au mai multe sanse de supravietuire,
deoarece organismul este practic sanatos, neafectat de boli acute. In aceste
cazuri se permite prelungirea duratei de reanimare pina la 45 minute – 1 ora.
2. Daca respiratia si pulsul sunt prezente – se examineaza locurile de intrare
si de iesire a curentului electric (minile, picioarele, corpul) – acolo pot fi
prezente arsuri de diferita adancime si suprafata. In caz de depistare a
arsurilor – tactica este aceeasi ca la arsurile termice cu flacara, se aplica
pansamente sterile.
3. In caz de necesitate se dau medicamente analgetice, calmante (valeriana)
si cardiace (validol).
4. Acordarea ajutorului in caz de traumare prin fulger este aceeasi ca la
electrocutare. Starea generala a victimei este mai grava, mai des are poc
oprirea respiratiei si inimii.
Orice persoana care a suferit in urma electrotraumei, necesita internare la
spital pentru observare, indiferent de starea victimei, acceptarea sau refuzul
internarii – exista riscul de oprire brusca a inimii si respiratiei peste un
anumit timp dupa electrotrauma !!!

D. În arsuri.
a) În arsura cu flacără:
1. De stins urgent flacara cu apa, zapada, sau prin acoperirea cu o plapuma
sau haina, fara invelirea capului, pentru evitarea intoxicatiei cu oxid de
carbon si evitarea arsurilor cailor respiratorii.
2. Dupa posibilitate, de scos hainele arzinde sau de taiat. O metoda de a
stinge hainele arzinde este culcarea victimei pe pamint. Nu se permite
stingerea flacarilor cu minile goale, cu palmele sau alergand.
 Suprafata arsa poate fi stropita timp de 15-20 minute cu apa curata,
rece sau acoperirea cu zapada, pentru micsorarea durerii si prevenirea
edemelor.
3. Pe suprafetele mari de arsura se aplica o fasa sterila si urgent se
interneaza.
4. Victimei i se administreaza preparate analgetice si sedative (valeriana).
5. In nici un caz nu se vor sparge bulele formate. Pe suprafetele arse nu se
aplica unguente, grasimi, uleiuri, lactate sau alte lichide, nu se presara cu
soda de bucatarie sau amidon. Toate aceste substante pot serios dauna
pacientului, infecteaza rana, formeaza o pelicula densa, ce duce la
supraincalzirea locului dat si la agravarea arsurii si urmarilor ei. Nu se
permite prelucrarea arsurii cu iod, cu verde de briliant, cu permanganat de
kaliu sau alte medicamente cu coloranti. Se permite numai udarea cu apa
curata si rece si aplicarea medicamentelor destinate special pentru arsuri (de
regula - aerosol). In cazuri aparte se permite aplicarea unor servetele sterile,
udate cu solutie slaba de alcool (pina la 30), care are efect analgezic si
dezinfectant.

b) În arsura cu lichide fierbinţi:

1. Se stropeste cu apa rece locul arsurii sau se scufunda in apa rece.
2. Haina nu se scoate in mod obisnuit. Este preferabila taierea ei. Suprafata
arsurii este foarte sensibila si usor poate fi distrusa pielea sau bulele formate.
3. Nu se aplica pe arsuri nici o substanta la intamplare, deoarece prin pielea
traumata de arsura absorbtia oricaror substante are loc cu o viteza de multe
ori mai mare decit prin pielea sanatoasa. In acest caz pot aparea alergii,
intoxicatii sau alte efecte nedorite.
c) În arsura cu substanţe chimice:
1. Se scoate sau se taie hainele imbibate cu aceasta substanta chimica.
2. Suprafata afectata se spala bine 15-20 minute sub apa curgatoare, pina la
disparitia mirosului specific al chimicatului. Suvoiul de apa trebuie indreptat
perpendicular suprafetei arse si nu de-a lungul ei, in asa mod ca suprafata de
prelingere a apei sa fie cit mai mica posibil, pentru a evita raspandirea
arsurii.
3. In caz de arsura cu acid sulfuric – suprafata nu se spala cu apa curata,
deoarece usor duce la largirea suprafetei arse. Spalarea se face cu solutie de
sapun, cu solutie de soda de mancare (1 lingurita la 1 pahar de apa).
4. In caz de arsura cu acizi - dupa efectuarea spalaturii, pe suprafata arsurii
se pot aplica servetele udate cu solutii bazice – de soda de mancare.
5. In caz de arsuri cu baze – dupa spalare se aplica servetele udate cu solutii
acide – otet de masa (1 la 1 cu apa), sare de lamaie sau suc natural de lamaie.
6. Solutiile neutralizante nu se aplica inainte de a face spalatura cu apa,
deoarece poate avea loc o reactie chimica puternica, ce poate duce la
agravarea arsurii.
7. In caz de arsura cu var nestins, suprafata se absoarbe cu tifon uscat si nu
se spala cu apa, deoarece la contactarea apei cu varul nestins are loc o reactie
chimica cu eliminarea unei cantitati mari de energie termica, ceea ce poate
duce la agravarea arsurii. Spalarea se va face dupa eliminarea resturilor de
var de pe piele. Dupa spalare – se permite aplicarea unui strat subtire de ulei
vegetal.
8. La nimerirea pe piele a amestecurilor de smoala – ele se curata cu un
tampon imbibat cu gaz, petrol sau benzina. In acest caz trebuie de respectat
tehnica securitatii antiincendiare.
Dupa orice arsura, indiferent de adancimea si suprafata lor, sau starea
pacientului, pacientul trebuie examinat de un medic si de urmat toate
prescriptiile primite !

Pentru acordarea primului ajutor se recomanda pregătirea unor lucrători din

cadrul societăţii, care sa fie prezenţi aproape în permanenţă la locul de
muncă.

STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA PERSONALULUI

Stingerea incendiilor se va face conform Planului de acţiune în

situaţii de urgenţă, iar evacuarea personalului în cazuri de forţă majoră
(incendii, inundaţii, cutremure, etc.) se va face pe la ieşirea spre strada
Constructorilor, faţă de care se situează mai aproape. Pentru a evita
busculadele, căile de acces spre uşile de ieşire vor fi în permanenţă libere şi
curate, iar poarta se va verifica periodic privind modul de deschidere
manuală atunci când se întrerupe curentul electric.
 LEGISLATIE P.S.I.
INSTRUIREA GENERALA / LA LOCUL DE MUNCA / PERIODICA

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Art. 1. -
(1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini
organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi
realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi
asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi
protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă
determinate de incendii.
Art. 2. – Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter
permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.
Art. 3. -
(1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva
incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al
municipiului Bucureşti.
(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General,
elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de
către ministrul administraţiei şi internelor.
(3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare
inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului
Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Art. 6. -
(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare
împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă,
primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde
contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de
intervenţie.
Art. 7. -
(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor
aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor
autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.
Art. 19. – Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:
a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva
incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă
salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;
b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;
c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure
respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să
dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau
amenajărilor respective;
d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor,
să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel
efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase,
clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-
chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de
protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau
decontaminare;
g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin
salariaţilor la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de
avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat,
precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu
de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;
j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în
orice moment;
k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire
sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;
l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu
personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;
m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;
n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru
apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi
funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;
o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi
măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea,
transportul şi depozitarea produselor respective;
p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace
proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de
intervenţie;
q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform
legii;
r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.
Art. 22. – Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de
administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit
instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare
împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de
apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum
şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat,
care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol
iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la
producerea incendiilor.

Art. 47. -
(1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile
structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza
normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

1
 Ordinul Nr. 163. publicat in MO 216/29.03.2007

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. – Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale,
stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei
esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile
generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
Art. 2. – Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea
condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru
protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor
situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
Art. 23. – Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol
de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin
stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de
protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea
efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori
mijloace de atenţionare.
Art. 24. – La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor
specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de
proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii,
echipamente şi utilaje tehnologice.
Art. 25. -
(1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de
muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de
muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să
participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a
stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului,
precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe
schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în
funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre
sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

Art. 26. -
(1) Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice,
anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;

2
 c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea
altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare
şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul
intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze
toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi,
acţionându-se pentru stingerea acestora.
Art. 29. -
(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi
destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să
poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
Art. 108. -
(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru
evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât
traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz
de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile
de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
Art. 110. -
(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau
înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea
unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe
ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat,
dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi
accesul personalului de intervenţie.

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008

Art. 1
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. -
(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un
ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in
scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei,
bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor
armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii
persoanelor afectate.
(2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe
indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice
centrale si locale, celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice.
3
 Art. 2. - Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila
se stabilesc si se realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii,
legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii.
Art. 3. -
(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:
a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe
teritoriul Romaniei;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor
referitoare la protectia civila;
c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile
de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si
modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;
d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a
serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu;
e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;
f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a
mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;
g) asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de
conflict armat;
h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti
omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru reabilitarea
utilitatilor publice afectate;
i) limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe timpul
conflictelor armate;
j) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;
k) participarea la misiuni internationale specifice;
l) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in situatii de urgenta sau
de conflict armat.
(2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte normative incidente
sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in domeniu, la care Romania este parte.
(3) Pentru indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila sunt constituite, potrivit legii, servicii de
urgenta profesioniste si voluntare.
(4) In conditiile legii se pot constitui si alte structuri de urgenta publice sau private.
Art. 4. -
(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, agentii
economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de
riscuri specifice.
(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a Guvernului.
(3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se
infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a agentilor
economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile.
(4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la Centrul
Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul catalogului national.

Art. 5. -
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile neguvernamentale
si agentii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de
protectie civila stabilite prin prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta.
(2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au filiale sau sucursale in
tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica prevederile prezentei legi.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie civila, sa
4
participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la indeplinire a masurilor si a
actiunilor prevazute in planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse de
autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie si de restabilire a starii de normalitate.
Art. 6. -
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de interventie
specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia, in
timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si momentul in care se produce situatia de urgenta.
(2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent
si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi.
(3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de
urgenta.
Art. 7. - Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei
civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele
judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.
Art. 8. -
(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica in concordanta cu
prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate
nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,
precum si cu programele si procedurile elaborate de organismele specializate ale
Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene.
(2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile,
scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii
Europene in domeniu.
Art. 9. -
(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri:
a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de
om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate
si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind
gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;
b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor,
a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol
sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;
c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii
sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau
locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;
d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta
producerii sau producerea unor dezastre;
e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii
unor dezastre sau a unui atac aerian;
g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si
de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare, impotriva efectelor atacurilor aeriene ale
adversarului.
Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectia personalului in situatii de
urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;
h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea munitiei
neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare,
ordine publica si securitate nationala.

5
 (2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare
de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al
Situatiilor de Urgenta.

CAPITOLUL II
Organizarea protectiei civile

Art. 10. - Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice,
al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu
clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in:
a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta;
b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;
c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile;
d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in
domeniul de activitate;
e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind
protectia civila;
f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;
g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;
h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c), precum si
pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d).
Art. 11. - Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului
National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 21/2004.
Art. 12. -
(1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta
activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru
Situatii de Urgenta.
(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre
presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul
agentilor
economici, de catre conducatorii acestora.
Art. 13. -
(1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul
National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate
in domeniul
protectiei civile.
(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor
economici
cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu
atributii in domeniul protectiei civile.
(3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la:
a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre
operative
pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si
sectoarelor
acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru
situatii de
urgenta cu activitate permanenta;
c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot
crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore;
6
 d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale
intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul
potential de
producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure.
(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii
si a
realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de
urgenta, a
salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor
pentru
situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.
(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si
regii
autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt investite, in calitate
de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila
se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.
(6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai
dupa
obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia
emisa de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate prevazut la
alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.
Art. 14. - La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat,
structurile
existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc
functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege.
Art. 15. -
(1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se
asigura de
catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si
atributiile
stabilite potrivit legii.
(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie
si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in conditiile legii, cuprind personal
si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor legale.
(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se
elaboreaza de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului
administratiei si
internelor.
Art. 16. - Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se
realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin Centrul Operational National pentru
Situatii de Urgenta, si la nivel local, prin centrele operationale din structura inspectoratelor pentru situatii
de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la
razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei
publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati
importante,
precum si la unele institutii publice si agenti economici.

CAPITOLUL III
Drepturile si obligatiile cetatenilor
7
 SECTIUNEA 1
Drepturi

Art. 17. - Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in

serviciile de
urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul
personalului
voluntar din serviciile de urgenta voluntare se aproba prin hotarare a Guvernului, la
propunerea
Ministerului Administratiei si Internelor.
Art. 18. -
(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca
urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de
urgenta si la
despagubiri, dupa caz.
(2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza
actului de constatare intocmit de organele competente si a hotararii consiliului local, din
fondurile
prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a Guvernului.
Art. 19. - Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si
de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta
beneficiaza de
compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar prevazut la
art. 17.

SECTIUNEA a 2-a
Obligatii

Art. 20. -
(1) Cetatenii sunt obligati:
Art. 31
Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:
a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si antidoturi,
daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de intrerupere a
activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica.

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005

pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de
urgenta

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii

profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in
vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor
la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici.
ART. 6
(1) Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin instructaje si
prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, in functie de tipurile
de risc specifice.
8
(2) Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilita de Instructiunile
privind organizarea si desfasurarea pregatirii in domeniul situatiilor de urgenta, aprobate prin
ordin al ministrului administratiei si internelor.
ART. 7
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obligatorie si trebuie sa aiba un
caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de
munca.
ART. 8
(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia
sa asigure instruirea intregului personal angajat in munca, in raport cu nivelul de pregatire al
salariatilor si in functie de specificul activitatii desfasurate de fiecare unitate.
(2) Operatorii economici care desfasoara activitati ce prezinta pericole de accidente majore
in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice.
ART. 9
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se
realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de munca;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;
e) instructajul special pentru lucrari periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesionala;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.
SECTIUNEA 1
Instructajul introductiv general
ART. 10
Instructajul introductiv general vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la:
a) sistemul de acte normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta si
actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei;
b) managementul situatiilor de urgenta la nivelul operatorului economic sau al institutiei;
c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea masurilor de
protectie civila si de aparare impotriva incendiilor;
e) modul de actiune in cazul producerii unei situatii de urgenta ca urmare a manifestarii
unui tip de risc existent;
f) actiunile ce trebuie intreprinse pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de
urgenta.
ART. 11
La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:
a) nou-angajatii in munca, indiferent de durata sau de forma contractului de munca;
b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati in unitatea respectiva;
c) lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studentii si elevii din scoli si licee aflati in practica de specialitate.
ART. 12
Instructajul introductiv general se desfasoara cu grupe compuse din cel mult 20 de
persoane.
ART. 13
Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementari interne, in functie
de specificul activitatii desfasurate, complexitatea procesului tehnologic, nivelul de risc
rezultat din clasificarea unitatilor din punct de vedere al protectiei civile, precum si de nivelul
de pregatire al participantilor, dar nu poate fi mai mica de 8 ore.
ART. 14
Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileste un nivel minim de cunostinte
necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi
9
verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate.
ART. 15
Persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul
introductiv general nu vor fi admise la locurile de munca.
SECTIUNEA a 2-a
Instructajul specific locului de munca
ART. 16
Instructajul specific locului de munca se executa individual, dupa instructajul introductiv
general, de catre seful locului de munca respectiv.
ART. 17
La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se asigure
participantilor cunostinte referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la
locul de munca;
b) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice
si cauzele potentiale de incendiu si/sau explozie specifice locului de munca;
c) descrierea, functionarea, monitorizarea si modul de interventie la instalatiile si sistemele
de siguranta ale masinilor si utilajelor de la locurile de munca, inclusiv cele de prevenire a
avariilor tehnologice;
d) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor;
e) conceptia de interventie in cazul producerii unei situatii de urgenta si continutul
documentelor operative de raspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgenta si realizarea masurilor de
protectie civila.
ART. 18
Durata instructajului specific locului de munca este stabilita in functie de complexitatea
activitatii desfasurate (constructii, instalatii si utilaje tehnologice) si nu poate fi mai mica de 8
ore.

ART. 19
Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de
munca sunt urmate in mod obligatoriu de demonstratii practice.
ART. 20
Admiterea definitiva la lucru a persoanelor instruite se face numai dupa verificarea acestora
pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare.
SECTIUNEA a 3-a
Instructajul periodic
ART. 21
Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati pe o durata de cel putin doua
ore si are ca scop improspatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin
instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca.
ART. 22
Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire,
aprobate de conducatorii institutiilor, manageri sau patroni.
ART. 23
Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de salariati, se
structureaza de regula astfel:
a) actele normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta;
b) obligatiile generale si specifice care revin fiecarei categorii de salariati pentru realizarea
managementului situatiilor de urgenta in cadrul unitatii;
c) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice
si cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile si
10
masurile de prevenire a acestora;
d) descrierea, functionarea, intretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si sistemelor de
protectie destinate prevenirii avariilor tehnologice si incendiilor;
e) modul de actiune a salariatilor in cadrul serviciilor de urgenta si in sprijinul acestora
pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de
urgenta
ART. 26
Intervalul de timp intre doua instructaje periodice se stabileste de conducerea agentului
economic sau a institutiei publice in functie de specificul conditiilor de munca din unitatea
respectiva, cu respectarea urmatoarelor termene:
- cel mult o luna (30 de zile), pentru personalul cu functii de executie sau operative, care
sprijina serviciile de urgenta (structurile de raspuns) in cazul producerii situatiilor de urgenta;
- 1-3 luni, pentru personalul care lucreaza nemijlocit cu aparate, masini, utilaje si instalatii
tehnologice (tehnicieni, maistri, subingineri, ingineri), precum si pentru analisti, cercetatori si
personalul din laboratoare;
- 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din sectiile si sectoarele de productie, control tehnic,
cercetare, proiectare, de intretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cel
care lucreaza in institutii publice;
- 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atributii de organizare, conducere si control
(sefi de sectii, ateliere, instalatii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic
sau a institutiei, precum si pentru cel din structura autoritatilor publice locale, a administratiei
publice centrale si a institutiilor statului.
ART. 27
Instructajul periodic se face obligatoriu in urmatoarele cazuri:
a) cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca;
b) cand s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
c) la reluarea activitatii dupa producerea unei situatii de urgenta;
d) cand au aparut modificari ale legislatiei specifice in domeniul situatiilor de urgenta sau
modificari ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii

Ordin nr. 786 din 02/09/2005 (Ordin 786/2005)

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru
aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă
Art. I. - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea
Dispoziţiilor generale privind
instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 599 din 12
iulie 2005, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Preambulul va avea următorul cuprins:
"Având în vedere prevederile art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea
împotriva
incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi
completările ulterioare,
precum şi ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind
organizarea şi funcţionarea
Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu
modificările şi
completările ulterioare,
ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:".
2. Articolul 3 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 3. - Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi,
potrivit prevederilor
11
art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată
cu modificări
şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f)
din Legea nr.
481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor
de urgenţă pe baza
prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice."
3. Articolul 10 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 10. - Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:
a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi
activitatea de apărare
împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;
b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor
la nivelul
operatorului economic sau al instituţiei;
c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile,
amenajările ş i
modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor
pentru realizarea
măsurilor de protecţie civilă;
d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;
e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui
incendiu;
f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă."
4. Articolul 13 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 13. - Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în
funcţie de specificul
activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de
risc rezultat
din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al
participanţilor, dar nu
poate fi mai mică de 8 ore."
5. Litera b) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:
"b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele
potenţiale de
incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;".
6. Litera f) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:
"f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu
şi realizarea măsurilor
specifice de protecţie civilă."
7. După articolul 17 din anexă se introduce articolul 171 cu următorul cuprins:

1
"Art. 17 . - Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;
b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;".
8. Literele a) şi b) ale articolului 23 din anexă vor avea următorul cuprins:
"a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, activitatea de
apărare împotriva
incendiilor şi activitatea de protecţie civilă;
b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi;".
9. Articolul 24 din anexă va avea următorul cuprins:
12
 "Art. 24. - Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către
cei care
execută instruirea, cu concluziile şi învăţămintele rezultate din:
a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea sarcinilor stabilite;
b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţă produse pe raza
teritorială a unităţii
sau în sectoare de activitate similare;
c) modificări ale legislaţiei specifice."
10. La articolul 26, articolul 31 alineatul (2), articolul 39 litera b) şi la articolele 40 şi 41 din anexă,
sintagma "agent
economic" se va înlocui cu sintagma "operator economic".
11. Articolul 27 din anexă se abrogă.
12. Articolul 35 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 35. - Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în
timpul cărora
pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a
creării unor
atmosfere potenţial explozive ori se poate favoriza producerea unor situaţii de urgenţă."
13. Litera a) a articolului 36 din anexă va avea următorul cuprins:
"a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii sau utilaje tehnologice de
importanţă ori
intervenţia asupra acestora, a căror operare greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de
amploare,
explozii, calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă;".
14. La articolul 36 din anexă, după litera c) se introduc douăsprezece noi litere cu următorul cuprins:
"d) lucrări de sudare;
e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;
f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;
g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;
h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;
i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice;
j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări, aprinderea cuptoarelor tehnologice,
cazanelor etc.);
k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care prezintă risc foarte mare
de incendiu
sau oprirea acestora;
l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau
explozive;
m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au fost stocate,
prelucrate
ori vehiculate produse combustibile etc.;
n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale periculoase;
o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii."
15. Articolul 42 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 42. - Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei, care se află
pentru o durată
determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului
economic ori a
instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor sau de
personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului de muncă
respectiv, în cadrul căruia este
prevăzut un asemenea instructaj."
13
 16. Articolul 51 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 51. - Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face
avându-se în vedere
următoarele:
a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind informarea şi instruirea
salariaţilor cu
privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile specifice instituţiei ori operatorului
economic respectiv, care
reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit
prevederilor
art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 212/1997,
cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004, cu
modificările şi completările
ulterioare;
b) respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului sau patronului
privind verificarea
însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de
urgenţă;
c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a
salariaţilor în domeniul
incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă."
17. Literele b) şi c) ale articolului 54 din anexă vor avea următorul cuprins:
"b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate
în domeniul protecţiei
civile (inspectori de protecţie civilă);
c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă".
18. Litera d) a articolului 54 din anexă se abrogă.
19. Punctul I al articolului 58 din anexă va avea următorul cuprins:
"I. Cerinţe generale:
a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de apărare
împotriva incendiilor şi
management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu legislaţia specifică în vigoare;
b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;
c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al subiecţilor cărora li se
adresează."
20. Articolul 65 din anexă va avea următorul cuprins:
"Art. 65. - Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire
în domeniul
situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de
prevenire."
21. În titlul ordinului, în cuprinsul acestuia şi al anexei la acesta, prin sintagma "instruirea în domeniul
situaţiilor de
urgenţă" se înţelege "instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul
protecţiei civile".

14
 ORDIN nr. 166 din 27 iulie 2010
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile
aferente

CAP. II
Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor

SECŢIUNEA 1
Construcţii şi spaţii administrative

ART. 4
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente construcţiilor şi spaţiilor
administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul
necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 5
Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale cu pericol de incendiu în casele scărilor, sub
rampele scărilor, în poduri şi subsoluri.
ART. 6
În construcţiile şi în spaţiile administrative pot fi păstrate lichide inflamabile în cantitate totală de
maximum 25 l, în bidoane metalice închise şi în locuri special amenajate, pentru curăţenie, igienizare,
deparazitare sau dezinsecţie.
ART. 7
(1) Curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă.
(2) Operaţiunea de curăţare se poate face numai cu materiale special destinate, la lumina zilei şi cu
respectarea instrucţiunilor precizate de producător, precum şi a următoarelor reguli şi măsuri:
a) interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării activităţii;
b) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului electric, precum şi a
utilizării gazelor naturale ori lichefiate;
c) asigurarea ventilării necesare.
ART. 8
Se interzice folosirea cu defecţiuni şi improvizaţii a aparatelor electrocasnice de tipul radiatoarelor,
reşourilor, fiarelor de călcat în birouri, oficii şi în alte încăperi aferente construcţiilor şi spaţiilor
administrative.
ART. 9
Se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără
deschisă în spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative, în podurile, subsolurile şi în alte locuri cu
risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.
ART. 10
(1) În construcţiile şi spaţiile administrative activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze
aglomerări ale persoanelor şi supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să
blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Deşeurile de hârtie din birouri se colectează în coşuri şi se evacuează la terminarea programului.
ART. 11
La terminarea programului de lucru, aparatele electrocasnice şi mijloacele de
încălzire/ventilaţie/climatizare locală se deconectează, iar iluminatul artificial şi alimentarea cu energie
electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă
se întrerup.

15
 SECŢIUNEA a 2-a
Săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare

ART. 12
În sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare nu se admite accesul unui număr mai
mare de utilizatori decât cel stabilit prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 13
Se interzic fumatul în alte locuri decât cele special amenajate şi utilizarea focului deschis în sălile
multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, precum şi iluminarea cu flacără deschisă.
ART. 14
În sălile şi în încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se
întrerupe, de regulă, înainte de a se permite accesul utilizatorilor în interiorul lor.
ART. 15
În locurile pentru fumat special amenajate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare
se asigură scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de
minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.
ART. 16
Covoarele, mochetele, preşurile utilizate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare,
pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor
în caz de incendiu.
ART. 17
La amplasarea mobilierului în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură
culoare de circulaţie corespunzător dimensionate, potrivit cerinţelor normativului de proiectare şi prezentelor
dispoziţii generale.
ART. 18
În sălile multifuncţionale se asigură următoarele măsuri:
a) scaunele şi băncile se fixează, de regulă, de pardoseală;
b) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul utilizatorilor nu
depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune nefixate de pardoseală;
c) în sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este
mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;
d) în sălile a căror capacitate nu depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de
pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe transversale în pachete de 5 scaune.
ART. 19
În biblioteci se au în vedere următoarele măsuri:
a) mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar de evacuare;
b) mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare au pe fiecare
latură cel mult 8 locuri, dacă există acces la un singur culoar, şi, respectiv, 16 locuri, dacă există acces la
două culoare de evacuare; în capetele acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare;
c) dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3, între un culoar de evacuare şi perete, sau de 6,
între două culoare de evacuare, se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare cu lăţimea de minimum
0,45 m;
d) lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport cu numărul utilizatorilor, conform
numărului de fluxuri determinat prin calcul, fără a fi mai mică de 0,90 m, respectiv 0,80 m în cazul utilizării
scaunelor rabatabile;
e) la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, considerându-se retrase
la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.
ART. 20
Cărţile, registrele, dosarele, manuscrisele, fişele şi alte documente similare se depozitează în rafturi sau
stive, în încăperi cu parametri de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de surse
de aprindere.
ART. 21

16
 Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea cu uşurinţă în
caz de necesitate.
ART. 22
Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile trebuie echipate şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi
mijloacele corespunzătoare de protecţie împotriva incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice.
ART. 23
Atunci când sălile multifuncţionale se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor cu
aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.

SECŢIUNEA a 3-a
Spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile

ART. 24
În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate următoarele reguli:
a) la amplasarea materialelor periculoase se ţine seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, în
privinţa atât a posibilităţilor de reacţie reciprocă, cât şi a compatibilităţii faţă de produsele de stingere;
b) se asigură menţinerea compartimentărilor precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; orice modificări
se pot face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;
c) produsele inflamabile se etichetează şi se depozitează în locuri special amenajate, marcate
corespunzător, şi în cantităţile precizate prin proiectul tehnic al construcţiei;
d) produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m faţă de
sursele de căldură, atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;
e) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii sau
culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;
f) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a documentelor de arhivă în rafturi sau stive se asigură distanţe faţă de
corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;
g) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se colectează şi
se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;
h) amplasarea rafturilor şi a mobilierului specific se realizează fără a reduce gabaritele căilor de acces şi
evacuare în caz de incendiu;
i) se interzice blocarea sau îngreunarea accesului la mijloacele de primă intervenţie;
j) se interzice blocarea uşilor de pe traseele de evacuare.
ART. 25
Se interzice accesul persoanelor străine neînsoţite în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 26
Se interzice depozitarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a buteliilor de gaze petroliere lichefiate, a
recipientelor cu gaze sub presiune sau a oricăror alte materiale care pot produce explozii sau incendii.
ART. 27
(1) Vopselurile şi lacurile inflamabile se păstrează în încăperi separate, cu respectarea cerinţelor din fişele
tehnice de securitate, ferite de umezeală, razele solare, acizi şi emanaţii de gaze.
(2) La depozitare se respectă instrucţiunile stabilite de producător şi reglementările tehnice.
ART. 28
Corpurile de iluminat incandescente din spaţiile de arhivare şi din magazii se protejează cu globuri de
protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de
protecţie.
ART. 29
Este interzisă executarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a lucrărilor care utilizează focul deschis.
Atunci când nu pot fi evitate, aceste lucrări se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, emis
conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. 163/2007.

ART. 30
17
 Spaţiile de siguranţă, precum şi cele destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu
se menţin permanent libere, conform planului de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase.
ART. 31
Se interzice fumatul în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 32
La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din spaţiile de arhivare şi din magazii se
deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care
alimentează sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.
ART. 33
În interiorul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.
ART. 34
Se interzice folosirea în spaţiile de arhivare şi în magazii a reşourilor şi radiatoarelor electrice,
precum şi a lămpilor electrice defecte, cu improvizaţii sau neasigurate cu globuri de sticlă şi grătare de
protecţie.
ART. 35
În spaţiile de arhivare şi în magazii este interzisă păstrarea unor lichide inflamabile care nu constituie
obiect al activităţii.
ART. 36
Este interzis a se păstra în spaţiile de arhivare şi în magazii, chiar şi numai temporar, obiecte
străine de inventarul acestora.
ART. 37
Personalul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor trebuie să supravegheze, conform instrucţiunilor
furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte
materiale.
ART. 38
Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se fac în ambalaje adecvate, realizate
şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor
şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.
ART. 39
Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de arhivare şi în magazii se face potrivit
planului de depozitare.
ART. 40
Se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin
documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.
ART. 41
Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive fără fişe tehnice de securitate.
ART. 42
(1) În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate distanţele de siguranţă dintre elementele de
încălzire neizolate şi materialele combustibile depozitate.
(2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în reglementările tehnice.
(3) Faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer se asigură distanţele necesare
funcţionării eficiente a acestora, potrivit reglementării tehnice specifice.
ART. 43
Rafturile se realizează, pe cât posibil, din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minimum A2,
şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.
ART. 44
Este interzisă amenajarea arhivelor în subsoluri, poduri şi mansarde, cu excepţia cazurilor în care aceste
spaţii au fost prevăzute prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 45
Pentru fiecare spaţiu de arhivare şi magazie trebuie să fie întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie
în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de apărare împotriva incendiilor.

SECŢIUNEA a 4-a
18
 Parcaje şi garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare

ART. 46
Parcarea autovehiculelor în parcaje şi garaje se face astfel încât să se asigure evacuarea rapidă a acestora
în caz de incendiu.
ART. 47
În spaţiile destinate parcării şi garării autovehiculelor se interzic următoarele:
a) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor, completarea sau scoaterea de carburant din rezervoare ori
transvazarea lichidelor combustibile;
b) încărcarea acumulatoarelor, cu excepţia locurilor special amenajate;
c) fumatul şi utilizarea focului deschis sub orice formă;
d) utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;
e) amenajarea de încăperi şi spaţii cu altă destinaţie sau utilizarea în alte scopuri a spaţiilor destinate
parcării subterane;
f) parcarea autovehiculelor în afara spaţiilor special destinate şi marcate în acest scop;
g) executarea operaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura,
durata sau complexitatea acestora, cu excepţia necesităţii înlocuirii roţilor şi a desfăşurării activităţilor
conexe admise;
h) accesul în parcajul subteran al autovehiculelor şi remorcilor acestora cu substanţe inflamabile,
explozive, radioactive, corozive ori care pot iniţia incendii, în afara carburanţilor şi lubrifianţilor
autovehiculelor.
ART. 48
Se interzice depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile
şi inflamabile în aceste spaţii.

SECŢIUNEA a 5-a
Spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile

ART. 49
Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de
mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se
asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea
descuiată a acestora, pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală.
ART. 50
(1) În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri:
a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii, ca de exemplu: curăţarea petelor/scurgerilor de
grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi, separat de cele pentru resturi de ţigări,
păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de aprindere;
b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale combustibile provenite din
ambalaje, precum: material lemnos, cartoane, hârtii, talaş, paie, polistiren, textile şi altele asemenea;
c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi evacuare şi evitarea blocării
acestora;
d) aparatele electrocasnice de tipul cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor cu microunde şi altele similare se
utilizează conform instrucţiunilor producătorilor şi se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu
sunt folosite.
(2) În aceste spaţii se interzic:
a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei, cu defecţiuni, improvizaţii ori fără
supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor;
b) depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz;
c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;
d) umplerea vaselor cu uleiuri şi grăsimi comestibile peste limită sau manipularea necorespunzătoare a
acestora;

19
 e) lăsarea produselor alimentare/culinare, precum ulei/grăsime, alcool, care prezintă pericol de incendiu, în
apropierea/pe sursele de aprindere;
f) lăsarea nesupravegheată a mijloacelor şi a dispozitivelor termice de preparare a hranei.
ART. 51
Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi
ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin un m de elementele combustibile ale construcţiilor sau de
materialele combustibile din încăperi.
ART. 52
(1) Sunt obligatorii efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea
de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor.
(2) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă.
(3) Verificarea scăpărilor de gaze se face doar cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 53
(1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu
site de protecţie sau clapete şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice.
(2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele
pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.
ART. 54
În imediata apropiere a fiecărei maşini de gătit cu gaze naturale/lichefiate se afişează instrucţiuni de
exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei speciale.
ART. 55
(1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător se afişează în dreptul fiecărui echipament din
dotarea încăperii pentru prepararea hranei.
(2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu.
ART. 56
La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:
a) întreruperea alimentării cu energie a maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru preparat şi
încălzit hrană;
b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;
c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă;
d) întreruperea iluminatului artificial, încuierea şi, după caz, predarea cheilor la locurile stabilite de
persoanele cu atribuţii de conducere.

SECŢIUNEA a 6-a
Căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri

ART. 57
(1) Intrările în incinte şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri
şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, reţele, bazine, râuri, lacuri, rampe, traversările de cale ferată,
trebuie întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea
împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) Căile de acces şi intervenţie se marchează în mod corespunzător ori, după caz, se prevăd cu circulaţii
ocolitoare.
ART. 58
Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţii operative în caz de incendiu în vederea salvării şi
acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, a stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora trebuie
să fie asigurat în permanenţă la:
a) toate construcţiile administrative;
b) toate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale
acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare manuală a incendiilor, staţii de pompare a apei,
hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor
de apă naturale;
20
 c) toate dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu, cortine de
siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe
tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva
incendiilor;
d) toate tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de
siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice
cu rol în caz de incendiu;
e) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu, ca de exemplu vehicule pentru tractare sau
transport, cisterne ori autocisterne pentru apă.
ART. 59
Persoanele juridice sau persoanele fizice care deţin ori administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,
dispozitivele sau mijloacele prevăzute la art. 58 trebuie să semnaleze prin indicatoare, potrivit prevederilor
legale în vigoare, SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi SR ISO 6309, poziţionarea acestora şi
să atenţioneze asupra regulilor care trebuie respectate.
ART. 60
Peste şanţurile şi săpăturile executate pe căile de circulaţie, în cazul efectuării unor lucrări, se realizează
treceri, podeţe provizorii bine consolidate sau se asigură căi de acces şi circulaţie ocolitoare, semnalizate
corespunzător.
ART. 61
(1) Liniile de cale ferată de pe teritoriul incintelor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid al
maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se menţin libere.
(2) Staţionarea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu alte drumuri sau căile de
acces rutiere este interzisă.
ART. 62
Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale ale conductelor
de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie trebuie lăsat liber
pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.
ART. 63
Sunt interzise blocarea căilor de acces şi intervenţie cu materiale care să reducă lăţimea sau înălţimea
liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor
modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.
ART. 64
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în
imediata vecinătate a construcţiilor, trebuie marcate corespunzător şi menţinute libere.
ART. 65
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în stare de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ
în caz de necesitate.
ART. 66
La ascensoarele de pompieri cu care sunt echipate clădirile înalte şi foarte înalte şi parcajele subterane
pentru autovehicule se respectă prevederile Directivei 95/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 29 iunie 1995 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare, transpusă în legislaţia
naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
ascensoarelor, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 67
(1) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în
spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 trebuie instruiţi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le
revin din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare, la schimbarea locului de
muncă şi periodic.
(2) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în
spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de
prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 68

21
 Planurile de evacuare şi cele de intervenţie trebuie actualizate şi afişate conform reglementărilor
specifice.

SECŢIUNEA a 7-a
Instalaţii utilitare aferente construcţiilor

ART. 69
(1) Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de
ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează
potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să
nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2) Pentru buna exploatare a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor este obligatorie respectarea
întocmai a proiectului tehnic al construcţiei, a prevederilor instrucţiunilor de exploatare, întreţinere şi
reparaţii cuprinse în proiect şi a reglementărilor tehnice specifice de exploatare şi de urmărire a comportării
în timp a construcţiilor.
ART. 70
Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de
importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător
mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din reglementările specifice de apărare împotriva
incendiilor.
ART. 71
Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare
pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele
supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru
separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea
necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;
f) utilizarea de improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau de explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente
în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lăsarea în funcţiune a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor peste programul stabilit, în cazurile în
care instrucţiunile specifice interzic acest lucru.
ART. 72
Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor
electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform
reglementărilor tehnice specifice.
ART. 73
Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor
specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.
ART. 74
La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor,
comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;
d) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
e) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;

22
 f) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii,
amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor
cu materiale combustibile;
g) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat,
aerotermelor etc. improvizaţi şi fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele
combustibile din spaţiul sau din încăperea respectivă;
h) utilizarea lămpilor mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
i) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie
sau din alte materiale combustibile;
j) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice
sau altele similare;
k) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;
l) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută
din fabricaţie;
m) introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau al tunelelor electrice a
obiectelor de orice fel;
n) depozitarea de obiecte şi/sau de materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau în încăperile
tablourilor generale de distribuţie electrică;
o) depozitarea sau păstrarea materialelor combustibile în apropierea posturilor de transformare şi/sau în
încăperile tablourilor generale de distribuţie, precum şi blocarea accesului la aceste încăperi cu astfel de
materiale;
p) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.
ART. 75
La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru
înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă
şi se depistează şi se înlătură de către personal autorizat defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare
sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text:
"Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)";
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în
funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;
e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului, gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la
robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului ori aparatului;
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau în aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 76
(1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă prevederile reglementării tehnice specifice
şi următoarele reguli principale:
a) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către
personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;
b) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu
exploatarea efectivă a acesteia;
c) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru
combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;
d) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice
umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de
combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;
e) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare
de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;
f) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;

23
 g) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele
scurgeri de combustibil;
h) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute folosindu-se instalaţia prevăzută pentru
aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;
i) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei
torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile;
j) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;
k) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea
arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de
norme;
l) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi
săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice; se interzice controlul etanşeităţii la gaze cu
flacără;
m) la instalaţiile cu combustibil gazos neautomatizate, aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele
cazanelor de la centralele termice se face respectând principiul gaz pe flacără;
n) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi a lucrărilor de reparaţii, potrivit
termenelor prevăzute de reglementările specifice;
o) la canale şi la coşul de fum se asigură desfundarea şi curăţarea periodică, conform instrucţiunilor de
exploatare, etanşeitatea, funcţionarea accesoriilor pentru reglare şi siguranţă, clapete de explozie, şibăre,
integritatea izolaţiei termice;
p) la instalaţiile de alimentare, depozitare, ardere cu combustibil lichid, gazos se asigură funcţionarea
pompelor de alimentare cu combustibil, arzătoarelor, corespunzător cărţii tehnice şi parametrilor proiectaţi,
oprirea automată a arzătoarelor cazanelor în cazul întreruperii alimentării cu gaze, aer sau energie electrică şi
în cazul atingerii temperaturii ori presiunii maxim admise a agentului termic, evacuarea prin preaplin a
excesului de combustibil lichid din rezervoare la depăşirea nivelului maxim, trecerea de la un combustibil la
altul, la agregatele mixte cu ardere: gaze sau combustibil lichid, decuplarea pompei la trecerea pe gaze şi
etanşeitatea conductelor, pompelor, armăturilor rezervoarelor şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare;
q) la instalaţiile de ardere a cărbunelui se asigură funcţionarea automată a sistemelor de alimentare cu
cărbune şi de evacuare a zgurii şi cenuşii, reducerea intensităţii arderii în cazul întreruperii alimentării cu aer
sau energie electrică şi oprirea automată a alimentării în cazul atingerii temperaturii ori presiunii-limită a
agentului termic. Evacuarea zgurii şi cenuşii se face în locuri amenajate, utilizând mijloace realizate din
materiale incombustibile. Cenuşa şi zgura se stropesc cu apă;
r) instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire se curăţă periodic de
depunerile de praf combustibil şi nu se depozitează lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi
cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor;
s) este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a
articolelor de îmbrăcăminte şi a altor materiale combustibile;
t) oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată creşterea sau scăderea nivelului
apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la nivelul normal, defectarea unor aparate de control sau
a dispozitivelor de siguranţă, spargerea unor ţevi în interiorul cazanului, aprinderea depunerilor de funingine
şi cocs în canalele de fum etc.
(2) La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se aplică următoarele măsuri:
a) autocisterna se leagă mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării electricităţii statice;
b) operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează numai cu
motorul oprit;
c) şoferul supraveghează permanent descărcarea şi începe operaţia numai după ce se asigură că starea
mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al siguranţei la foc;
d) pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia altor vehicule,
accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;
e) la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a rezervorului se
închide etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop.
(3) La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de
gătit se au în vedere următoarele măsuri:
24
 a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de
minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste
consumul necesar pentru 24 de ore;
c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără
acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale
sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza
încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele
prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având
dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în
exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă
de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie
menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide
combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere
calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;
m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui
spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel;
n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de
incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
(4) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere, suplimentar, şi următoarele măsuri:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate trebuie să fie de cel puţin 1,00 m,
iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un
strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă
îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil din clasa A1(FL) de reacţie la foc cu aceeaşi
capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50
m;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile
combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de
argilă sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare, minim clasa A1(FL) de reacţie la foc.
(5) La exploatarea centralelor termice mici cu putere maximă de cel mult 0,3 MW se respectă prevederile
reglementării tehnice specifice şi se interzice:
a) inexistenţa documentaţiei tehnice aprobate;
b) neasigurarea sau obturarea orificiilor dimensionate potrivit reglementărilor specifice pentru admisia
aerului de combustie, cu excepţia centralei termice prevăzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea
forţată a gazelor de ardere, agrementate tehnic în acest sens;
c) neasigurarea sau obturarea suprafeţelor vitrate, dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice;
d) dezafectarea senzorului pentru evacuarea gazelor de ardere pentru funcţionarea în siguranţă a
microcentralei termice;
e) neasigurarea cerinţelor de amplasare şi de montare;
f) amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL) în subsolul clădirilor;
g) alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale de gaze petroliere lichefiate;
25
 h) neasigurarea cerinţelor de evacuare a gazelor de ardere;
i) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de protecţie minime care
să realizeze blocarea alimentării la nerealizarea aprinderii, stingerea flăcării, existenţa flăcării înaintea
admisiei combustibilului, presiuni ale gazului sub limita admisă, întreruperea alimentării cu energie electrică;
j) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de blocare a admisiei
combustibilului, la întreruperea alimentării cu energie electrică şi la întreruperea alimentării cu gaze sau
reducerea presiunii sub valoarea indicată de fabricantul arzătorului.
(6) În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a) folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;
b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;
c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
d) racordarea buteliei la mijloacele de încălzire direct, fără reductor de presiune;
e) utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în stare defectă
sau cu lungime mai mare de 1,00 m.
ART. 77
La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:
a) sistemele de ventilare natural organizată şi sistemele de ventilare mecanică a încăperilor în care se
degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât, în exploatarea
normală, să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu
sau explozie;
b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să
se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a
vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de
formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile/zonele cu degajări de substanţe combustibile precum gaze, vapori
sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în
stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului;
e) se interzice evacuarea substanţelor combustibile şi a celor inflamabile prin aceeaşi instalaţie de
ventilare, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie;
f) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru
înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;
g) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf,
vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
h) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile
combustibile;
i) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea
în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute;
j) în încăperile în care sunt prevăzute instalaţii de ventilare numai pentru degajări accidentale de gaze,
vapori combustibili ori inflamabili, instalaţia de ventilare se pune şi se menţine în funcţiune din momentul
producerii degajării respective şi până în momentul în care au fost înlăturate cauzele care le produc,
asigurându-se evacuarea completă a gazelor sau a vaporilor din aceste încăperi;
k) dacă degajările au loc numai în cursul unor anumite operaţii sau faze ale procesului de producţie,
instalaţia de ventilare se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea operaţiei sau procesului
respectiv şi va fi oprită după degajarea completă a încăperii, după 10 minute de la terminarea operaţiei sau a
procesului respectiv.
ART. 78
La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri
specifice: a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate; b) conductele
de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili; c)
grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din
materiale ce nu produc scântei la lovire.
ART. 79
26
 La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli principale:
a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi se exploatează în bună stare de funcţionare, cu
menţinerea integrităţii tuturor elementelor componente şi a continuităţii între acestea;
b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor
reglementărilor tehnice în vigoare;
c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic stabilit, urmărindu-se
integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor elementelor componente.

CAP. III
Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor

ART. 84
(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi
dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi documentaţiilor tehnice
de proiectare.
ART. 85
În construcţiile şi spaţiile administrative se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor certificate sau agrementate, potrivit legii.
ART. 86
Dotarea cu stingătoare de incendiu se asigură astfel: un stingător la o suprafaţă de 200 mp, dar
minimum două pe nivel.
ART. 87
(1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la
echipamentele sub presiune, SR EN 3 cu părţile sale, precum şi reglementările tehnice echivalente ale
statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul
Economic European.
(2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 kg;
b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri.
(3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN
1866-1 şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale
statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal
într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la
acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste
ţări.
ART. 88
(1) Stingătoarele de incendiu portative se întreţin în stare de funcţionare.
(2) Stingătoarele de incendiu portative se amplasează vizibil, în locurile prevăzute prin
reglementările tehnice, astfel încât să se asigure accesul uşor atunci când se impune folosirea acestora
în scopul pentru care sunt destinate.
(3) Amplasarea se poate face pe pardoseala încăperii sau pe pereţi, în suporturi speciale, în funcţie
de instrucţiunile producătorului.
ART. 89
Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a
stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai
importante focare de incendiu din clasele A şi B; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.

CAP. IV
Dispoziţii finale

27
 ART. 90
(1) Proprietarul construcţiilor şi instalaţiilor aferente sau, după caz, persoana desemnată de acesta să le
administreze, denumită în continuare administrator, conducătorul instituţiei/operatorului economic ori
persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în
acest sens, denumită în continuare locatar, este obligată să asigure organizarea şi desfăşurarea activităţii de
apărare împotriva incendiilor în domeniul propriu de activitate, potrivit legii şi prevederilor prezentei
dispoziţii.
(2) În construcţii şi instalaţii aferente este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control
intern al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
(3) Controlul intern privind respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva
incendiilor se execută, după caz, potrivit legii, de proprietar/administrator/locator, conducătorul
instituţiei/operatorului economic, de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în
cadrul operatorului economic/instituţiei, de conducătorii locurilor de muncă, de cadrele tehnice sau
personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, de personalul din serviciul
pentru situaţii de urgenţă din structurile locatorului ori locatarului, de persoane fizice sau juridice autorizate
pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, pe bază de contract.
ART. 91
Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de
urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de către personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării
împotriva incendiilor, se menţionează în procesele-verbale de control, se consemnează în registrul de control
şi se analizează de persoanele enumerate la art. 90 şi de personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
ART. 92
(1) În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, proprietarul/
conducătorul instituţiei/operatorului economic/administratorul/ locatarul este obligat să ia măsuri imediate de
remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
(2) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente
scrise, tuturor persoanelor implicate.

ORDIN 3946/2000 NORME DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

SPECIFICE UNITĂŢILOR CU PROFIL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI EDUCAŢIE

CAPITOLUL 1
PREVEDERI GENERALE

Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 1.1. Prezentele norme sunt obligatorii la organizarea şi desfăşurarea activitaţii de prevenire şi
stingere a incendiilor în construcţiile şi instalaţiile existente în unitaţile din sistemul Ministerului Educaţiei
Naţionale şi cuprind obligaţii, răspunderi, reguli si măsuri organizatorice, tehnice şi de dotare cu mijloace
tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.
Prevederile normei trebuie asigurate, aplicate şi respectate în scopul reducerii riscului de incendiu şi
a preîntâmpinării izbucnirii, propagării si dezvoltarii incendiilor, a reducerii efectelor negative şi asigurării
protecţiei utilizatorilor şi a forţelor care intervin în caz de nevoie, precum şi a stingerii incendiilor în
condiţii corespunzătoare de operativitate si eficienţă.

Art. 1.2. Prevederile prezentelor norme se aplică la exploatarea construcţiilor si instalaţiilor aferente
acestora, a utilajelor, echipamentelor şi amenajărilor, precum si activitatilor specifice din unitatile si
obiectivele administrate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educatiei Nationale, precum şi celor cu profil
de educatie şi învăţământ deţinute sau administrate de alte persoane fizice ori juridice.
Normele sunt obligatorii, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

28
 Art. 1.3. Prin exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora trebuie să se asigure
menţinerea nivelurilor minime de performanţă prevăzute pentru siguranţa la foc, in conformitate cu
prevederile Legii nr. 10 / 1995 şi a reglementărilor tehnice.

Art. 1.4. Regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi cele de dotare
cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din prezentele norme nu au caracter limitativ,
putând fi suplimentate şi completate în funcţie de conditiile stabilite în scenariile de siguranţa la foc şi
concluziile desprinse din determinarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor elaborate potrivit actelor
normative şi reglementărilor în vigoare.

Art.1.5. Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ pentru fiecare situaţie în parte, indiferent de
capitolele în care sunt înscrise regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, ţinând seama şi de
prevederile actelor normative şi reglementărilor cu aplicabilitate republicană din domeniul apărării
împotriva incendiilor sau cu referiri la acest domeniu.

Art. 1.6. Pentru activităţile desfăşurate în unităţi cu profil de educaţie şi învăţământ,

care însă sunt specifice altor ramuri sau sectoare de activitate si nu se regăsesc în conţinutul
prezentelor norme, se aplică prevederile reglementărilor emise de respectivele ministere sau
autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, potrivit domeniilor de competenţă ale
acestora.

Art.1.7. La utilizarea unor noi activităţi sau noi instalaţii, maşini, utilaje, tehnologii, echipamente,
aparate, produse etc. se stabilesc reguli şi măsuri specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, pe baza
documentaţiilor puse la dispoziţie de producătorii acestora şi alţi factori implicaţi, în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 1.8. La construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentelor norme se
aplică, după caz, numai în condiţiile neafectării caracterului monumentului.

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de

apărare împotriva incendiilor

Art.1.9. Activităţile desfăşurate pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentelor norme de

prevenire şi stingere a incendiilor în exploatare constituie sarcini de serviciu, care se înscriu ca atribuţiuni în
fişele posturilor.
Persoanele cu atribuţii de conducere trebuie să asigure salariaţilor din subordine care au
stabilite prin fişele posturilor sarcini şi responsabilităţi de apărare împotriva incendiilor, timpul si condiţiile
necesare desfăşurării activităţilor aferente îndeplinirii obligaţiilor ce le revin.
Delegarea de competenţă pentru îndeplinirea prevederilor normelor nu absolvă factorii
decizionali de răspunderile ce le revin potrivit legii.

Art.1.10. Cadrele tehnice cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor şi persoanele desemnate

pentru punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor,
îndeplinesc următoarele sarcini principale:
 îndrumă şi controlează modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor;
 verifică documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie pentru lucrările de investiţii noi, reparaţii
capitale, modernizări, extinderi ori schimbări de destinaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor existente şi
propune, după caz, completarea acestora cu măsuri şi sisteme de protecţie la foc necesare conform

29
 prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare şi a scenariilor de siguranţă la foc elaborate potrivit
prevederilor legale;
 coordonează efectuarea studiilor privind identificarea, evaluarea şi controlul riscului de incendiu,
precum şi de determinare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor la obiectivele aflate în exploatare
şi propune conducerii respective măsurile de creştere a nivelului de protecţie împotriva incendiilor;
 urmăresc permanent modul şi stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în
documentaţiile tehnice de execuţie sau stabilite de autorităţile abilitate potrivit legii;
 propun conducerilor respective să convoace specialiştii pompieri militari în cadrul comisiilor de recepţie
a lucrărilor de investiţii, în condiţiile legii;
 elaborează pe baza planurilor tematice aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, proiectele planurilor
tematice detaliate de pregătire a salariaţilor şi personalului serviciilor de pompieri civili, pe care le supun
aprobării conducerii, desfăşurând nemijlocit activităţi de pregătire a acestora prin lecţii teoretice şi
aplicaţii practice;
 întocmesc şi reactualizează permanent listele cu substanţele periculoase utilizate, stabilesc măsurile de
identificare a pericolului de prevenire, stingere a incendiilor şi de protecţie a personalului, corelate cu
natura şi riscurile prezentate şi le supun aprobării conducerii;
 coordonează întocmirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor şi după caz, întreprind demersurile
de avizare a acestora de către pompierii militari;
 evaluează şi supun conducerii spre aprobare sumele necesare pentru achiziţionarea, repararea,
întreţinerea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi pentru
efectuarea celorlalte activităţi specifice de apărare împotriva incendiilor;
 acordă sprijin la elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de pompieri civili,
pe care îl supun aprobării conducerii;
 întocmesc şi reactualizează permanent evidenţa cantitativă şi calitativă a mijloacelor tehnice de
prevenire şi stingere a incendiilor din dotare şi acţionează pentru completarea acestora conform
prevederilor normei;
 participă la cercetarea incendiilor produse, ţin evidenţa acestora şi propun măsuri de preîntâmpinare a
producerii unor evenimente similare;
 întocmesc materialele şi sintezele pe baza cărora se desfăşoară analizele semestriale de apărare
împotriva incendiilor.

Art.1.11. Organizarea apărării împotriva incendiilor în unităţile de educaţie naţională se realizează

printr-un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând în principal din:
a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare, control şi constatare a
încălcării legii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin
astfel încât să fie îndeplinite obligaţiile prevăzute de lege pentru organele de conducere, privind
organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea specifică;
b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor de lucru, a
regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activităţllor curente, precum şi a
celor care trebuie respectate pe timpul executării lucrărilor periculoase;
c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării activităţilor
didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor acestora în legatură cu:
 alarmarea şi anunţarea incendiilor;
 alertarea forţelor de intervenţie proprii;
 alertarea forţelor cu care cooperează;
 alertarea pompierilor militari;
 efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării sau întreruperii,
după caz, a alimentării cu electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de
punere în funcţiune a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
 evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;
 executarea intervenţiei de stingere;
30
 d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor
şi menţinerea acestora în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi;
e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii.

Obligaţii şi răspunderi

Ministerul Educaţiei Naţionale

Art. 1.12. Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează şi emite ordine, dispoziţii, instrucţiuni, reguli,
măsuri şi reglementări obligatorii cu caracter intern, destinate punerii în aplicare a strategiei de apărare
împotriva incendiilor în domeniul de competenţă şi asigură verificarea modului de respectare a acestora.

Art. 1.13. Strategia de apărare împotriva incendiilor a unităţilor cu profil de educaţie şi învăţământ,
trebuie să urmărească în principal:
 îndeplinirea nivelelor de performanţă privind siguranţa la foc la realizarea noilor investiţii
şi menţinerea acestora pe toata durata exploatării:
 reabilitarea şi conformarea la foc corespunzatoare a construcţiilor, instalaţiilor utilitare
aferente şi a amenajărilor, precum şi realizarea lucrărilor de reparaţii;
 îmbunătăţirea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor la construcţiile şi
instalaţiile ce le utilizează;
 formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului propriu cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor;
 prevederea mijloacelor financiare necesare asigurării corespunzatoare a activităţii de
apărare împotriva incendiilor.
Totodată, strategia de apărare împotriva incendiilor va cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni
tehnico-organizatorice destinate educării civice a participanţilor la învaţământul preşcolar, primar, gimnazial
şi secundar pentru formarea caracterului preventiv şi cunoaşterea regulilor de comportament în caz de
incendiu.

Art. 1.14. Prin compartimentele de specialitate, Ministerul Educaţiei Naţionale întocmeşte studii
documentare privind riscurile de incendiu specifice activităţilor din domeniul de competenţă, elaborează
proceduri şi metode de identificare si evaluare a riscurilor de incendiu şi acordă asistenţă tehnică şi după
caz, financiară instituţiilor de educaţie şi învăţământ subordonate, pentru stabilirea şi realizarea măsurilor
necesare creşterii nivelului de protecţie împotriva incendiilor.

Art. 1.15. Propune Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Informare, precum şi altor organe
abilitate potrivit legii, înscrierea în programele anuale şi de perspectivă a unor teme de cercetare-proiectare
privind noi metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului de competenţă.

Art. 1.16. Acordă asistenţă tehnică de specialitate unităţilor de educaţie şi învăţământ administrate, pentru
elaborarea documentaţiilor necesare întocmirii planurilor de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 1.17. Asigură includerea în planurile de învăţământ şi programele de pregătire aferente cursurilor
de formare, specializare şi perfecţionare a personalului din domeniul educaţiei şi învăţământului, a temelor şi
aplicaţiilor practice de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului propriu de responsabilitate.
Elaborează planurile tematice cadru de instruire a salariaţilor şi a personalului serviciilor de
pompieri civili din unităţile şi obiectivele subordonate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei
Naţionale.

31
 Art. 1.18. Verifică periodic şi analizează anual modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de
apărare împotriva incendiilor în unităţile subordonate, cercetează incendiile produse, constituind băncile
de date necesare, iar pe baza concluziilor desprinse asigură reactualizarea şi completarea normelor
specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, ori emiterea unor ordine sau instrucţiuni privind activitatea
de apărare împotriva incendiilor.

Art. 1.19. Asigură elaborarea, tipizarea şi difuzarea în unităţile de educaţie şi învăţământ a

temelor şi acţiunilor practic aplicative de educaţie civică privind apărarea împotriva incendiilor, precum şi
cuprinderea acestora în programele de învaţământ preşcolar, primar, gimnazial, secundar şi în planurile de
activităţi extraşcolare.

Art. 1.20. Prin specialiştii proprii sau ai inspectoratelor şcolare asigură verificarea modului de
organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile de învăţământ,
elaborând în acest scop tematici de control adecvate. Tematicile de control vor cuprinde şi obiectivele
specifice activităţilor de educaţie civică pentru formele de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi
secundar.

Consiliile de conducere

Art. 1.21. Asigură înscrierea în fişele posturilor a atribuţiilor şi responabilităţilor persoanelor

desemnate prin dispoziţii scrise să îndeplinească sarcini de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi
luarea la cunoştinţă de către acestea a obligaţiilor ce le revin.

Art. 1.22. Verifică, prin cadrele tehnice sau persoanele cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a
incendiilor, cuprinderea în documentaţiile tehnice de proiectare si execuţie a obiectivelor de investiţii noi şi a
lucrărilor de modernizare, dezvoltare ori schimbare de destinaţie a celor existente, a măsurilor, instalaţiilor şi
sistemelor de prevenire şi stingere a incendiilor necesare conform reglementărilor tehnice, urmărind periodic
stadiul şi modul de realizare a acestora pentru finalizarea lor înaintea punerii in functiune a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii.

Art. 1.23. Asigură întocmirea documentaţiilor tehnice necesare pentru solicitarea şi obţinerea
avizelor şi a autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute de lege.

Art. 1.24. Aprobă planurile de apărare împotriva incendiilor şi verifică prin sondaj modul de
cunoaştere şi capacitatea de punere în aplicare a acestora de către persoanele care au stabilite sarcini privind
evacuarea persoanelor şi a bunurilor, depozitarea valorilor materiale sau de realizare a intervenţiei de
stingere a incendiilor.
Aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului propriu de pompieri civili, in cazul in
care este constituit.

Art. 1.25. Supraveghează elaborarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi le aprobă,

asigurând însuşirea şi respectarea acestora de către salariaţi.

Art.1.26. Aprobă planurile tematice detaliate de instruire teoretică şi practică a salariatilor, precum
şi cele de pregătire şi perfecţionare a serviciilor de pompieri civili.
Verifică trimestrial, direct ori prin cadrele tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor
sau specialistii desemnaţi, modul de cunoaştere şi de respectare a normelor specifice de prevenire şi stingere
a incendiilor.
32
 Art. 1.27. Urmăreşte cuprinderea în contractele de închiriere, dare în locaţie sau concesionare a
obligaţiilor şi răspunderilor care revin locatorilor şi locatarilor privind apărarea împotriva incendiilor şi
modul de respectare a acestora de către părţile contractante.

Art. 1.28. Asigură alocarea distinctă în planurile anuale de venituri şi cheltuieli a mijloacelor
financiare necesare achiziţionării, reparării, întreţinerii şi funcţionării mijloacelor tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor, precum şi pentru susţinerea celorlalte activităţi specifice apărării împotriva
incendiilor ( atestări, certificări, avizări, autorizări etc).

Proprietari şi administratori

Art. 1.29. Asigură cunoaşterea şi punerea în aplicare, în părţile care le revin, a planurilor de protectie
împotriva incendiilor întocmite, aprobate şi puse la dispoziţie de titularul dreptului de proprietate şi/sau
utilizare.

Art. 1.30. Asigură măsurile necesare pentru determinarea împrejurărilor care au favorizat producerea
incendiilor, ţine evidenţa acestora şi stabileşte, după caz, măsuri de preîntâmpinare a producerii unor
evenimente similare.
Analizează semestrial modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor.

Art. 1.31. Verifică periodic, direct sau prin persoane desemnate, modul de respectare a obligaţiilor şi
răspunderilor ce îi revin privind apărarea împotriva incendiilor, cuprinse în contractele de închiriere,
concesionare sau dare în locaţie şi după caz, dispune măsuri de îndeplinire a cerinţelor şi măsurilor prevăzute
în acestea.

Art. 1.32. Asigură instruirea salariaţilor proprii şi a colaboratorilor externi, verificând personal sau
prin persoane desemnate, modul de cunoaştere şi respectare a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor specifice activităţilor pe care le desfăşoară.

Art. 1.33. Numeşte prin dispoziţie scrisă, una sau mai multe persoane cu atribuţii privind punerea în
aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, corelat cu natura,
complexitatea, volumul şi riscurile de incendiu prezentate de activităţile desfăşurate.

Art. 1.34. Stabileşte cadrul organizatoric de informare a persoanelor fizice beneficiare ale procesului
de educaţie şi învăţământ asupra riscului de incendiu prezentat de activităţile desfăşurate, a măsurilor şi
regulilor de prevenire a incendiilor, precum şi asupra modului de comportare şi a posibilităţilor de orientare
şi evacuare în caz de incendiu.

Art. 1.35. Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii privind apărarea împotriva incendiilor
conducătorul unitatii este obligat :
 să stabilească prin dispoziţii scrise responsabilităţile şi modul de organizare privind
apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce;
 să reactualizeze dispoziţiile date, ori de câte ori apar modificări de natură să înrăutăţească
siguranţa la foc;
 să aducă la cunostinţa salariaţilor, utilizatorilor şi a oricărei persoane implicate, a
dispoziţiilor reactualizate;

33
  să justifice autorităţilor abilitate, că măsurile de apărare împotriva incendiilor asigurate
sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor de incendiu, potrivit normelor şi
reglementărilor tehnice.

Utilizatori

Art. 1.36. Utilizatorii trebuie să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică, să cunoască
şi să aplice întocmai instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor specifice locului de activitate şi după caz,
atribuţiile stabilite prin planurile de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 1.37. Să respecte instrucţiunile de lucru privind utilizarea substanţelor şi materialelor

periculoase, precum şi a tehnologiilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, aparatelor şi echipamentelor
aferente activităţii.

Art. 1.38. Să informeze imediat şefii nemijlociţi sau persoanele cu atribuţii de conducere şi
supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre defecţiunile sesizate la mijloacele tehnice
de prevenire şi stingere a incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum şi asupra defecţiunilor şi
avariilor tehnice care pot constitui cauze potenţiale de incendiu.

Cadre didactice, studenti si elevi

Art. 1.39. Elevii, studenţii şi cadrele didactice sunt obligaţi să cunoască şi să respecte regulile şi
măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor din unitatea respectivă (de învăţământ şi după caz, cămin).

Art. 1.40. În cazul în care iau cunoştiinţă de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în
unitate, vor anunţa imediat conducerea.

Art. 1.41. Să cunoască semnalul de incendiu şi modul de evacuare în condiţii de ordine în caz de
incendiu sau calamităţi naturale.

34
 CAPITOLUL 2

MĂSURI COMUNE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Construcţii, instalaţii, echipamente, utilaje şi amenajări

Art. 2.1. În unităţile subordonate ori aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale sau
în care se desfăşoară activităţi cu profil specific se respectă regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a
incendiilor stabilite prin reglementările cu caracter republican (norme, normative, prescriptii, dispoziţii etc.)
emise potrivit legii, precum şi măsurile comune precizate în prezentul capitol.
În incinta unităţilor şi în interiorul construcţiilor se organizează şi asigură controlul şi
supravegherea măsurilor comune şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite în normă, în
scopul preîntâmpinării apariţiei incendiilor şi limitării consecinţelor acestora.
Este interzisă depăşirea nivelului riscului de incendiu şi al densităţii sarcinii termice stabilite
prin documentaţiile tehnice de realizare a construcţiilor
şi / sau scenariile de siguranţă la foc, aprobate. Fac excepţie cazurile prevăzute de lege, când se asigură
măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

Art. 2.2. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor ( electrice, gaze, încălzire, ventilare, condiţionare,
de apă, canalizare, paratrăznet, curenţi slabi, etc.) se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi a
măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de
izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului.

Art. 2.3. Periodic se verifică, reface şi menţine în bună stare etanşarea corespunzătoare a golurilor din
jurul canalelor, conductelor sau cablurilor, la trecerea acestora prin elementele de construcţie ( pereţi şi
planşee ) care au rol de protecţie la foc.

Art. 2.4. La termenele stabilite prin agrementele tehnice ale produselor si/sau prin reglementările
tehnice, se verifică integritatea şi după caz, eficacitatea lucrărilor de protecţie la foc a elementelor şi
materialelor de construcţie prin placare, tencuire, ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante.
Executarea lucrărilor de ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante se realizează
numai de către persoane corespunzător instruite şi atestate, utilizând produse avizate de organele abilitate şi
după caz, agrementate tehnic conform legii.

Art.2.5. Pentru reducerea riscului de incendiu, sistemele, instalaţiile, dispozitivele, aparatele, maşinile
şi utilajele cu care sunt echipate si dotate construcţiile se vor utiliza, exploata şi întreţine în conformitate cu
prevederile instrucţiunilor de funcţionare şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice
acestora.

Art. 2.6. Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi

utilajelor, de orice categorie cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele
sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate, este interzisă.

35
 Art. 2.7. Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice sunt
interzise:
a.utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţilor, aparatelor şi a echipamentelor sau
solicitarea acestora peste limita admisă;
b.funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform
instrucţiunilor de funcţionare;
c.funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente necesare controlului şi menţinerii
parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele
necorespunzatoare ori supradimensionate;
d.neîntreţinerea corespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolarea termică sau
electrică, ori pentru separare;
e.depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de verificare, întreţinere şi
reparaţii, precum şi executarea necorespunzătoare a acestora;
f.executarea oricăror lucrări de verificare, întreţinere şi reparaţii de către personal necalificat
sau neatestat pentru lucrările respective.

Art. 2.8. Este obligatorie menţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor şi instalaţiilor de captare şi
scurgere la pământ a curenţilor de descărcare atmosferică (paratrăznet), conform prevederilor normativului
şi instrucţiunilor specifice.

Art. 2.9. Recipientele ( buteliile ) cu gaze petroliere lichefiate sau comprimate utilizate pentru necesităţi
funcţionale, se amplasează, păstrează şi utilizează numai în condiţiile stabilite prin instrucţiunile tehnice
specifice.
Se interzice utilizarea recipientelor (buteliilor) neomologate, neverificate sau cu defecţiuni.

Art. 2.10. La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care se folosesc adezivi
inflamabili, este obligatorie respectarea următoarelor reguli:
a. interzicerea efectuării oricăror lucrări cu flacără deschisă sau care pot produce scântei;
b. supravegherea permanentă a efectuarii lucrărilor şi limitarea accesului persoanelor
neautorizate în zona de lucru;
c. limitarea cantităţilor de adezivi aduse în încăperea respectivă numai la strictul necesar
desfăşurării operaţiunilor din spaţiul unde se lucrează;
d. montarea de indicatoare şi afişarea de inscripţii la intrarea în încăperi privind interzicerea
fumatului şi a focului deschis;
e. asigurarea ventilării corespunzătoare a spaţiilor de lucru pentru împiedicarea acumularilor
periculoase de vapori şi gaze.

Art. 2.11. Curăţarea pardoselilor ( parchet, duşumea lemn, mozaic etc. ) cu benzină ori alte lichide
inflamabile nu este admisă decât în cazuri justificate.
Atunci când este strict necesară, această operaţie se poate face utilizând materiale adecvate, numai
la lumina zilei şi cu respectarea următoarelor reguli principale:
a. scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, dispozitivelor şi
aparatelor electrice din zona de lucru;
b. stingerea tuturor surselor de foc deschis (lămpi, felinare, sobe, etc.);
c. asigurarea bunei ventilări a încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor şi uşilor care
dau în exterior;
d. interzicerea folosirii sculelor şi ustensilelor ( găleată, lighean, perie etc. ) din materiale
plastice, precum si a cârpelor din fibre sintetice;
e. interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonă.

36
 Art. 2.12. Pulverizarea insecticidelor inflamabile se efectuează la lumina zilei şi numai după
întreruperea de la tabloul de alimentare a reţelei electrice existente în încăperile respective şi după
înlăturarea altor surse de foc sau scântei.

Art. 2.13. Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei, lac,
ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajate corespunzător.
Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cu substanţe combustibile (
ulei, ceară, lacuri etc. ), se colecteaza în cutii metalice prevăzute cu capace şi se evacuează la sfârşitul zilei
de lucru în locuri stabilite pentru aceasta, fără pericol de incendiu.

Art. 2.14. În clădirile administrative lichidele combustibile necesare pentru curăţenie nu vor depăşi
cantitatea de 25 l. Acestea vor fi păstrate în bidoane metalice ermetic închise şI amplasate la distanţă faţă de
surse de căldură şi foc.

Art. 2.15. În sălile aglomerate, în amfiteatre, săli de clasă, biblioteci, săli de festivităţi şi în general, în
incintele amenajate pentru activităţi cu public, se interzic:
 accesul cu produse şi/sau substanţe inflamabile ori cu alte mijloace care pot
produce incendii sau explozii;
 accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea maximă simultană
stabilită şi declarată.

Art. 2.16. Dispozitivele pentru evacuarea fumului (desfumare) şi cele pentru evacuarea fumului şi a
gazelor fierbinţi existente în construcţii, se menţin în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi.

Reguli privind fumatul

Art. 2.17. Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărei unităţi şi se realizează prin
dispoziţia scrisă a persoanei fizice cu atribuţii de conducere.

Art. 2.18. Pentru situaţiile în care o clădire sau amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori,
reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul clădirii sau amenajării respective,
însuşită de utilizatorii în cauză.
În dispoziţie se menţionează:
 locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau explozie în care este interzis fumatul
sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete;
 locurile amenajate pentru fumat;
 persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării pe
locuri şi sectoare de activitate;
 alte date şi informaţii necesare a fi precizate pentru a diminua pericolul de
incendiu.

Art. 2.19. Fumatul este, de regulă, interzis în locurile, zonele, încăperile şi clădirile în care nu se
admite utilizarea focului deschis, precum şi următoarele spaţii:
 amfiteatre, săli de festivităţi, săli de curs;
 biblioteci;
 muzee, expoziţii;
 săli aglomerate şi încăperi cu aglomerări de persoane;
 amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri;
 săli de spectacole, întruniri, cinematografe, săli de lectură şi de conferinţe;
 depozite, arhive, magazii şi poduri;
37
  ateliere, laboratoare, etc. cu risc mare de incendiu;
 spaţii de cazare în comun din cămine pentru copii preşcolari, elevi şi case de copii, etc.
 încăperi cu echipament electronic de calcul, măsura, control şi automatizare;
 încăperi ale centralelor termice;
 locuri cu schele, cofraje şi esafodaje realizate din materiale combustibile;
 lanuri de cereale în faza de coacere şi zone împădurite.

Art. 2.20. Locurile şi zonele în care este interzis fumatul se marchează prin indicatoare - FUMATUL
INTERZIS - realizate conform prevederilor standardelor în vigoare.

Art. 2.21. Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o distanţă mai
mică de 40,00 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi,
vapori inflamabili etc.), 10,00 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile (lemn, textile,
hârtie, carton asfaltat, bitum etc.) şi 50,00 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi
recoltării, sau zone împădurite.
Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (pe coridoare, în holuri etc.) se amplasează astfel
încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.).
În locurile de activitate în care este permis fumatul se asigură scrumiere care se amplasează
astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (cum sunt cele de birotică
şi altele).

Art. 2.22. Prin instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor se vor stabili locurile
special amenajate în care fumatul este permis. Aceste locuri vor fi delimitate, marcate prin indicatoare cu
inscripţia “ LOC PENTRU FUMAT “ şi vor fi dotate, după caz, cu scrumiere, vase cu apă, nisip sau
amenajate gropi în pământ pentru stingerea ţigărilor şi a beţelor de chibrit.

Art. 2.23. Se interzice:

 depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie,
carton, textile etc.);
 golirea scrumierelor şi vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există
materiale combustibile;
 aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigară sau chibrituri aprinse.
Se recomandă a se evita fumatul pe timpul perioadelor de relaxare sau odihnă în paturi, canapele etc.

Art. 2.24. Zilnic, la terminarea activităţii, locurile în care fumatul este permis vor fi verificate, iar
resturile de ţigări şi chibrituri vor fi evacuate.

Lucrări cu foc deschis

Art. 2.25. Focul deschis se foloseşte, de regulă, în scopuri utilitare, pentru gătit, încălzit sau în scop
distractiv, cum ar fi: focul de tabară, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor etc.

Art. 2.26. Persoana fizică cu atribuţii de conducere a unităţii va reglementa prin document scris
(decizie, dispoziţie etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:
 stabilirea, dacă este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări
cu foc deschis (topire bitum, ardere reziduuri combustibile, curăţiri prin ardere etc.) şi a
persoanelor care le supraveghează;
 stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului
deschis;
38
  nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
 descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului
de lucru cu foc;
 întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru astfel de
lucrări, care să fie ţinută asupra sa de către executant şi prelucrată cu acesta înainte de
începerea lucrării.

Art. 2.27. Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile,
echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se
vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis,
prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:
 construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul şi alte locuri stabilite prin
instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
 instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor
combustibile (gaz metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă, hidrogen etc.) şi a
oxigenului;
 instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport si distribuţie a lichidelor
combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.);
 gospodăriile de ungere şi acţionări hidraulice cu ulei sau alte lichide combustibile;
 secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri
metalice, de întreţinere şi reparaţii autovehicule şi utilaje de ridicat şi stivuit, de
vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;
 depozitele de lichide combustibile (benzină, benzen, vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri,
motorină etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid,
materiale plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.;
 încăperile în care se execută operaţii de spălare sau curăţire cu produse petroliere
(benzină, neofalină, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit
solvenţi inflamabili;
 încăperile unde se execută lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;
 încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din
materiale combustibile;
 laboratoarele şi staţiile pilot în care se utilizează substanţe combustibile;
 încăperile de încărcat acumulatoare;
 încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control, automatizare, semnalizare,
control trafic;
 încăperile speciale de cabluri electrice;

Art. 2.28. Este strict interzisă utilizarea focului deschis în locurile şi zonele cu risc de incendiu şi/sau
explozie din clădiri.
Locurile şi zonele în care se aplică această interdicţie se stabilesc şi se marchează potrivit
instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor aprobate de conducerea fiecărei unităţi.

Art. 2.29. Focurile în aer liber, în incinta unităţilor, sunt permise numai în locurile stabilite de
conducerea unităţii şi vor fi supravegheate permanent.
Utilizarea focului deschis este admisă numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe care
să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau alte vecinătăţi.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol
de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale
sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.) fără a fi asigurate măsuri
corespunzătoare.
39
 Art. 2.30. Cenuşa şi zgura din sobe şi cuptoare, precum şi cea rezultată din crematoriile pentru
arderea deşeurilor combustibile, nu vor fi aruncate la întâmplare, ci vor fi depozitate în locuri special
amenajate, controlându-se în prealabil dacă sunt complet stinse.

Art. 2.31. Dezgheţarea ţevilor de apă şi canalizare situate în medii cu pericol de explozie şi în
apropierea materialelor combustibile se face numai cu apă caldă, abur sau nisip fierbinte.

Art. 2.32. În încăperile unde iluminatul se asigură (permanent sau ocazional) cu lămpi cu petrol, se va
avea grijă ca acestea să nu fie defecte, alimentarea să fie făcută numai cu petrol, iar sticla de lampă să fie în
perfectă stare.
Locul de aşezare a lămpii trebuie să fie protejat cu materiale incombustibile rezistente la
temperatură şi care nu sunt bune conducătoare de căldură (faianţă, piatră, cărămidă etc.) şi care să asigure
stabilitatea necesară, iar în apropierea lămpii să nu existe materiale sau substanţe combustibile (lemn,
hârtii, perdele, îmbrăcăminte, stuf, lichide combustibile etc.) pe care să le aprindă.

Art. 2.33. Se interzice iluminatul cu chibrituri, lămpi cu petrol, facle, bucăţi de hârtie aprinse şi
lumânări în magazii, poduri şi în orice alt loc unde există pericol de incendiu sau explozie.

Art. 2.34. Este interzisă efectuarea oricăror lucrări de sudură, tăiere, lipire ori folosirea aparatelor sau
dispozitivelor care prezintă pericol de incendiu în clădiri civile (publice) pe timpul programului la care
participă copii preşcolari, elevi, studenţi sau public, precum şi în spaţiile cu risc de incendiu şi/sau pericol de
explozie, în depozite, arhive, biblioteci ori alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau
substanţelor combustibile.
Lucrările de sudură, tăiere sau lipire se execută numai de către personal calificat, experimentat şi instruit
corespunzător.

Art. 2.35. În cazuri justificate, lucrările cu foc deschis se pot executa în locurile, zonele şi clădirile în
care, în exploatare normală acestea sunt interzise, numai pe baza “PERMISULUI DE LUCRU CU FOC “ şi
numai după ce sunt luate măsuri de protecţie corespunzătoare, cum sunt:
 evacuarea copiilor preşcolari, a elevilor, studenţilor şi publicului;
 îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din apropierea locului de muncă cu
foc deschis;
 golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor;
 aerisirea sau ventilarea spaţiilor respective;
 dotarea locului de muncă cu mijloacele necesare de limitare şi stingere a incendiilor;
 verificarea şi asigurarea bunei funcţionări a aparatelor ce se utilizează;
 asigurarea şi instruirea personalului de execuţie, intervenţie control şi supraveghere,
asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice;

 informarea serviciului de pompieri , dacă există, înaintea efectuării lucrărilor.

Art. 2. 36. Pentru lucrările cu foc deschis ce se execută în locuri sau zone cu risc ridicat de incendiu
şi/sau pericol de explozie, locuri ce se precizeaza obligatoriu în instrucţiunile de apărare împotriva
incendiilor, este obligatorie “AUTORIZAŢIA DE LUCRU CU FOC “ .

Art. 2.37. Şeful sectorului de activitate (unitate şcolară, cămin, creşă, laborator, atelier, depozit,
instalaţie etc.) în care se execută operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia de a asigura măsuri pentru:

40
  pregătirea locului, conform prevederilor normei;
 instruirea personalului;
 controlul după terminarea lucrării.
În cazul lucrărilor cu foc deschis ce se execută în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de
incendiu sau explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor măsuri de protecţie
specifice.

Art. 2. 38. Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) se întocmeşte în două exemplare, din care
unul se înmânează şefului formaţiei de lucru şi persoanei care execută operaţiile cu foc deschis, iar celalălt
rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se execută lucrarea).

Art. 2.39. Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi. La terminarea lucrului, permisul de lucru
cu foc se predă de către executant, emitentului. Similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru.
În toate cazurile unde este constituit şi funcţionează un serviciu de pompieri se va asigura
înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru) înainte de începerea efectivă a
lucrării.

Art. 2.40. Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrarilor cu foc deschis trebuie să
fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe răspunde executantul.
Art. 2.41. Toate echipamentele şi aparatele de sudare se întreţin şi verifică în conformitate cu
instrucţiunile furnizorului. Proprietarul lor trebuie să facă dovada efectuării acestora la termen şi de către
personal sau persoane fizice de specialitate.

Art. 2.42. Lucrările de sudură la instalaţii, rezervoare, recipienţi şi conducte prin care s-au vehiculat
şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili, se vor efectua numai după golirea,
aerisirea, spălarea, umplerea cu apă sau gaz inert, izolarea acestora prin flanşe oarbe de restul instalaţiei şi
după efectuarea analizelor de laborator.
Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau tăiere se vor
curăţa în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele etc.

Art. 2.43. Pe timpul executării operaţiei de sudură trebuie să se asigure:

 supravegherea permanentă şi cu atenţie a flăcării, dispersia (răspândirea) şi traiectoriile
scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi intensitatea fluxului de căldură;
 strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau apă;
 închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata
întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
 interzicerea agăţării arzătoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau generatoarele de
acetilenă;
 neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau urcări pe scări,
schele etc.;
 evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai
îndelungată;
 recipienţii (buteliile) de oxigen sau acetilenă vor fi asezaţi în poziţie verticală, feriţi de
lovire, izbire sau şoc.

Art. 2.44. Se vor lua măsuri preventive pentru a se evita incendierea materialelor şi substanţelor
combustibile, pregătindu-se locul.

41
 Art. 2.45. Pregătirea locului unde urmează să se execute operaţiunea de sudare sau de tăiere cu
flacără oxiacetilenică presupune:
 înconjurarea acestuia cu panouri incombustibile cu înălţimea de minimum 2,00 m şi bine
ancorate de podea;
 protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu
tablă sau cu plăci din materiale incombustibile;
 îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanţă de cel
putin 10,00 m de locul sudării sau tăierii;
 curăţirea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 10 cm de o parte şi de alta în jurul
punctului de lucru;
 umezirea cu apă sau protejarea cu panouri incombustibile a materialelor şi elementelor de
construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scânteile sau brocurile de
sudură, flacără sau alte particule de materiale incandescente;
 înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scântei, particule incandescente etc.) să intre în
contact cu materialele combustibile care se află în încăperile adiacente, în canale, sau la
cotele inferioare ale clădirii, prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din
pardoseală şi pereţi, cu dopuri incombustibile;
 amplasarea la distanţe de siguranţă a generatorului de acetilena transportabil şi a buteliei
de oxigen, respectiv la cel putin 10,00 m între acestea şi locul de sudură sau orice sursă
de foc deschis şi respectiv, cel puţin 5,00 m între ele;
 dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare;
 asigurarea prezenţei persoanei desemnate să supravegheze executarea lucrărilor cu foc
deschis.

Art. 2.46. Generatoarele de acetilena transportabile, vor fi de regulă, se instalează în aer liber, în afară
încăperii unde se sudează şi vor fi ferite de razele solare ori sursele cu foc deschis.
În mod excepţional, se admite instalarea unui singur generator de acetilena transportabil numai în
încăperi în care se executa lucrări de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea
următoarelor condiţii:
 debitul maxim de acetilena să nu depăşească 3,2 mc/h;
 generatorul să fie verificat şi să posede placă de timbru;
 încărcătura de carbid să nu fie mai mare de 4 kg;
 încăperea să aibă un volum de minimum 350 mc şi să fie bine ventilată;
 să fie posibilă asigurarea distanţelor de siguranţă;
 să se realizeze, pe toata durata amplasării generatorului, oprirea funcţionării eventualelor
utilaje care lucrează cu flacără sau produc scântei;

Art. 2.47. În cazul în care sudarea se face electric, pe lângă măsurile indicate, se va acorda cea mai
mare atenţie efectuării conexiunilor şi se va controla ca tensiunea la care lucrează agregatul să fie
corespunzătoare, iar cablurile bine izolate, protejate cu apărători sau punţi de trecere când sunt întinse peste
drumuri sau locuri circulate.
De asemenea, la sudarea oxigaz se va urmări starea de funcţionare a aparaturii şi instalaţiei,
verificându-se conductele, robinetele şi garniturile de etanşare, pentru a se evita eventualele scurgeri de gaze.

Art. 2.48. După terminarea lucrărilor cu foc deschis, locul de muncă va fi curăţat, asigurându-se de
regulă următoarele:
 verificarea minuţioasă a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor
adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-
au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.);

42
  descoperirea tuturor zonelor care au fost prealabil protejate, verificându-se dacă starea lor
este intactă, luarea de măsuri în consecinţă;
 verificarea, la anumite intervale de timp, pe parcursul mai multor ore şi noaptea, a situaţiei
existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
 depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
 reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile, la cel puţin 6
ore după terminarea lucrării;
 colectarea nămolului (şlamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi
depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Art. 2.49. La efectuarea operaţiunilor de sudare de orice fel ( autogenă, electrică sau cu gaze), sunt
interzise:
 folosirea aparaturii şi a instalaţiei defecte;
 agăţarea aparatului aprins de butelia cu gaze, de generator sau de materiale combustibile;
 executarea lucrărilor de sudare la construcţii proaspăt vopsite;
 sudarea conductelor şi aparatelor aflate sub presiune de gaze,
vapori, lichid şi aer, precum şi a celor sub tensiune electrică;
 împingerea carbidului în generatorul de acetilenă cu ajutorul
vergelelor de fier;
 demontarea, curăţirea şi asamblarea generatoarelor mobile de
acetilenă direct în ateliere, precum şi folosirea acestora fără filtre epuratoare şi

supape hidraulice de siguranţă umplute cu apă la nivelul corespunzător;

 deplasarea generatorului de acetilenă atunci când este încărcat;

 dezgheţarea generatorului de acetilenă cu ajutorul flăcării deschise sau a obiectelor
incandescente;
 aşezarea cablurilor electrice pentru sudură electrică împreună cu
furtunurile şi conductele pentru sudură cu gaze;
 contactul buteliilor, conductelor şi furtunurilor de oxigen cu uleiuri,
vaseline sau alte grăsimi, precum şi cu mâna sau obiecte îmbibate cu asemenea materiale;

 descărcarea generatorului de acetilenă şi curăţirea furtunurilor in

încăperi;
 aşezarea aparatului de sudură electrică aflat sub tensiune, pe elemente şi materiale bune
conducătoare de electricitate;
 reînceperea sudării după o întrerupere, fără ca în prealabil să se fi aerisit complet
încăperea în care se sudează.

Art. 2.50. La folosirea lămpilor cu flacără pentru executarea lipiturilor la mase plastice, conducte de
plumb, zinc, etc., trebuie respectate următoarele reguli principale:
 lampa trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi prevăzută cu dispozitiv de reglare
corespunzător;
 presiunea combustibilului să nu depăşească rezistenţa garniturilor supapelor de siguranţă;
 alimentarea se face numai după ce arzătorul s-a răcit complet, iar rezervorul se umple
numai cu 3/4 din volumul său;
 dopul oficiului de alimentare va fi bine înşurubat, fiind prevăzut cu o garnitură
corespunzătoare;
 aprinderea lămpii se face la cel puţin 5,00 m de orice material combustibil;
43
  lămpile de lipit vor fi prevăzute cu un sistem de siguranţă reglat la
presiunea de lucru, iar cele cu rezervor de combustibil lichid mai mare de 3 litri trebuie să
fie prevazute cu manometru;
 este interzisă reducerea presiunii prin şurubul pentru aer sau prin orificiul de alimentare
atunci când lampa cu combustibil lichid este aprinsă;
 lămpile nu trebuie demontate ori reparate lângă surse de foc deschis; se interzice golirea
combustibilului din rezervor lângă surse de foc;
 la întreruperea operaţiunilor de lipit se va reduce presiunea, iar
lampa va fi în aşa fel orientată încât flacăra să nu fie îndreptată spre obiecte combustibile;
 când se foloseşte lampa la lucrări pe schele, scări, acoperişuri etc., se va asigura susţinerea
şi stabilitatea lămpii pentru evitarea căderii acesteia (care poate produce explozie urmată
de incendiu);

Art. 2.51. Se interzice folosirea lămpii cu flacără în încăperi unde se află materiale inflamabile,
explozive sau surse de gaze combustibile, in cele destinate păstrării bidoanelor cu lichide combustibile din
care se alimentează lampa, precum şi lăsarea lămpii aprinse fără supraveghere.

Art. 2.52. La utilizarea becurilor de gaze (pentru încălzire, brunare, călire, lipirea pieselor metalice, in
laboratoare etc.), se respectă următoarele măsuri principale:
 becul se amplasează pe o masă acoperită cu tablă sau faianţă, la distanţă de minimum 0,50
m faţă de materiale combustibile;
 înainte de aprindere se verifică dacă furtunul de conexiune este bine fixat la ţeava de gaze
şi la ştuţul de conectare a becului;
 în timpul arderii, becul va fi în permanenţă supravegheat de persoana care îl utilizează, iar
după folosire becul se stinge imediat prin închiderea ambelor robinete;
 se interzice aşezarea de materiale combustibile sau inflamabile pe mesele de lucru unde
sunt montate becurile de gaz.

Instalaţii tehnologice

Art. 2.53. Instalaţiile tehnologice, maşinile-unelte, utilajele şi aparatura tehnologică din unităţile
Ministerului Educaţiei Naţionale vor fi întreţinute şi exploatate conform prevederilor instrucţiunilor
producătorilor respectivi, cărţilor tehnice şi ale regulamentelor de fabricaţie. Se vor controla şi revizui în
termenele stabilite, înlăturând defecţiunile.

Art. 2.54. La exploatarea maşinilor şi utilajelor se respectă următoarele reguli principale:

 trebuie întocmite şi respectate graficele de ungere şi curăţare periodică de praf, scamă etc.
a acestora, utilizând pentru ungere lubrifianţii indicaţi şi numai în stare de repaus a
maşinilor;
 sistemele de ungere ale agregatelor tehnologice şi ale liniilor automate de producţie vor fi
permanent supravegheate pentru evitarea pierderilor de lubrifianţi din lagăre, cuzineţi,
angrenaje, transmisii etc. şi a supraîncălzirii lor. Orice defecţiune va fi remediată de
personal calificat, iar eventualele scurgeri accidentale se vor înlătura prin folosirea unor
materiale absorbante ( rumeguş, nisip etc.), care se vor colecta imediat în vase metalice
cu capac ce vor fi evacuate în locuri stabilite pentru aceasta;
 se interzice introducerea în secţii a lubrifianţilor destinaţi ungerii în cantităţi mai mari
decât necesarul pentru maximum trei zile de lucru, dar nu mai mult de 25 litri. Păstrarea
acestora se asigura în locuri special amenajate, ferite de surse de foc şi marcate
corespunzator;
 nu se admite introducerea în secţii a lichidelor combustibile utilizate în procesul
tehnologic, în cantităţi mai mari decât necesarul unui schimb de lucru;

44
  în timpul funcţionării, utilajele şi maşinile din secţii vor fi supravegheate pentru a se
înlătura orice defecţiune care ar putea produce scântei sau flame (frecări, deformări, ruperi
etc.);
 periodic se va verifica izolaţia conductelor termice pentru a se împiedica contactul
acestora cu materialele combustibile, pe porţiunile deteriorate;
 la executarea operaţiilor de curăţare cu motorină sau cu petrol a utilajelor sau a unor piese
componente ale acestora, se va întrerupe curentul electric şi înlătura orice sursă de foc
deschis din încăpere, asigurându-se totodată şi mijloacele necesare intervenţiei rapide în
caz de incendiu. Acolo unde se efectuează asemenea operaţii se va folosi inscripţia: “
Atenţie ! Se lucrează cu substanţe inflamabile ”;
 dacă se utilizează cârpe sau câlţi la curăţarea pieselor sau a utilajelor, acestea trebuie
colectate în cutii metalice cu capac şi evacuate zilnic la terminarea lucrului;
 utilajele acţionate de electromotoare vor fi exploatate în limita sarcinilor admise, fără
suprasolicitarea lor;
 maşinile-unelte şi utilajele fixe de orice fel, vor fi prevăzute cu instalaţii de legare la
pământ, pentru scurgerea sarcinilor electrostatice;
 se va asigura menţinerea în bună stare a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a
electricităţii statice, precum şi a instalaţiilor de protecţie la trăsnet ale construcţiei,
instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor tehnologice.

Art. 2.55. În spaţiile cu risc ridicat de incendiu sau pericol de explozie, se interzice accesul
salariaţilor şi altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.

Art. 2.56. În spaţiile cu pericol de explozie este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei şi a altor
obiecte din fire sintetice sau materiale sintetice ori plastice, precum şi a încălţămintei care (prin lovire sau
frecare) poate să producă scântei capabile să aprindă gazele, vaporii sau pulberile inflamabile in amestec
cu aerul.
Deasemenea, este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor
neprotejate corespunzător şi care prin lovire sau frecare pot produce scântei capabile să aprindă amestecurile
explozive.

Art. 2.57. La terminarea programului, conducătorii formaţiilor de lucru vor verifica şi lua măsuri
pentru:
 oprirea tuturor maşinilor, utilajelor şi aparatelor;
 curăţarea locului de muncă si în special a motoarelor electrice;
 evacuarea tuturor deşeurilor;
 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu cabluri
flexibile;
 întreruperea alimentării instalaţiei electrice de forţă şi lumină, de la tabloul electric;
 stingerea focurilor din sobe (acolo unde există);
 închiderea încăperilor respective, şi lăsarea cheilor la poartă.

Spaţii de depozitare

45
 Art. 2.58. Spaţiile de depozitare (încăperi, compartimente, clădiri) vor avea precizată categoria de
pericol de incendiu, determinată conform prevederilor reglementărilor tehnice precum şi clasa de
periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate.

Art. 2.59. Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării materialelor şi/sau a substanţelor

combustibile se ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice şi de compatibilitatea acestora cu produsele de
stingere, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să se propage incendiul.

Art. 2.60. Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalaje

adecvate , realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a
stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.

Art. 2.61. Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face potrivit planului de
depozitare.

Art. 2.62. Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstreaza în condiţii
adecvate naturii lor, bine ventilate şi cu măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

Art. 2.63. Materialele, substanţele, produsele şi obiectele, de valoare sau cu risc mare de incendiu se
depozitează, pe cât posibil, în încăperi compartimentate faţă de restul construcţiei prin elemente rezistente la
foc.

Art. 2.64. Cantitatea de materiale şi de substanţe combustibile utilizate în construcţiile civile

(publice) de învăţământ, activităţi practice şi de producţie nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii
termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.

Art. 2.65. Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror proprietăţi nu
sunt cunoscute.

Art. 2.66. În încăperile închise, se respectă distanţele de siguranţă între elementele de încălzire,
neizolate şi materialele combustibile depozitate astfel:
- 0,35 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 150oC;
- 0,10 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura între 95oC şi 150oC.
- 0,05 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95oC.
Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul I7, iar faţă de
duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer, se asigura distanţele necesare funcţionării
eficiente a acestora.

Art. 2.67. Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare vor fi marcate cu
bandă de vopsea albă pe pardoseala, corespunzător prevederilor planului de depozitare.

Art. 2.68. Stivuirea materialelor se realizează fără deteriorarea ambalajului (prin manipularea
necorespunzătoare sau depăşirea rezistenţei lui), iar stivele vor fi constituite din materiale cu aceleaşi forme
şi dimensiuni şi cu ambalaje de acelaşi tip şi dimensiuni.

Art. 2.69. Rafturile pe care se depozitează ,vor fi, pe cât posibil, din materiale incombustibile şi se
vor asigura împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.

Art. 2.70. Personalul depozitului va supraveghea permanent, conform instrucţiunilor furnizorului,

materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii cu alte substanţe.

46
 Art. 2.71. Personalul din depozite şi magazii este obligat să menţină în permanenţă curăţenia la locul
de muncă.

Art. 2.72. Materialele provenite din ambalaje ( lăzi, capace, paleti, talaş, paie, hârtii, etc. ) vor fi
evacuate zilnic din magazii şi depozite în locurile stabilite în acest scop.

Art. 2.73. La terminarea lucrului, şeful depozitului sau magaziei va lua măsuri pentru deconectarea
instalaţiilor electrice existente de la reţeaua de alimentare cu energie electrică.

Art. 2.74. Este interzisă depozitarea mărfurilor pe rampele de încărcare-descărcare mai mult decât
timpul necesar efectuării operaţiilor de tranzit.

Art. 2.75. Fiecare magazie sau depozit trebuie să aibă întocmite planuri de depozitare şi de
intervenţie în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2.76. La depozite şi magazii de hârtie, se respectă şi următoarele prevederi:

 hârtia va fi depozitată în stive de baloţi sau suluri, ori pe rastele;
 la depozitarea hârtiei pe rastele, acestea se vor consolida asigurându-se şi posibilitatea
accesului în fiecare punct al magaziei sau depozitului.

Art. 2.77. La depozitele şi magaziile de lichide combustibile se aplică următoarele reguli:

 se interzice folosirea ambalajelor din material plastic care nu sunt omologate pentru
păstrarea, manipularea sau transportarea produselor petroliere;
 depozitarea pe platforme sau in magazii a ambalajelor cu lichide combustibile se face pe
sorturi de produse în stive şi etichetate, asigurându-se spaţii de circulaţie între ele;
 este interzisă executarea la ambalajele metalice pentru produse petroliere a oricărui fel de
reparaţii cu foc sau cu scule care produc scântei prin lovire;
 ambalajele goale vor fi evacuate din depozite, magazii, platforme etc., iar repararea
acestora se execută în atelierele stabilite în acest scop;
 înainte de reparare, ambalajele vor fi complet golite, bine spălate şi aerisite;
 este interzisă păstrarea în depozitele şi magaziile pentru produse petroliere a obiectelor de
îmbrăcăminte şi a altor materiale, precum şi spălarea obiectelor de orice fel;
 se interzice executarea oricărei lucrări la instalaţiile electrice în timpul manevrării
ambalajelor sau vehiculării lichidelor combustibile în încăperi, la rezervoare, rampe etc;
 deschiderea şi închiderea ambalajelor ce conţin lichide combustibile se face numai cu
scule neferoase, pentru a evita producerea unor scântei capabile să producă aprinderea
vaporilor.

Art. 2.78. Este interzisă folosirea sculelor care pot produce scântei (prin frecare sau lovire), la
executarea lucrărilor de demontări, montări sau reparaţii în locurile unde există pericolul aprinderii
produselor inflamabile.
În locurile care vin în contact cu acetilena, este interzisă folosirea sculelor cu un conţinut mai
mare de 70% cupru.

Art. 2.79. În locurile unde există emanaţii sau concentraţii de vapori şi gaze inflamabile este interzisă
folosirea îmbrăcămintei şi lenjeriei confecţionate din fibre sintetice care se încarcă electrostatic. Se interzice,
de asemenea, utilizarea pieptenilor din material plastic sau purtarea încălţămintei cu blacheuri sau potcoave
din materiale care pot produce scântei prin lovire sau frecare.

Art. 2.80. Pentru depozitarea vopselelor, lacurilor şi a altor materiale inflamabile este obligatorie
respectarea instrucţiunilor furnizorului, precum şi următoarele reguli:

47
  vopselele şi lacurile pe bază de nitroceluloză se depozitează în compartimente separate
faţă de lacurile poliesterice. Nitrolacul se poate depozita împreună cu diluanţi şi white-
spirt;
 lacul poliesteric se poate depozita împreună cu bidoanele (de tablă) în care vine ambalat
lichidul de spălare, iar întăritorul, grundul activ şi acceleratorul de poliesteri se
depozitează separat;
 lacurile poliesterice, grundul activ, întăritorul şi acceleratorul se păstrează la întuneric şi la
o temperatură redusă a mediului ambiant, iar lichidele inflamabile, în general, trebuie
ferite de acţiunea razelor solare;
 dacă la un butoi se constată că poliesterul s-a gelifiat, lacul va fi evacuat imediat în
exterior şi distrus prin ardere, într-un loc anume stabilit pentru aceasta;
 pentru a se evita gelifierea lacului poliesteric, bidoanele sau butoaiele se folosesc în
ordinea intrării lor în depozit;
 ambalajele golite de vopsele, lacuri, tiner etc. vor fi bine scurse, acoperite cu capace şi
evacuate imediat din depozit. După spălare, ambalajele se depoziteaza la un loc ferit de
razele solare, având marcat pericolul de explozie. Aceste locuri vor fi amplasate la cel
puţin 5,00 m distanţă de drumurile sau clădirile din incinta unităţii.

Art. 2.81. Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseală sau orice prelingere pe rastel, ambalaj
etc. va fi îndepărtată imediat, prin acoperire cu nisip sau prin ştergere cu cârpe ( care se vor depozita imediat
în locuri bine stabilite ).
Scurgerile de produse sau nisipul şi pământul îmbibat cu produse rezultate din curăţiri, vor fi
colectate şi depozitate în gropi de pământ.
Se interzice distribuirea oricăror produse petroliere în vase la care
nu se poate asigura etanşeitatea perfectă.

Colectarea şi/sau distrugerea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor combustibile

Art. 2.82. Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se
colecteaza ritmic, dar obligatoriu la terminarea programului şi se depun în locurile destinate depozitării sau
distrugerii lor, astfel încât pe locurile de activitate să fie în permanenţă , curăţenie.
Se colectează:
 pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte deseuri combustibile
depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatură, canale sau
alte locuri, precum şi maculatura de birotică;
 scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale
sau din alte locuri;
 ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau explozie (lemn, carton, metalice pentru
produse inflamabile, carbid etc.);
 depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare.

Art. 2.83. Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi
ambalajelor.
Gestionarea acestora presupune:
 nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor specifice activităţii;
 indicarea regimului de colectare şi curăţire;
 locurile de depozitare şi modul de distrugere sau valorificare;
 desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;
 completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.

48
 Art. 2.84. Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (cârpe, câlţi,
bumbac, rumeguş etc.) care conţin astfel de produse se colectează în cutii sau vase metalice ori cu căptuşala
metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.

Art. 2.85. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile care se reutilizează se vor depozita cu
asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi materiale
combustibile, în raport de natura şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora.

Art. 2.86. Ambalajele metalice, din materiale plastice sau sticlă reutilizabile, se curaţă, se spală sau
neutralizează de restul de conţinut cu materiale adecvate şi se depozitează în locuri special destinate.

Art. 2.87. Deşeurile,reziduurile şi ambalajele combustibile care nu se mai reutilizează, se vor distruge
prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât să nu pună în pericol viaţa oamenilor, clădirile,
instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împădurite şi materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie să
posede autorizaţiile prevăzute de lege.

Art. 2.88. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile care degajă prin ardere substanţe sau
compuşi periculoşi pentru viaţă sau mediu pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea
prevederilor în vigoare şi ale prezentelor norme.

Căi de evacuare, acces şi intervenţie

Căi de evacuare

Art. 2.89. Pe toată durata timpului de exploatare a construcţiilor căile de evacuare a utilizatorilor şi
de acces a forţelor de intervenţie vor fi menţinute libere şi întreţinute corespunzător, astfel încât prin acestea,
în caz de incendiu persoanele să poată ajunge la nivelul terenului sau al carosabilului în timpul cel mai scurt
şi în condiţii de siguranţă, direct în exterior sau prin scări de evacuare.
Căile de acces, evacuare şi intervenţie se menţin în stare de utilizare pe toată durata zilei şi în orice
anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate; cunoaşterea operativă a oricăror situaţii ce pot
împiedica din motive obiective folosirea acestora în condiţii de siguranţă, reprezintă cerinţa fundamentală
referitoare la aceste căi.

Art. 2.90. Traseele căilor de evacuare (trecerile prin uşi, coridoare, degajamente, holuri, vestibuluri,
încăperi tempon, scări, atriumuri etc.) vor fi marcate cu indicatoare standardizate, astfel încât să asigure atât
posibilitatea recunoşterii cu uşurinţă a traseului de urmat spre exterior, cât si circulaţia lesnicioasă, atât ziua
cât şi noaptea, a persoanelor care le utilizeaza în caz de incendiu.

Art. 2.91. Când este cazul, vor fi marcate şi căile de circulaţie care duc pe terase, în refugii sau în
alte locuri special amenajate pentru evacuare.
Se vor monta indicatoare corespunzatoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol, ori la
uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Art. 2.92. Sistemele de autoînchidere sau închidere automată a uşilor de acces în casele de scări
închise se vor menţine în bună stare de funcţionare.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor de scări, de pe coridoare, a celor cu
dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu au rolul de a opri pătrunderea fumului,
gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.

Art. 2.93. Dispozitivele care asigură autoînchiderea sau închiderea automată a uşilor vor fi verificate
periodic şi intreţinute în stare de funcţionare.

49
 În cazul defectării lor, înlocuirea sau repararea se vor face în cel mai scurt timp şi în condiţii
de calitate corespunzătoare, neadmiţându-se improvizaţiile.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea
uşoară a acestora în caz de incendiu.
Este interzisă utilizarea, la uşile de pe căile de evacuare, a unor mecanisme care se pot bloca
în timpul funcţionării.

Art. 2.94. De regulă, deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane valide
trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior.

Art. 2.95. Pentru realizarea evacuării rapide şi evitarea unor posibile accidente la care poate fi supus
publicul din sălile aglomerate sau unităţile pentru preşcolari , se vor respecta riguros şi măsurile specifice
acestora.

Art. 2.96. În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite
amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitare etc. care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi
bunurilor, precum şi accesul personalului de intevenţie.

Art. 2.97. Uşile de evacuare precum şi celelalte dispozitive destinate evacuării persoanelor trebuie să
fie prevăzute cu indicatoare si inscripţii corespunzătoare, menţinându-se descuiate pe toată durata
programului de activitate.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri sau de
persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de necesitate
(intervenţie, control, verificări etc.).
La încetarea programului de activitate toate cheile incăperilor se predau la poartă sau la locul
de acces în clădire, unde se depun în ordine pe panoul prevăzut în acest scop.
Cheile vor fi prevăzute cu marcă de recunoaştere uşoară.
Panourile de geam securizat prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu
(neutilizate în circulaţia funcţională curentă) vor avea plasate în apropiere dispozitive de spargere a
geamului.

Art. 2.98. Sunt interzise în exploatare:

 înlocuiri ale finisajelor incombustibile de pe traseele căilor de evacuare cu unele din
materiale combustibile ce se aprind uşor, propagă rapid flacăra sau emană mult fum ori
gaze şi care nu sunt admise prin reglementările tehnice;
 prevederea pe căile de evacuare a oglinzilor, pragurilor sau a altor elemente (covoare,
mochete etc.) care pot crea dificultăţi în timpul evacuării (împiedicare, alunecare,
contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.);
 amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi pe căile de evacuare;
 depozitarea de materiale sau obiecte pe coridoare, podestele sau rampele scărilor;
 aşezarea pe căile orizontale de evacuare (coridoare) a dulapurilor, fişetelor, mobilierului
etc., dacă se reduce lăţimea acestora sub dimensiunile minime de trecere necesare
conform reglementărilor tehnice;
 blocarea sau reducerea în orice fel a gabaritelor căilor de evacuare;
 încuierea sau blocarea uşilor sau a altor dispozitive destinate evacuării persoanelor;
 scoaterea din funcţiune a iluminatului de siguranţă pentru evacuare.

Art. 2.99. Iluminatului de siguranţă pentru evacuare cu care este echipată construcţia, va fi verificat,
întreţinut şi menţinut permanent în bună stare de funcţionare.

Art. 2.90. Pentru asigurarea evacuării rapide şi sigure a persoanelor şi a bunurilor din clădire se
întocmesc planuri şi/sau schiţe de evacuare în caz de incendiu.

50
 Acestea se aprobă de conducerea unităţii şi se afişează în locuri vizibile în spaţiile pentru care
au fost întocmite.

Art. 2.91. Planurile de evacuare în caz de incendiu trebuie să cuprindă:

 mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de
executarea şi dirijarea evacuării in caz de incendiu;
 numele şi prenumele, precum şi locul de activitate al persoanelor care răspund de
evacuare;
 ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, funcţie de
valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu;
 traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca aceasta să
se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu
îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
 locurile în care urmează să fie evacuate persoanele şi adăpostite bunurile, precum şi
persoanele însărcinate cu paza acestora;
 măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a
materialelor care prezintă pericol deosebit
(explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune), ori a materialelor cu
deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate de
precizie etc.);
 numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte
materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.

Art. 2.92. Planurile (schiţele) de evacuare vor fi însuşite de persoanele stabilite, prin grija şefilor
respectivi, iar conducătorii unităţilor şi cadrele tehnice vor controla modul în care planul de evacuare este
însuşit şi cunoscut de către cei responsabili cu evacuarea persoanelor şi a bunurilor.
Periodic se efectuează exerciţii practice, astfel încât în permanenţă să fie asigurat succesul operaţiilor
de evacuare.

Căi de acces şi intervenţie

Art. 2.93. Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora prin care se
asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă (reţele, bazine, râuri, lacuri etc.),
traversările de cale ferată etc., vor fi bine întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de
orice obstacole (materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă etc.), care ar putea împiedica intervenţia operativă
pentru stingerea incendiilor sau se vor asigura şi marca în mod corespunzător căi de acces şi circulaţii
ocolitoare.

Art. 2.94. Accesul mijloacelor şi persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenţă publică
de incendiu în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi
limitării efectelor acestora trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
 construcţiile de orice fel (creşe, grădiniţe, şcoli, licee, facultăţi, institute, cămine, sedii
administrative etc.) şi încăperile acestora;
 instalaţiile tehnologice şi anexe;
 depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;
 instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la
punctele de comandă ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor,
aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompare a apei,
claviaturi şi vane ale reţelelor de apă, abur, drencer, gaze inerte şi spumă, hidranţi de

51
 incendiu, stingătoare, pichete (panouri) de incendiu, bazine ,rezervoare şi castele de apă,
rampe ale surselor de apă naturale, posturi telefonice de anunţare a incendiilor etc.);
 dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu (cortine de
siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi,
clapete de pe tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele
de compartimentare împotriva incendiilor);
 tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de
siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării
receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
 claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz
de incendiu şi punctele de comandă ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi
transportoare etc.);
 celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru tractare
sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă etc.);
Persoanele juridice sau fizice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,
dispozitivele sau mijloacele respective vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare,
prezenţa unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor care trebuie respectate.

Art. 2.95. Peste şanţurile şi săpăturile făcute pe căile de circulaţie (în cazul efectuării unor lucrări), se
vor executa treceri (podeţe provizorii bine consolidate), sau se vor asigura căi de acces şi circulaţie
ocolitoare, semnalizate corespunzător.

Art. 2.96. Liniile de cale ferată de pe teritoriul unităţilor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid
al maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se vor menţine libere.
Gararea locomotivelor şi vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu drumurile uzinale sau
căile de acces rutiere este interzisă.

Art. 2.97. Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase (incendiu, explozie,
electrocutare, radiaţii etc.), locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor
şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu presupun manevre obligatorii, vor fi marcate vizibil, cu
indicatoare standardizate.

Art. 2.98. Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale
ale conductelor de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie etc.,
trebuie lăsat liber pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.

Art. 2.99. Pe coridoarele de evacuare în caz de incendiu, pe căile de acces şi scările de evacuare, este
obligatorie marcarea prin inscripţii şi plăci indicatoare a locurilor unde se găsesc dispozitive de alarmare,
direcţia spre uşile de evacuare etc.

Art. 2.100. Sunt interzise blocarea căilor de acces, evacuare şi intervenţie cu materiale care să reducă
lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum
şi efectuarea unor modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.

Art. 2.101. În imediata vecinătate a elementelor de protecţie a golurilor din pereţii antifoc, nu se
admite prezenţa materialelor combustibile şi a lichidelor combustibile. Fac excepţie cantităţile strict necesare
fluxului tehnologic (pe benzi transportoare sau în utilaje).
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a
golurilor (uşi, obloane etc.), cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie
închisă uşile încăperilor tampon, vor fi în permanenţă în stare de funcţionare.

Art. 2.102. Atunci când necesităţile funcţionale sau tehnice au impus practicarea unor goluri în pereţii
antifoc prin care trec conducte, tubulaturi sau conductoare ale instalaţiilor (sanitare, de încălzire, ventilare,
52
electrice), se iau măsuri de întreţinere corespunzătoare a etanşărilor în scopul împiedicării propagării
incendiului prin perete (etanşarea golurilor dintre conducte şi zidărie, împiedicarea dislocărilor ce ar putea fi
provocate de dilatarea conductelor etc.).

Art. 2.103. Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la

înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, vor fi marcate corespunzător şi menţinute libere.

Art. 2.104. Ascensoarele de intervenţie în caz de incendiu vor fi menţinute permanent în bună stare
de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate.

Art. 2.105. Personalul unităţilor va fi instruit asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce îi revin
din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare si la schimbarea locului de muncă, cât şi
periodic.
Salariaţii au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de prevenire şi
stingere a incendiilor organizate potrivit dispoziţiile legale.

Art. 2.106. Planurile de evacuare şi cele de intervenţie vor fi reactualizate şi reafişate, conform
reglementărilor specifice.

Sisteme şi instalaţii de protecţie împotriva incendiilor

Art. 2.107. Toate sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
sunt echipate construcţiile şi incintele obiectivelor, vor avea întocmite scheme şi instrucţiuni de funcţionare
la parametrii proiectaţi, precum şi reguli de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora.

Art. 2.108. Sistemele şi instalaţiile, dispozitivele, aparatele şi alte mijloace de prevenire şi stingere a
incendiilor cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, vor fi bine întreţinute şi menţinute în stare de
funcţionare la parametrii necesari operării acestora.

Art. 2.109. Fiecare instalaţie de detecţie, semnalizare şi stingere va avea un registru de exploatare-
întreţinere în care se înscriu datat şi sub semnătură: întreţinerile executate, evenimentele şi defecţiunile
produse, precum şi data remedierii acestora, executanţii lucrărilor respective şi măsurile luate pe timpul
scoaterii din funcţiune.

Art. 2.110. Este strict interzisă:

 scoaterea din funcţiune sau dezafectarea instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi - în
general - a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor, în alte situaţii decât cele
permise de reglementările tehnice;
 neasigurarea parametrilor necesari operării acestora în condiţii de eficienţă.

Art. 2.111. Verificările, reviziile şi reparaţiile care impun scoaterea temporară din funcţiune a
mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, se planifică şi se realizează în termene cât mai
scurte, asigurându-se în perioada respectivă măsuri compensatorii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2.112. Schemele şi instrucţiunile de funcţionare precum şi regulile de verificare şi întreţinere a

mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor (sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate etc.)
actualizate, vor fi afişate la locurile de operare.

Art. 2.113. Conducătorii de unităţi vor asigura condiţiile care să permită efectuarea operaţiilor şi
lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare, conform instrucţiunilor specifice.

53
 Pentru înlocuirea şi/sau repararea elementelor defecte sau uzate ale mijloacelor tehnice de
prevenire şi stingere a incendiilor se vor utiliza numai echipamente omologate, avizate şI, după caz,
agrementate tehnic şi care îndeplinesc condiţiile de calitate potrivit legii. Se vor asigura piesele şi
echipamentele de rezervă necesare.

Art. 2.114. Spaţiile şi locurile în care sunt amplasate mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a
incendiilor ( staţii de pompare a apei de incendiu, grupuri electrogene, încăperi pentru centrale de
semnalizare, spaţii ale serviciilor de pompieri, dispecerate etc.), vor avea asigurată funcţionarea iluminatului
de siguranţă pentru intervenţie şi de continuare a lucrului pe timpul teoretic de funcţionare a acestora,
conform reglementarilor tehnice şi a instrucţiunilor specifice.

Alarmarea şi alertarea în caz de incendiu

Art. 2.115. Pentru alarmarea în caz de incendiu se vor asigura mijloace corespunzătoare de
semnalizare ( acustice şi optice) care să asigure anunţarea (alarmarea) personalului şi alertarea serviciului de
pompieri civili (atunci când există).
Totodată, se va asigura posibilitatea de alertare în cel mai scurt timp şi a forţelor de
intervenţie prevăzute în planurile de intervenţie (prin telefon, radiotelefon, curier etc.).

Art. 2.116. Personalul va fi instruit pentru a cunoaşte mijloacele de alarmare şi alertare în caz de
incendiu, precum şi codul de semnale stabilit.

Art. 2.117. Unităţile importante şi vulnerabile la incendiu vor avea menţinută legătura directă cu
subunitatea de pompieri militari cea mai apropiată, sistemul de alertare respectiv stabilindu-se de comun
acord (telefon, radiotelefon, alertare automată de la instalaţia de semnalizare a incendiilor etc.).

Art. 2.118. În încăperile serviciilor de pompieri civili, în centralele şi posturile telefonice ale
unităţilor se va afişa, la loc vizibil, numărul de telefon al subunităţii de pompieri militari, precum şi numerele
de telefon ale personalului de conducere din unitatea respectivă.

Art. 2.119. Se va asigura alertarea în prima urgenţă a serviciului de pompieri civili, a conducerii
unităţii şi a subunităţii de pompieri militari care are în raionul de intervenţie obiectivul respectiv.

Art. 2.120. Se interzice ca posturile telefonice de la care se alarmează pompierii în caz de incendiu
să fie închise sau încuiate, astfel încât să nu se poată realiza legătura cu aceştia.

Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Art. 2.121. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de

funcţionare. Exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se asigură de către personal atestat în
condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr.212/1997, respectându-se
prevederile proiectelor de execuţie, instrucţiunilor tehnice ale producătorului şi reglementărilor de prevenire
şi stingere a incendiilor.

Art. 2.122. La fiecare centrală de semnalizare a incendiilor se va afişa schema circuitelor

detectoarelor automate şi a butoanelor manuale, precum şi instrucţiunile de folosire.

54
 Art. 2.123. Centralele de semnalizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate direct (local)
sau indirect (de la distanţă) de către personal competent, capabil să ia măsurile necesare în caz de incendiu.
La centrală se va asigura posibilitatea de alertare a pompierilor.

Art. 2.124. Pentru fiecare tip de instalaţie de semnalizare este obligatorie asigurarea, după caz, a
butoanelor şi a detectoarelor de rezervă, conform normei.

Art. 2.125. Este interzisă blocarea accesului la butoanele de acţionare a semnalizării în caz de
incendiu, precum şi a zonelor de acţiune a detectoarelor.

Art. 2.126. În cazul unor defecţiuni (semnalizări intempestive, accidentale, scurtcircuite, lipsă de
alimentare cu energie etc.) se iau imediat măsuri pentru înlăturarea urgentă a acestora şi a cauzelor care le-au
generat. Pe timpul cât din cauza unor defecţiuni instalaţia este scoasă parţial din funcţiune, se vor lua măsuri
compensatorii de siguranţă (supraveghere, ronduri, posturi fixe etc.).

Art. 2.127. Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi luate în primire de cadre tehnice de
specialitate ( energeticieni, automatişti etc.) care vor executa verificările, întreţinerile, reviziile şi reparaţiile
pe baza unui grafic întocmit şi aprobat, sau se încheie contracte cu societăţi de specialitate atestate.
Responsabilii cu execuţia lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare a acestora trebuie să
fie atestaţi în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr.212/1997.

Art. 2.128.Toate constatările şi măsurile luate se menţionează în registrul instalaţiei de semnalizare a

incendiilor, care se numerotează şi înregistrează, păstrându-se permanent la locul de amplasare al centralei
de semnalizare.

Art. 2.129. Punctele de concentrare a circuitelor ( firide, cutii terminale etc.), vor fi marcate
corespunzător, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate şi uşor accesibile personalului de
întreţinere.
Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie marcate astfel încât să poată fi uşor identificate.

Instalaţii de stingere a incendiilor

Art. 2.130. Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor (cu apă, spumă,
pulberi, dioxid de carbon, alte gaze etc.) vor fi întreţinute în bună stare de funcţionare, asigurându-se în mod
permanent debitele şi presiunile necesare pentru stingerea incendiilor, precum şi dotarea corespunzătoare a
acestora cu accesorii de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 2.131. Pentru întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor de stingere a incendiilor, se constituie
echipe de revizie care vor executa verificări periodice, pe baza unui plan aprobat, consemnând în registru
toate defecţiunile ivite şi remedierile efectuate. Personalul de întreţinere (verificare, revizie, reparare),
trebuie să fie atestat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea
nr.212/1997.

Art. 2.132. Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor şi materialelor
pentru stingerea incendiilor din echiparea si dotarea construcţiilor şi instalaţiilor.

Art. 2.133. Se va asigura în permanenţă accesul la sursele de alimentare cu apă ( rezervoare, bazine,
hidranţi interiori şi exteriori, staţii de pompe, rampe de alimentare etc.), precum şi la celelalte instalaţii şi
mijloace pentru stingerea incendiilor. Locul acestora va fi marcat cu indicatoare corespunzătoare.

55
 Art. 2.134. Dacă în apropiere există surse naturale de apă ( râuri, lacuri, iazuri etc.), la acestea se vor
amenaja rampe de acces pentru alimentarea maşinilor de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 2.135. În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri si bazine
descoperite, se vor amenaja copci. Ele vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare.

Art. 2.136. Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor care se păstrează în rezervoare şi/sau castele
de apă nu va fi utilizată în alte scopuri.

Art. 2.137. Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie astfel
întreţinute şi exploatate încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu
uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără a se scoate din funcţiune întreaga instalaţie.

Art. 2.138. Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau rezema diverse
obiecte, materiale, elemente sau dispozitive. De asemenea, în apropierea acestor instalaţii nu se vor monta
conductoare de cabluri electrice care pot veni în contact cu conductele instalaţiilor.

Art. 2.139. Pompele şi hidrofoarele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, precum şi
agregatele de acţionare a acestora ( electromotoare, motoare cu ardere internă etc.) vor fi întreţinute în
perfectă stare de funcţionare, având asigurată atât alimentarea continuă cu energie sau carburanţi, cât şi
încălzirea pe timp de iarna a încăperilor în care sunt amplasate.

Art. 2.140. Echipamentul hidranţilor interiori trebuie să fie corespunzător debitului şi presiunii din
instalaţia respectivă, conform anexei nr.18.

Art. 2.141. Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar uşile cutiilor
hidranţilor trebuie să se deschidă uşor. Ele vor fi marcate conform STAS 297.

Art. 2.142. Persoanele care activează în spaţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască
poziţia şi modul de folosire al acestora.

Art. 2.143. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru marcarea hidranţilor interiori de
incendiu vor fi menţinute în bună stare de funcţionare.

Art. 2.144. Hidranţii exteriori de incendiu vor avea menţinută dotarea cu furtunuri cu lungimea
necesară, care să permită acţionarea în punctele stabilite, cu racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de
refulare, chei pentru hidranţi şi hidranţi portativi corespunzători.

Aceste materiale de intervenţie vor fi protejate de intemperii şi păstrate în cutii montate la cel
puţin 0,50 m de sol, pe cărucioare mobile sau în încăperi situate în apropierea hidranţilor.

Art. 2.145. Hidranţii de incendiu trebuie să fie întreţinuţi curaţi, feriţi de lovituri şi vopsiţi
corespunzător.

Art. 2.146. Înainte de începerea perioadei de îngheţ şi periodic se va controla buna funcţionare a
ventilului interior şi a orificiului de golire de la baza hidranţilor exteriori şi se va goli corpul acestora de apă.

Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la hidranţi.

Art. 2.147. Vanele (robinetele ) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu vor fi
sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă şi a presiunii necesare în caz
56
de incendiu. În caz de avarii, când este necesară închiderea acestor vane, nu se vor scoate din circuit un
număr mai mare de 5 hidranţi de incendiu.

Art. 2.148. Instalaţiile automate de stingere tip sprinkler, drencer şi apă pulverizată, precum şi
echipamentele lor aferente trebuie minuţios controlate,

săptămânal, de personalul competent desemnat de conducere, care să cunoască întreg sistemul, defecţiunile
curente şi să fie în măsură să stabilească fără întârziere cauza acestora, luând în consecinţă, măsurile
corespunzătoare de remediere. Constatările şi măsurile luate se consemnează în registrul instalaţiei.

Art. 2.149. Vanele instalaţiilor automate de stingere tip sprinkler vor fi sigilate in poziţia normală de
funcţionare, iar vana principală de alimentare a instalaţiei se va bloca şi sigila în poziţie deschisă (prin curea
cu lacăt).

Art. 2.150. În caz că sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi resigilată în poziţie normală de
funcţionare. Pentru sigilare,

Art. 2.151. Vanele aparente vor avea marcat clar sensul în care se deschid, iar la vanele subterane
acest sens trebuie marcat în căminul de vizitare sau pe placă indicatoare.

Art. 2.152. Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru facilitarea inspectării,
având totodată un semn distinctiv care să indice ramura de sprinklere sau alimentarea pe care o controlează.

Art. 2.153. Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment, iar dacă vanele sunt montate
la înălţime trebuie asigurate scări permanente de acces.

Art. 2.154. Căminele vanelor subterane vor fi ferite de inundaţii, iar capacele trebuie să fie degajate
de pământ, zăpadă, gheaţă şi alte materiale.

Art. 2.155. Acolo unde există pericol de blocare a vanelor prin depozitarea de materiale etc., ele vor
fi protejate prin balustrade sau accesul spre ele va fi marcat pe pardoseală, spre a fi lăsat liber.

Art. 2.156. Funcţionarea dispozitivelor şi aparatelor de control şi semnalizare ale instalaţiilor

sprinkler, precum şi vanele principale vor fi verificate cel puţin o dată pe lună.
Personalul de serviciu pe fiecare schimb va verifica starea echipamentelor principale ale
instalaţiilor speciale de stingere şi semnalizare a incendiilor şi va face menţiuni în registrul instalaţiei.

Art. 2.157. Lunar, la instalaţiile de stingere tip sprinkler se verifică:

 temperatura din apropierea capetelor sprinkler, mai ales în jurul unor utilaje tehnologice,
vitrări exterioare, instalaţii de ventilare şi încălzire (aeroterme, canale de aer cald,
radiatoare, registre montate sus etc.);
 posibilităţile de îngheţare a conductelor pe timp de ger;
 acţiunea corozivă a mediului ambiant;
 posibilitatea producerii unor avarii mecanice (în cazul producerii unor avarii se va
schimba imediat capul sprinkler avariat);
 depunerile de praf, scame etc. pe capetele sprinkler, luându-se măsuri de curăţare a
acestora;
 funcţionarea sistemului de evacuare a apei (atunci când este prevăzut).

57
 Art. 2.158. Este interzisă efectuarea oricăror modificări în construcţia instalaţiilor automate de
stingere tip sprinkler, drencer sau apa pulverizată fără documentaţie tehnică aprobată şi fără acordul
proiectantului.

Art. 2.159. Capetele de sprinkler declanşate sau deteriorate vor fi imediat înlocuite cu altele noi de
acelaşi tip (în funcţie de diametru şi temperatură). Pentru aceasta, se asigură şi menţine rezerva de capete
(sprinklere, drencere, pulverizatoare), calculată separat pentru fiecare tip din cele montate.

Art. 2.160. Cel puţin o dată pe săptămână se verifică etanşeitatea vanei de închidere de pe conductele
de alimentare a instalaţiei de drencere cu acţionare manuală (prin deschiderea robinetului de golire).

Art. 2.161. Personalul de serviciu trebuie să verifice la fiecare schimb poziţia normală de funcţionare
a robinetelor de acţionare şi să împiedice blocarea accesului la acestea.

Art. 2.162. În fiecare schimb se verifică, după caz, starea fizică sau de funcţionare a sistemului
(robinete, fuzibile, resorturi, mufe şi cabluri de întindere) şi a supapei de acţionare în grup.

Art. 2.163. Instalaţiile de drencere cu acţionare automată se verifică în fiecare săptămână, prin
deschiderea robinetelor de acţionare manuală. Astfel de verificări se fac numai cu aprobarea conducerii
unităţii şi în conformitate cu instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiei.

Art. 2.164. La rezervoarele de înmagazinare a rezervei de apă de incendiu se asigură:

 sigilarea vanelor în poziţie normală de lucru;

 buna funcţionare a vanelor de incendiu;
 manevrarea vanelor numai de către personalul special destinat pentru aceasta şi cu
respectarea instrucţiunilor specifice;
 controlul calităţii apei (în cazul rezervoarelor ce conţin numai apă pentru stingerea
incendiilor se vor lua măsuri de primenire a ei în cazul apariţiei de microfloră,
microfaună sau mirosuri neplăcute);
 controlul anual al etanşeităţii şi curăţirea cuvei rezervoarelor;
 protecţia împotriva accesului persoanelor străine de exploatare;
 măsurile de funcţionare corespunzatoare pe timp de iarnă, stabilite în instrucţiunile
specifice;
 funcţionarea instalaţiei de semnalizare (optică şi acustică) a nivelului rezervei de incendiu
astfel încât în caz de necesitate să permită luarea măsurilor de utilizare a instalaţiilor hidro
în regim de avarii stabilite prin instrucţiunile de exploatare (restrângerea sau suprimarea
unor consumuri, înlăturarea operativă a avariei, întărirea regimului de control şi
supraveghere p.s.i. etc.). Se verifică atât indicatoarele locale de nivel ale rezervoarelor şi
castelelor de apă (care trebuie să fie vizibile de la nivelul solului), cât şi sistemele
prevăzute pentru transmiterea nivelurilor caracteristice de apă de incendiu în staţiile de
pompare şi la serviciul de pompieri civili, sau la punctul central de supraveghere al
unităţii (care are asigurat personal de serviciu permanent);
 accesul autovehicolelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din
rezervor.Racordurile fixe ale conductei de aspiraţie vor avea garnituri de absorbţie, racord
înfundat (prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix pentru a se evita pătrunderea
corpurilor străine în conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia). Punctele de staţionare şi
alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare, vor fi marcate cu
indicatoare conform STAS şi menţinute libere.

Art. 2.165. La staţiile de pompare a apei de incendiu se respectă şi următoarele măsuri specifice:

58
  pornirea pompelor de incendiu se realizează conform prevederilor proiectului şi/sau a
instrucţiunilor de funcţionare ale instalaţiei, în unul din următoarele moduri:
- manual, din staţia de pompare şi de la distanţă prin acţionarea butoanelor de
pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în
cazurile pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din
hidrofor, precum şi prin comandă din staţia de pompare, serviciul de pompieri
civili (când există) şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă, în cazul
pompelor de incendiu ce servesc reţelele hidranţilor de incendiu exteriori, iar
acţionarea se face in timp util, (cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului
de alarmă). În acelaşi interval de timp trebuie să fie manevrate vanele ce permit
utilizarea rezervei de apă pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă;
- automat, în mod obişnuit la scăderea presiunii din reţea, (presiunea de pornire a
pompelor de incendiu fiind mai mare decât presiunea minimă necesară pentru
funcţionarea instalaţiei de stins incendiu);
 intrarea succesivă în funcţiune a pompelor ( temporizat ), in cazul staţiilor de pompare cu
mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile si declanşarea aparaturii de protecţie,
conform instrucţiunilor de funcţionare;
 oprirea pompelor de incendiu se realizează în toate cazurile, numai manual din staţia de
pompare (fiind prevăzută pentru protecţia agregatelor şi oprirea lor automată în cazul
lipsei de apă);
 asigurarea în exploatare a funcţionării în regim de “pompă înecată” a agregatelor de
alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor sau după caz, urmărindu-se funcţionarea
corectă a sistemului de autoamorsare a pompelor prevăzute cu acest sistem (conform
indicaţiilor producătorului);
 asigurarea bunei funcţionări şi întreţineri în exploatare a pompelor pilot pentru debite
mici cu care sunt echipate staţiile de pompare a apei de incendiu, pentru acoperirea
eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie (in cazul pornirilor dese,
anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea);
 menţinerea în poziţie “normal închisă” şi cu dispozitivele de autoînchidere în stare de
funcţionare, a uşilor (rezistente la foc 90 de minute) de comunicare a staţiei de pompare
cu restul clădirii civile;
 utilizarea prin rotaţie a pompelor de rezervă (atunci când acestea există), astfel încât
numărul de ore de funcţionare să se repartizeze uniform;
 efectuarea inspecţiei şi reviziei preventive de către personalul de serviciu al instalaţiilor
hidraulice, asigurându-se:
- verificarea etanşeităţii îmbinărilor ( presetupe, flanşe etc.);
-controlul temperaturii lagărelor pompelor şi electromotoarelor;
- detectarea unor eventuale zgomote sau vibraţii anormale;
- ungerea lagărelor şi a pieselor în mişcare;
-verificarea indicaţiilor aparatelor de măsură si control (manometre, ampermetre
etc.), pentru a se convinge că instalaţiile funcţionează corect, la parametrii prevăzuţi;
- efectuarea încercărilor periodice de funcţionare a pompelor de incendiu etc.

Art. 2.166. Electrovanele instalaţiilor de drencere sau ale reţelelor hidranţilor de incendiu apă-aer,
care delimitează reţeaua de apă de cea de aer, se menţin în bună stare de exploatare, asigurându-se:

 temperatura mediului în spaţiul în care este montată, superior temperaturii de 4oC, pentru
a se evita îngheţul;
 functionarea iluminatului de siguranţă;
 accesul uşor în caz de incendiu;
 buna funcţionare a electrovanei precum şi a robinetului de incendiu pentru acţionare
manuală (montat în paralel cu electrovană);

59
  eliminarea apei din conductele de aer înainte de venirea sezonului rece, precum şi
periodic în timpul acestui sezon;
 existenţa şi buna funcţionare a manometrului montat în avalul vanei (pentru confirmarea
deschiderii electrovanei) şi/sau a robinetului de incendiu montat în paralel etc.

Art.2.167. Pentru corecta întreţinere şi siguranţă în operare, la staţiile de pompare, camerele

rezervoarelor de acumulare a apei, electrovanele şi robinetele de incendiu, la aparatele de control şi
semnalizare ale instalaţiilor de sprinklere (ACS), se asigură în exploatare şi următoarele măsuri:

 condiţii de identificare uşoară a elementelor componente (agregate, robinete, ventile de

reţinere, ACS, manometre etc.), prin marcare cu simboluri, etichete şi după caz, colorare,
corespunzător notaţiilor din schemele şi instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiei
respective;
 menţinerea robinetelor (vanelor) sigilate în poziţia normală de lucru “Normal deschis” sau
“ Normal închis “ - stabilită în scheme şi instrucţiuni);
 marcarea (culoare rosie) pe cadranul manometrelor montate pe conducta de refulare a
fiecărei pompe de incendiu si a celor generale (montate pe distribuitoare, hidrofoare,
ramificaţii, etc., pentru controlul parametrilor funcţionali), a presiunii minime necesare
funcţionării normale, precum şi - în cazuri speciale – a presiunii maxime admise;
 indicarea prin scheme şi etichete, a parametrilor funcţionali ai agregatelor de pompare,
electrovanelor, aparatelor de control şi semnalizare etc.;
 recomandarea ca la staţiile de pompare fără personal de supraveghere permanent ( 24 din
24 ore ), să se asigure transmiterea semnalelor funcţionale (optice şi acustice) şi la
serviciul de pompieri civili sau punctul de comandă şi supraveghere permanentă (atunci
când există).

Art. 2.168. În încăperile grupurilor electrogene şi ale pompelor acţionate cu motoare termice, care
constituie surse de rezervă pentru alimentarea cu energie a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a
incendiilor, se asigură şi următoarele reguli şi măsuri specifice:
 asigurarea alimentării cu aer proaspăt şi a evacuării gazelor de ardere (eşapare), astfel
poziţionate şi realizate încât să nu conducă la recircularea gazelor evacuate;
 menţinerea parametrilor funcţionali pentru acumulatoarele de acţionare, conform
instrucţiunilor producătorilor;
 legarea corectă la priza de pământ a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid;
 menţinerea în bună stare a rezervoarelor de alimentare cu combustibil lichid, a
conductelor de alimentare şi distribuţie, a conductelor de preaplin, a indicatoarelor de
nivel (care nu vor fi din sticlă) şi a conductelor de aerisire direct in exterior (având
opritoare de flăcări corespunzătoare);
 asigurarea rezervei de combustibil pentru funcţionarea agregatelor minimum 8 ore;
 menţinerea temperaturii minime în circuitul de răcire al agregatelor (când instrucţiunile
acestora o impun).

Art. 2.169. Instalaţiile electrice care alimenteaza receptoare cu rol de siguranţă la foc, vor fi
exploatate astfel încât să asigure alimentarea corespunzatoare cu energie electrică a tablourilor pompelor de
incendiu, a electrovanelor de incendiu, a instalaţiilor de desfumare, a ascensoarelor de intervenţie şi a altor
dispozitive de prevenire si stingere a incendiilor, în limitele parametrilor proiectaţi şi cu respectarea
prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, a instrucţiunilor producătorilor şi ale normelor specifice
de p.s.i., respectându-se în exploatare:

 funcţionarea tabloului general din care se face racordul, să nu fie periclitată de un

incendiu declanşat în clădirea respectivă;

60
  verificarea periodică şi asigurarea protecţiei la foc a traseelor pe căile de alimentare cu
energie electrică a tablourilor de distribuţie;
 menţinerea legării coloanelor de alimentare a receptoarelor înaintea întreruptorului
general sau a siguranţelor generale;
 existenţa dispozitivului de blocare sigilat, care să evite erorile umane şi să nu permită
întreruperea alimentării decât în caz de necesitate.

Art. 2.170. Pentru coloanele uscate, montate în interiorul construcţiilor conform prevederilor
reglementărilor tehnice se au în vedere şi următoarele:

 sunt destinate utilizării numai de către forţele specializate de intervenţie;

 se asigură permanent accesul maşinilor de pompieri (astfel încât distanţa de la calea de
acces şi staţionare a acestora faţă de racordul de alimentare să nu depăşească 40 m);
 racordul de alimentare a coloanei uscate (tip B) amplasat pe peretele exterior al clădirii, se
menţine obturat cu racord înfundat, cu ventil de reţinere montat la baza coloanei, robinet
de golire şi garnitura racordului fix de refulare, în bună stare de funcţionare;
 pentru recunoaştere usoară, racordul de alimentare de la baza coloanei va fi marcat
(conform STAS 297) cu textul “ COLOANA USCATĂ” ;
 ventilul montat pe fiecare nivel construit (înaintea racordului pentru furtun tip C), va fi
menţinut cu roată de manevră şi sigilat în poziţie “NORMAL ÎNCHIS”;
 racordurile fixe tip C montate la fiecare nivel vor avea garnituri de refulare
corespunzătoare şi marcaje conform STAS cu inscripţia “RACORD INCENDIU “.

Art. 2.171. La ascensoarele de intervenţie în caz de incendiu cu care sunt echipate clădirile înalte şi
foarte înalte, se respectă prevederile reglementărilor tehnice şi instrucţiunilor specifice ale producătorilor,
precum şi regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor în exploatare menite să asigure
următoarele niveluri de performanţă necesare:
 capacitatea de transport a 3-5 servanţi cu echipamentul respectiv (minimum 500 kg);
 condiţii de funcţionare, cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiilor;
 asigurarea accesului pompierilor la toate nivelurile clădirii;
 echiparea cu dispozitive de apel prioritar al acestor ascensoare în caz de incendiu;
 racordarea coloanei de alimentare a tabloului ascensorului de intervenţie la tabloul
general, înaintea întrerupătorului general;
 alimentarea cu energie electrică pe două căi independente care să nu poată fi periclitate
simultan în caz de incendiu şi avariate, pe timpul de funcţionare normat.

Art. 2.172. Cortinele de siguranţă vor fi întreţinute corespunzător pentru a se asigura buna lor
funcţionare şi se vor verifica (prin acţionare) cel puţin înaintea fiecărui spectacol, urmărindu-se în
exploatare:
 asigurarea etanşeităţii împotriva propagării fumului şi a gazelor pe toate laturile (nu
sunt admise goluri în cortine sau în pereţii de separare în care sunt montate);
 interzicerea depozitării unor materiale sau montarea de decoruri sub zona de acţionare
a cortinei de siguranţă (care pot bloca închiderea acesteia), precum şi blocarea cortinei
în poziţie deschisă;
 stabilirea personalului care pe timpul spectacolului şi al repetiţiilor asigură în caz de
incendiu intrarea în funcţiune a cortinei;
 menţinerea în stare de funcţionare a dispozitivelor de acţionare a cortinelor (
obloanelor) de siguranţă:
- automate, la declanşarea instalaţiei de semnalizare a incendiului sau la declanşarea
unui dispozitiv termosensibil;
- manuale, conform prevederilor instrucţiunilor;

61
  semnalizarea acţionării cortinelor de siguranţă (optic şi acustic), local şi la serviciul de
pompieri civili;
 menţinerea în stare de funcţionare şi a posibilităţilor de acţionare manuală prevăzute
(atât de la serviciul de pompieri civili, cât şi local, de lângă cortina de siguranţă);
 interzicerea utilizării cortinelor de siguranţă în alte scopuri decât cele pentru care a
fost realizată (agăţare de obiecte, folosire în locul cortinei de joc etc.);
 menţinerea cortinei de siguranţă în poziţie “normal închis”, în afara perioadelor în care
există activitate în scenă.

Art. 2.173. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu vor fi menţinute şi
corespunzător întreţinute în exploatare astfel încât să asigure nivelurile de performanţă specifice, urmărindu-
se:

 funcţionarea acţionării automate şi manuale a dispozitivelor de evacuare a fumului;

 menţinerea dispozitivelor de evacuare a fumului (şi dupa caz a gazelor fierbinţi) în
permanenţă deblocate, pentru a se asigura intrarea lor uşoară în funcţiune (automată şi/sau
manuală);
 neadmiterea următoarelor:
- depozitarea unor materiale la mai puţin de 2,00 m de
sistemele de acţionare a deschiderii dispozitivelor de desfumare, sau
executarea unor paravane sau alte obstacole care să limiteze tirajul normal;
- agăţarea unor materiale de sistemele de acţionare a deschiderii dispozitivelor
de desfumare, sau deasupra acestora şi care îngreunează acţionarea lor;
- blocarea deschiderii dispozitivelor de desfumare (cu cârlige, lacăte sau alte
sisteme de închidere, sârmă etc);
- decuplarea sistemelor de acţionare automată sau modificarea acestora pentru
a fi trecute numai pe acţionare manuală;
 verificarea, cel puţin o dată pe săptămână şi înaintea fiecărei activităţi la sălile aglomerate
şi altele similare, a funcţionării dispozitivelor de desfumare, luându-se măsuri pentru
înlăturarea eventualelor defecţiuni sau avarii constatate.

Art. 2.174. La uşile rezistente la foc şi uşile etanşe la fum vor fi aplicate în exploatare următoarele
reguli şi măsuri specifice:

 dispozitivele de autoînchidere sau închidere automată vor fi menţinute permanent în stare

de funcţionare;
 se interzice blocarea uşilor în poziţie “ Normal deschisă “ în cazurile când instrucţiunile
nu prevăd aceasta;
 de regulă, se specifică - prin indicatoare sau instrucţiuni - poziţia normală de funcţionare
(închisă sau deschisă), rezistenţa la foc asigurată (în minute), precum şi felul
dispozitivelor lor de închidere (autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu).

Art. 2.175. Pe sau în apropierea tâmplăriei speciale (uşi sau ferestre) care au asigurate măsurile de
protecţie menite să nu producă scântei (prin lovire, frecare etc.) care să poată provoca aprinderea
amestecurilor explozive de praf sau gaze şi aer, se fixează indicatoare cu textul “ UŞĂ ANTIEX “,
“FEREASTRĂ ANTIEX”, “OBLON ANTIEX “etc.

Art. 2.176. Pentru robinetele de incendiu, ale instalaţiilor de gaze sau lichide combustibile se vor
asigura:
 marcarea poziţiei acestora prin indicatoare corespunzătoare (STAS 297), cu textul
“ROBINET DE INCENDIU “ şi după caz “în caz de incendiu se închide (deschide)”;
 manevrabilitatea acestora (care se va verifica periodic conform instrucţiunilor specifice);

62
  roata de manevră să fie astfel fixată încât să nu poată fi uşor detaşată; în cazurile când
este necesar, se asigură protecţia robinetului în nişe, dulapuri sau carcase astfel încât să
nu poată fi acţionat decât de personalul autorizat în acest scop;
 pentru o uşoară identificare, robinetul de incendiu se vopseşte în culoare roşie.

Instalaţii utilitare aferente

Art. 2.177. Sistemele, instalaţiile, dispozitivele, echipamentele, aparatele, maşinile şi utilajele se

exploatează (utilizează) în condiţiile prevăzute în instrucţiunile puse la dispoziţie de producători ori furnizori
sau în instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât că nu creeze riscuri de
incendiu.
Se interzice folosirea acestora în următoarele împrejurări:
 cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
 fără asigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele
combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
 lăsarea lor în funcţiune peste programul stabilit sau fără supraveghere, în cazurile în care
instrucţiunile specifice interzic acest lucru.

Art. 2.178. Lucrările de întreţinere, reparaţii, verificări periodice sau a unor modificări se efectuează
numai de către personal calificat şi autorizat (certificat).

Instalaţii electrice

Art. 2. 179. Pentru a nu constitui cauze de incendiu, instalaţiile electrice vor fi întreţinute, verificate
şi utilizate în condiţiile prevăzute în reglementarile tehnice de specialitate şi documentaţiile producătorilor
de echipamente.
Pentru a se asigura protecţia utilizatorilor şi siguranţa în exploatare toate instalaţiile, materialele,
aparatele şi echipamentele electrice folosite vor îndeplini nivelele de performanţă necesare.

Art. 2.180. Se interzice exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în

care se generează curenţi de suprasarcină, datorită unor consumatori care depăşesc puterea nominală a
circuitelor.

Art. 2.181. Se interzice, în principal;

 înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întreruptoarelor automate cu altele
necalibrate;
 racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
 încărcarea instalaţiei electrice ( conductoare, cabluri, întreruptoare, comutatoare, prize,
transformatoare etc.) peste sarcina admisă;
 nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere comparabilă cu
rezistenţa ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi uşor de verificat:
 neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile electrice;
 supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de
contact ce alimentează receptoare mobile şi conductele electrice izolate liber, pe suporturi
corespunzător alcătuite şi dimensionate;
 nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia legăturilor
electrice prin mijloace adecvate;

63
  nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate, echipamente, maşini, elemente
metalice etc. Legarea corectă se face prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul
conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm² şi direct sau prin intermediul
papucilor sau a clemelor speciale în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari
de 16 mm2.La conductoarele care se leagă cu elemente mobile, legăturile se prevăd cu
elemente elastice cu suprafaţă striată;
 lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei
instalaţii;
 folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher,
direct în prize;
 utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a
puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile (în
depozitele şi magaziile cu materiale combustibile);
 utilizarea receptorilor de energie electrică ( radiatoare, reşouri, fiare de călcat, ciocane de
lipit etc.) fără luarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile
din spaţiul sau încăperea respectivă;
 utilizarea lămpilor mobile (portative ), alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
 folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururilor) improvizate, din
carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
 aşezarea pe motoarele electrice, a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii, folii de mase
plastice, lemne etc);
 utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri decât cele
stabilite prin instrucţiuni sau agremente tehnice;
 folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice şi/sau a
receptorilor electrici;
 suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu
este prevăzută din fabricaţie;
 agăţarea de, sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a
tunelelor electrice, a obiectelor de orice fel;
 adăpostirea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau
încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
 efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către persoanal necalificat şi
neautorizat;

Art. 2.182. Nu este admisă folosirea instalaţiilor neprotejate corespunzător în medii cu pericol de
explozie şi/sau incendiu –(categoriile “A”,”B” şi “C” de pericol de incendiu), precum şi în sălile aglomerate.

Art. 2.183. Aparatele electrice portative (mobile ) se folosesc numai cu stecher şi conductoare
corespunzător izolate şi în bună stare de funcţionare, iar pe timpul cât sunt sub tensiune se va asigura
supravegherea lor.

Art. 2.184. Sursele de energie de rezervă pentru alimentarea consumatorilor cu rol de siguranţă la foc
(vitali), vor fi menţinute în bună stare de funcţionare şi verificate periodic.

Art. 2.185. La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică va fi scoasă de sub tensiune cu
excepţia iluminatului de siguranţă şi a instalaţiei de alimentare a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc.

Art. 2.186. Revizia, înlocuirea, sau repararea unor elemente ale instalaţiei electrice ( iluminat, forţă şi
curenţi slabi ) în medii cu risc de explozie – categoriile “A” şi “B” de pericol de incendiu, este admisă numai
după întreruperea alimentării electrice.

64
 Art. 2.187. Tablourile electrice generale de distribuţie vor fi închise în permanenţă cu cheia, accesul
la ele fiind permis numai electricianului de serviciu, precum şi organelor de control şi verificare. Încăperea
şi elementele tabloului vor fi în perfectă stare de curăţenie ( fără praf, scame etc.). Pe partea interioară a
tabloului general de distribuţie se afişează schema cu circuitele electrice pentru ca în caz de necesitate să
poată fi identificată şi întreruptă operativ alimentarea.

Art.2.188. La toate tipurile de tablouri electrice, legăturile trebuie realizate conform reglementărilor,
iar în apropierea tablourilor se interzice păstrarea materialelor şi a substanţelor combustibile, precum şi
blocarea accesului la acestea. Se va păstra curăţenia, iar la tablourile capsulate, garniturile de etanşare vor fi
în bună stare şi bine strânse (fixate). Se interzice legarea directă la bornele tabloului de distribuţie a lămpilor
de iluminat, a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie electrică.

Art. 2.189 Tablourile electrice de distribuţie, releele, contactoarele etc. vor fi prevăzute cu carcase de
protecţie, iar la tablouri se vor întrebuinţa numai siguranţe calibrate conform normelor în vigoare. Se
interzice înlocuirea siguranţelor fuzibile arse cu fir de liţă, staniol sau cu alte materiale cu rezistenţă electrică
necalibrată. Clemele siguranţelor lamelare nu se fixează pe lemn, carton sau alte materiale combustibile;

Art. 2.190. Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori decât cei
prevăzuţi pentru instalaţia respectivă. Se va urmări ca temperatura conductoarelor în sarcină să nu
depăşească temperatura admisă.

Art. 2.191. Toate utilajele şi aparatele electrice vor fi prevăzute cu plăci pe care sunt precizate
caracteristicile lor şi schema de conexiuni.

Art. 2.192. Periodic, pe baza unui grafic aprobat, se realizează revizia instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă sau de curenţi slabi ( tablouri de distribuţie, siguranţe, starea conductoarelor, a dozelor,
prizelor, întreruptoarelor, corpurilor de iluminat, conexiunilor, rezistenţei ohmice şi legătura la pământ etc.).

Art. 2.193. Revizia completă a instalaţiilor electrice montate în medii cu pericol de explozie se
realizează cel puţin o dată pe an, conform graficului de revizie.

Art. 2.194. Nu este admisă folosirea motoarelor şi a aparatelor electrice cu carcasele şi capacele
demontate, sau în condiţii în care să nu asigure răcirea lor printr-o bună circulaţie a aerului din jur.

Art. 2.195. Încălzirea lagărelor şi a carcaselor motoarelor va fi controlată periodic pentru a nu depăşi
temperaturile admise.

Art. 2.196. Instalaţiile şi sistemele de captare şi scurgere la pământ a sarcinilor electrostatice se

menţin în stare de bună funcţionare, la parametrii prevăzuţi.

Art. 2.197. Este interzisă exploatarea instalaţiilor cu elemente metalice nelegate la pământ sau cu
instalaţii de punere la pământ incomplete, defecte sau necorespunzătoare din punct de vedere al rezistenţei
ohmice.
Motoarele, echipamentul aferent tablourilor de distribuţie, sau tablourile de comandă vor fi
legate la pământ în mod obligatoriu.

Art. 2.198. Prin instrucţiuni specifice se precizează acele utilaje care în timpul funcţionării produc
electricitate statică şi măsurile luate pentru asigurarea descărcării la pământ a acesteia.
Verificarea instalaţiilor de punere la pământ a acestor utilaje şi, în general, a tuturor
ehipamentelor electrice, se va face periodic, conform reglementărilor în vigoare.

Art. 2.199. Instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului vor fi menţinute şi exploatate în bună stare
de funcţionare.
65
 Verificarea şi întreţinerea acestora vor fi efectuate numai de personal specializat şi conform
reglementărilor tehnice în vigoare.

Art. 2.200. Instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se vor controla periodic, conform unui grafic
stabilit, urmărindu-se buna funcţionare a elementelor componente (dispozitive de captare, conductoare de
coborâre, prize de pământ etc.).

Sisteme de încălzire

Art. 2.201. La exploatarea sistemelor de încălzire centrală ( cu abur, apă caldă, aer cald ) şi locală (
cu sobe, radiatoare etc.), se vor respecta prevederile reglementărilor tehnice de specialitate şi ale
normativelor de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi instrucţiunile producătorilor.

Art. 2.202. În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme de
încălzire cu foc deschis, cu suprafeţe radiante sau incandescente.

Art. 2.203. Nu se admite utilizarea pentru încălzire a unor instalaţii, aparate, maşini etc.
nestandardizate, neomologate sau improvizate. Se interzice folosirea în stare defectă a sistemelor şi
instalaţiilor de încălzire ( cazane, radiatoare, sobe, aeroterme etc.).

Art. 2.204. Toate cazanele, maşinile şi aparatele cu foc deschis neautomate folosite pentru încălzire,
vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor opri.

Art. 2.205. Manşoanele metalice şi protecţiile termice aferente conductelor de transport pentru agent
termic, cu temperatura peste 950C, la trecerea prin elemente de construcţie combustibile, se menţin în
perfectă stare. Distanţa de la izolaţia termică până la materialele combustibile va fi de cel puţin 0,25 m.

Încălzire centrală

Art. 2.206. Exploatarea centralelor termice precum şi a instalaţiilor de încălzire aferente, se

efectuează numai de către personal calificat şi instruit în ceea ce priveşte exploatarea acestora, respectându-
se prevederile “Normativului pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrala”, indicativ I.13/1 şi ale
normelor de prevenire a incendiilor specifice, precum şi instrucţiunile producătorului.
În operaţiile de exploatare a instalaţiilor de încălzire centrală se vor asigura cel puţin
nivelurile minime de performanţă specifice siguranţei la foc stabilite prin proiectare.
Manevrele corespunzătoare exploatării se efectuează numai de către personalul de exploatare.

Art. 2.207. Instrucţiunile specifice de exploatare vor fi afişate vizibil la locul de muncă. În ele vor fi
precizate şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor necesare.
Periodic, în timpul exploatării instalaţiilor se va asigura instructajul şi verificarea
cunoştinţelor personalului.

Art. 2.208. Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au
legătură cu exploatarea acesteia.

66
 Art. 2.209. Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele
de nivel pentru combustibil sau a agentului de încălzire, supapele de siguranţă etc., vor fi menţinute în
perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va efectua zilnic la începerea fiecărui schimb de lucru.

Art. 2.210. Depozitarea combustibilului lichid sau solid, pentru consumul zilnic necesar alimentării
cazanelor, se va face conform reglementărilor specifice.

Art. 2.211. La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura etanşeitatea tuturor

elementelor instalaţiei, respectiv rezervoare, conducte pentru transport, pompe şi îndeosebi a racordurilor la
arzătoare.

Art. 2.212. Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul
arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.

Art. 2.213. Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub
injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţie.
Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi platformele cazanului se vor colecta şi
înlătura.

Art. 2.214. Pentru fluidificarea prin incălzire a combustibilului din rezervoare se va folosi numai
aburul de joasă presiune sau apă caldă. Este interzisă utilizarea focului deschis pentru această operaţie.

Art. 2.215. Înainte de aprinderea manuală a combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor
îndepărta eventualele scurgeri de combustibil şi înlătura cauzele acestora.
Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia
prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse.

Art. 2.216. Aprinderea combustibilului in focarele cazanelor se poate efectua automat sau manual
(cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 0,80 m). Nu sunt admise improvizaţiile ca:
băţ de chibrit, ziar aprins etc. Pentru stingerea torţei se prevede ladă cu nisip sau vas cu apă în apropierea
cazanului.

Art. 2.217. Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra
altui arzător.

Art. 2.218. Centralele termice care folosesc combustibil gazos se exploatează conform “Normativului
pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”, indicativ I.6/1, numai după verificarea
arzătoarelor şi numai dacă presiunea în conductele de gaze se încadrează în limitele prevăzute de norme.
La utilizarea gazelor petroliere lichefiate se respectă prevederile normativului I. 6/1 şi instrucţiunile
specifice.

Art. 2.219. Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze se face zilnic folosindu-se o emulsie de apă şi
săpun. Se interzice efectuarea acestui control cu flacără.

Art. 2.220. Aprinderea arzătoarelor cu gaze la focarele cazanelor termice, se efectuează prin
respectarea strictă a principiului “ gaz pe flacără “.

Art. 2.221. Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele a căror instalaţie

funcţionează cu o presiune de lucru peste 5000 mm coloană apă, va fi prevăzut cu un sistem de protecţie
care să întrerupă rapid debitul de gaze atunci când presiunea scade sub limita la care flacăra poate deveni
instabilă, sau în cazul când flacăra de control se stinge.
67
 Art. 2.222. Circuitul de alimentare al fiecărui arzător, va fi prevăzut cu două ventile montate în serie,
dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor “închis“ sau “deschis,“ trebuie marcată vizibil.

Art. 2.223. La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se va închide
robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor deschide ferestrele şi uşile pentru
aerisirea intensă a sălii.

Art. 2.224. Este interzisă exploatarea centralelor termice neautomate fără supraveghere permanentă
şi încredinţarea cazanelor unor persoane fără calificare corespunzătoare.

Art. 2.225. Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de prescripţiile ISCIR.

Art. 2.226. Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
 întreruperea curentului electric sau defectarea motoarelor electrice ce servesc arderea;
 creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la
nivelul normal;
 defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
 spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;
 aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc.

Art. 2.227. Oprirea manuală a funcţionării cazanelor se face respectând ordinea de închidere a
circuitelor şi anume:
 se închid întâi robinetele de alimentare cu combustibil;
 se închid apoi robinetele de alimentare cu aer;
 se închide circuitul agentului de încălzire.

Art. 2.228. Supravegherea cazanelor neautomate poate înceta numai după închiderea circuitelor de
alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

Art. 2.229. La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se vor aplica următoarele măsuri;
 autocisterna va fi legată mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării
electricităţii statice;
 operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează
numai cu motorul oprit;
 şoferul va supraveghea permanent descărcarea si va începe operaţia numai după ce se
asigură că starea mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al
siguranţei la foc;
 pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia
altor vehicule, accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;
 la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a
rezervorului va fi închis etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop;
 eventualele scurgeri accidentale de carburanţi se îndepărtează imediat ( cu nisip uscat,
spălare cu apă etc., după caz).

Art. 2.230. La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile cu pericol de explozie sau
incendiu, agentul termic ( abur, apă caldă sau apă supraîncălzită, aer cald ) se va alege în raport de
temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile respective. Conductele şi corpurile de încălzire vor
avea temperatura pe feţele exterioare sub limitele care ar putea provoca aprinderea substanţelor cu care pot
veni în contact.

68
 Art. 2.231. În secţiile cu degajări praf sau pulberi combustibile, se vor înlătura periodic orice
depuneri de pe conducte şi radiatoare precum şi din jurul lor.

Art. 2.232. La izolarea conductelor de abur sau de apă supraîncălzită, de regulă, se vor utiliza
materiale incombustibile.

Art. 2.233. Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide
inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.
La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele, bateriile de încălzire, vor fi
curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.

Art. 2.234. Nu se vor depozita lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi cu gaze sub
presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor.

Încălzire locală

Art. 2.235. Exploatarea mijloacelor de încălzire locală ( sobe de orice tip, cazane de spălătorie,
maşini şi aparate de gătit etc.) se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice şi a instrucţiunilor
de folosire emise de producător.

Art. 2.236. La exploatarea sobelor, cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de
încălzit şi de gătit se respectă următoarele reguli principale:
 materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor vor fi la
distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
 în încăperile în care sunt amplasate sobele, nu se admite depozitarea materialului
combustibil care să depăşească consumul pentru 24 ore;
 depozitarea ( amplasarea ) materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de
1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de
căldură;
 maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de
consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică a fost
asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea
produsului ), pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus, dacă
acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
 este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobelor;
 în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă
metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
 înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate,
curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
 nu este admisă utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
 în timpul funcţionării sobelor, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi
nezăvorâte;
 este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte
lichide combustibile;
 se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata
apropiere a lor;
 nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau cărbuni cu o
putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producător ( cocs de furnal);
 se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului în clădirile civile
(publice), căminelor, creşelor, grădiniţelor, de învăţământ sau de producţie;

69
  cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de
incendiu şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
 se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite;

Art. 2 .237. La utilizarea sobelor fără acumulare de căldură, se respectă şi următoarele:

 distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate va fi de cel puţin
1,00 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
 la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se
protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de
argilă, sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, ori cu alt material
incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
 postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa
focarului cu 0,50 m;
 când sobele nu au picioare, sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă
de pardoselile combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de
cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, sau alcătuit din alte materiale incombustibile
termoizolatoare echivalente termic.

Art.2.238. La utilizarea sobelor cu acumulare de căldură se au în vedere şi următoarele:

 protejarea tavanelor din materiale combustibile se realizează prin tencuire sau prin
acoperire cu un strat de gips – carton, ori două straturi de pâslă îmbibată în soluţie de
argilă, protejate cu tablă, iar porţiunea de tavan protejată trebuie să depăşească în toate
direcţiile perimetrul sobei cu cel puţin 0,15 m;
 în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de perete de
lângă sobă se execută din zidărie executată din materiale incombustibile care să
depăşească marginile sobei, în toate direcţiile, cu minimum 0,50 m.

Art. 2.239. Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi canalelor de fum
pentru focarele care servesc la încălziri curente, vor fi în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice
specifice în vigoare.

Art. 2.240. Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, funcţie de calitatea şi cantitatea combustibilului
folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.
Zidăria şi tencuiala coşurilor, vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel ca să se evite orice
crăpătură ce ar permite ieşirea în încăperi sau poduri, a gazelor calde, a fumului sau a scânteilor.

Art. 2.241. Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum pentru focare
alimentate cu altfel de combustibil ( lemn, păcură, cărbune etc.).

Art. 2.242. Este interzisă montarea de clapete ( şibere) sau capace de obturare în canale sau racorduri,
limitarea, respectiv reglarea tirajului urmând să fie făcută exclusiv prin uşile ( prizele) de aer, sau prin
regulatoarele de tiraj ale focarelor.

Art. 2.243. Pentru instalaţiile având alimentarea cu gaze naturale a sobelor, chemineelor sau
aparatelor se vor respecta prevederile “Normativului pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze
naturale”, (indicativ I.6/1), respectandu-se şi următoarele:
 verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei
( conducte, robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
 în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se va aerisi
încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de
gaze;

70
  aprinderea şi stingerea focului se vor executa numai de către personal instruit în acest
scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă se va pune câte o etichetă, pe care se va menţiona pe
lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “ Pentru aprinderea şi stingerea focului
răspunde ( numele şi prenumele persoanei )”;
 înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul
este în funcţiune uşa cenuşarului va fi deschisă;
 atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi de la
robinetul principal (de siguranţă), apoi de la robinetul de manevră al arzătorului
(aparatului);
 se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele nereparate şi a căror etanşeitate nu
este asigurată;
 depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun.

Art. 2.244. Efectuarea lucrărilor de reparaţii, revizii sau modificări la instalaţiile de gaze, de către
persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al întreprinderii distribuitoare, este strict interzisă.

Art. 2.245. În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se intezice:

 folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;
 amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;
 activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia ;
 racordarea buteliei la mijloacele de încălzire, direct, fără reductor de presiune;
 utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în
stare defectă sau cu lungime mai mare de 1,00m.

Instalaţii de ventilare

Art. 2.246. Sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică ale

încăperilor în atmosfera cărora se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile, vor fi întreţinute şi
utilizate astfel încât în exploatarea normală să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi
ce pot prezenta pericol de incendiu sau explozie.

Art. 2.247. Prizele de ventilare vor avea menţinute plasele de sârmă sau grătarele de protectie în
bună stare, astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare.

Art. 2.248. Amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a
gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale, acestea trebuie să se afle cât mai aproape de
locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile.

Art. 2.249. Ventilatoarele montate în încăperile (zonele) cu degajări de substanţe combustibile (gaze,
vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive) sau care vehiculează astfel de substanţe vor fi
menţinute în bună stare de funcţionare şi vor avea protecţii corespunzătoare mediului.

Art. 2.250. Este interzisă evacuarea prin aceeiaşi instalaţie de ventilare a substanţelor combustibile şi
a celor inflamabile, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie.

Art. 2.251. La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se vor mai
respecta următoarele măsuri specifice:
 tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţirii ei fără dificultate;
 conductele de ventilare vor fi bine întreţinute pentru a nu permite scăpări de particule şi de
vapori inflamabili;

71
  grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie
executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.

Art. 2.252. La exploatarea instalaţiilor de ventilare se vor realiza măsuri pentru:

 menţinerea unei exhaustări continue şi a vitezei constante de circulaţie a aerului în canale
pentru a se înlătura posibilităţile de formare a amestecurilor explozive;
 interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în
care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
 întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor
de depunerile combustibile;
 limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare,
prin întreţinerea în bune condiţiuni a clapetelor antifoc prevăzute;

Art. 2.253. Ventilatoarele şi motoarele electrice ale instalaţiilor de ventilare vor fi astfel exploatate
şi întreţinute încât să evite producerea scânteilor sau a scurtcircuitelor.

Art. 2.254. Elementele fuzibile folosite la clapetele antifoc vor avea elemente de rezervă şi
certificate de calitate emise de producător.

Art. 2.255. La clapetele antifoc montate în instalaţiile care vehiculează aer încărcat cu particule, se
asigură curăţarea periodică a elementului fuzibil de impurităţile depuse, iar periodic se va verifica
funcţionarea organelor de închidere (manuale şi/sau automate) ale clapetei antifoc.

Art. 2.256. Prin instrucţiuni şi scheme de funcţionare se va reglementa modul de acţionare pentru
oprirea instalaţiilor de ventilare în caz de incendiu.

Lucrări de reparaţii şi construcţii-montaj în timpul exploatării

Art. 2.257. La executarea lucrărilor de construcţii-montaj în timpul exploatării, respectiv a lucrărilor

de întreţinere şi reparaţii se respecta prevederile Normativului de prevenire şi stingere a incendiilor la
executarea lucrarilor de constructii şi instalaţii - indicativ C.300 şi instrucţiunile producătorilor.

Art. 2.258. Lucrările de întreţinere, reparaţii şi verificări periodice la construcţiile şi instalaţiile aflate
în exploatare se efectuează numai de către personal autorizat şi calificat corespunzător.

Art. 2.259. Lucrările de reparaţii, amenajări sau modernizări care necesită modificări la construcţie şi
instalaţii, ori schimbări de destinaţie ale spaţiilor se vor efectua numai cu respectarea prevederilor legale
referitoare la acestea.

Art. 2.260. Conducătorii unităţilor au obligaţia să verifice direct sau prin împuterniciti, dacă
persoanele din exterior care execută lucrări şi au acces în unitate, cunosc şi respectă instrucţiunile de apărare
împotriva incendiilor stabilite, precum şi cele specifice lucrărilor .
La încheierea contractelor de executie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii (antrepriză),
părţile sunt obligate să consemneze în actele respective obligaţiile şi răspunderile ce le revin, potrivit legii,
în ceea ce priveşte asigurarea apărării împotriva incendiilor.

Tratarea cu produse termoprotectoare

72
 Art. 2.261. Toate unităţile care folosesc construcţii, elemente şi materiale combustibile care trebuie
tratate cu produse ignifuge conform reglementarilor în vigoare, vor face verificarea ignifugării conform
prevederilor cuprinse în Normele tehnice C.58.
Ignifugarea se realizează numai cu produse avizate, omologate şi agrementate de către
organele abilitate.
Lucrarile de termoprotectie se execută de către personal atestat în condiţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 212/1997.

Art. 2.262. Părţile lemnoase ale decorurilor utilizate în sălile de spectacole şi sălile de festivităţi,
precum şi panourile din material lemnos ale expoziţiilor şi muzeelor vor fi tratate cu produse ignifuge, cel
puţin pe părţile neaparente.

Art. 2.263. Deasemenea, este obligatorie ignifugarea părţilor neaparente ale elementelor decorative
interioare şi a tratamentelor termice şi acustice combustibile ale sălilor aglomerate, infrastructura din lemn a
scenei, materialele lemnoase şi textile utilizate (dacă această operaţie nu le schimbă aspectul).

Art. 2.264. Panourile, decorurile, recuzita etc. care sunt supuse operaţiilor de tencuire brută,
drişcuire, tencuire fină, gletuire cu ipsos etc. se vor ignifuga numai pe partea care nu este supusă acestor
operaţii.
Periodic şi la expirarea termenului de garanţie, se va analiza starea ignifugărilor, iar în cazul
când acestea şi-au pierdut eficacitatea vor fi reignifugate.
Art. 2.265. Materialele textile (pânză, pluşuri etc.) folosite la decoruri, orizonturi, panouri de
expoziţie, cortine, fundale, draperii etc., vor fi ignifugate cu produse realizate anume pentru aceste categorii
de materiale.
Ignifugarea materialelor textile se realizează conform instrucţiunilor producătorului
substanţei, asigurându-se ca reţetele respective să nu influenţeze calitatea şi rezistenţa fizico-mecanică a
ţesuturilor.

Art. 2.266. Executarea ignifugării materialelor combustibile, nu exclude şi luarea altor măsuri de
siguranţa împotriva incendiilor, stabilite de reglementarile tehnice.

Art. 2.267. Durata maximă de depozitare a produselor de ignifugare este cea stabilită de producator.

Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin buletine de încercare emise de laboratoare
autorizate conform legii.

Art. 2.268. Lucrarea de ignifugare se recepţionează numai după prezentarea buletinului de încercare
corespunzător.

Măsuri pentru sezonul rece

Art. 2.269. Înainte de sezonul rece se vor controla şi repara defecţiunile constatate, asigurându-se
buna funcţionare a:
 instalaţiilor şi sistemelor de încălzire existente ( surse de căldură, conducte, corpuri şi
elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.);
 instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţii de stingere cu apa,
precum si cele de depozitare a substantelor chimice de stingere;
 serpentinelor de încălzire a căminelor şi rezervoarelor de apă pentru incendiu;
 dispozitivelor de încălzire a armăturilor instalaţiilor cu apă;
 conductelor şi furtunurilor instalaţiilor de stingere, precum şi a celor de producţie şi
auxiliare;

73
 Art. 2.270. Elementele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă expuse îngheţului în timpul iernii
şi neprevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului (acoperire cu materiale
izolatoare termic, protectii special amenajate în acest scop etc).

Art. 2.271. Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de apă ce pot
îngheţa, vor fi protejate cu materiale izolatoare termic.

Art. 2.272. Când este necesar, se va asigura recircularea apei la rezervorul de apă pentru incendiu
luându-se măsuri pentru înlăturarea cauzelor care ar împiedica această recirculare.

Art. 2.273. Se va asigura dotarea cu unelte, accesorii, mijloace şi materiale pentru curăţirea zăpezii şi
combaterea poleiului de pe drumurile şi căile de acces, de pe platforme şi scări exterioare.

Art. 2.274. Când este cazul, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri şi bazine
descoperite, în timpul iernii se vor amenaja copci.
Copcile vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare de utilizare.

Art. 2.275. Înainte de începerea perioadei de îngheţ şi apoi periodic, se va controla buna funcţionare
a ventilului interior şi a orificiului de golire de la baza hidranţilor de incendiu exteriori.

Art. 2.275. Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau dispozitivele de punere în funcţiune a
instalaţilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent liberă a
acestora.

Art. 2.276. Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi stingerea focurilor va fi instruit asupra
regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.

Lucrări pe timpul perioadelor caniculare şi secetoase

Art. 2.277. În perioadele caniculare sau secetoase se va elabora un program de măsuri speciale care
să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.

Art. 2.278. Măsurile speciale trebuie să cuprindă:

 identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în

condiţii caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
 interzicerea focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
 restricţionarea efectuării, în anumite intervale de timp a unor lucrări care crează condiţii
favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau
supraîncălziri excesive;
 asigurarea protejării recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin
vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune faţă de efectul direct al razelor solare,
prin umbrire (copertine, soproane etc.) sau, după caz, prin racire cu perdele de apă rece;
 îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor optice (inclusiv cioburi de sticlă) ce pot
acţiona, în anumite condiţii, drept concentratori ai razelor solare;
 intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi cele frecventate pentru agrement
în locuri cu vegetaţie forestieră;
 asigurarea rezervelor de apă pentru incendii şi verificarea zilnică a situaţiei existente;

 verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri

civili;
74
  mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos prin
detalierea cauzelor şi împrejurărilor favorizante.

Art. 2.279. Măsurile speciale stabilite se vor aduce la cunoştinţă salariaţilor şi după caz, a elevilor,
studenţilor şi cadrelor didactice.

CAPITOLUL 3

MĂSURI SPECIFICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Săli de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi, săli de festivităţi, amfiteatre, săli de
spectacole, expoziţii

Art. 3.1. În sălile de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi şi săli de spectacole,
expoziţii nu se admite accesul unui număr mai mare de utilizatori (persoane) decât cel stabilit prin proiect, în
funcţie de destinaţia construcţiilor în care acestea sunt amplasate (grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale,
licee, şcoli profesionale şi postliceale, instituţii de învăţământ superior ori alte categorii de clădiri publice).

Art. 3.2. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de încăperi, precum şi
iluminarea cu flacară deschisă (lumânări, chibrituri, facle etc) în poduri, arhive, magazii, alte încăperi, spaţii
şi locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.

Art. 3.3. În sălile şi încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a
acestora, de regulă se va întrerupe înainte de accesul utilizatorilor în interiorul lor. Pentru acele încăperi care
sunt destinate copiilor de vârsta preşcolară (creşe, grădiniţe, cămine etc ) alimentarea sobelor cu combustibil
se face numai din exteriorul sălilor.

Art.3.4. Foaierele sălilor de spectacole, cluburilor, expoziţiilor, holurile şi culoarele amfiteatrelor

sălilor de cursuri din instituţiile de învăţământ superior, a şcolilor postliceale, bibliotecilor, atelierelor de
proiectare şi după caz cele ale altor unităţi de învăţământ se dotează cu scrumiere pentru colectarea resturilor
de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.

Art.3.5. Covoarele, mochetele, preşurile etc utilizate în aceste încăperi, pe holuri, coridoare, culoare
şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.

Art.3.6. La amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se vor asigura culoare de
circulaţie corespunzător direcţionate şi se va ţine seama de recomandările normativului de proiectare şi cele
ale prezentei norme.

Art. 3.7. În sălile de cursuri, seminarii, întruniri, ateliere de proiectare:

 de regulă scaunele şi băncile se fixează de pardoseală;

75
  când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul
acestora nu depaşeşte 20 de persoane, se admit scaune mobile;
 în sălile de cursuri (amfiteatre, aule etc) care se încadrează în categoria sălilor
aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 mp/loc,
scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;
 în sălile de cursuri (amfiteatre, aule, săli de întruniri etc) a căror capacitate depăşeşte
200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia consolidării
lor pe transversale în pachete de 5 scaune.

Art. 3.8. La biblioteci se au în vedere următoarele:

 mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar
de evacuare;
 mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de
evacuare, vor avea pe fiecare latura cel mult opt locuri dacă au acces la un singur
culoar şi respectiv 16 locuri dacă au acces la doua culoare de evacuare. În capetele
acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare.
 dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3 (intre un culoar de evacuare şi
perete) sau de 6 (între doua culoare de evacuare) se prevăd treceri de acces la
culoarele de evacuare cu lăţimea de minim 0,45 m;
 lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport de numărul
utilizatorilor (conform numărului de fluxuri determinat prin calcul), fără a fi mai mică
de 0,90 m respectiv 0,80 m în cazul utilizării scaunelor rabatabile;
 la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor,
considerându-se retrase la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.

Art. 3.9. Cărţile, cataloagele, manuscrisele, fişele etc. se depozitează în rafturi sau după caz în stive,
în încăperi cu parametrii de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de foc.

Art. 3.10. Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea
uşoară în caz de necesitate.

Art. 3.11. Pentru exemplarele şi/sau colecţiile cu valoare deosebită (unicate, cărţi rare, cărţi de
patrimoniu etc.) se va asigura o protecţie deosebită, iar în caz de incendiu se va organiza salvarea cu
prioritate a acestora.

Art. 3.12. Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile vor fi echipate şi dotate şi cu sistemele,
instalaţiile şi mijloacele corespunzatoare de prevenire şi stingere, potrivit reglementărilor tehnice.

Art. 3.13. Atunci când sălile respective se incadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor
cu aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.
Pentru toate aceste încăperi şi săli la capetele circulaţiilor dintre rândurile de bănci ori scaune nu se
admit denivelări.

Art. 3.14. La cluburi, săli de spectacole, săli de festivităţi şi expoziţii:

 se interzice cu desăvârşire introducerea scaunelor suplimentare faţă de numărul
prevăzut în proiect, precum şi staţionarea persoanelor în picioare pe timpul
spectacolelor, expunerilor, prezentărilor etc;
 scaunele şi băncile se fixează de pardoseala dacă aceste încăperi se încadrează în
categoria sălilor aglomerate (cu suprafaţă care revine utilizatorului mai mică de 1,5
mp/loc), fiind admise maximum 12 scaune mobile în logii, balcoane şi maximum 20
în discoteci, săli de dans etc;
76
  dacă încăperile respective sunt din categoria celor cu aglomerări de persoane dar nu
săli aglomerate, iar în aceste locuri exista mai mult de 20 de scaune, se admite ca
acestea să se solidarizeze între ele pe pachete, fără a se fixa de pardoseală.

Art. 3.15. Se interzice amplasarea meselor, scaunelor, bancilor, fişetelor sau a altui mobilier în
apropierea uşilor de evacuare sau pe circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de
incendiu.

Art.3.16. În sălile de lectură cu expunere liberă a cărţilor (în rafturi, stelaje sau pe mese ) se vor
asigura spaţii corespunzătoare de circulaţie şi evacuare.

Art.3.17. Se recomandă utilizarea rafturilor, stelajelor executate din materiale incombustibile.

Art.3.18. În sălile dotate cu cabine de proiecţie se vor respecta următoarele reguli şi măsuri:
 înainte de începerea proiecţiei se verifică starea aparatelor de proiecţie, a mecanismelor de
derulare, vizorilor de proiecţie şi control şi după caz funcţionarea obloanelor rezistente la
foc de protecţie a golurilor cabinei;
 pe timpul proiecţiei filmului operatorul este obligat să stea în permanentă lângă aparatul
de proiecţie;
 în cabina de proiecţie se pot păstra cel mult 2 bobine de film, restul depozitându-se în
camerele de derulare sau în dulapuri metalice închise;
 eventuale capete de pelicule se colectează în cutii metalice închise care după proiecţie vor
fi evacuate;
 la orice oprire a aparatelor de proiecţie acestea trebuiesc scoase de sub tensiune.

Art.3.19. În cabina de proiecţie se interzice :

- fumatul şi folosirea focului deschis sub orice formă;
- utilizarea radiatoarelor, reşourilor sau a oricăror mijloace de încălzire locală
improvizate;
-accesul persoanelor neautorizate;
- păstrarea materialelor, obiectelor care nu aparţin inventarului strict necesar.

Art. 3.20. În sălile unde proiecţia filmelor se face cu aparate portabile se vor respecta următoarele:
 amplasarea aparatelor de proiecţie se face astfel încât să nu blocheze căile de acces şi
evacuare din încăpere;
 cablurile de alimentare cu energie electrică nu trebuie să constituie obiecte de împiedicare
a evacuării rapide a utilizatorilor;
 se vor numi responsabili din cadrul persoanelor care vizionează expunerea pentru a
asigura conectarea luminii electrice, îndepărtarea draperiilor etc, în vederea evacuării
utilizatorilor,în condiţii de siguranţă, în caz de evenimente deosebite.

Art. 3.21. Pentru evacuarea utilizatorilor din săli şi încăperi în condiţii de siguranţă se vor lua
următoarele măsuri :
 conducerile obiectivelor respective vor întocmi planuri de evacuare a utilizatorilor;

77
  pe tot timpul desfăşurării activităţilor în aceste săli, uşile interioare şi exterioare de pe
traseul de evacuare vor fi descuiate, ele trebuind să se deschidă spre exterior prin simpla
apăsare a dispozitivului de deschidere ;
 se va controla şi asigura în permanenţă bună funcţionare a instalaţiilor electrice,
înlăturându-se operativ improvizaţiile şi neregulile constatate;
 traseele spre căile de evacuare se marchează corespunzător , potrvit prevederilor STAS
297/2 şi SR ISO 6309;
 controlul şi asigurarea funcţionării în permanentă a iluminatului de siguranţă din clădiri;
 stabilirea persoanelor care să organizeze şi să supravegheze operaţiunile de evacuare a
utilizatorilor (persoane şi bunuri materiale) în caz de incendiu;
 în caz de incendiu evacuarea utilizatorilor se asigura obligatoriu pe toate căile prevăzute
în planul de evacuare al sălii;
 pentru sălile de spectacol, cluburi, expoziţii prevăzute cu inscripţii luminoase “IEŞIRE”
poziţionate deasupra uşilor de evacuare se vor asigura păstrarea acestora în locurile
precizate prin proiect şi iluminarea lor corespunzătoare;
 periodic se vor efectua exerciţii de evacuare potrivit planului stabilit;

Art. 3.22. Nu se recomandă utilizarea gratiilor, plaselor de sârmă ori a altor obloane care să blocheze
ferestrele sălilor de cursuri atunci când acestea pot fi utilizate pentru evacuarea persoanelor. Dacă prezenţa
acestora este absolut necesară ca mijloc de asigurare a securităţii încăperilor respective se vor prevedea
dispozitive pentru deblocarea lor în caz de necesitate.

Art.3.23. Pentru sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate cu scene amenajate, se vor
respecta în exploatare şi măsurile specifice acestora.

Muzee, expoziţii

Art. 3.24. În sălile de expunere se va urmări asigurarea în exploatare a urmatoarelor:

 instalaţiile electrice pentru iluminatul obiectelor expuse în vitrine şi panouri să fie
realizate şi menţinute în exploatare conform prevederilor normelor tehnice de
specialitate;
 standurile cu exponate să fie amplasate şi realizate în aşa fel încăt să se menţină
permanent libere căile de evacuare şi de circulaţie destinate publicului ;
 circuitul vizitatorilor va fi marcat prin indicatoare corespunzătoare (săgeţi), începând cu
uşa de intrare în sălile de expunere până la ieşirea din acestea; circulaţia vizitatorilor se
va face numai într-un singur sens şi va fi dirijată de către personalul de supraveghere,
instruit special în acest scop;
 întocmirea planurilor de evacuare a vizitatorilor, precum şi a exponatelor, (în primul rând
a celor cu cea mai mare valoare, precizând locurile de depozitare, personalul de
supraveghere etc.); pentru obiectele voluminoase ce nu se pot evacua, se prevăd prelate
care în caz de incendiu vor fi umezite cu apă înainte de aşezarea lor pe obiectele ce
urmează să fie protejate de acţiunea apei şi a focului;
 asigurarea supravegherii permanente a vizitatorilor atât la intrare, pentru a nu introduce
substanţe inflamabile în muzeu, cât şi pe tot timpul vizionării sălilor;
 neutilizarea pentru încălzire a sobelor metalice sau a altor sisteme de încălzire cu foc
deschis sau suprafeţe incandescente;
 asigurarea intre elementele sistemelor de încălzire si obiectele de artă şi documentele de
valoare combustibile expuse, a unor spaţii de siguranţă de minimum 1,00 m;
 în muzeele de literatură, documentele prevăzute cu sigilii de ceară şi cele scrise pe
diferite pergamente, vor fi expuse în vitrine cu sistem electric de iluminat din exterior şi
aşezate la distanţe corespunzătoare faţă de sursele de căldură din vecinatate;

78
  reproducerile textelor, facsimilelor, sigiliilor etc. nu se efectuează în sălile de expunere, ci
în încăperi separate si amenajate corespunzator reglementărilor, prevăzute cu instalaţii
electrice corespunzătoare şi dotate cu mobilierul necesar (mese îmbrăcate cu tablă,
dulapuri metalice pentru păstrarea substanţelor toxice etc.);
 la muzeele de artă, instalarea stelajelor şi a vitrinelor pe care sunt expuse ţesături,
costume, cusături etc. se face la distanţă de cel puţin 0,50 cm faţă de elementele de
încălzire centrală şi sobele cu acumulare de căldură şi de cel putin 1,00 m faţă de sobele
fără acumulare de căldură;
 atunci când se curăţă pardoselile din materiale combustibile (duşumea, parchet, etc. ) cu
lichide inflamabile şi/sau ceară, se întrerupe focul în sobe şi se aerisesc încăperile până la
evacuarea totală a gazelor şi uscarea pardoselii. Se interzice curăţarea costumelor, stofelor
etc. cu substanţe inflamabile în interiorul sălilor de expuneri.

Art. 3.25. În atelierele de restaurare a obiectelor, se vor aplica următoarele reguli şi măsuri specifice:
 pe mesele de lucru din atelierele de pictură, ceramică, sculptură, foto, mobilier, textile etc.
ale muzeelor de artă, vopselele şi soluţiile inflamabile se vor păstra în cantităţi cât mai
mici (care să nu depăşească 100 ml), iar în spaţiul atelierelor se păstrează numai obiectele
care sunt în execuţie, evitându-se astfel aglomerarea materialelor care nu sunt strict
necesare;
 cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi etc., folosite la curăţarea pensulelor,
tablourilor, sculpturilor etc. vor fi strânse în cutii metalice închise şi evacuate din ateliere
după terminarea lucrului.

Art. 3.26. La atelierele unde se restaurează ţesături, cusături etc. se menţine permanent curăţenia,
înlăturându-se scamele şi deşeurile care pot da naştere la incendii, iar fiarele de călcat vor fi ţinute pe
suporţi izolaţi atât în timpul folosirii, cât şi după scoaterea lor din priză.

Curăţarea costumelor, cusăturilor etc. cu neofalină sau benzină este admisă numai în încăperi
separate, in care nu există surse de foc deschis, asigurându-se aerisirea completă a încăperii, iar
lichidele folosite vor fi introduse numai in cantităţile limitate pentru o zi de lucru şi păstrate în vase închise.

Art. 3.27. O atenţie deosebită se va acorda depozitării materialelor combustibile necesare

restaurărilor, colectării şi evacuării deşeurilor, precum şi folosirii focului deschis, atunci când operaţiile de
restaurare nu pot fi executate fără aceste elemente.

Art. 3.28. Depozitarea obiectelor de artă se va realiza în următoarele condiţii:

 se va evita depozitarea obiectelor şi a documentelor muzeale în clădiri şi în încăperi

situate în apropierea atelierelor de prelucrarea a materialelor combustibile, a locurilor
unde se lucrează cu foc deschis sau a depozitelor cu substanţe combustibile lichide;
 pentru sistemele de încălzire şi ale iluminatului electric se vor lua aceleaşi măsuri ca la
sălile de expuneri, acordându-se atenţie deosebită aerisirii depozitelor şi păstrării
temperaturii în raport cu indicii de conservare specifici obiectelor muzeale depozitate;
 prin amplasarea rafturilor în depozite se vor asigura culoarele de acces, circulatie şi
intervenţie necesare, care în permanenţă trebuie să fie libere, interzicându-se cu
desăvîrşire aglomerarea obiectelor şi a documentelor în rafturi sau aglomerarea rafturilor
în depozite;
 în interiorul depozitelor este interzis cu desăvârşire fumatul si folosirea focului deschis,
precum şi păstrarea lichidelor combustibile.

79
 Clădiri administrative

Art. 3.29. Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente cladirilor

administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la
strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a
acestora.

Art. 3.30. Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale în casele de scari, sub
rampele scarilor.

Art.3.31. În clădirile administrative pot fi păstrate pentru curăţenie, igienizare, deparazitare,

dezinsecţie, în bidoane ermetic închise şi locuri special amenajate, lichide inflamabile în cantitate totală de
maxim 25 l.

Art. 3.32. Curaţirea pardoselii (parchet, duşumele, mochete etc) cu benzină, neofalina sau alte lichide
inflamabile este interzisă.
Aceasta operaţiune de curăţire se poate face cu materiale special destinate, numai la lumina zilei, cu
respectarea instrucţiunilor precizate de producător a prevederilor din capitolul 2 din prezentele norme şi a
următoarelor reguli şi măsuri:
 interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării
activităţii;
 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului
electric, precum şi a utilizării gazelor naturale ori lichefiate;
 asigurarea ventilării necesare.

Art.3.33. Se interzice folosirea aparatelor electrocasnice (radiatoare, reşouri, fiare de călcat etc) în
birouri, spaţii de depozitare, ateliere, laboratoare, arhive şi alte încăperi din aceste clădiri, precum şi
aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări, chibrituri, sau golirea scrumierelor în coşuri pentru colectat
deşeuri de hârtie.

Case universitare şi case de cultură

Art. 3.34. În încăperile, spaţiile, compartimentele aferente caselor universitare şi caselor de cultură se
vor asigura măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu, limitându-se la strictul necesar a
cantităţilor de materiale combustibile şi a surselor cu potenţial de aprindere a acestora.

Art. 3.35. Se va urmări cu stricteţe aplicarea regulilor şi măsurilor specifice de ordine interioară p.s.i.

Art.3.36. Căile de acces şi evacuare din clădiri se menţin permanent în stare liberă pentru a putea fi
utilizate în caz de incendiu.
Este strict interzisă depozitarea pe acestea a mobilierului, elementelor de decor şi recuzită, precum şi
a altor materiale, deşeuri etc.

Art. 3.37. În casele universitare şi casele de cultură care au săli aglomerate cu scene amenajate se vor
respecta în exploatare următoarele reguli şi măsuri:
 instalaţia electrică se utilizează conform programului stabilit de către conducerea unităţii
împreună cu tehnicianul de specialitate. Programul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu

80
 circuitele care se acţionează înainte de începerea spectacolului, între acte, în timpul
spectacolului şi după terminarea lui, evitându-se suprasolicitarea instalaţiei.
 nu se admit nici un fel de improvizaţii în instalaţiile electrice, iar acţionarea acesteia,
precum şi a aparatajului electric şi electronic se face numai de către electricieni de
serviciu anume angajaţi;
 proiectoarele se amplasează faţă de elementele combustibile din sală la distanţe indicate
de tehnicieni (în raport cu puterea radiaţiei calorice recomandându-se întreruperi periodice
pentru răcire), iar conectările cablurilor pentru aparatele aferente filmărilor directe din sală
se fac numai în exteriorul acesteia;
 la terminarea spectacolelor şi repetiţiilor, instalaţia electrică a sălii se scoate de sub
tensiune, cu excepţia circuitelor care alimentează iluminatul obişnuit, strict necesar şi cel
de siguranţă;
 toate corpurile de iluminat din scenă vor avea plase metalice de protecţie, iar după
terminarea programului cele mobile vor fi scoase din scenă;
 corpurile de iluminat din scenă şi fose se amplasează la distanţă de minim 1 m fata de
materialele combustibile (perdele, draperii, cortină, decoruri, recuzită etc), iar dacă în mod
justificat aceste materiale sunt la distanţe mai mici, se protejează cu materiale
incombustibile pe o porţiune care să depăşească cu minim 0,5 m pe toate laturile
suprafaţa corpului de iluminat;
 pe tot timpul spectacolelor şi al repetiţiilor se asigură supravegherea permanentă a orgii de
lumini, de către personal numit în acest scop;
 în scene se introduc numai decorurile şi recuzita necesară pentru repetiţia din ziua
respectivă;
 între decoruri şi pereţii scenei se asigură distanţe de minim 1 m faţă de reflectoare, corpuri
de iluminat, tablouri, doze etc;
 fumatul în scenă se admite numai atunci când textul şi acţiunea spectacolului o cer,
asigurându-se în această situaţie scrumiere amplasate corespunzător atât în scenă cât şi la
intrările şi ieşirile din scenă (minim 1,5 m fata de draperii, cortine, materiale
combustibile);
 când subiectul spectacolului reclamă focuri, lumânări sau explozii pe scena, acestea se vor
simula pe cât posibil prin efecte luminoase, electrice, sonore, utilizându-se numai în
condiţii deosebite cloratul de potasiu şi folosirea focului deschis; dacă totuşi acest lucru
este absolut necesar se vor lua măsuri de siguranţă pentru înlăturarea oricăror posibilităţi
de izbucnire a incendiului;
 se interzice introducerea în scenă sub orice formă a lichidelor inflamabile;
 materialele combustibile ale scenei vor fi ignifugate conform reglementărilor în vigoare;
 toate trecerile, culoarele, intrările şi ieşirile buzunarelor laterale ale scenei, în care se ţin
decorurile pentru spectacolele următoare, trebuie menţinute libere;
 după terminarea spectacolelor toate decorurile, recuzita şi costumele se depozitează în
magaziile pentru astfel de destinaţii, nepermiţându-se depozitarea sub scenă, în fose, pe
platforme, a diferitelor materiale sau decoruri;
 în cabinele de coafură, perucherie, masaj şi în cabinele artiştilor se pot folosi lichide
inflamabile (eter, uleiuri, vaseline, grime) numai în cantităţile strict necesare, dacă se
păstrează în vase de sticlă bine închise şi aşezate în sertare şi dulapuri;
 se interzice folosirea focului deschis şi a fumatului pe timpul efectuării operaţiilor de
grimaj în cabinele artistilor (dacă în compoziţia acestora intra substanţe inflamabile);
 toate deşeurile de vată şi hârtie îmbibate cu grime, uleiuri, eteruri se colectează în cutii
speciale prevăzute cu capac şi se evacuează zilnic, după terminarea programului.

81
 Art. 3.38. În depozitele de costume se au în vedere următoarele:
- folosirea aparatelor electrice de încălzit, a maşinilor de călcat, reşourilor,
radiatoarelor etc., a fumatului şi a focului deschis este interzisă;
- curăţirea obiectelor de garderoba prin utilizarea lichidelor inflamabile se face numai
în afara depozitelor, în locuri ferite de surse de căldură, scântei etc;

Art. 3.39. La magaziile şi depozitul pentru recuzită se asigură următoarele:

 decorurile şi recuzita se păstrează pe grupe, asigurându-se accese, circulaţii şi căi de
evacuare libere care să permită intervenţia operativă în caz de incendiu;
 depozitarea decorurilor se face astfel încât să se păstreze o distanţă de cel puţin 0,30 m
faţă de tablourile şi dozele electrice şi minim 0,50 m faţă de corpurile de iluminat;
 corpurile de iluminat se prevăd cu globuri de protecţie şi grătare împotriva loviturilor;
 se interzice utilizarea instalaţiilor electrice improvizate ori folosirea lămpilor portative. Se
pot folosi lanterne cu baterii (acumulatori).

Art.3.40. La terminarea programului de lucru toate spaţiile, încăperile şi locurile din casele
universitare şi casele de cultură în care a avut acces publicul se controlează de către personalul cu atribuţiuni
în acest domeniu, pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor surse de aprindere sau focare de ardere.
Cu acest prilej se vor scoate de sub tensiune instalaţiile şi echipamentele electrice a căror funcţionare
nu este necesară pe timpul întreruperii activităţii.

Art.3.41. Echipele de intervenţie în caz de incendiu se instruiesc privind cunoaşterea şi punerea

operativă în aplicare a măsurilor de evacuare, salvare şi stingere cuprinse în planurile de intervenţie.

Cămine pentru copii preşcolari, elevi, studenţi şi case de copii

Art. 3.42. În camerele căminelor pentru elevi, studenţi şi copii preşcolari precum şi în cele ale caselor
de copii este interzisă folosirea reşourilor şi radiatoarelor electrice precum şi a altor consumatori de energie
electrica (maşini de călcat, fierbătoare etc.) fără aprobarea scrisă a administraţiei şi fără respectarea măsurilor
şi regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor înscrise în instucţiunile de apărare împotrva incendiilor.
Extrase din aceste instrucţiuni vor conţine şi regulile de utilizare pecizate de producător; ele se afişează la
locurile de utilizare a aparatelor respective.

Art. 3.43. Utilizarea aparatelor pentru prepararea hranei (aragaze, cuptoare cu microunde, reşouri
etc.) este permisă numai în încăperi special amenajate. De asemenea servitul mesei, spălarea, uscarea şi
călcarea îmbrăcămintei se face în spaţii special amenajate.

Art.3.44. În încăperile destinate spălării, uscării şi călcării îmbracămintei este interzisă depozitarea
articolelor şi substanţelor care depăşesc o şarjă, iar la terminarea lucrului toate aparatele electrice vor fi
deconectate de la sursa de energie electrică.

Art.3.45. În încăperile în care încălzirea se face cu sobe, arderea focului se va întrerupe înainte de
accesul copiilor preşcolari, elevilor ori studenţilor. Uşile de alimentare cu combustibil a sobelor, precum şi
robinetele instalaţiilor de gaze se amplasează în exteriorul încăperilor, dacă în acestea se desfăşoară activităţi
cu preşcolari.
Este interzis să se aprindă focul cu benzină, petrol sau alte lichide inflamabile.

Art.3.46. Pe holuri şi culoare se pot amplasa scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi
chibrituri, dacă se păstrează o distanţă de cel puţin 1,5 m faţă de draperii şi perdele.

82
 Art. 3.47. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în încăperile căminelor pentru cazarea
elevilor şi copiilor preşcolari. În încăperile în care sunt cazaţi studenţi sau alţi utilizatori care fumează se
asigură scrumiere, iar resturile de ţigări şi chibrituri se colectează în locuri special destinate, pe holuri,
culoare, interzicându-se aruncarea acestora în coşurile din camere pentru colectarea deşeurilor de hârtie.

Art.3.48. În clădirile cu destinaţia cămine (case ) pentru copii, elevi, studenţi se va controla
permanent starea de funcţionare a instalaţiilor electrice. Nu se admit improvizaţii şi modificări faţă de proiect
la aceste instalaţii. Orice lucrări de întreţinere, reparaţii se execută numai de către persoane calificate.

Art.3.49. Nu se admit pe căile de evacuare uşi false, oglinzi, draperii, precum şi materiale sau
mobilier care să contribuie la derutarea, împiedicarea sau blocarea evacuării utilizatorilor. De asemenea sunt
interzise amenajarea de boxe sub rampele de scări.
Amplasarea paturilor în dormitoare, a meselor şi scaunelor în cantine se va face astfel încât să se
asigure culoare de trecere pentru evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.

Art.3.50. Se interzice încuierea uşilor de pe căile de evacuare, chiar şi în condiţiile în care, în clădire
există şi alte trasee accesibile evacuării. Deasupra uşilor pentru evacuarea spre exterior din casele de scări şi
pe culoare se vor afişa indicatoare care să marcheze ieşirea spre exterior.

Pentru fiecare nivel din clădiri se vor întocmi planuri de evacuare, iar pentru verificarea aplicabilităţii
acestora se vor executa exerciţii periodice de evacuare.

Art.3.51. În aceste categorii de clădiri este interzisă depozitarea lichidelor combustibile iar jucăriile şi
alte obiecte ori materiale care prezintă pericol de incendiu se păstrează în locuri special amenajate.

Art.3.52. Este interzisa curăţarea duşumelelor, pardoselilor din parchet, a mochetelor sau a altor
obiecte de mobilier şi dotare cu substanţe combustibile ori lichide inflamabile, în încăperi în care este focul
aprins, se fumează, ori există condiţii care ar putea conduce la producerea unor incendii. Păstrarea
substanţelor pentru curăţenie, dezinfectare, deratizare, dezinsecţie, precum şi a lichidelor combustibile se
face în locuri special amenajate şi marcate corespunzător, în afara spaţiilor şi încăperilor din aceste clădiri.

Art.3.53. În poduri, magazii, arhive, depozite şi alte locuri cu pericol de incendiu sau încadrate în risc
mijlociu şi mare de incendiu se va interzice iluminarea cu flacară deschisă (lumânări, chibrituri, lămpi cu
petrol, facle etc).
Se interzice utilizarea lucrărilor cu foc deschis în încăperi, în prezenţa copiilor de vârstă şcolară şi
preşcolară. Aceste lucrări se executa numai pe baza de “permis de lucru cu foc” sub supravegherea
persoanelor autorizate şi cu luarea măsurilor ce se impun pentru executarea unor astfel de lucrări.

Art.3.54. Se vor asigura măsuri pentru interzicerea accesului copiilor în încăperile destinate pentru
prepararea hranei, în depozite, magazii, poduri, subsoluri tehnice, pivniţe, precum şi în alte spaţii şi locuri în
care aceştia ar putea provoca incendii.

Art.3.55. Administraţiile căminelor pentru copii preşcolari, elevi, studenţi şi a caselor de copii pot
stabili, în raport de specificul lor şi alte restricţii reguli şi măsuri, privind prevenirea şi stingerea incendiilor,
pe care pentru aplicare, le supun aprobării conducerilor instituţiilor respective.

Art.3.56. În încăperile în care se desfăşoară activităţi de spălare, uscare şi călcare a lenjeriei şi a altor
materiale textile se vor asigura următoarele reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor:

83
  utilajele echipamentele instalaţiile şi aparatelor folosite pentru spălare se curăţă în
permanenţă de eventualele depuneri de fibre, fire, scame sau alte deşeuri pe organele de
mişcare ale acestora (axe, valţuri, cilidri, lagăre, cuve etc); curăţirea se face de către
personal calificat şi autorizat în acest scop;
 înainte de introducerea în maşină a produselor textile pentru spălat, acestea se vor
examina pentru înlăturarea eventualelor corpuri metalice care prin lovire pot constitui
surse de iniţiere a unor incendii;
 se interzice depozitarea în încăperile de lucru a articolelor şi produselor textile pentru
spălat, curăţat, călcat care depăşesc cantităţi mai mari decât pentru o sarjă;
 lubrifianţii necesari ungerii utilajelor se păstrează şi depozitează în bidoane sau cutii
metalice închise ermetic, în locuri special amenajate şi marcate corespunzător, iar pentru
utilizare la locul de munca, nu se admit cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb
de lucru;
 este interzisă montarea pe maşini a salterelor de pornire-oprire, acestea se vor monta pe
stelaje metalice la o distanţă de cel puţin 2,5 m de maşini;
 la operaţiunile de apretat, impregnat cu maşini care folosesc substanţe inflamabile sau
explozibile se verifică zilnic modul de funcţionare a instalaţiei de ventilare, iar în aceste
încăperi este strict interzisă utilizarea focului deschis şi a fumatului. Canalele de evacuare
a gazelor vor fi curăţate periodic respectându-se cu stricteţe graficele de realizare a acestor
lucrări;
 uscătoarele şi ventilatoarele se curăţa zilnic de scamă, praf ;
 părţile lemnoase din camerele de uscare se tratează cu materiale ignifuge potrivit
prevederilor reglementărilor specifice;
 la maşinile de uscat, presele hidraulice cu încălzire electrică, calandrele şi alte utilaje
încălzite cu abur sau rezistenţa electrică se verifică - ca după terminarea lucrului – să nu
rămână nici un fel de produse textile;
 materialele scoase de la uscat nu trebuie să depăşească temperatura de 70°C;
 înaintea începerii operaţiunilor de călcat se verifică starea tehnică a maşinilor electrice de
călcat, stecherelor, cordoanelor, fişelor, iar pe timpul întreruperii călcatului fiarele de
călcat se aşează numai pe suporturi special construite din materiale incombustibile;
 la călcarea obiectelor din materiale textile în a căror compoziţie intra fibre sintetice, care
nu permit o temperatura ridicată cordoanele vor fi prevăzute cu întreruptoare, spre a se
opri curentul atunci când se depăşeşte temperatura necesară, sau se utilizează aparate de
călcat cu sistem de reglaj, pentru diverse tipuri de materiale;
 la introducerea şi scoaterea din priză se va mânui fişa (stecherul) fierului de calcat fără a
se trage de cordon;
 la terminarea lucrului maşinile de călcat şi presingurile vor fi deconectate de la sursele de
curent electric;
 se interzice părăsirea locului de muncă la terminarea programului, înainte de efectuarea
următoarelor operaţiuni:
- oprirea tuturor maşinilor ;

- evacuarea tuturor deşeurilor şi curăţirea locului de

muncă;

- deconectarea de la priză a tuturor aparatelor electrice

din încăperi.
Ateliere şi laboratoare pentru lucrări practice

Art. 3.57. Elevii şi studenţii, precum şi personalul nou angajat, transferat ori detaşat din alte unităţi,
înainte de începerea activităţii în atelierele şi laboratoarele de lucrări practice vor fi instruiţi în scopul
84
însuşirii, respectării şi aplicării regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestor
locuri de muncă.
Şeful de laborator sau atelier răspunde de însuşirea, respectarea şi alicarea măsurilor de prevenire şi
stingere a incendiilor în aceste sectoare de activitatae.

Art. 3.58. Este interzisă exploatarea aparatelor, utilajelor, echipamentelor şi a instalaţiilor cu elemente
metalice nelegate la pământ, pentru scurgerea electricităţii statice, precum şi a celor cu instalaţii de punere la
pământ incomplete, defecte sau a caror priză de pământ nu are rezistenţa corespunzătoare, potrivit
reglementărilor, specificată în buletinele de măsurători.

Art. 3.59. Se interzice folosirea îmbrăcăminţii de corp confecţionată din mătase, fibre sintetice sau
alte materiale care se încarcă cu electricitate statică, în laboratoarele şi atelierele unde sunt posibile
acumulări de gaze, vapori sau pulberi combustibile.

Art. 3.60. Se interzice introducerea de materiale combustibile şi lichide inflamabile (unsori, lubrifianţi,
eteruri, benzina, motorină etc.) în laboratore, în cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru.

Art. 3.61. La locurile de activitate din aceste încăperi se afişează instrucţiuni şi reguli specifice de
prevenire şi stingere a incendiilor şi după caz, la intrarea în ateliere şi laboratoare precum şi în interiorul
acestora se vor inscripţiona şi monta indicatoare avertizoare de pericol.

Art.3.62. În atelierele şi laboratoarele cu pericol de incendiu (cu risc mediu şi mare de incendiu) se
interzice intrarea persoanelor care nu lucrează în aceste încăperi. Totodată în aceste încăperi nu este permis
accesul cu ţigări, chibrituri ori alte surse de foc.

Art. 3.63. La începerea lucrărilor laborantul care intra primul în încăperea de lucru, înainte de aprindere a
luminii trebuie să se convingă că atmosfera din încăperea respectivă nu prezintă pericol de explozie. În cazul
constatării prin miros a prezenţei gazelor sau vaporilor va lua măsuri de înlăturare şi remediere a cauzei care
a provocat emanaţia de gaze sau vapori. Lucrul în încăperea respectivă se va face numai după aerisirea
acesteia. Acolo unde există posibilităţi, după caz, se vor lua probe cu aparate speciale de măsura şi control.

Art. 3.64. După terminarea lucrului responsabilul fiecărei încăperi (atelier, laborator) va controla dacă :
 sunt închise robinetele de pe conductele de gaze;
 sunt închise bine buteliile de gaze;
 aparatele electrice sunt scoase din priză;
 ventilaţia este în bună stare de funcţionare;
 focurile şi alte surse de căldură sunt închise;
 deşeurile, resturile de materiale combustibile, eventualele scurgeri de ulei sunt înlăturate şi
curăţate;
 sunt stinse becurile de gaze, de lumină şi întrerupte alte aparate care funcţionează cu gaze
naturale sau GPL.

Art. 3.65. Nu este permisă lăsarea în laborator, pe utilaje, aparate, mese de lucru a îmbrăcăminţii sau a
altor obiecte care nu fac parte din inventarul laboratorului sau al atelierului.

85
 La încetarea programului, dupa efectuarea controlului precizat în normă, se încuie uşile şi se predau
cheile (prevăzute cu marca de recunoaştere), la locul stabilit.

Art. 3.66. Se interzice demontarea aparatelor de măsurat presiunea, debitul, temperatura şi alţi
parametri, înainte ca acestea să fie izolate de circuit.
Dacă se constată scurgeri de gaze în laborator se asigură următoarele :
 se sting toate becurile de gaze;
 se întrerupe curentul electric, menţinându-se în funcţiune numai instalaţia de ventilaţie;
 se deschid toate ferestrele încăperii;
 se controlează dacă sunt închise toate robinetele de alimentare cu gaze a becurilor;
 se opreşte alimentarea cu gaze, verificându-se etanşeitatea conductelor, flanşelor, furtunurilor
flexibile de la becuri şi alte aparate de consum, înlăturându-se cu operativitate defectele
constatate;
 se aeriseşte încăperea până la îndepărtarea completă a gazelor

Art. 3.67. În încăperile şi spaţiile de lucru ale laboratoarelor şi ale atelierelor de lucrări practice sunt
interzise:
 spălarea pardoselii cu bezină, white-spirt, petrol, eter sau alte lichide
inflamabile;
 uscarea obiectelor umede ori pătate cu produse inflamabile pe calorifere,
conducte de abur sau alte surse de căldură;
 lăsarea meselor de lucru sau a pardoselilor necurăţate de podusele care s-au
scurs pe ele în timpul lucrului ori după terminarea experienţelor, lucrărilor
şi programului de lucru;
 stocarea pe mese sau rafturi a reactivilor inflamabili în cantităţi mai mari
decât cele pentru necesarul probelor aflate în lucru;
 amenajarea unor dulăpioare din lemn sau alte materiale combustibile
amplasate sub mesele de lucru din laboratoare;
 păstrarea pe mesele de lucru a vaselor de sticlă care conţin metale alcaline
sau reziduuri din acestea, precum şi a compuşilor organo-metalici.Aceste
produse se păstreză în containere speciale,executate din tabla şi prevăzute
cu umplutură minerală (chiselgur,alumină etc);
 spălarea hainelor de protecţie (halate,şalopete etc) sau a cârpelor cu
produse inflamabile;
 efectuarea oricăror operaţiuni sau lucrări în timp ce becurile de gaz sunt
aprinse dacă funcţionarea acestora nu se impune.

Art. 3.68. Se interzice blocarea ferestrelor laboratoarelor şi atelierelor cu mobilă, rafturi, diferite
aparate, materiale,cărţi etc. care să împiedice posibilitatea deschiderii rapide a ferestrelor pentru aerisire.

Art. 3.69. Se interzice blocarea căilor de acces la duşurile de apă în caz de incendiu aflate pe
direcţia căilor de evacuare din încăperile laboratoarelor.

Art. 3.70. Personalul laboratoarelor şi atelierelor trebuie să cunoască mijloacele de alarmare în

caz de incendiu, precum şi codul de alarmare. Se interzice cu desăvârşire accesul persoanelor străine în
aceste încăperi, fără însoţitori.

86
 Art. 3.71. La instalaţiile aparatele şi utilajele folosite la lucrări cu substanţe inflamabile se va
urmări ca:
 echipamentul să fie de tip etanş, chiar şi atunci când se lucrează sub nişă;
 toate piesele componente ale acestor instalaţii şi aparate să fie bine fixate în cleme,
dispozitive de îmbinare şi legătură pentru a-şi păstra echilibrul şi poziţia prevăzute prin proiect şi
instrucţiunile de exploatare, neadmiţându-se improvizaţii sau modificări care să conducă la exploatarea în
nesiguranţă;
 să fie interzisă utilizarea aparaturii de laborator realizată din materiale care reacţionează cu
substanţele reactive folosite în experienţe şi lucrări de laborator, dacă acestea pot da naştere la produşi
explozivi;
 sub vasele care conţin lichide inflamabile să se amplaseze tăvi pentru a colecta, în caz de
avarie, întreg conţinutul vasului;
 înainte de începerea lucrului la nişă cu produse inflamabile, să se pună în funcţiune
instalaţia de ventilare, observându-se dacă sistemul de evacuare a gazeor din plafonul nişei este deschis;
 să se asigure o bună ventilare a nişei, pentru preîntâmpinarea formării de amestecuri
explozive;
 la nişă să se lucreaze numai cu ferestrele ghilotină închise, lăsându-se deschis un anumit
interval pentru realizarea tirajului de aer; intervenţiile strict necesare în interiorul nişei să se fac pe cât posibil
numai prin deschiderea ferestrei mobile;
. să se interzică vărsarea substanţelor la canalul din interiorul nişei, precum şi evacuarea
gazelor din interiorul diferitelor vase prin legarea lor la acest canal.

Art. 3.72. Aprinderea becurilor de gaz se face respectând principiul gaz pe flacară, astfel:
 se ţine sursa de foc necesară aprinderii becului de gaz, la gura acestuia;
 se deschide încet robinetul de pe racordul conductei de gaz;
 se reglează flacară becului de gaze după nevoie, manevrând robinetul de pe
racordul conductei de gaze;
 în cazul în care becul de gaz se aprinde în interior, se închide imediat robinetul de
pe racord.

Art. 3.73. Este interzisă utilizarea furtunurilor becurilor de gaze defecte sau cu gradul de uzură
depăşit.
La ambele capete de racord ale furtunului (la stuţul de alimentare şi la becul arzător) se
folosesc coliere metalice.

Art. 3.74. Buteliile folosite în laborator trebuie să fie aşezate în locuri sigure şi asigurate pentru a
nu se răsturna pe timpul lucrului.

Art. 3.75. Încălzirea buteliilor, în scopul grăbirii evaporării conţinutului lor, se va face prin
acoperirea cu cârpe înmuiate în apă caldă sau prin aşezarea lor într-o baie de apă cu temperatura maximă a
apei de 40ºC .
Se interzice încălzirea buteliilor cu gaze comprimate, cu foc deschis sau cu abur.

87
 Art. 3.76. Periodic se va controla obligatoriu etanşeitatea buteliilor sub presiune, precum şi a
recipientelor cu substanţe inflamabile pentru înlăturarea oricăror deficiente, după ce în prealabil au fost
scoase din încăpere.

Art. 3.77. Se va evita, pe cât posibil, vărsarea produselor inflamabile la locurile de muncă sau
spargerea vaselor şi sticlelor care conţin astfel de produse. În cazul producerii unor astfel de incidente se vor
asigura următoarele reguli şi măsuri:
 se sting imediat toate becurile de gaz şi se întrerupe încălzitorul electric;
 se închid uşile şi se deschid ferestrele;
 se şterge cu o cârpă produsul vărsat storcându-se cârpa într-un vas care va fi acoperit imediat;
 se revine la situaţia de lucru numai dacă se constată prin miros dispariţia completă a gazelor din
încăperea respectivă.

Art. 3.78. Încălzirea lichidelor combustibile, distilarea lor, precum şi evacuarea reziduurilor de
distilare se face numai cu respectarea instrucţiunilor tehnologice specifice acestor activităţi.

Art. 3.79. Depozitarea substanţelor chimice se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale
acestora, astfel încât dacă accidental intră în contact să nu producă reacţii care pot determina izbucnirea unor
incendii.

Art. 3.80. Se va asigura menţinerea în buna stare a etichetelor pe toate vasele şi sticlele în care
sunt păstrate substanţele şi produsele chimice.

Art. 3.81. Ambalajele din carton, hârtie, lemn, polistiren, plastic şi alte materiale combustibile vor
fi scoase imediat din încăperi după preluarea produselor, substanţelor şi aparaturii din acestea.

Art. 3.82. Pentru deschiderea vaselor, butoaielor, recipientelor în care sunt ambalate materiale
inflamabile sau explozibile nu se vor folosi scule care prin ciocnire pot produce scântei.
Pe furtunurile care conţin gaze inflamabile se vor utiliza numai ramificaţii metalice fixate de
stative, interzicându-se ramificaţiile din sticle sau alte materiale casante care în timpul operaţiunilor de lucru
pot fi sparte.

Art. 3.83. Se interzice blocarea cu aparate, mobilier, haine, halate etc a surselor de apa, a
duşurilor din laboratoare, precum şi a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 3.84. Se interzice lăsarea instalaţiilor, aparatelor, utilajelor în funcţiune, fără supraveghere.

Echipamente de calcul electronic

Art. 3.85. În încăperile în care se găsesc echipamente de calcul electronic se va asigura

respectarea următoarelor reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor:
88
  limitarea materialelor combustibile şi înlăturarea cu operativitate a eventualelor
surse potenţiale de incendiu;
 se recomandă dotarea cu mobilier din materiale incombustibile (C0) sau greu
combustibile (clasa C1,C2 de combustibilitate);
 produsele de construcţii utilizate pentru finisaje la pereţi şi plafoane false vor fi
incombustibile, admiţându-se pentru pardoseala specială (tip estradă) plăci
demontabile greu combustibile (clasa C1,C2);
 se interzice introducerea unor materiale combustibile, cu excepţia celor strict
necesare desfăşurării activităţii - rechizite pentru un schimb de lucru;
 se interzice depozitarea lichidelor inflamabile;
 este interzisă folosirea reşourilor, radiatoarelor electrice, fără aprobarea scrisă a
organelor de conducere şi respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor;
 se va controla şi asigura buna funcţionare a instalaţiei electrice, neadmiţându-se
nici un fel de improvizaţii;
 în locurile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea acestora se va întrerupe
înainte de accesul utilizatorilor în încăpere.

Art. 3.86. La trecerea prin pereţi a canalelor de ventilare, conductelor şi cablurilor electrice,
golurile din pereţi vor fi etanşate cu materiale incombustibile, asigurăndu-se rezistenţa la foc egală cu cea a
peretelui.
Toate elementele folosite pentru fixarea cablurilor trebuie realizate din materiale incombustibile .

Art. 3.87. Sub pardoseala falsă nu se vor folosi prize, doze de derivaţie şi nu se vor executa
îmbinări de cabluri. Atunci când sunt absolut necesare astfel de lucrări, dozele de derivaţie trebuie să fie de
tip etanş, legate la pământ şi fixate de pardoseală.

Art. 3.88. În pardoselile înalte tip estradă panourile uşor demontabile, amplasate în zone cu
aglomerări mari de cabluri şi în apropierea echipamentului, astfel încât spaţiul de sub pardoseala să fie usor
accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu, vor fi întreţinute corespunzător. Aceste panouri vor fi marcate
vizibil.

Art. 3.89. La terminarea programului de lucru se deconecteză de la reţea toate echipamentele de

calcul electronic.

Art. 3.90. Executarea operaţiilor de întreţinere, revizii şi reparaţii se realizează numai de către
personal specializat, cu calificare în domeniu.

Art. 3.91. În planurile de intervenţie se vor stabili regulile, măsurile şi responsabilităţile privind
salvarea şi evacuarea utilizatorilor (bunuri şi persoane), precum şi cele pentru stingere (funcţie de produsele
folosite la stingere), precizându-se ordinea operaţiunilor care se execută, inclusiv interdicţiile pentru stingere,
bunurile şi materialele care se evacuează, cele care se protejază şi mijloacele utilizate.

Depozite, magazii, arhive

89
 Art. 3.92. În încăperile depozitelor, magaziilor şi arhivelor pe lângă regulile şi măsurile de
prevenire şi stingere a incendiilor precizate la cap.2 se vor respecta următoarele:
 depozitarea produselor, materialelor şi bunurilor se face în funcţie de caracteristicile fizico-
chimice şi reacţia acestora cu produsele de stingere, evitându-se pericolul apariţiei şi
propagării incendiului;
 la introducerea în depozite sau magazii a diverselor produse se va stabili clasa de
periculozitate în care se încadrează pentru a se depozita corespunzător;
 se va asigura menţinerea compartimentărilor precizate prin proiect, orice modificări se pot
face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;
 produsele inflamabile se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzător şi în
cantităţile precizate prin proiect;
 produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m
faţă de surse de căldură (atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiect);
 hârtia, cărţile, documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii,
culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;
 la depozitarea hârtiei, documentelor de arhivă în rafturi sau stive se vor asigura distanţe faţă
de corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;
 deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se vor
îndepărta zilnic din spaţiile de depozitare.

Art. 3.93. Este strict interzis accesul persoanelor străine neînsoţite în depozite, magazii şi arhive.

Art. 3.94. Sulful se păstrează în recipienţi ferit de contactul cu oxigenul, iar la manipulare se va
evita producerea de pulbere pentru a nu intra în contact cu oxigenul (poate produce explozie).
Negrul de fum se păstrează în vase ermetic închise ferite de orice sursa de oxigen şi/sau foc
deschis.

Art. 3.95. Se interzice depozitarea în magazii, depozite, arhive a buteliilor de gaze petroliere
lichefiate sau a recipientelor de oxigen, precum şi a unor cantităţi de carbid mai mari 150 kg (în
compartimente special amenajate).

Art. 3.96. Vopselele şi lacurile se păstrează în încăperi separate, fără umezeală, menţinându-se pe
cât posibil o temperatură de 7-20ºC, ferite de razele solare, acizi şi alte emanaţii de gaze.

Art. 3.97. Corpurile de iluminat incandescente din depozite, arhive, magazii se protejează cu
globuri de protecţe, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se vor monta şi
apărători de protecţie.

Art. 3.98. Este interzisă executarea în aceste încăperi a lucrărilor care utilizează focul deschis
(suduri, lipituri etc). Atunci când nu pot fi evitate aceste lucrări se execută, sunt admise numai pe baza
permisului de lucru cu foc.

Art. 3.99. Se va asigura menţinerea permanent libere a spaţiilor de siguranţă, precum şi a celor
destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu, conform planului de depozitare.

90
 Art. 3.100. Se interzice fumatul in depozite, magazii, arhive.

Art. 3.101. La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din depozite, arhive, magazii
se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care alimentează
sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.

Edituri, poligrafii, multiplicări, legătorii şi cartonaje

Art. 3.102. În punctele sau spaţiile de lucru amenajate pentru prelucrare sau spălare prin
utilizarea lichidelor combustibile (solvenţi volatili), trebuie asigurate instalaţii mecanice locale de
exhaustare, iar instalaţiile electrice vor corespunde pericolului (riscului) de incendiu şi mediului respectiv.

Art. 3.103. În punctele şi locurile de lucru în care se degajă vapori corozivi se vor asigura măsuri
pentru funcţionarea instalaţiei de ventilare mecanică, iar celelalte instalaţii utilitare vor fi exploatate conform
prevederilor reglementărilor specifice.

Art. 3.104. În atelierele de gravat unde se lucrează în atmosfera corozivă datorită prezentei
acidului azotic se asigură respectarea următoarelor reguli şi măsuri:
 operaţiile de lucru se vor executa numai cu instalaţia de ventilare în
funcţiune;
 petrolul şi diluantul folosit pentru curăţarea plăcilor de zinc se vor păstra în
atelier numai în cantităţile necesare pentru o zi de lucru;
 rumeguşul necesar procesului de lucru se păstrează în cantităţile strict
necesare schimbului de lucru, fiind evacuate în exterior deşeurile şi
cantităţile rămase nefolosite la terminarea programului de lucru ;
 acidul azotic se păstrează în damigene de sticle sau vase de plumb, în
încăperi separate în care nu se depozitează alte produse şi materiale.
Damigenele se aşează pe un singur nivel numai pe pardoseli sau suporturi
antiacide, neadmiţându-se suprapunerea acestora;
 toluenul şi benzina utilizate pentru curaţirea diferitelor piese se păstrează în
bidoane metalice închise ermetic, ferite de surse de căldură şi în cantităţi
care să nu depaşească cantităţile necesare unui schimb de lucru;
 vasele în care se păstrează asfaltul sau şerlacul necesare unui schimb de
lucru se păstrează la distanţa de minim 2m faţă de orice sursă de foc sau
căldură.

Art. 3.105.Cantităţile mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru (solvenţi volatili, asfalt
sau şerlac etc.), se păstrează în bidoane metalice închise ermetic, ferite de surse de căldura, în încăperi
compartimentate prin pereţi şi planşee rezistente la foc, faţă de alte spaţii de producţie sau publice, având
golurile din pereţi protejate cu uşi rezistente la foc, conform reglementărilor specifice.

Art. 3.106. La ateliere monofoto şi textoprint se utilizează numai lămpi de perete tip cameră
obscură cu carcase matalice, iar filmele se păstrează în dulapuri metalice, în cantităţile stabilite de conducere.

91
 Art. 3.107. În ateliere de închis forme şi matriţe, spălarea formelor cu solvenţi volatili se face
numai pe elementele destinate închiderii formelor.
Uleiul pentru presele de matriţat se aduce în ateliere numai în cantităţile necesare pentru maşinile
la care se face schimbul de ulei.
Se interzice depozitarea produselor inflamabile şi combustibile pe piesele de matriţat sau pe
mesele auxiliare acestora, care sunt încălzite electric.

Art. 3.108. În atelierele de rotative cărţi, spălarea cu solvenţi volatili a cilindrilor maşinilor se
face numai în cutii cu capac metalic, în locuri ferite de influenţa surselor de căldură, a instalaţiilor electrice
neprotejate corespunzător etc.

Art. 3.109. Materialele de lipit clişee preparate cu solvenţi volatili se păstrează în dulapuri
metalice, diluarea lor se face în afara atelierelor în spaţii special amenajate, iar la locurile de producţie se
utilizează numai cantităţile necesare unui schimb de lucru.

Art. 3.110. Aparatele de pulverizat din atelierele de imprimate vor fi utilizate numai dacă au
condensatori antiparaziţi (pentru anularea scânteielor), iar în cazul retuşărilor cu eter sau alte produse
inflamabile se respectă prevederile specifice.

Art. 3.111. În atelierele de copiat, multiplicat şi pentru prepararea plăcilor şi a tiparelor de probă,
montajele de filme se protejează de surse de căldură, iar după terminarea timpului de lucrului se predă
arhivei pentru depozitarea în dulapuri metalice.

Art. 3.112. La atelierele de climatizare a hârtiei, în care încălzirea aerului se face cu aeroterme, se
vor asigura următoarele măsuri:
 nu se depozitează materiale inflamabile pe gura de vizitare a rezistenţelor electrice,
ori în tubulaturile de evacuare a aerului cald;
 capacul de vizitare a rezistenţelor electrice va fi deschis numai pentru efectuarea
controalelor şi reviziilor periodice, după care capacul se menţine în poziţie închisă;
 rezistenţele electrice vor fi folosite numai cu instalaţia de ventilare în funcţiune;
 temperatura din atelier se controlează zilnic, luându-se măsuri pentru a nu se
depăşi limita permisă pentru echipamentul şi instalaţiile electrice;
 în locurile unde nu este asigurat personal permanent pentru supraveghere, pornirea
şi oprirea aerotermelor se face automat cu acţionarea unor dispozitive
corespunzătoare.

Art. 3.113. Lichidele inflamabile provenite de la operaţiile efectuate în ateliere de cromare şi

recuperat cupru, galvano, gravură şi şlef se colectează în bidoane pentru a fi recuperate, interzicându-se
deversarea acestora la canalizările publice.

Art. 3.114. Operaţiunile de tranzvazare a cernelii se vor executa în locuri prevăzute cu tăvi pentru
reţinerea eventualelor scurgeri luându-se măsuri pentru răspândirea acestora pe pardoseală. Gurile de
absorbţie ale instalaţiei de exhaustare se amplasează în imediata apropiere a jgheaburilor de cerneala ale
maşinilor de tipar.

92
 Art. 3.115. În atelierele de legătorie şi cartonaje se vor respecta următoarele reguli:
 depozitarea lucrărilor în curs de execuţie se va face la o distanţă de cel puţin 1,00 m faţă de
maşini;
 eliminarea pe cât posibil a ştraifurilor de la maşinile de tăiat şi transportarea lor în locurile de
colectare pe măsură ce acestea sunt produse;
 evitarea supraîncărcării motoarelor de la maşinile de ascuţit cuţite, curăţarea zilnică de
impurităţi a benzilor transportoare ale maşinilor de uscat blocuri, a prafului depus pe
electrozii maşinilor de uscat şi pe filtrul de aer al generatoarelor;
 încălzitul cleiului se recomandă a se face în afara atelierului de legătorie şi cartonaje, în
încăperi special destinate,
 nu este permisă aşezarea sau păstrarea materialelor de producţie şi a deşeurilor de fabricaţie în
spaţiile de siguranţă prevăzute pentru reostate, cazane pentru încălzitul cleiului etc;
 este strict interzisă introducerea în maşinile de uscat cărţi a altor materiale şi produse bune
conducătoare de electricitate care pot provoca scânteii electrice, scurtcircuite etc;

Art. 3.116. La prepararea cernelurilor se asigură următoarele măsuri:

 operaţiile de diluare a cernelurilor cu toluen, benzină, spirt şi alte produse se face în
încăperi special amenajate, în care esta interzis fumatul, focul deschis înlăturându-se şi
prezenţa altor surse de temperatură sau posibilităţi de producere a unor scântei, care
pot iniţia incendii;
 vasele în care se spală cutiile şi bidoanele de cerneluri goale vor fi prevăzute cu capac,
iar cârpele îmbibate cu cerneluri se vor colecta în cutii metalice închise, care la
terminarea programului se vor evacua în locuri special amenajate;
 în încăperile de preparare a cernelurilor se vor aduce numai cantităţile de solvenţi
necesare pentru un schimb de lucru, vasele respective fiind prevăzute cu capace
ermetice;
 în încăperile de preparare a cernelurilor se interzice depozitarea materialelor care nu
intra în procesul de fabricaţie.

Art. 3.117. În atelierele unde se execută legătorii de artă se introduc cantităţi de toluen şi latex
necesare numai pentru un schimb de lucru, asigurându-se păstrarea acestora în vase închise aşezate la
distanţă de minim 1,50 m faţă de sursele de căldură şi aparatele electrice.

Art. 3.118. La adoptarea şi utilizarea unor noi tehnologii şi echipamente, se vor respecta
prevederile normei în măsura compatibilităţii acestora cu regulile şi măsurile de exploatare privind siguranţa
la foc precizată de producător, precum şi a instrucţiunilor specifice emise şi aprobate de conducerea unităţii.

Spaţii de alimentaţie publică aferente unităţilor de învăţământ

Art. 3.119. Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în spaţiile de cazare şi alimentaţie publică se
va asigura respectarea următoarelor reguli şi măsuri:

93
  fiecare încăpere în care este permis fumatul se dotează cu scrumiere care se amplasează faţă
de perdele şi draperii la cel puţin 1,50 m distanţă;
 înainte de utilizare se verifică starea de funcţionare a instalaţiilor utilitare (încălzire, electrice,
ventilare, climatizare, gaze etc.) înlăturându-se operativ defecţiunile care ar putea genera
incendiu;
 în fiecare camera se vor pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii clare privind posibilităţile
de alarmare, alertare, evacuare în caz de incendiu, precum şi modul în care aceştia trebuie să
acţioneze în caz de incendiu;
 se vor asigura condiţii de evacuare în siguranţă a persoanelor.

Art. 3.120. În oficiile şi spaţiile destinate preparării hranei, precum şi în cele tehnice se asigură :
 verificarea şi menţinerea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor
stabilite;
 interzicerea funcţionarii fără supraveghere a sistemelor, instalaţiilor şi
aparatelor din dotarea acestor funcţiuni, precum şi folosirea lor cu
defecţiuni care pot provoca incendii şi/sau explozii.

Art. 3.121. În unităţile de alimentaţie publică unde este permis fumatul, se vor asigura scrumiere
de masă şi pe holuri, scrumiere cu picior, în număr suficient, amplasate la o distanţă de cel puţin 1,50 m de
perdele, draperii, exponate etc.

În aceste unităţi de alimentaţie publică sunt interzise următoarele:

 folosirea focului deschis fără supraveghere (sobe de gătit, aragaze, reşouri, etc.);
 păstrarea produselor inflamabile în spaţiile de depozitare a alimentelor sau a altor categorii de
materiale combustibile;
 folosirea pentru iluminat a lumânărilor, flaclelor, chibriturilor, lămpilor cu petrol, etc.

Art. 3.122. Lângă maşinile de gătit alimentate cu gaze naturale sau GPL se vor afişa instrucţiuni
de exploatare a gazelor şi utilajelor respective.

Art. 3.123. Maşinile de gătit se vor dota cu hote prevăzute cu sisteme de protecţie
corespunzătoare. Tubulaturile şi hotele din dotarea maşinilor de gătit, grătarelor pentru fript, cuptoarelor
pentru copt, etc. vor fi curăţate şi degresate cel puţin săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.
Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.

Art. 3.124. În bucătării, oficii, laboratoare etc. se interzice:

 pregătirea direct pe plită a diverselor preparate, astfel încât să poată prezenta pericol
de incendiu;
 prelingerea grăsimilor pe plita din tăvi sau vase umplute peste limită ori datorită
manipulării necorespunzătoare a acestora;
 păstrarea produselor alimentare în cantităţi mai mari decât strictul necesar preparării
culinare din ziua respectivă.

94
 Art. 3.125. Revizia, întreţinerea ori repararea instalaţiilor frigorifice, electrice, gaze şi ventilare se
face numai de personal autorizat şi instruit privind regulile şi măsurile de p.s.i. care se asigură în exploatare.

Art. 3.126. La terminarea programului de lucru se efectuează următoarele operaţiuni:

 se întrerupe alimentarea cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a maşinilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor;
 se verifică dacă sunt închise toate robinetele de gaz de pe conducte şi recipiente;
 se evacuează deşeurile rezultate în urma desfăşurării activităţii şi se curaţă locul de muncă;

 se sting luminile, rămânând în funcţiune instalaţia de iluminat de siguranţă;

 se verifică siguranţa căilor de acces, intervenţie şi evacuare din încăperile respective;
 se predau cheile la locurile stabilite de conducerea unităţii.

Ateliere de întreţinere şi reparaţii auto, de sudură şi tăiere a metalelor, precum şi alte funcţiuni

Art. 3.127. La atelierele de întreţinere şi reparaţii auto se iau următoarele măsuri:

 se introduce numai numărul de autovehicole prevăzut în proiect, în funcţie de nevoile
tehnologice şi în condiţiile corespunzătoare evacuării rapide a acestora;
 între autovehicole trebuie să se respecte spaţiile minime impuse de procesul
tehnologic respectiv;
 degresarea, curăţarea şi spălarea pieselor în atelierele de întreţinere se va face numai în
băi cu o soluţie de sodă caustică încălzită. Petrolul lampant sau benzina se pot folosi
numai în cantităţi mici la spălarea pieselor şi numai în băi speciale, prevăzute cu
capace si amenajate în locuri fără pericol de incendiu. Băile care folosesc cantităţi
mari trebuie amplasate în încăperi separate, respectându-se cu stricteţe normele de
prevenire şi stingere a incendiilor specifice (interzicerea fumatului, a sudurii, lipirii,
tăierii, a folosirii lămpilor de benzină etc.) şi care au asigurată o bună aerisire ( hote
de aspiraţie montate deasupra băii, instalaţii mecanice de ventilare etc.);
 deşeurile combustibile (uleiuri, unguenţi etc.), provenite de la mecanismele
autovehiculelor aflate în revizie sau reparaţii, vor fi colectate în vase speciale
acoperite cu capac, care vor fi evacuate din atelier;
 cârpele îmbibate cu ulei, unsori etc. se vor colecta în cutii metalice care, la sfârşitul
zilei de lucru se vor evacua în locurile stabilite şi amenajate pentru aceasta. Scurgerile
de lichide combustibile de pe pardoseli se absorb cu nisip care se adună şi se
evacuează din atelier;
 este interzis a se depozita în interiorul atelierelor de întreţinere şi reparaţii auto
bidoane care conţin carbid, vopsele sau diluanţi, cauciucuri, cherestea şi în general,
orice material combustibil;
 efectuarea lucrărilor de sudură la autovehicole este admisă numai după înlăturarea
uleiului şi curăţarea pieselor, iar operaţia de sudură a rezervorului de benzină se poate
face numai după purjarea acestuia cu aburi, apă caldă etc;
 înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate combustibilul din
rezervoare, depozitându-se în afara atelierului şi se desfac legăturile la bornele
acumulatoarelor;
 este interzisă folosirea canistrelor necorespunzătoare pentru benzină (fără capac etanş,
nerezistente, uzate sau din material plastic );
 mijloacele de stingere din dotarea atelierului se menţin în stare de funcţionare, iar
pentru evacuarea rapidă a autovehiculelor se întocmeşte planul de evacuare cu
95
 indicarea precisă a operaţiilor ce trebuie efectuate şi a utilajelor ce vor fi folosite în
acest scop, asigurându-se mijloacele de tractare necesare;
 pentru evacuare, autovehiculele se menţin cu anvelopele umflate, cu excepţia celor la
care reparaţiile impun demontarea roţilor.
Art. 3.128. În clădirile şi spaţiile închise destinate parcării autovehiculelor este obligatorie
respectarea capacităţii maxime simultane stabilită în funcţie de gradul de rezistenţă la foc a construcţiei şi de
tipul autovehiculelor, având în vedere şi următoarele:
 sistemele de ventilare şi aerisire natural-organizată sau mecanică prevăzute pentru evacuarea
noxelor, trebuie menţinute în bună stare de funcţionare;
 iluminarea se realizează electric, cu instalaţii adecvate, iar lămpile electrice portative vor fi cu
grătar de protecţie; cablul de alimentare nu va fi aşezat pe căile de acces şi circulaţie;
 instalaţiile de încălzire centrală cu apă caldă, abur sau aer cald vor fi întreţinute în stare de
funcţionare corespunzătoare. Încălzirea cu sobe cu acumulare de căldură este admisă numai în
parcajele cu capacitatea de cel mult cinci autocamioane sau zece autoturisme, caz în care,
uşiţele de alimentare a sobelor trebuie situate în exteriorul parcajului;
 în interiorul parcajelor nu este admisă utilizarea sobelor metalice, a reşourilor electrice în
construcţie obişnuită (neprotejate) sau cu improvizaţii, precum şi executarea operaţiilor de
vopsitorie ori spălare cu lichide combustibile;
 este interzisă introducerea în parcaje a autovehiculelor atunci când:
 sunt încărcate cu materiale explozive, lichide combustibile sau uşor
inflamabile, ori gaze petroliere lichefiate sau comprimate;
 au rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu capace lipsă sau neetanşe;
 prezintă scurgeri de combustibil;
 au motoarele şi ţevile de eşapament supraîncălzite sau fără tobe de
eşapament;
 au instalaţia electrică defectă.
 în interiorul parcajelor închise nu este permisă păstrarea de bidoane cu combustibili lichizi,
lubrifianţi sau alte materiale combustibile, precum şi depozitarea, chiar temporară, a altor
obiecte sau materiale care nu fac parte din inventarul parcajelor sau autovehiculelor;
 alimentarea cu carburanţi a mijloacelor auto se face numai în locurile special amenajate
conform reglementărilor tehnice;
 în cazul scurgerii carburanţilor sau a lubrifianţilor pe pardoseala parcajului, petele se vor
acoperi imediat cu nisip care, după îmbibare va fi evacuat în exterior, în locuri ce nu prezintă
pericol de incendiu;
 este interzisă deversarea reziduurilor combustibile lichide direct în reţelele publice de
canalizare, aceasta fiind admisă prin intermediul căminelor de separare;
 cârpele, câlţii şi alte materiale textile folosite la curăţarea, ştergerea mâinilor sau a unor piese
care sunt îmbibate cu carburanţi sau ulei vor fi depuse în lăzi metalice prevăzute cu capace de
închidere şi evacuate la sfărşitul zilei de lucru în locuri stabilite pentru acest scop;
 acumulatoarele autovehiculelor se încarcă numai la instalaţiile special amenajate în încăperi
separate;
 folosirea focului deschis, precum şi a lămpilor cu benzină, faclelor etc. pentru încălzirea
motorului în interiorul parcajelor închise este interzisă;
 folosirea benzinei şi petrolului pentru curăţirea pardoselilor, mâinilor, îmbrăcămintei sau a
pieselor în parcaje închise, este interzisă;
 aşezarea autovehiculelor în parcaje se va face astfel încât să se păstreze spaţii libere între ele
şi faţă de pereţi,precum şi o evacuare rapidă în caz de incendiu, marcându-se pe pardoseală
atât spaţiile pentru parcare,cât şi cele libere necesare circulaţiei şi evecuării;
 întocmirea planului de evacuare, cu indicarea precisă a operaţiilor ce trebuie efectuate în caz
de incendiu şi a mijloacelor ce vor fi folosite, afişat în locuri vizibile şi prelucrat cu
personalul;
 platformele exterioare de parcare se întreţin în perfectă stare de curăţenie;
96
  parcarea pe platforme a autovehiculelor care prezintă curgeri de combustibil, precum şi
utilizarea focului deschis pentru încălzirea motoarelor sau în vederea menţinerii în stare caldă
a motoarelor autovehiculelor sunt interzise.

Art. 3.129. La staţiile de compresoare de aer se au în vedere următoarele:

 compresoarele şi aparatele de măsură şi control aferente trebuie să permită
supravegherea fără dificultaţi;
 aparatele de măsură şi control vor fi bine luminate, iar parametrii de funcţionare
limită marcaţi vizibil (presiune, temperatură);
 este strict interzisă exploatarea unor instalaţii având aparatură de masură şi control
defectă;
 prizele de aer proaspăt pentru alimentarea compresoarelor, vor fi ferite de surse de
gaze combustibile sau de vapori inflamabili;
 este interzisă dezgheţarea conductelor de aer cu surse de căldură cu foc deschis, iar
legarea la pământ a tuturor părţilor metalice ale instalaţiilor de comprimare a
aerului se verifică şi se menţin permanent în funcţiune;
 este interzisă amplasarea conductelor din reţeaua de aer comprimat în apropierea
focurilor deschise sau a surselor de căldură.

Art. 3.130. Amenajarea şi exploatarea staţiilor pentru baterii de acumulatoare se realizează în

conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate, în funcţie de tipul şi caracteristicile
elementelor care se formează sau încarcă (baterii de acumulatoare acide, alcaline, nichel-cadmiu, etc.), având
în vedere următoarele:
 asigurarea în exploatare a măsurilor corespunzătoare categoriei de pericol de incendiu
stabilită, iar atunci când aceasta este categoria “A” (pericol de explozie), se interzice
instalarea în încăperea acumulatoarelor a aparatelor care pot produce arcuri sau scântei
electrice capabile să aprindă amestecurile explozive (întreruptoare, comutatoare, prize,
corpuri de iluminat etc.) care nu sunt în construcţie antiexplozivă;
 conexiunile electrice la bateriile de acumulatoare se realizează cu bare metalice neizolate
sau cu conductoare cu izolaţia rezistenta la umiditate şi la electrolit (în cazul acumulatoarelor
acide se recomandă cuprul iar în cazul acumulatoarelor alcaline, oţelul sau cuprul placat cu
nichel şi aliaje similare);
 conductele neizolate se vopsesc cu lac rezistent la electrolit sau se ung cu vaselină;
 legăturile electrice la acumulatoarele fixe se execută prin sudare;
 se interzice efectuarea conexiunilor electrice deasupra acumulatoarelor neetanşe şi se va
evita, pe cât posibil, montarea conductelor electrice deasupra acestora;
 trecerile elementelor instalaţiei electrice prin pereţii de compartimentare ai încăperii staţiei
de baterii de acumulatoare faţă de restul construcţiei, se etanşează cu materiale izolante
rezistente la foc, umezeală şi coroziune;
 este interzisă montarea (temporară sau definitivă) în încăperi comune sau cu ventilare
comună, a bateriilor de acumulatoare cu plumb, acid sulfuric si a bateriilor de acumulatoare
alcaline cu nichel-cadmiu. Fac excepţie bateriile de acumulatoare formate din elemente
etanşe;
 bateriile de acumulatoare cu elemente capsulate (fără întreţinere) se pot amplasa în
încăperi uscate, într-un dulap sau într-o nişa prevăzută cu ventilare natural-organizată sau
mecanică, după caz luându-se măsuri de prevenire a incendiului, adecvate;
 redresoarele se vor afla în afara încăperii de încărcare a acumulatoarelor;
 se menţine în funcţiune blocajul dintre pornirea instalaţiei de ventilare mecanică şi sursele
de curent continuu, astfel încât acestea să nu poată fi alimentate decât după intrarea in

97
 funcţiune a instalaţiei de ventilare, iar oprirea instalaţiei de ventilare va fi semnalizată automat
personalului;
 se menţine în funcţiune sistemul de oprire automată a alimentării redresoarelor, în cazul în
care:
- se opreşte oricare dintre ventilatoare;
- debitul sau presiunea din conducta de refulare a instalaţiei de ventilare scade sub
valoarea calculată.
 schema distribuţiei electrice şi de interblocare va fi afişată, iar la intrarea în fiecare schimb se
va verifica funcţionarea corectă a instalaţiei de interblocare. În cazul defectării ei nu se permite
încărcarea acumulatoarelor;
 se recomandă ca încărcarea acumulatoarelor să se facă cu reglaj automat al tensiunii şi
curentului;
 circuitul de alimentare nu va fi pus în funcţiune decât după introducerea fişei cordonului
în priza respectivă şi legarea celuilalt capăt al cablului la bornele bateriei de acumulatoare;
 pentru fiecare tip de baterie de acumulatoare se vor afişa instrucţiunile de încărcare şi
întreţinere, conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare;
 corpurile de iluminat din camera de încărcare acumulatoare (de tip corespunzător
mediului), vor fi montate la cel puţin 1,00 m distanţă de acumulatoare şi la 0,50 m de tavan;
 dozele vor fi instalate, pe cât posibil, în exteriorul încăperii de încărcare a
acumulatoarelor şi a încăperii tampon de acces în ea;
 când exită instalaţie de ventilare mecanică aceasta va trebui să menţină în depresiune,
încăperea de încărcare a acumulatoarelor şi în suprapresiune, încăperea tampon;
 prin ventilarea natural-organizată, se va asigura evacuarea continuă a hidrogenului
degajat, iar golurile permanent deschise prevăzute în acest scop la partea superioară a
încăperii, vor fi protejate împotriva obturării lor de către păsări, insecte etc. şi vor fi verificate
periodic;
 se interzice obturarea sau reducerea secţiunii gurilor şi a tubulaturii de aspiraţie şi de
evacuare a aerului;
 încăperile pentru acumulatoare vor fi încălzite numai central, cu apă, abur sau aer cald,
corpurile de încălzire statice şi conductele vor fi în execuţie complet sudată, flanşele si
ventilele montându-se în afara încăperii. Corpurile de încălzire se dispun astfel încât să se
asigure încălzirea cât mai uniformă a acumulatoarelor, păstrând distanţa minimă de cel puţin
0,80 m faţă de acestea, iar în cazul încălzirii cu aer cald, ventilatorul şi bateria (aeroterma) se
vor monta în afara încăperii de încărcare a acumulatoarelor;
 se interzice instalarea radiatoarelor electrice în încăperea de încărcare a acumulatoarelor şi
în tamponul acesteia;
 pe uşile încăperii de încărcat acumulatoare şi în interiorul acesteia se vor monta
indicatoarele de interzicere :”NU INTRA CU FOC”; FUMATUL ŞI FOCUL DESCHIS
STRICT INTERZISE”;
 în interiorul încăperii de încărcat acumulatoare nu se vor păstra damigene cu acid sau
materiale combustibile;
 introducerea electrovehiculelor în încăperea de încărcare prin intermediul surselor proprii
de tractare, care produc scântei, este interzisă. În acest caz maneta controlerului se va bloca în
poziţia “O” înainte de a se introduce electrovehicolul în camera de încărcare;
 se interzice încărcarea acumulatoarelor direct pe autovehicule în garaje.

Art. 3.131. La atelierele şi laboratoarele foto se respectă, în principal, următoarele măsuri:

 montarea de cutii sau tăvi metalice pentru captarea resturilor de materiale incandescente;

98
 unde se lucrează cu colodiu la prepararea plăcilor, pe timpul operaţiilor se va înlătura orice
sursă de foc deschis sau scântei;
 instalaţia electrică la mesele de lucru realizate din lemn, va fi executată pe plăci izolatoare;
 toţi transformatorii electrici de 220/24 V vor fi acoperiţi cu capace de tablă, având orificii de
aerisire;
 în laboratoarele foto, abajururile lămpilor vor fi confecţionate din materiale incombustibile;
 asigurarea bunei funcţionări a ventilării în timpul lucrului;
 interzicerea aşezării materialelor şi substanţelor combustibile, precum şi a lichidelor
inflamabile în apropierea proiectoarelor şi a reflectoarelor;
 în locurile unde se fac operaţiuni de copiat şi retuş, în timpul manipulării filmelor şi al
montajelor se vor lua măsuri de protejare a lor faţă de surse cu foc deschis.

Art. 3.132. La atelierele de vopsitorie şi finisaj se respectă, în principal, următoarele:

 instalaţiile electrice de forţă şi lumină vor fi executate cu respectarea strictă a
normelor în vigoare, corespunzător riscului de incendiu stabilit;
 evacuarea gazelor din ateliere se va asigura printr-un sistem de evacuare a aerului
viciat şi de introducere a aerului proaspăt, independent de ventilarea altor ateliere;
 încăperile de pulverizare a lacurilor pe bază de nitroceluloză vor avea obligatoriu o
ventilare separată de cele pentru pulverizarea lacurilor poliesterice;
 sistemul de ventilare va fi pus obligatoriu în funcţiune cu cca. 10 minute înaintea
începerii lucrului şi se va menţine în funcţiune cca.15 minute după terminarea
programului de lucru, iar când se defectează sistemul de ventilare lucrul va fi
întrerupt, utilajele scoase de sub tensiune, iar activitatea reluându-se numai după
remedierea defecţiunii;
 ventilatoarele aferente atelierelor de vopsitorie vor fi corespunzătoare pentru mediu
exploziv stabilit;
 depozitarea materialelor de lăcuire se va asigura numai în încăperile special
amenajate, izolate faţă de alte spaţii conform normelor în vigoare şi avându-se grijă ca
întăritorul şi grundul activ să se depoziteze separat de lacul poliesteric (care se poate
depozita împreună cu acceleratorul);
 cantitatea totala de materiale şi substanţe de lăcuire admisă în atelier va fi egală cu cel
mult necesarul pentru un schimb de lucru;
 toate materialele şi substanţele de lăcuire vor fi ferite de expunerea la acţiunile razelor
solare, iar geamurile ferestrelor de la încăperile unde se folosesc asemenea materiale
se vor vopsi cu vopsea albă;
 transportul materialelor de lăcuit în vase deschise este strict interzis, urmând a se face
în recipienţi metalici sau din materiale neexpuse spargerii, iar imediat după golire
recipienţii vor fi evacuaţi din atelier în locuri special destinate spălării şi depozitării;
 atunci când se schimbă felul materialului de lăcuire utilizat, toate instalaţiile şi
utilajele de preparare, aplicare, uscare, ventilare etc. vor fi în prealabil curăţate de
orice depuneri interioare;
 materialul lemnos în curs de prelucrare va fi stivuit în mod ordonat în locurile stabilite
şi marcate (pe cărucioare, palete, platforme, pardoseală etc.);
 zilnic la terminarea programului de lucru al ultimului schimb se va face curăţarea
utilajelor şi a atelierelor;
 personalul acestor ateliere va purta încălţăminte şi îmbrăcăminte de protecţie
corespunzătoare, care va fi menţinută curată;
 se interzice intrarea muncitorilor în ateliere cu brichete, chibrituri sau alte obiecte
similare;
 prepararea materialelor de lăcuit se va face în încăperi separate de restul atelierelor şi
cu cel puţin o uşă de acces direct în exterior;

99
  acolo unde lăcuirea se face prin pulverizare, cabinele respective vor fi prevăzute în
mod obligatoriu cu perdele de apă şi filtru umed, iar pulverizarea se va face numai cu
ajtorul aerului comprimat, în prealabil curăţat de impurităţi prin filtre, interzicându-se
cu desăvârşire folosirea oxigenului sau a altor gaze (în cazul pulverizării nitrolacului
la cald, aerul comprimat va fi încălzit la temperatura de cel mult +50ºC);
 unde există uscătorii, acestea vor funcţiona numai pe bază de registre cu aburi sau apă
supraîncălzită, prevăzute în mod obligatoriu cu aparate de control a temperaturii şi cu
sistem de semnalizare a eventualelor depăşiri ale limitelor admise.

Săli şi arene de competiţii sportive

Art. 3.133. În aceste încăperi şi spaţii se vor asigura măsuri şi reguli de reducere la minim a
riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a materialelor combustibile care se introduc în acestea şi
care constituie densitate de sarcină termică mobilă de incendiu.

Art. 3.134. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis atât în sălile de competiţie sportivă
cât şi în spaţiile aferente acestora (depozite, magazii, subsoluri, poduri etc.).

Art. 3.135. Pentru sălile încadrate în categoria celor aglomerate se vor respecta măsurile şi
regulile precizate la case universitare si case de cultura, iar pentru anexele şi utilitaţile aferente, cele
precizate la cladiri administrative.

Art. 3.136. Pentru stadioane şi arene în aer liber se are în vedere respectarea regulilor şi măsurilor
de prevenire şi stingere a incendiilor specifice.

CAPITOLUL 4

METODE ŞI PROCEDURI PENTRU IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCULUI DE

INCENDIU

Identificarea riscului de incendiu

Art. 4.1. Constituind unul din criteriile de performanţă al cerinţei de calitate a construcţiilor
“siguranţa la foc”, riscul de incendiu trebuie în primul rând identificat şi evaluat corespunzător condiţiilor
existente din spaţiile, încăperile, compartimentele şi clădirile sau instalaţiile analizate, funcţie de care se
stabilesc măsurile corespunzătore de apărare împotriva incendiilor (anexele 2 – 5).

Art. 4.2. Măsurile de apărare împotriva incendiilor ce se stabilesc, urmăresc limitarea, localizarea şi
lichidarea incendiilor în cazul în care s-au produs, prin reducerea, neutralizarea şi pe cât posibil, eliminarea
factorilor de risc potrivit prevederilor reglementarilor tehnice generale şi specifice fiecărui domeniu de
activitate.

Art. 4.3. Pentru identificarea şi determinarea riscului de incendiu în conformitate cu prevederile

reglementărilor tehnice în vigoare, trebuie stabiliti şi luaţi în considerare factorii care pot genera, contribui
şi/sau favoriza izbucnirea incendiilor (anexele 6 – 8).
100
 Identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu vor avea la baza “Metodologia privind identificarea,
evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu” emisă de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor
Militari.

Art. 4.4. Principalii factori de determinare a riscului de incendiu ce se iau în considerare, sunt
următorii:
 sarcinile termice şi densităţile sarcinior termice (din spaţiul, încaperea, compartimentul,
clădirea, instalaţia analizată);
 clasele de combustibilitate ale materialelor şi elementelor de construcţie utilizate;
 clasele de periculozitate ale substanţelor, produselor, materialelor depozitate;
 sursele de aprindere existente;
 condiţiile (împrejurările) preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea;
 măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor determinanţi.
Art. 4.5. Sarcinile termice, densităţile sarcinilor termice, clasele de combustibilitate şi clasele de
periculozitate se stabilesc şi determină în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate.

Art. 4.6. La stabilirea surselor de aprindere existente se are în vedere clasificarea acestora după natura
lor, respectiv:
a. cu flacără (foc deschis, foc închis);
b. de natură termică (materiale, obiecte etc. incandescente, radiaţie termică etc.);
c. de natură electrică (arcuri şi scântei electrice, electricitate statică, efect termic datorat
electricităţii);
d. de natură mecanică (scântei mecanice, frecări etc.);
e. de natură atmosferică (trăznet, radiaţie solară);
f. autoaprindere (de natură chimică, fizico-chimică, biologică);
g. datorate exploziilor şi materialelor incendiare;
h. indirecte (radiaţie incendiu, flamă a exploziei etc.).

Art. 4.7. Împrejurările care pot genera şi/sau favoriza izbucnirea, dezvoltarea şi/sau propagarea
incendiilor, de regulă, pot fi constituite din:
 instalaţii, echipamente şi aparate electrice defecte, improvizate sau cu improvizaţii;
 receptori electrici sub tensiune nesupravegheaţi;
 sisteme, instalaţii şi mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii sau nesupravegheate;
 contactul materialelor combustibile cu jarul, cenuşa sau scânteile provenite de la sistemele de
incălzire;
 jocul copiilor cu focul;
 fumatul în locuri cu risc de incendiu;
 sudura, lipirea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de
prevenire şi stingere a incendiilor;
 reacţii chimice necontrolate urmate de incendiu;
 utilizarea sculelor, dispozitivelor, utilajelor şi a echipamentelor neadecvate, sau executarea
operaţiunilor mecanice de polizare, rectificare, şlefuire etc. în medii periculoase;
 nerealizarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a maşinilor, echipamentelor şi aparatelor cu piese
în mişcare, conform graficelor stabilite;
 scurgeri de produse combustibile;
 defecţiuni tehnice la executarea lucrărilor de construcţii-montaj;
 defecţiuni tehnice în exploatare;
 nereguli organizatorice în exploatare;
 explozie urmată de incendiu;
 avarie sau accident tehnic urmate de incendiu;
101
  trăznet sau alte fenomene atmosferice naturale;
 acţiune intenţionată (arson) şi alte împrejurări.

Art. 4.8. Acţiunile umane care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea incendiului, au
în vedere:
- numărul de persoane;
- vârsta şi starea fizică a acestora;
- nivelul lor de instruire.

Art. 4.9. În acţiunea de identificare a riscului de incendiu se pot avea în vedere şi nivelurile de
performanţă ale construcţiei privind siguranţa la foc asigurată, fiabilitatea instalaţiilor şi a echipamentelor
utilizate, nivelul de dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor şi alţi factori.

Nivele ale riscurilor de incendiu

Art. 4.10. Nivelele riscurilor de incendiu în clădiri civile (publice), stabilite pe baza factorilor de risc
conform prevederilor reglementărilor tehnice (pe zone, încăperi, compartimente şi clădiri), sunt următoarele:
- risc mare de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este peste 840 Mj/mp sau
în care se utilizează ori depozitează materiale sau substanţe combustibile (depozite,
arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje autoturisme etc.);
- risc mijlociu de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este cuprinsă între 420
Mj/mp şi 840 Mj/mp sau în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice,
oficii cu preparări calde etc.);
- risc mic de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este sub 420 Mj/mp şi sunt
alte destinaţii (funcţiuni) decât cele menţionate la risc mare şi risc mijlociu.

Art. 4.11. În încăperile şi spaţiile clădirilor civile (publice) echipate cu instalaţii automate de
stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi
considerate mici.

Art. 4.12. Nivelele riscurilor de incendiu în construcţiile de producţie şi/sau depozitare stabilite pe
baza factorilor de risc conform prevederilor reglementărilor tehnice (pe zone, spatii, încăperi, compartimente
şi construcţii), se exprimă prin categorii de pericol de incendiu astfel:
- risc foarte mare de incendiu, exprimat prin categoriile A si B de pericol de incendiu
(posibilitati de incendiu şi/sau explozie volumetrică);
- risc mare de incendiu, exprimat prin categoria C de pericol de incendiu (posibilităţi de
incendiu);
- risc mediu de incendiu, exprimat prin categoria D de pericol de incendiu (existenţa focului
deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor combustibile);
- risc mic de incendiu, exprimat prin categoria E de pericol de incendiu (existenţa
materialelor şi substanţelor incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibile în
stare de umiditate înaintată, peste 80% sau lichide incombustibile în ambalaje
combustibile).

Art. 4.13. Nivelul riscului de incendiu pentru întreaga clădire (construcţie, compartiment de incendiu) se
consideră cel mai mare dintre riscurile existente care reprezintă minimum 30% din volumul acesteia.

102
 Evaluarea riscurilor de incendiu

Art. 4.14. Prin evaluarea riscurilor de incendiu se estimează, cuantifică şi ierarhizează probabilitatea
izbucnirii incendiilor şi principalele lor consecinţe, având în vedere agenţii care pot acţiona asupra
construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor în caz de incendiu (termici, chimici, electromagnetici şi/sau
biologici), exprimaţi prin nivele de gravitate (0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe
semnificative, 3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe catastrofale).

Art. 4.15. Estimarea posibilităţilor de izbucnire a incendiilor se realizează de către evaluatori,

utilizând metode specifice de valorificare a băncilor de date avute la dispoziţie, sau atunci când acestea nu
există prin estimări globale (improbabile, extrem de rare, rare, probabile, frecvente).

Art. 4.16. Cuantificarea posibilităţilor de izbucnire a incendiilor se materializează în exprimarea

numarului de evenimente produse în unitatea de timp (ore, ani etc.).

Art. 4.17. Ierarhizarea riscurilor de incendiu în corelare cu probabilitatea producerii acestora

conduce la stabilirea limitelor admise ale acestora în raport cu nivelele de performanta la foc asigurate,
având în vedere importanţa construcţiei, instalaţiilor şi echipamentelor, natura şi valoarea pierderilor ce se
pot produce în caz de incendiu, precum şi impactul asupra societăţii, economiei, mediului etc.
Din punctul de vedere al acceptabilităţii, riscurile pot fi acceptabile şi inacceptabile.

Metode de evaluare a riscurilor de incendiu

Art. 4.18. Pentru evaluarea riscurilor de incendiu se pot utiliza metode matematice, analitice sau
grafice, în mod independent sau în combinaţie.

Art. 4.19. Evaluarea prin calcul matematic a riscului de incendiu constă, în principal, în verificarea
asigurării raportului subunitar dintre riscul de incendiu existent şi riscul de incendiu acceptat.

Art. 4.20. Prin metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu sunt analizate disfuncţiile ce pot
apare şi conduce la incendiu sau un eveniment urmat de incendiu.

Art. 4.21. Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu constau în realizarea distinctă într-un
sistem de coordonate (gravitate-probabilitate) a zonelor acceptabile şi neacceptabile cu risc de incendiu.

Art. 4.22. Evaluarea, armonizarea şi reflectarea interdependenţei dintre nivelele de

performanţă privind siguranţa la foc şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite şi
necesare pentru contracararea riscurilor de incendiu se reflectă, de regulă, în scenarii de siguranţă la
foc (anexa 12).

Art. 4.23. În toate situaţiile este obligatorie reducerea riscului de incendiu în condiţiile asigurării
funcţionalităţii şi a nivelelor de performanţă prevăzute de reglementările tehnice.

Controlul şi gestionarea riscurilor de incendiu

Art. 4.24. Controlul riscurilor de incendiu trebuie asigurat permanent în exploatare, prin măsuri
tehnice şi organizatorice ce se întreprind în scopul menţinerii nivelelor riscurilor în limitele de acceptabilitate
stabilite

103
 Priorităţile şi formele de acţiune utilizate se stabilesc în functie de condiţiile concrete din
fiecare unitate, în principal, urmărind prevenirea riscurilor de incendiu şi stabilirea formelor şi măsurilor de
control.

Art. 4.25. Prevenirea riscurilor de incendiu trebuie asigurată prin reducerea sau, după caz, eliminarea
factorilor determinanţi de risc şi măsuri tehnico-organizatorice.

Art. 4.26. Stabilirea formelor şi a măsurilor de control al riscurilor de incendiu are în vedere:
- examinarea sistemică şi calificată a factorilor determinanţi de risc;
- precizarea regulilor şi a măsurilor de aparare împotriva incendiilor, a responsabilităţilor şi
sarcinilor stabilite, precum şi cunoaşterea acestora de către utilizatori;
- nominalizarea persoanelor cu atribuţii privind aplicarea măsurilor de apărare împotriva
incendiilor;
- asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a personalului de
intervenţie;
- reidentificarea şi reevaluarea riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor analizate
anterior.

Art. 4.27. Atunci când sunt încheiate contracte de asigurare cu societăţi specializate, identificarea şi
evaluarea riscului de incendiu se transferă în domeniul de activitate al acestora.

Art. 4.28. Riscurile de incendiu identificate şi evaluate se gestionează obligatoriu în unităţile

respective, integrându-se în strategia de prevenire, limitare şi combatere a riscurilor de incendiu elaborată
pentru exploatarea normala a unităţii şi în situaţia producerii unui incendiu.

Art. 4.29. Riscurile de incendiu, eficienţa măsurilor asigurate în raport cu rezultatele obţinute, precum
şi deciziile ce se impun în caz de necesitate (gestionarea riscurilor de incendiu), se monitorizează
corespunzator posibilităţilor şi condiţiilor unităţii respective.

CAPITOLUL 5

CRITERII DE DOTARE
CU MIJLOACE TEHNICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Echiparea cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor

Art. 5.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor se asigură, în funcţie de

destinaţie, tip de construcţie şi vulnerabilitate la incendiu, potivit prevederilor reglementarilor tehnice de
proiectare şi executare a construcţiilor şi instalatiilor, precum si a altor reglementări de specialitate.

Art. 5.2. În exploatare este obligatorie verificarea periodică şi întreţinerea corespunzatoare a

instalaţiilor de semnalizare şi stingere cu care sunt echipate spaţile, construcţile, instalaţiile, utilajele şi
echipamentele, astfel încât să se asigure funcţionarea acestora la parametrii proiectaţi, conform
instrucţiunilor întocmite de proiectant (potrivit normativelor de exploatare) şi producătorii de echipamente,
precum şi ale anexei la prezentele norme (anexa 20).

104
 Art. 5.3. În scopul urmăririi în exploatare şi a stabilirii responsabilităţilor în cazul executării
unor remedieri, revizii sau reparaţii curente la instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor, se va
întocmi un registru în care să se înscrie următoarele date şi informaţii (conform anexa 21):
- tipul instalaţiei;
- data punerii în exploatare (în funcţiune);
- schema instalaţiei şi principalele componente;
- responsabilităţi privind exploatarea, verificările periodice, lucrările de întreţinere,
remedieri si reparaţii curente.

Dotarea cu stingătoare şi aparate pentru stingerea incendiilor

Art. 5.4. Încăperile, spaţiile, construcţiile şi incintele se dotează cu stingătoare şi aparate pentru
stingerea incendiilor în funcţie de destinaţia, natura şi nivelul riscului de incendiu al acestora.
La alegerea tipului de stingător sau a altor aparate de stins incendii se are în vedere atât natura
materialelor şi substantelor existente în spaţiul protejat, cât şi compatibilitatea produsului de stingere cu
materialele care ard. În anexa nr.15 sunt prezentate compatibilitatile produselor de stingere, funcţie de
tipurile de focare (clasa incendiului).

Art. 5.5.Clădirile se dotează cu stingătoare corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi

spaţile respective.
Pentru dotarea cu stingătoare portative se are în vedere asigurarea unui stingător de minimum 6 kg
produs de stingere la o arie desfăşurată maximă de:
- 200 - 250 m2, în clădirile civile (publice);
-200m2,în spaţiile cu pericol de incendiu din categoriile D şi E de pericol de incendiu;
-150 m2, în spaţiile cu pericol de incendiu din categoriile A,B sau C de pericol de incendiu.
În toate situaţiile este obligatorie asigurarea a minimum două stingătoare portative pentru fiecare
nivel al construcţiei sau, dupa caz, încăpere.

Art. 5.6. Stingătoarele portative trebuie să conţină produsul de stingere şi cantitatea corespunzătoare
destinaţiei în spaţiul respectiv şi a naturii (clasei) incendiului ( anexa 15 şi 16).

Art. 5.7. În spaţiile închise destinate parcării autovehiculelor, se asigură cel puţin un stingător
portabil P6 şi unul SM6 la fiecare 10 locuri de parcare.

Art. 5.8. În spaţiile şi încăperile cu risc mare de incendiu (parcaje, depozite, arhive etc.) cu aria mai
mare de 500 m2 se prevăd şi stingătoare transportabile.
În încăperile în care se pot afla lichide combustibile se recomandă dotarea suplimentară cu un
stingător transportabil de minimum 50 kg la fiecare 500 m2.

Art. 5.9. Normele de dotare diferenţiate în funcţie de destinaţia spaţiilor sunt precizate în anexa 17.

Art. 5.10. Incintele precum şi spaţiile de producţie şi/sau depozitare se dotează, în funcţie de
substanţele utilizate şi condiţiile specifice, cu posturi (panouri, pichete) de incendiu având inventarul
indicat în anexa 19.

Dotarea instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor cu accesorii de trecere a apei şi de

producere a spumei

Art. 5.11. Hidranţii de incendiu interiori se dotează cu accesoriile prevăzute în completul Hi (anexa
18). Se pot utiliza şi hidranţi interiori cu furtun semirigid şi presiune permanentă până la ţeava de refulare.
105
 În funcţie de specificul spaţiilor protejate, hidranţii vor fi echipaţi cu ţevi de refulare cu
robinet şi ajutaj reglabil (pulverizator).

Art. 5.12. Hidranţii de incendiu exteriori de înaltă presiune ( la care intervenţia se poate asigura prin
racordarea liniilor de furtun direct la hidranţii subterani sau după caz, supraterani), se doteaza conform
completului He ( anexa 18). În cazuri deosebite şi hidranţii exteriori vor fi echipaţi cu ţevi de refulare cu
robinet şi ajutaj reglabil (pulverizator).
Materialele prevăzute în completul He se păstrează, după caz, în cutii, dulapuri, cărucioare
pentru furtun sau la serviciul de pompieri, astfel amplasate încât să se poată interveni operativ în caz de
incendiu.

Art. 5.13. Instalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori, vor fi dotate şi cu aparatura necesară verificării
debitelor şi presiunilor din reţele ( manometre, debitmetre).

Art. 5.14. În cazurile particulare in care nu se recomandă utilizarea apei sub formă de jeturi sau când
accesul în încăperile incendiate este greoi (depozite în subsoluri, tuneluri şi poduri de cabluri etc.), se
recomandă dotarea cu moto, electro sau hidrogeneratoare de spumă cu coeficient mare de înfoiere.

Art. 5.15. Calculul cantităţilor necesare de substanţe pentru stingerea incendiilor şi a rezervelor din
dotare se efectueaza conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Dotarea de rezervă

Art. 5.16. Pentru înlocuirea operativă în caz de nevoie a materialelor din dotare, atunci cand nu se
încheie contracte de service cu societăţi specializate, după caz, unităţile vor avea asigurată următoarea
rezervă minimă:
- 5% din cantitatea de furtun existentă în dotarea instalaţiilor de hidranţi interiori şi/sau
hidranţi exteriori, însă nu mai puţin de 5 role a 20 m fiecare;
- 5%, ţevi de refulare, chei pentru hidranţi, garnituri şi alte accesorii;
- 50% din cantităţile de substanţe chimice necesare pentru încărcarea stingătoarelor
portative şi transportabile cu spumă chimica sau mecanică;
- 10% din totalul stingătoarelor (portative si transportabile);
- 5-25% din totalul capetelor de sprinkler montate, calculată
separat pentru fiecare tip, dar nu mai puţin de 30 bucăţi (procentul mai mare se asigură la
un număr mai mic de capete montate);
Atunci când instalaţia are capete de sprinklere cu rezistenţă la coroziune sau care
declanşează la temperaturi mai mari de 90oC, rezerva acestora trebuie să fie egală cu
numărul capetelor de sprinklere montate în sectorul cel mai mare.
- 2-5% din fiecare tip de capete de drencere montate, dar nu mai puţin de 10 bucăţi
(procentul mai mare se asigură la un număr mai mic de capete montate);
- 10% din totalul elementelor fuzibile de declanşare automată folosite la dispozitivele de
protecţie la foc ( dispozitivele de evacuare a fumului, a gazelor fierbinţi, clapetele
antifoc, uşile sau obloanele antifoc etc.);
- 5-25% din totalul de detectoare şi/sau butoane de semnalizarea incendiilor, dar nu mai
puţin de 15 bucăţi din fiecare.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili

Art. 5.17. Constituirea serviciilor de pompieri este obligatorie în cazurile stabilite în reglementările
tehnice de siguranţă la foc, corespunzător criteriilor minime de performanţă stabilite. În funcţie de fiecare
situaţie în parte, conducătorii unităţilor hotărăsc constituirea serviciului de pompieri civili, cu pompieri
angajaţi sau voluntari.

106
 Art. 5.18. Organizarea şi funcţionarea serviciului de pompieri civili se face pe baza criteriilor minime
de performanţă stabilite de unităţile de pompieri militari (brigăzile şi grupurile judeţene) în a cărei zonă de
competenţă este amplasat obiectivul respectiv.

Art. 5.19. În cazul în care este obligatorie constituirea serviciului de pompieri civili la unităţi
neechipate cu instalatii de stingere fixe, serviciul respectiv se dotează cu pompe mobile de stingere a
incendiilor din exterior, în funcţie de debitul de apă calculat, pe baza prevederilor STAS 1478.

Art. 5.20. Echipamentul de protecţie se asigură serviciului de pompieri civili, potrivit regulamentului
aprobat prin HGR nr. 443/1999.
După caz, corelat cu nivelul densităţii sarcinii termice, temperaturile ce se pot dezvolta în caz
de incendiu şi efectele negative pe care acestea le pot avea asupra personalului de intervenţie se va asigura în
dotare următoarele aparate de protecţie, iluminat şi lucru:
- aparate de respiraţie autonome;
- lămpi electrice portabile;
- măşti contra fumului şi gazelor;
- echipament de protecţie la temperatură; -
trusă electrică.

Art. 5.21. Se asigură următoarele substanţe chimice pentru instructajele de pregătire a membrilor
seviciului de pompieri civili:
- câte 10 încărcături pentru fiecare tip de stingător (cu spumă chimică, spumă
mecanică, pulbere şi dioxid de carbon etc.);
- spumogen pentru trei reprize de stingere pentru o suprafaţă incendiată de 150 mp.

Art. 5.22. Spaţiile necesare serviciilor de pompieri vor fi asigurate corespunzator componenţei,
echipării şi dotării acestora.

Art. 5.23. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili se stabilesc prin regulamente
aprobate de către conducerea unităţii sau instituţiei care le-a constituit.

CAPITOLUL 6

DISPOZIŢII FINALE

Art. 6.1. Riscurile de incendiu şi respectiv categoriile de pericol de incendiu, precum şi gradele de
rezistenţă la foc ale construcţiilor la care se fac referiri în prezentele norme de prevenire şi stingere a
incendiilor, se stabiliesc conform prevederilor reglementarilor tehnice în vigoare privind siguranţa la foc.

Art. 6.2. Conducătorii sunt obligaţi să aducă la îndeplinire măsurile stabilite, asigurând organizarea
şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor în domeniul lor de activitate, potrivit
prevederilor prezentei norme.

Art. 6.3. Anexele prezentelor norme de prevenire şi stingere a incendiilor fac parte integrantă din
norme.

107
ANEXE

ANEXA NR. 1

T E R M I N O L O G I E ŞI C L A S I F I C Ă R I

1. Ascensor de intervenţie în caz de incendiu - ascensor, uşor accesibil, realizat corespunzător

cerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu, capacitatea de transport a 3-5 servanţi cu
echipamentul respectiv ( minimum 500 kg ), şi separat de restul construcţiei astfel încât să funcţioneze cel
puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.

2. Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare ) rezistent la foc, montat pe tubulatura de

ventilare care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc ( în poziţie normală deschisă şi
prevăzut cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

3. Clădire înaltă - construcţie civilă (publică ) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel
folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent ) accesibil autovehiculelor de
intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.

Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul
de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

Nu sunt considerate clădiri înalte:

* construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;

108
 * clădirile civile (publice ) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă
maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale
ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;
* clădirile civile (publice ) nominalizate în normativul P118;

4. Clădire foarte înaltă - construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil este
situată la înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform precizărilor pentru clădiri înalte (pct.3)

5. Clasă de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul
parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standardizate.

6. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii - capacitatea acestora de a se

aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.

* În funcţie de comportare la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi:

incombustibile (CO) sau combustibile (clasele C1-C4) .

* Materialele şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în urmatoarele clase de

combustibiliate:
- C1 - practic neinflamabile;
- C2 - dificil inflamabile;
- C3 - mediu inflamabile;
- C4 - uşor inflamabile.

Materialele din clasele C1 şi C2 , sunt considerate greu combustibile.

* Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate,

simbolizate P1 la P5 (anexa 3).

7. Compartiment de incendiu - construcţie independentă (instalaţie ), precum şi construcţii

comasate sau grupate, amplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit
compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile ) adiacente.

În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din
unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elementele rezistente la foc (pereţi, planşee ) conform
109
normativului P118 şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru
construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

8. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material,
produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.

* Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în ansamblu sau a unor părţi

componente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor
combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.

9. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi nivele de

performanţă ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.
10. Cortină de siguranţă - element mobil de protecţie antifoc, specific golurilor mari din pereţii de
compartimentare împotriva incendiilor.
11. Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unor cerinţe de
performanţă.
12. Densitatea sarcinii termice - potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc., raportat la aria
pardoselii luată în considerare (Mj/m2).
13. Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) - goluri practicate în treimea superioară a
închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs
în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).
14. Etanşeitate la fum şi flăcări - intervalul de timp în care un element de separare împiedică trecere
fumului şi a flăcărilor dintr-o parte în alta a lui.
15. Foc deschis - în sensul prezentelor norme, se înţelege arderea în aer liber, care nu are un spaţiu
închis de combustie special amenajat. Pot fi incluse în această categorie flacara produsă de brichetă,
chibrituri, lumânări, lămpi sau aparate de gătit, aparatele de lipire, tăiere, sudare etc., focul făcut în aer liber
în scop de încălzire sau pentru arderea resturilor menajere ori vegetale, flacara care apare în urma unor
reacţii chimice, precum şi materialele în stare incandescentă aflate în situaţii deosebite cum sunt:
împroşcările, deversările, răsturnările, staţionările etc., care pot provoca incendii datorită radiaţiei termice
sau contactului direct cu materialele combustibile.
Fumatul este activitatea care presupune existenţa unui mijloc de aprindere (chibrit, brichetă etc.) a
ţigării, trabucului sau pipei şi a restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat: rest de ţigară, de
trabuc, scrum de pipă etc.
16. Grad de rezistenţă la foc - capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu
de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.
110
 17. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor
combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de
pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.
18. Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe
suprafaţa materialelor combustibile dintr-un spaţiu închis.

19. Încăpere cu aglomerări de persoane - încăpere în care se pot afla simultan cel puţin 50 de
persoane, fiecăreia din acesteia revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2.
20. Încăpere tampon - încăpere (sas) de protecţie a golurilor din pereţi, astfel conformată, alcătuită
şi realizată încât să corespundă prevederilor normelor tehnice potrivit rolului pe care îl are în caz de
incendiu.
21. Limitare a propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care
împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu
sau în afara acestuia.
22. Mansardă- spaţiu funcţional amenajat în volumul podului construcţiei. (Se include în numărul de
niveluri supraterane).
23. Nivel - spaţiu construit suprateran sau subteran al construcţiilor închise sau deschise, delimitat de
planşee. Constituie nivel, supanta a cărei arie este mai mare decât 40% din cea a încăperii/spaţiului în care se
află.
24. Perete sau planşeu antifoc (AF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din
materiale incombustibile CO, având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de
densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat şi
realizat potrivit prevederilor normativului P118.
25. Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) - element de construcţie vertical sau orizontal,
realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile CO , alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel
încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu,
trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente antifoc.
26. Perete sau planşeu rezistent la foc (RF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat
din materiale CO - cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de rolul de
protecţie la foc pe care îl are.
27. Perete sau planşeu etanş la foc (EF) - element de construcţie vertical sau orizontal alcătuit din
materiale CO care asigură etanşeitatea stabilită prin normativ.
28. Pereţi portanţi - elemente de construcţie verticale portante ale construcţiei, caracterizate prin
clasa de combustibilitate şi rezistenţă la foc, pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau
compartimentului de incendiu.
29. Pereţi neportanţi (autoportanţi) - idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural
111
 30. Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în
raport cu utilizarea lui.
31. Planşeu - element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcţiei,
luat în calcul pentru determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.

Planşeele parţiale (supante) care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau
în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.
32. Potenţial calorific - vezi sarcina termică.
33. Platformă - element de construcţie orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30%
din arie (inclusiv tip grătar), fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (maximum de 8 ori
pe schimb). Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de
niveluri.
34. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau
compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin “riscuri de
incendiu”, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de depozitare se exprimă prin “ categorii de
pericol de incendiu”.
35. Rezistenţă la foc (RF) – aptitudine a unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra, într-un
timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termică şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.
36. Sală aglomerată - ( categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) - încăpere sau
grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i
revine unei persoane este mai mică de 4m2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli
de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri,
discoteci etc.). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.
37. Sarcină termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor
materialelor din spaţiul considerat.
38. Scară de evacuare - circulaţia verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată şi
protejată pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.
39. Scară cu trepte balansate - scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe
înălţimea uneia sau mai multor rampe, ori a întregii scări.
40. Scenariu de siguranţă la foc - combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performanţele la
foc asigurate, în scopul realizării siguranţei utilizatorilor.
41. Scenă amenajată - spaţiu de joc aferent sălii, cu aria minimă de 150 m2 ( inclusiv buzunarele şi
depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau fără trape în pardoseală şi echipată cu dispozitive de
manevrare a decorurilor.

112
 42. Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi - sistem constituit din dispozitive de
evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan, în scopul
limitării propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mari ( fără pereţi interiori despărţitori).
43. Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu, reprezintă
caracteristica globală, exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii incendiului şi
momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare
a acţiunilor şi a efectelor incendiului.
 Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc şi este
influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot
interveni în caz de incendiu.
 Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor în care s-au produs
incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte bună, bună, corespunzătoare,
satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.
44. Uşă de evacuare - element mobil de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii care
delimitează diferite spaţii construite.
45. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie
funcţională din pereţi cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite şi echipate conform reglementarilor
tehnice.
46. Utilizatori - persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.
47. Ventilare natural – organizată - sistem de ventilare prin care, pe cale naturală, se poate asigura
evacuarea degajărilor de căldură, gaze sau vapori. Încăperile ventilate natural au prevăzute deschideri pentru
intrarea aerului exterior şi deschideri pentru evacuarea aerului viciat, judicios dispuse.

ANEXA NR. 2

RISC DE INCENDIU

1. Riscul de incendiu la clădiri civile (publice ) este determinat, în principal, de densitatea sarcinii
termice (q) stabilită prin calculul şi de destinaţia spaţiului, încăperii, compartimentului de incendiu şi clădirii.

2. În funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi:

* mare : q = peste 840 MJ/m2

* mijlociu: q = 420 - 840 MJ/m2
* mic: q = sub 420 MJ/m2.

3. În funcţie de destinaţia (funcţiunea) unor spaţii şi încăperi din clădirile civile (publice), acestea se
încadrează în următoarele riscuri de incendiu ( indiferent de densitatea sarcinii temice):
* mare: spaţii în care se utilizează sau depozitează materiale ori substanţe combustibile
(arhive, biblioteci, miltiplicare, parcaje autoturisme, etc.);

113
 * mijlociu: spaţii în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu
preparări calde, etc.)
* mic: celelalte încăperi şi spaţii.

4. În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de

incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici.

5. Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire civilă (publică), riscul de incendiu considerat
va fi cel mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.

6. La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura activităţilor
desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau
depozitate şi densitatea sarcinii termice.
La aceste construcţii (de producţie şi/sau depozitare ) riscul de incendiu este definit prin categorii de
pericol de incendiu, astfel:
* categorii A şi B de pericol de incendiu, respectiv posibilităţi de incendiu şi explozie
volumetrică (risc foarte mare de incendiu);
* categoria C de pericol de incendiu, respectiv posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de
incendiu);
* categoria D de pericol de incendiu, respectiv existenţa focului deschis sub orice formă în
absenţa substanţelor combustibile ( risc mediu de incendiu);
* categoria E de pericol de incendiu, respectiv existenţa unor materiale sau substanţe
incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibie în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc
mic de incendiu).

7. Zonele de încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau depozitare, vor

avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) exprimat prin una din cele cinci categorii de pericol de
incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi
substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate - inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele,
etc.

CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU

Categoria Caracteristicile substanţelor Precizări
de pericol Şi ale materialelor ce determină încadrarea
de incendiu
0 1 2
A. Substanţe a căror aprindere sau explozie Nu determină încadrarea în
poate să aibă loc în urma contractului cu categoriile A şi B de pericol de
oxigenul din aer, cu apă sau cu alte substanţe incendiu:
ori materiale. * folosirea substanţelor solide,
Lichide cu temperatura de lichide sau gazoase drept
inflamabilitate a vaporilor până la 28oC, gaze combustibil pentru ardere;
sau vapori cu limita inferioară de explozie * scăpările şi degajările de gaze,
până la 10%, aunci când acestea pot forma vapori sau praf care sunt în
cu aerul amestecuri explozive. cantităţi ce nu pot forma cu aerul
amestecuri explozive.

114
B Lichide cu temperatura de inflamabilitate a
vaporilor cuprinsă între 28-100oC, gaze sau
vapori cu limită inferioară de explozie mai
mare de 10%, atunci când acestea pot forma
cu aerul amestecuri explozive.
Fibre, praf sau pulberi, care se degajă
în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma
cu aerul amestecuri explozive.
0 1
C Substanţe şi materiale combustibile solide.
Lichide cu temperatura de
inflamabilitate a vaporilor mai mare de
100oC.
0 1
D Substanţe sau materiale incombustibile în
stare fierbinte, topite sau incandescente, cu
În asemenea situaţii, încadrarea se
face în categoria C, D sau E, în
funcţie de densitatea sarcinii
termice şi pericolul de incendiu în
ansamblu.
2
Nu determină încadrarea în
categoria C de pricol, oricare din
următoarele situaţii:
* folosirea substanţelor solide,
lichide sau gazoase drept
combustibil pentru ardere;
* utilizarea lichidelor combustibile
cu temperatura de inflamabilitate
peste 100oC la comenzi hidraulice
, răcire, ungere, filtre şi tratamente
termice, în cantităţi de max. 2 mc,
cu condiţia luării unor măsuri
locale pentru limitarea propagării
incendiului;
* folosirea echipamentului electric,
care conţine până la 60 kg ulei pe
unitate de echipament, precum şi a
fluxurilor de cabluri cu mai puţin
de 3,5 kg material combustibil /ml
pe flux;
* materialele şi substanţele
combustibile din spaţiul respectiv,
inclusiv cele din utilaje care nu se
încadrează la alineatul 2 sau cele
utilizate la transportul ori
depozitarea materialelor
combustibile, a unor ambalaje,
palete sau rafturi combustibile,
dacă nu depăşesc în totalitate 105
MJ/M2.
În situaţiile de mai sus,
încadrarea se face în funcţie de
pericolul de incendiu în ansamblu,
în actegoria D sau E de pericol de
incendiu.
2
115
 degajări de căldură radiantă, flăcări sau
scântei.
Substanţe solide, lichide sau gazoase
ce se ard în calitate de combustibil.

E Substanţe sau materiale incombustibile, în

stare rece sau materiale combustibile în stare
de umiditate înaintată (peste 80%) sau lichide
incombustibile in ambalaje combustibile,
astfel încât posibilitatea aprinderii lor este
exclusă.

8. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi, precum şi independent pentru

fiecare compartiment de incendiu şi construcţie în parte, menţionându-se obligatoriu în documentaţia
tehnico-economică.
Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere
(spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu
următoarle excepţii:
* categoriile A şi B de pericol de incendiu, al căror volum aferent este mai mic de 5% din
volumul încăperii sau al compartimentului respectiv;
* categoriile C şi D de pericol de incendiu, cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul
încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2.
În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu
pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau a
compartimentului respectiv.

În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în

puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi
respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D de pericol de
incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective este mai mică de 40 m
(măsurată pe orizontală).

9. Pentru compartimente de incendiu sau construcţii de producţie şi/sau depozitare, categoria de

pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora, atunci când reprezintă mai
mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.

10. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziv se ţine seama de scăpările şi degajările
de gaze sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie
stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.

ANEXA NR. 3

CLASIFICAREA MATERIALELOR ŞI SUBSTANŢELOR DEPOZITATE

( DUPĂ CLASA DE PERICULOZITATE )

1. Construcţiile şi încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor, se realizează corespunzător

prevederilor reglementărilor tehnice, având în vedere categoria de pericol de incendiu şi clasa de

116
periculozitate a acestora, determinată în funcţie de aportul pe care-l pot aduce la apariţia şi dezvoltarea
incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele incendiilor, conform tabelului .

Clasa de Caracteristicile
Periculozitate materialelor şi Felul Exemple
substanţelor Ambalajului
0 1 2 3
P.1. Fără Materiale Fără ambalaje Minereuri, produse şi piese
periculozitate incombustibile care nu (în vrac) sau în metalice (inerte) ciment,
pot da naştere la ambalaje nisip, beton, materiale de
reacţii periculoase incombustibile construcţii refractare,
azbest; fructe, legume,
carne; conserve în cutii
metalice sau borcane;
lichide incombustibile
(inerte) etc.

P.2. Cu A. Materiale din clasa În ambalaje cu Minereuri şi alte materiale

periculozitate P1 combustibilitate inerte în saci sau butoaie
Redusă redusă, menţionate combustibile; piese
în coloana 3. metalice, elemente din
beton, azbociment, pe
palete din lemn; lichide
incombustibi-le sau
conserve în ambalaje
incombus-tibile în navete
sau lădiţe combustibile ori
pe palete de lemn, etc.

0 1 2 3
B. Materiale care se Neambalate în Aparate electrice; obiecte
aprind greu, au o ambalaje menţionate executate din bachelită şi
viteză redusă de în coloana 3. răşini fenolice; melamină;
ardere şi nu au o piei brute; baloţi de lână
putere calorică mare. (spălată şi uscată); zahăr
brut şi cereale în vrac sau
în saci; produse de
panificaţie; tutun în
butoaie.

C. Lichide În ambalaje Lapte; apă minerală în

incombustibile inerte combustibile butelii din plastic, cutii
carton, etc.
P.3.Cu A. Materialele din Ambalate în cutii de -
periculozitate clasele P1 şi P2 carton
Medie
B. Materiale cu În orice fel de Mobilă (fără garnituri din
combustibilitate medie ambalaje, cu buret de cauciuc sau
(care nu se încadrează excepţia celor din plastic) şi obiecte masive
în clasele P4 şi P5) şi materiale plastice din lemn; butoaie din lemn
cu putere calorifică cel spongioase goale (fără reziduuri
mult 27.3 Mj/kg periculoase);
bambus;panouri din fibre
117
 de lemn; produse din ebo-
nită; fibre animale (lână,
mătase naturală, păr, etc.)
şi fibre artificiale cu
combustibilitate redusă
(poliamidice, poliesterice,
poliacrilice şi polivinilice);
ţesături şi confecţii
executate din asemenea
fibre, fibre vegetale,
toarse gros; saltele şi perne
(fără buret
0 1 2 3
de cauciuc sau materiale
plastice); articole din piele;
cărţi; papetărie; negru de
fum (ambalat în saci sau
granulat); amidon, făină de
cereale, zahăr cristalizat,
paste făinoase şi alte
articole de băcănie,
ambalate în pungi; tutun;
ceai; legume uscate;
grăsimi, etc
C. Lichide În ambalaje Vopsele de ulei in cutii,
combustibile cu incombustibile care borcane, butoaie şi
temperatura de pot fi introduse în similare; produse farmace-
inflamabilitate mai cutii de carton. utice combustibile în cutii,
mare de 100oC. bidoane, damigene, sticle
etc.; lubrifianţi şi glicoli în
butoaie sau bidoane;
uleiuri vegetale în butoaie,
sau sticle etc.
P.4.Cu A. Materiale şi În ambalaje din -
periculozitate produse din clasele materiale plastice
Mare P1 - P3 spongioase
B. Materiale Indiferent de forma Lemn în formă de tocătură
combustibile cu viteză de ambalare şi talaş; fibre vegetale ( în,
mare de ardere cu cânepă,bumbac); fibre
putere calorifică mai artificiale cu putere
mare de 27.3 MJ/kg. calorifica mai mare de
27,3 MJ/kg; confecţii
executate din asemenea
fibre;saltele şi plăpu-mi cu
umpluturi din buret,
cauciuc sau materiale
plastice

0 1 2 3
spongioase; fibre textile;
vată; paie; zeegras;
împletituri din nuiele;
celuloză, etc., carton;
118
 hârtie; cauciuc brut sau
prelucrat; materiale
plastice şi obiecte
confecţionate din acestea
(alt fel decât sub formă de
fibre) care nu sunt menţio-
nate la clasa P3.
C. Materiale şi Indiferent de natura Aparatura electrică şi
produse ambalajelor electronică având relee şi
incombustibile care contacte sensibile
pot suferi deteriorări necapsulate ; tuburi
importante în urma electronice; utilaje şi
acţiunii temperaturilor aparate de înaltă precizie;
înalte, a apei sau bijuterii; medicamente şi
gazelor corozive. produse cosmetice.
D. Materiale şi Indiferent de natura Policlorură de vinil; teflon
produse care sub ambalajelor şi răşini epoxidixe; acid
efectul temperaturii clorhidric; clorură de var,
degajă cantităţi etc.
importante de gaze
corozive.
E. Lichide În ambalaje Lichide ambalate în
combustibile din clasa combustibile bidoane de carton sau în
P3 bidoane sau canistre din
mate-riale plastice.
F. Lichide În ambalaje Carburanţi Diesel,
combustibile cu incombustibile care motorină, păcură, smoală,
temperaturi de pot fi introduse în uleiuri pentru acţionări
inflamabilitate între cutii de carton. hidraulice şi de ungere;
50 –100oC. uleiuri minerale; cerneală
tipografică, etc.

0 1
P.5.Cu A. Materiale instabile Indiferent de modul
periculozitate care se pot de ambalare
Deosebit de mare descompune exploziv
la tem-peratură
naturală. Materiale
care pot exploda sub
efectul încălzirii,
frecării, loviturii sau
al şocurilor de
detonaţie. Obiecte
pirotehnice.
2 3
Acid acrilic; acid
cianhidric nestabi-lizat;
acid percloric anhidru;apă
oxigentă concentrată;
clorat de amoniu;
hidrazină anhidră;
acetilenă; acetiluri (de
argint, cupru etc.);anhidră
cromică; azotat de amoniu
sau potasiu; azoturi;
bicromat de amoniu sau
potasiu; bioxid de
clor;hiroxilamină;
nitroetan; nitroceluloză
uscată; peroxizi (de acetil,
benoil, zinc); chibri-turi de
fosfor alb; muniţie
explozivă sau incendiară;
exploziv; corpuri pentru
119
 artificii, rachete, etc.
B. Materiale care la Indiferent de modul Acetonă; acid acetic; acid
contactul cu alte de ambalare fluorhidric anhidru;
materiale pot da amoniac; etilendiamină;
naştere la reacţii peroxizi de potasiu sau
explozive sau se pot sodiu, etc.
aprinde.
C. Materiale Indiferent de modul Carton asfaltat în roluri
susceptibile să se de ambalare (suluri);cărb-une
autoaprindă bituminos; deşeuri de
cauciuc sau lână; făină de
lucernă, de peşte; fosfor
alb; îngrăşă-minte
organice umede; mangal;
seminţe de in, etc.

0 1 2 3
D. Substanţe oxidante Indiferent de modul Acid azotic; clorhidric;
capabile să iniţieze de ambalare sulfuric; brom; clor;
aprinderea ierbicide; iod; salpetru
materialelor (azotat de potasiu), etc.
combustibile la
contactul cu acestea.
E. Materiale care sub Indiferent de modul Acrilonitril; alcaloizi;
efectul căldurii degajă de ambalare amine; acetonă; anilină;
cantităţi mari de gaze cloroform; clorură de
combustibile sau metil; esteri; iod; iodaţi;
toxice. piridină; tetrabrommetan;
acetat de plumb;
butadienă; fosfor; sulfat de
metil, etc.
F. Materiale care în Indiferent de modul Amidă alcalină;
contact cu apa se de ambalare amestecuri
aprind, degajă aluminotromice; bariu;
temperaturi capabile calciu; carbură de calciu
să aprindă materialele (carbid); hidroxid de calciu
combustibile din (var nestins); hidrură de
imediata vecinătate aluminiu; calciu; etc.
sau degajă gaze magneziu metalic sau
combustibile. aliaje cu conţinut mai mare
de 30% (masă de
magneziu); potasiu
metalic; sodiu metalic;
plutoniu; titan; uraniu;
zinc pulverulent.
G. Recipienţi cu gaze Indiferent de modul Recipienţi ficşi sau
comprimate de ambalare transportabili cu gaze sub
presiune; recipienţi de tip
“Spray” etc.

120
 0 1 2 3
H. Substanţe sau Indiferent de modul Celuloid şi obiecte din
materiale solide care de ambalare celuloid; peliculă pe bază
au o putere calorifică de nitroceluloză;
mai mare de 33.6 peroxilină; bicromat de
MJ/kg sau sodiu; clorati (de calciu,
caracterizate printr-o potasiu, bariu etc.);
ardere deosebit de permanganat de sodiu,
intensă. calciu sau zinc; peroxizi de
Lichide combustibile potasiu, sodiu, plumb;
cu temperatura de petrol lampant; benzină;
inflamabilitate mai sulfură de carbon; toluen;
mică de 55oC. Gaze ţiţei; acetonă; gazolină;
combustibile alcool etilic, etc., propan;
butan; propilenă; hidrogen;
butadienă; gaz de furnal;
metan, etc.
ANEXA NR. 4

CLASIFICAREA LICHIDELOR COMBUSTIBILE ŞI A DEPOZITELOR

* Lichidele combustibile se încadrează în clasa de combustibilitate, în funcţie de temperatura de

inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabelului:

Temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28oC + 55oC 55oC + peste

t1 (oC) 28oC 100oC 100oC
Clasa de combustibilitate a lichidelor L I L II L III L IV

* În funcţie de capacitatea de depozitare şi clasa de periculozitate a lichidelor combustibile stocate,

categoriile depozitelor de lichide combustibile, se stabilesc conform tabelului.
Categoria Capacitatea depozitată ( m3 )
depozitului Lichide din clasa L I - L II lichide din clasa
L III - L IV

D1 peste 100.000 Peste 500.000

D2 30.001-100.000 150.001-500.000
D3 2.501-30.000 12.501-150.000
D4 501-2.500 2.501-12.500
D5 51-500 251-2.500
D6 11-50 51-250
D7 până la 10 Până la 50

NOTĂ: În cazul în care se păstrează împreună lichide combustibile din clasele L I - L II cu lichide
combustibile din clasele L III - L IV, fiecare 1 m3 de lichid combustibil din clasele L I - L II se echivalează
cu 5 m3 de lichid combustibil din clasele L III - L IV.

* Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi:

a) supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurător, la acelaşi

nivel cu el sau la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în
cazurile când nivelul lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător, cu minimum 2,00 m;

121
 b) semiîngropate, când fundul rezervoarelor se află îngropat mai mult de jumătate din
înălţimea acestora, iar nivelul maximum posibil al lichidului nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de
cota terenului înconjurător;

c) îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cel puţin 0,20 m mai jos decât cota
terenului înconjuător.

NOTĂ: Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m de la
mantaua rezervoarelor.

* În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativul P.118,
lichidele combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de modul de stocare
a lichidelor combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului şi asigurarea măsurilor de
protecţie specifice prevăzute în normativ şi reglementările tehnice, astfel încât să se asigure limitarea
propagării incendiilor şi condiţiile stingerii cu operativitate.
* Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28oC, în cantităţi mai mari
de 2.00 m3 şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii supraterane.
ANEXA NR.5

Grade de rezistenţă la foc

* Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei

(compartimentului de incendiu) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat într-un
anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabel.

CONDIŢII MINIME PENTRU ÎNCADRAREA CONSTRUCŢIILOR ÎN

GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC

Nr. Tipul elementelor

Cr Gradul de rezistenţă la foc
t
de construcţie I II III IV V
0 1 2 3 4 5 6

1 Stâlpi, coloane, CO CO C1 C2 C4
pereţi portanţi 2 1/2 ore 2 ore 1 oră 30 min. -
2 Pereţi interiori CO C1 C2 C3 C4
neportanţi 30 min. 30 min. 15 min. 15 min. -
3 Pereţi exteriori CO C1 C2 C3 C4
neportanţi. 15 min. 15 min. 15 min. - -
4 Grinzi, planşee, CO Co C1 C2 C4
nervuri, acope- 1 oră 45 min. 45 min. 15 min. -
rişuri terasă. ( 30 min.)* (30 min.)*
5 Acoperişuri CO CO C2 C3 C4
autoportante fără 45 min. 30 min. 15 min. - -
pod (inclusiv (30 min.)* (15 min.)*
contravân-turi),
şarpanta
acoperişurilor fără
pod.
6 Panouri de în- CO C1 C2 C3 C4
velitoare şi suportul 15 min. - - - -
continuu al
122
 învelitorii
combustibile.
NOTĂ: “ În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840
MJ/m2, ( cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu
se pot evacua singure şi cele cu echipament de importanţă deosebită ), se pot aplica valorile rezistenţelor la
foc din paranteze.

* Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească
condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de
rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.
Pentru ca un element al construcţiei să corespundă unui anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să
îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă la foc) precizate în
tabel.
* Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de
elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico-
economică.
* La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a costrucţiei, nu se iau în
considerare următoarele:
- Şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul spre
pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin
elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. La clădirile înalte şi foarte înalte,
acoperişurile cu pod vor fi realizate integral din materiale CO.
- Învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inclusiv termoizolaţia şi hidroizolaţia, montate
deasupra unui suport CO continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabel (în afară de
tablă ).
- Luminatoarele şi cupolele (incombustibile sau combustibile) a căror arie însumată (în
proiecţie orizontală) nu depăşeşte 25% din aria spaţiului închis în care sunt dispuse şi cele ale
atriumurilor, indiferent de arie, realizate cu structură Co şi vitrări din materiale Co ...C2.
- Pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul
natural executate din materiale C2 - C3, în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui
exterior şi astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un
nivel la altul şi în lungul clădirii.
- Pereţii interiori despărţitori neportanţi, sau panourile fără rol de limitare a propagării
incendiilor, incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasă de sârmă,
dacă înălţimea însumată a panourilor pline combustibile este de cel mult 1,20 m , precum şi
alte categorii de pereţi despărţitori combustibili a căror folosire este admisă conform
reglementarilor tehnice.
- Finisajele interioare, precum şi platformele suspendate şi pardoselile tip estradă din
construcţii, care îndeplinesc condiţiile de combustibilitate prevăzute pentru planşee, sau când
utilizarea lor este admisă conform reglementarilor tehnice.
- Platformele metalice şi elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenţă a
construcţiei.
- Elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor, pridvoarelor,
etc.
- În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 420 MJ/m 2 şi materiale
combustibile sunt astfel distribuite încât să nu se pericliteze stabilitatea construcţiei prin
încălzirea locală a unor elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea
structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei
la foc a stâlpilor, pereţilor şi planşeelor până la minimum 15 minute, considerându-se că
structura îndeplineşte condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. În aceleaşi condiţii se pot
reduce şi rezistenţele la foc ale stâlpilor, pereţilor şi planşeelor realizate din alte materiale.
La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate, precum şi la cele de producţie şi/sau
depozitare vor fi respectate şi prevederile specifice.
123
 * Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate pot fi utilizate, în condiţiile reglementarilor
tehnice, în general la:
- compartimente şi spaţii echipate cu instalaţii automate de stingere cu apă care
asigură răcirea elementelor pe timpul normat;
- construcţii supraterane cu maximum 15,00 m înălţime.
* La utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate, se vor avea în vedere rolul
elementului în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a clădirii, numărul de persoane şi
valoarea bunurilor adăpostite, precum şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei datorită acţiunii focului.

ANEXA NR. 6

CRITERII DE PERFORMANŢĂ
privind siguranţa la foc şi principalii factori de determinare a acestora

Nr.
crt. Criteriile de performanţă Factorii de determinare

1. Riscul de incendiu - densitatea sarcinii termice de incendiu;

2. Rezistenţa la foc
3. Preîntâmpinarea propagării
incendiilor, în funcţie de:
a) degajările de fum, gaze fierbinţi şi
de produse nocive;
b) etanşeitatea la fum şi la flăcări;
c) propagarea flăcărilor şi a fumului;
d) rezistenţa faţadelor şi a acope-
rişurilor la propagarea focului
- clasele de combustibilitate sau de
periculozitate a materialelor şi substanţelor
existente;
- sursele de aprindere existente;
- condiţiile (împrejurările) preliminate care
pot determina sau favoriza aprinderea;
- măsurile stabilite pentru reducerea sau
eliminarea factorilor determinanţi;
- natura, alcătuirea şi dimensiunile
elementelor de construcţie;
- modul de asamblare şi geometria
elementelor de construcţie;
- combustibilitatea şi densitatea sarcinii
termice de incendiu, date de elementele de
construcţii;
- compartimentarea antifoc;
- geometria construcţiei şi comportarea la
foc a structurii portante.
- acţiunile şi efectele agenţilor prevăzuţi în
anexa nr.7;
- vitezele de ardere şi de propagare a
flăcării;
- durata arderii;
- performanţele elementelor de etanşare şi
ale dispozitivelor antifum;
- combustibilitatea şi rezistenţa la foc ale
elementelor de faţadă şi ale acoperişului;
- distanţa dintre construcţii;
124
 - timpii de siguranţă la foc şi timpii
operativi de intervenţie, conform anexei
nr.8;
- condiţiile atmosferice.
4. Comportarea la foc - contribuţia la foc dată de densitatea
sarcinii termice de incendiu (constructivă
şi utilă);
- nivelul rezistenţei la foc;
- factorii menţionaţi la nr.crt.3.

Nr.
crt. Criteriile de performanţă Factorii de determinare
5. Stabilitatea la foc - factorii menţionaţi la nr.crt.2,3 şi 4.
- instalaţii aferente;
- echiparea cu instalaţii, dispozitive,
aparate şi alte mijloace de prevenire şi
stingere a incendiilor, fiabilitatea şi timpii
normaţi de funcţionare;
- timpii corepunzători, prevăzuţi .
6. Căile de acces, evacuare şi inter- - numărul şi modul de alcătuire;
venţie - geometria (gabarit, lungime, lăţime, pante
etc.)
- măsurile de siguranţă în utilizare;
- fluxul (debitul) global de evacuare;
- timpii corespunzători prevăzuţi.

ANEXA NR. 7

EFECTELE NEGATIVE
ale agenţilor care pot interveni în caz de incendiu, asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor

Nr. Construcţii şi instalaţii Utilizatori

crt. Agenţi Acţiuni Efecte Efecte

1 Termici:
- degajare de - afumare; - depuneri de fu- - intoxicare;
căldură - încălzire; ningine - arsuri;
- degajare de - termodegradare; - deformaţii; - reducerea
fum, de - aprindere; - reducerea rezis- vizibilităţii;
gaze fierbinţi tenţei mecanice; -impregnarea
şi de alte - ardere; cu fum a îm-
produse - instabilitate; brăcămintei;
nocive; - prăbuşire - aprinderea
- flăcări; îmbrăcămintei;
- panică;
- răniri şi alte
125
 traumatisme;

2 Chimici
- substanţe şi - aprindere; - intensificarea - intoxicare;
produşi de - explozie; arderii - arsuri;
ardere com- - instabilitate; -reducerea
bustibili - prăbuşire; vizibilităţii;
- deformaţii; - panică;
-deteriorarea - reumatisme;
etanşeităţii;
- reducerea re-
zistenţei meca-
nice;
- apa din - încărcarea supli- -deteriorarea etan- -creşterea
substanţele mentară; şeităţii; umidităţii
stingătoare; - şoc termic; - dislocare; aerului;
- reacţii chimice; - îngheţ ( iarna ); - udare;
- explozii; - instabilitate; -reducerea
- prăbuşire. vizibilităţii;
- degerături;
- intoxicare;
-traumatisme.

Nr. Construcţii şi instalaţii Utilizatori

crt. Agenţi Acţiuni Efecte Efecte

3 Electromagnetici: - scurtcircuite. - noi focare; -electrocutare;

- electrici; - contaminare. - arsuri;
- radioactivi; -traumatisme;
-iradiere
(infectare
radioactivă)

4. Biologici: - deteriorarea spa- - contaminare; -infectare

- viruşi; ţiilor în care se află biologică.
- bacterii; agenţii biologici;
- animale
infectate;

NOTĂ:
În caz de incendiu, în categoria utilizatorilor intră şi pompierii, precum
şi alte categorii de forţe care participă la intervenţie.

ANEXA NR. 8

126
 TIMPII DE SIGURANŢĂ LA FOC ŞI TIMPII OPERATIVI DE INTERVENŢIE
- Definire şi factori de evaluare -

_______________________________________________________________
Nr.
crt. Timpul şi definirea acestuia Notaţia Factori de evaluare

_________________________________________________________________________________

0 1 2 3
_______________________________________________________________

A. Timpii de siguranţă la foc

1. Timpul de aprindere - durata în care, în Ta - clasele de combustibilitate au grad de pericu-

anumite condiţii, un material trece de la
starea normală la starea de combustie
producând izbucnirea a incendiului
lozitate a materialelor şi a substanţelor
existente.
- energia termică dezvoltată de sursele de
aprindere, frecvenţa şi durata de acţiune a
acestora;
- existenţa împrejurărilor care pot determina
izbucnirea incendiului;

2. Timpul normalizat de evacuare - Tne - numărul, dimensiunile (gabaritul) şi alcătuirea

intervalul scurs de la înştiinţarea utiliza-
torilor până la părăsirea construcţiei de
traseelor şi
către aceştia sau/şi până la adăpostirea
lor în spaţii de refugiu prevăzute şi
amenajate.
căilor de evacuare;
- dispunerea căilor de evacuare, a
marcarea acestora;
- lungimea căilor de evacuare şi vitezele de
deplasare;
- fluxul (debitul) globul de evacuare;
- capacitatea de evacuare a căilor existente;
- existenţa şi funcţionarea iluminatului de
siguranţă;

- aptitudinea persoanelor de a se evacua.

3. Timpul de supravieţuire - perioada în Tsv - nivelurile de performanţă privind
rezistenţa şi
care persoanele aflate într-o încăpere stabilitatea la foc a construcţiei
(instalaţiei);
sau într-un refugiu pot supravieţui după - nivelurile de siguranţă a încăperii sau
refugiul
producerea incendiului. în funcţie de:
* izolarea termică faţă de vecinătăţi;
* etanşeitatea la fum, gaze fierbinţi şi la alte
produse nocive;
* stabilitatea la şocuri termice, mecanice şi la
presiuni;
* existenţa iluminatului de siguranţă;
* realizarea sistemului de comunicare cu
forţele de intervenţie (pentru informare,
îndrumare şi evitarea panicii);

127

4. Timpul de siguranţă a căilor de evacuare
perioada minimă de supravieţuire a
persoanelor pe timpul căilor de evacuare.
5. Timpul de siguranţă a refugiilor - perioada
inter-
minimă de supravieţuire a persoanelor pe
timpul staţionării în refugii, indiferent de
asupra
evoluţia incendiilor în exteriorul spaţiilor
respective.
6. Timpul de siguranţă a ascensoarelor de
intervenţie - intervalul scurs de la izbuc-
nirea incendiului până în momentul în
alte
care ascensoarele prevăzute să funcţi-
oneze pe timpul incendiilor pot fi utilizate
ascen-
în condiţii de siguranţă de către ocupanţii
clădirii şi de pompieri.
în
7. Timpul de dezvoltare liberă a incendiului Tdli - echiparea cu instalaţii şi cu sisteme de stin-
intervalul scurs de la izbucnirea incendului
până la intrarea în acţiune a mijloacelor
mijloace
de stingere.
8. Timpul de incendiere totală - intervalul scurs
de la izbucnirea incendiului până în momentul
substan-
în care incendiul a cuprins întreaga construcţie
sau întregul compartiment de incendiu.
- asiguraea condiţiilor de evacuare şi de
salvare a persoanelor înainte de afectarea
funcţiilor lor vitale.
Tsac - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot inter-
veni (căldură, fum, produse nocive etc.) să
nu producă efecte negative excesive asupra
utilizatorilor (anexa nr.3.)
- rezistenţa la foc a construcţiei.
Tsr - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot
veni ( căldură, fum, produse nocive etc.) să
nu producă efecte negative excesive
utilizatorilor (anexa nr.2);
- rezistenţa la foc a consrucţiei;
- etanşeitatea la fum şi la flăcări a încăperilor
şi a refugiilor;
Tsai - nivelurile de performanţă privind rezistenţa
şi stabilitatea la foc a construcţiei (instalaţiei);
- etnşeitatea la fum, la gaze fierbinţi şi la
produse nocive a puţurilor ascensoarelor;
- protecţia la foc a căilor de acces la
soare;
- performanţele tehnice privind siguranţa
exploatare a ascensoarelor;
- siguranţa şi durata funcţionării surselor de
alimentare cu energie electrică a ascensoa-
relor.
gere ( automate sau manuale);
- dotarea serviciului de pompieri cu
mobile şi timpul de începere a intervenţiei.
Tit - densitatea sarcinii termice de incendiu;
- viteza de ardere a materialelor şi a
ţelor combustibile şi cantitatea de căldură
dezvoltată;
- etanşeitatea închiderilor (pereţi,planşee,
protecţii ale golurilor, etc.)
- existenţa sistemelor şi a posibilităţilor de
evacuare dirijată a fumului şi a gazelor
fierbinţi;
- echiparea cu instalaţii de prevenire şi
stingere a incendiilor.
128
 9. Timpul de propagare a incendiului la c-ţii Tpv - căldura degajată de incendiu şi emisia de
vecine - intervalul scurs de la declararea unui
incendiu într-o construcţie până în momentul
incendierii unor construcţii, instalaţii sau
acoperişu-
depozite vecine.
B. Timpii operativi de intervenţie
1. Timpul de alarmare - intervalul scurs de la
(dispozit.)
izbucnirea incendiului până la semnalarea
acestuia printr-un sistem (dispozitiv) automat
de detectare-alarmare sau de către o
persoană.
2. Timpul de alertare - intervalul cuprins întreT2
momentul alarmării în caz de incendiu şi cel
al constituirii formaţiei de marş, în vederea
deplasării la locul evenimentului.
3. Timpul de deplasare - intervalul cuprins
între momentul alertării forţelor destinate
intervenţiei şi sosirea acestora la locul
de
incendiului sau înapoierea la sediu (remiză).
4. Timpul de intrare în acţiune a forţelor
către
scântei şi de alte particule, de materiale
incendiatoare;
- rezistenţa la foc a faţadelor şi a
rilor construcţiilor vecine;
- clasa de combustibilitate a unor materiale
şi substanţe de apropiere;
- existenţa unor căi ascunse de propagare
(canale, fluxuri de cabluri sau conducte
etc.);
- condiţiile atmosferice;
- distanţele până la construcţiile vecine;
- geometria construcţiilor (instalaţiilor).
T1 - nivelul de performanţă a sistemului
de detectare-alarmare (automat sau manual);
- prezenţa persoanei apte să observe şi să
anunţe incendiul.
- distanţa până la cel mai apropiat mijloc de
transmitere a anunţului de incendiu;
- nivelul de performanţă a mijlocului de
comunicare ( transmitere) a anunţului de
incendiu la serviciul de pompieri;
- durata pregătirii pentru deplasare a serviciu-
lui de pompieri (alertarea, echiparea şi
îmbarcarea personalului de intervenţie,
pornirea autospecialelor şi constituirea for-
maţiei de marş, transmiterea ordinului de
deplasare).
T3 - nivelul de performanţă a autospecialelor
(utilajelor) serviciul de pompieri;
- distanţa ce trebuie parcusă de serviciul
pompieri până la locul de izbucnire a
incendiului;
- starea drumurilor, a căilor de acces şi
practicabilitatea acestora;
- condiţiile atmosferice, anotimpul şi intervalul
orar ( ziua, noaptea);
- nivelul traficului (aglomeraţie).
T4 - nivelul de cunoaştere a obiectivului de
129
 concentrate-durata medie de realizare
instruire
a dispozitivului de intervenţie.
accesibilitatea la acesta;
apă, precum şi posibilităţile de alimentare sau
de amplasare a autospecialelor şi utilajelor
mobile;
5. Timpul de răspuns - intervalul cuprins
între momentul alertării forţelor destinate
intervenţiei şi intrarea acestora în acţiune
(realizarea dispozitivului de intervenţie).
6. Timpul de începere a intervenţiei - intervalul
cuprins între momentul apariţiei arderii
şi realizarea dispozitivului de intervenţie.
7. Timpul real de evacuare - intervalul cuprins
între momentul înştiinţării utilizatorilor şi
părăsirea construcţiei de către aceştia.
de
8. Timpul de localizare - intervalul cuprins
(instal.)
între momentul iniţierii în acţiune a forţelor
concentrate şi punerea sub control a
limitelor arderii pe direcţiile de propagare
a incendiului.
personalul de intervenţie şi gradul de
a acestuia;
- locul de izbucnire a incendiului şi
- existenţa, dispunerea şi starea surselor de
- executarea recunoaşterii;
- completarea echipării personalului de
intervenţie cu mijloace de protecţie, în funcţie
de condiţiile specifice;
- tipul şi dimensiunile dispozitivului de
intervenţie;
- categoriile, tipurile şi numărul autospecialelor
şi al utilajelor de intervenţie concentrate şi
al utilajelor de intervenţie concentrate şi
starea acestora.
T5 - sumă a factorilor de la art.2,3 şi 4.
Ts = T2 + T3 + T4
T6 - sumă a factorilor de la art.1,2,3, şi 4;
T6 = T1 + T2
T7 - factorii timpului normalizat de evacuare
(Tne)
- timpul de sosire la faţa locului a forţelor
intervenţie;
- efectele incendiului asupra căilor de
evacuare şi utilizatorilor;
- existenţa şi performanţele mijloacelor
de salvare cu care este echipată clădirea
şi a celor din dotarea serviciilor de pompieri;
T8 - tipul şi complexitatea construcţiei
- tipul de dezvoltare liberă a incendiului;
- echiparea cu instalaţii şi cu mijloace de
prevenire şi stingere a incendiilor;
- dimensiunie incendiului şi direcţiile de
propagare;
- condiţiile atmosferice, anotimpul ori
intervalul orar în care se intervine;
- numărul, tipul şi debitele capetelor de
130

de la autospecialele şi utilajele mobile
de intervenţie, precum şi dispunerea acestora;
9. Timpul de stingere - intervalul cuprins întreT9
momentul localizării şi până la întreruperea
(neutralizarea) completă a arderii, până la
înlăturarea posibilităţilor de reaprindere a
materialelor şi a substanţelor combustibile
sau până la producerea unor fenomene
negative.
10. Timpul de înlăturare a efectelor negative T10
ale incendiului-durata lucrărilor ulterioare
stingerii incediului pentru înlăturarea unor
efecte negative care pot crea la faţa
locului alte riscuri majore.
sau a unor bunuri de valoare deosebită;
11. Timpul de intervenţie - intervalul cuprins T11
între momentul intrării în acţiune a
forţelor concentrate şi finalizarea lucrărilor
ulterioare opririi procesului de ardere.
12. Timpul de retragere - durata operaţiunilor T12
de stingere a dispozitivului de intervenţie
şi de pregătire a forţelor şi a mijloacelor
concentrate pentru deplasarea de la
locul incendiului.
13. Timpul de ocupare al forţelor şi mijloacelor
de intervenţie-intervalul cuprins între
momentul alertării forţelor de intervenţie
şi începerea deplasării acestora la sediu
(remiză).
14. Timpul total de dislocare al forţelor şi
refulare a substanţelor stingătoare adecvate
- fiabilitatea mijloacelor de intervenţie;
- rezistenţa sau stabilitatea la foc a
construcţiei;
- factorii menţionaţi la art.nr.8;
- cantităţile de materiale şi substanţe care
ard şi modul de distribuţie a acestora în spaţiu;
- continuitatea debitării agenţilor de
stingere la parametrii stabiliţi (intensităţi,
presiuni, debite );
- eficienţa mijloacelor de protecţie a perso-
nalului de intervenţie şi fiabilitatea acestora;
- producerea unor evenimente perturbatoare
( de ex. explozii, prăbuşiri, revărsare de
lichide combustibile sau de metale topite
îngheţarea unor porţiuni ale dispozitivului de
intervenţie;
- riscuri remanente stingerii unor incendii,
cum pot fi cele generate de:
* focare ascunse (latente);
* scăpări de gaze combustibile sau toxice;
* agenţi puternic poluanţi, care trebuie
neutralizaţi;
* prăbuşirea iminentă a unor elemente de
construcţii;
- necesitatea căutării unor eventuale victime
- necesitatea continuării răcirii unor elemente
de construcţii sau instalaţii;
- sumă a factorilor de la art.7,8,9, şi 10:
T11 = T7 + T8 + T9 + T10
- dimensiunile şi complexitatea dispozitivului
de intervenţie;
- refacerea plinului cisternelor cu apă;
- condiţiile atmosferice;
- echiparea şi refacerea personalului de
intervenţie;
- verificarea tehnicii de intervenţie;
T13 - T13 = T5 + T11 + T12
T14 - T14 = T3 + T13
131
 mijloacelor de intervenţie-intervalul cuprins
între momentul alertării forţelor de
intervenţie şi înapoierea acestora la
sediu (remiză).

_________________________________________________________________________________

ANEXA NR.9

Organizarea prevenirii şi stingerii incendiilor pe

locuri de activitate

Nivelul riscului de incendiu: ......................................

A. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor

- Folosirea focului deschis şi fumatul în locurile cu pericol de explozie şi incendiu este
interzisă.
- Nu se admite păstrarea sau amplasarea diferitelor utilaje, mobilier sau alte materiale pe căile
de evacuare, în dreptul accesului spre sursele de alimentare cu apă şi mijloacele iniţiale de stingere a
incendiilor.
- Este interzisă utilizarea în alte scopuri a mijloacelor destinate stingerii şi prevenirii
incendiilor.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Măsuri specifice
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

B. Anunţarea incendiilor
În caz de incendiu se anunţă:
- Serviciul privat de pompieri civili prin telefon nr. __________ sau _____________
- Subunitatea de pompieri militari prin telefon nr.___________ sau _____________
- Conducătorul de unitate prin __________________________________________
- Electricianul de serviciul prin ________________________________________

C. Echipa de stingere
S c h i m b u l
Responsabilitatea I II III
- şef de echipă
- anunţă incendiul
132
 - anunţă electricianul sau întrerupe curentul
electric
- mânuieşte hidrantul
nr. 1
nr. 2
nr. ..
- mânuieşte stingătorul cu spumă, cu praf şi
CO2
- mânuieşte găleţile cu apă
- evacuează materialele *)
- pe traseul I
- pe traseul II
- alte măsuri (mânuirea cortinelor de
protecţie, trape de evacuarea fumului,
drencere etc.)

D. Măsuri de securitate
- a) pentru personal _________________________________________________
_________________________________________________________________
- b) pentru bunuri ___________________________________________________
_________________________________________________________________

E. Schiţa de evacuare **)

__________
*) Pentru sectoarele de activitate unde conform normelor de prevenire şi stingere a incendiilor
se întocmesc planuri de evacuare, nu se completează..
**) Se întocmeşte schiţa încăperii, etajului etc., cu traseele de urmat ( pe diferite culori).

ANEXA NR.10

Plan de evacuare în caz de incendiu

la _______________________
A. Echipa de evacuare
Nr. S c h i m b u l
Crt. Responsabilităţi I II III

1. Şeful echipei
2. Responsabil traseu I
3. Responsabil traseu II

B. Traseul de evacuare şi ordinea evacuării

Traseul Descrierea Personalul şi Ordinea Locul de
traseului materialele ce se evacuării evacuare
evacuează
I
II
III

C. Măsuri şi mijloace de protecţie

a) pentru persoane ___________________________________________
133
 ___________________________________________________________
b) pentru bunuri _____________________________________________
___________________________________________________________

D. Schiţe de evacuare *)
_____________
*) Se întocmeşte schiţa cu traseele de urmat ( în culori distincte )

PLAN DE EVACUARE
a spectatorilor în caz de incendiu
din ______________________

Nr. Căile de Cine anunţă Cine dirijează Cine anunţă Cine răspunde Obs.
Crt. evacuare spectatorii evacuarea pompierii de manipularea
diferitelor
instalaţii etc.

N O T A: La schiţa pe care se marchează căile de evacuare şi traseele de urmat, se anexează şi

planul obiectivului.

ANEXA NR.11
Unitatea ________________

PERMIS DE LUCRU CU FOC

Nr. _________ din _______

Se eliberează prezentul Permis de lucru cu foc d-lui ____________________________ ajutat de dl

______________, care urmează să execute _______________ folosind ___________________la (în)
___________. Lucrările încep la data de __.__.200_ ora ____ şi se încheie la data de __.__.200_, ora
______.
Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua măsuri:
1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor,
conductelor şi a recipientelor din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază
de_________metri,astfel:_____________________________________
2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor, prin
__________________________________________________________________________
3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează __________________
__________________________________________________________________________
4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi a
condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă;
Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză nr. _____________din __.__.200_,
eliberat de ______________________________ ( acolo unde este cazul).
5. Respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, specifice tehnologiei de
lucru___________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________
6. Asigurarea în zona de lucru a mijloacelor de stingere a incendiilor ______________
__________________________________________________________________________
7. Anunţarea şefului sectorului în care se execută lucrarea despre începerea, întreruperea şi încheierea
acesteia.

134
 8. Controlul măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor se asigură de către dl.
__________________________________________________________________________
9. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către dl. _______________________
__________________________________________________________________________
10. Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la ___________ prin _____________ 11. Alte
măsuri P.S.I. specifice ____________________________________________
__________________________________________________________________________
12. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor
P.S.I._____________________________________________________________________
Responsabili Numele şi prenumele Semnătura
__________________________________________________________________________
Emitentul_____________________________________________________________
Şeful sectorului în care se execută lucrările
__________________________________________________________________________
Executanţii lucrărilor cu foc
__________________________________________________________________________
Serviciul privat de pompieri civili
__________________________________________________________________________

ANEXA NR. 12

SCENARIU DE SIGURANŢĂ LA FOC

A. CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI
( INSTALAŢIEI TEHNOLOGICE )

1. Date de recunoaştere:

* Denumire construcţie ( instal.):

amplasat în jud./sect. localitatea : str. nr. tel.
cod poştal

* Beneficiar
cu sediul în jud./sect. localitatea: str. nr. tel.
cod poştal

* Destinaţia construcţiei (instal.):

având funcţiuni:
. principale:
. secundare:

* Categoria de importanţă a construcţiei:

* Clasa de importanţă a construcţiei:

* Tip şi particularităţi specifice construcţiei:

- civilă ( înaltă, foarte înaltă, obişnuită);
- de producţie şi/sau depozitare (monobloc, blindată, obişnuită);
- cu funcţiuni mixte ( civile - producţie - depozitare );
135
 - arie construită - Ac = mp;
- arie desfăşurată - Ad = mp;
- nr. compartimente de incendiu: ariile compartimentelor de incendiu: mp;
- regimul de înălţime al construcţiei (compartimentelor ) S+P+M+E ( m înălţime faţă de
teren/carosabil);
- volumul construcţiei ( compartimentelor de incendiu) mc.

* Utilizatorii construcţiei:
- oameni ( capacitate maximă simultană):
- persoane în clădire (compartiment);
- persoane pe niveluri:
.S = pers.
.P = pers.
. E1 = pers.
.E2 = pers.

.Ex = pers.
- animale ( capacitate maximă simultană):
- în clădire;
-pe niveluri;
- tip şi capacităţi de depozitare ( pentru depozite );
- caracteristici ale proceselor tehnologice (pentru producţie);

* Numărul căilor de evacuare:

( şi după caz, al refugiilor)

B. NIVELURILE CRITERIILOR DE PERFORMANŢĂ ŞI TIMPII DE SIGURANŢĂ LA

FOC ASIGURAŢI CONFORM REGLEMENTĂRILOR TEHNICE

1. Riscul de incendiu (categoria de pericol): determinat în funcţie de :

- densitatea sarcinii termice:
- clasele de combustibilitate şi periculozitate ale principalelor materiale şi substanţe utilizate
în clădire:
- sursele potenţiale de aprindere:
- împrejurări favorizate producerii incendiilor (după caz):

* Nivelul riscului de incendiu ( categoria de pericol) a construcţiei (compartimentului ) sau instalaţiei

tehnologice:

* Posibilităţi de reducere a riscului de incendiu, după caz, ( potrivit reglementărilor tehnice şi a

condiţiilor funcţionale):

2. Rezistenţa la foc a construcţiei:

* Combustibilitatea şi rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie:

- stălpi, coloane, pereţi portanţi; C min.
- pereţi interiori neportanţi; C min.
- pereţi exteriori neportanţi: C min.
- grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terase: C min.
136
 - acoperişuri autoportante faţă de pod: C min.
- panouri de învelitoare şi suportul continuu
al învelitorii combustibile C min.

* Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei:

* Compartimentul antifoc şi elementele de protecţie a golurilor din pereţi şi planşeele

antifoc:
- pereţi Co min.
- planşee Co min.
- uşi, obloane etc., rez . la foc Co min.

* Măsuri suplimentare de protecţie la foc ( după caz, justificate tehnice):

-
-
-

3. Preîntâmpinarea propagării incendiilor:

* La vecinătăţi şi în construcţie:
- distanţe de siguranţă (măsuri compensatorii când nu sunt asigurate):
- măsuri constructive ( pereţi, planşee şi protecţia golurilor din acestea):
- estimarea timp de propagare a incendiilor la clădirile vecine:
- sisteme de evacuare a fumului (după caz, a gazelor fierbinţi):
4. Comportarea la foc.

5. Stabilitatea la foc: ( estimată în funcţie de cea mai mică rezistenţă la foc a principalelor elemente
structurale prevăzute, respectiv stâlpi, coloane, pereţi portanţi, grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terasă,
acoperişuri autoportante fără pod).

6. Căi de acces, evacuare şi intervenţie:

* Caracteristici tehnice şi funcţionale ale acceselor şi circulaţiilor carosabile:

- dimensiuni ( gabarit );
- trasee;
- realizare şi marcare.

* Caracteristici ale căilor interioare de evacuare a persoanelor:

- alcătuire constructivă: C min.
- protecţia golurilor din pereţii ce le limitează; uşi ; obloane ;
- tipul scărilor:
- forma şi modul de dispunere a treptelor:
- geometria căilor de evacuare:
. lăţime: m;
. înălţime: m;
- timpi de evacuare: sec;
. lungime; m;
- număr fluxuri de evacuare: ;
- existenţa iluminatului de evacuare ;
. sursa de alimentare de rezervă; ;
- marcare căi de evacuare; ;
137
 - timp de siguranţă pe căile de evacuare: min.
- timp de supravieţuire în căile de evacuare: min.

* Ascensoare de intervenţie:
- capacitate ; kg:
- număr ;
- caracteristici: ;
- amplasare: ;
- posibilităţi de acces: ;
- sursă de alimentare de rezervă: ;
- timp de siguranţă a ascensoarelor: ; min.
- timp de supravieţuire: ; min.

C. ECHIPAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A

INCENDIILOR

7. Echipare şi dotare cu:

* Sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu;

- tip;
- acţionare;
- timp de alarmare: sec.
- timp de alertare: sec.
- zone protejate:
-

* Sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor:

- tip ( apă, gaze, spumă, pulberi):

- acţionare ( automată, manuală):
- debit:
- presiune:
- rezervă:
- surse de alimentare:
- timp teoretic (normat) de funcţionare: min.
- zonele, încăperile, spaţiile, instalaţiile echipate cu astfel de instalaţii:

* Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte şi mijloace iniţiale de intervenţie:

- tip:
- număr;
- mod de amplasare ( funcţie de parametrii specifici):
. arie maximă: mp;
. clase de incendiu: .

138
 D. CONDIŢII SPECIFICE PENTRU ASIGURAREA INTERVENŢIEI

* Surse de alimentare:

- cu apă ( rezervoare, bazine, râuri, iazuri, lacuri, mare):

- alte substanţe de stingere;
- poziţionare racorduri de alimentare cu energie electrică;
- asigurarea servicului de pompieri ( când este obligatoriu), respectiv:
. categoria serviciului:
. dotarea acestuia ( mijloace mobile de intervenţie şi salvare):

- zone, încăperi şi spaţii în care sunt necesare produse de stingere şi echipamente speciale:
- tip;
- cantităţi: mc (tone);
- starea acestora: ( solidă, lichidă, gazoasă);
- tipul echipamentului de protecţie;

E. CONCLUZII ŞI MĂSURI TEHNICO-ORGANIZATORICE

* Condiţii şi măsuri necesare a fi luate:

- aprecierea încadrării în nivelurile de performanţă:
- propuneri de îmbunătăţire a parametrilor şi nivelelor de performanţă:
* Evidenţierea condiţiilor şi recomandărilor ce trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de
aparate împotriva incendiilor:

Întocmit,
Data: __.__.____

ANEXA NR. 13

PLANUL DE INTERVENŢIE
- Structura cadru -

1. Date de identificare * reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă

* denumirea agentului economic şi alte substanţe stingătoare;
sau a instituţiei; * rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de
* sediul, număr de telefon, fax, protecţie a personalului de intervenţie;
* profilul de activitate. * reţelele şi racordurile de alimentare cu energie
2. Planul general al unităţii electrică, agent termic, gaze şi alte fluide (la
pe care se marchează: scară), combustibile;
* amplasarea clădirilor, inst. * reţelele de canalizare;
tehnologice şi a depozitelor în incintă; * vecinătăţile;
* căile de acces şi de intervenţie 5.Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu,
din incintă şi cele adiacente acesteia; exterioare unităţii:
3. Concepţia de organizare şi de *reţele de alimentare cu apă;
desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu: * debite;
139
 - concluzii privind intervenţia, rezultate * presiuni;
din scenariul de siguranţă la foc sau din * amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor
evaluarea capacităţii de apărare împotriva faţă de incinta unităţii;
incendiilor; *alte surse artificiale sau naturale de apă;
* particularităţi tactice de intervenţie - felul şi capacitatea acestora;
pentru: - platforme (puncte) de alimentare şi distanţele
- evacuarea utilizatorilor (persoane şi, faţă de unitate.
după caz, animale sau bunuri), acordarea 6.Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice
primului ajutor şi protejarea bunurilor sau platforme de depozitare (la scară), pe care se
periclitate; marchează ori se înscriu date privind:
- localizarea la lichidarea incendiilor; *destinaţia spaţiilor (încăperilor);
- protecţia personalului de intervenţie; * suprafaţa constriută şi aria desfăşurată;
- protecţia vecinătăţilor; *regimul de înălţime (numărul de niveluri);
- înlăturarea efectelor negative majore *numărul de persoane care utilizează construcţia
produse de incendiu; pe niveluri şi pe total;
4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: *căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie;
: * serviciul propriu de pompieri civili (dotare *natura materialelor şi a elementelor de încadrare);
construcţii;
* nivelurile criteriilor de performanţă privind
* servicii de pompieri civili cu care se siguranţa la foc, asigurate;
cooperează (categoria, localitatea, distanţa, *instalaţiile utilitare aferente;
itinerariul de deplasare, telefonul sau alte *instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele
mijloace de alarmare şi alertare ); de prevenire şi stingere a incendiilor cu care este
* subunitatea de pompieri militari de raion echipată;
(localitatea, distanţa, itinerariul de deplasare, *dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.
telefonul sau alte mijloace de alarmare şi NOTĂ:
alertare); - În cazul agenţilor economici şi al instituţiilor
*alte forţe cu care se cooperează şi modul având numai construcţii, instalaţii tehnologice
de anunţare (ambulanţa, protecţia civilă etc.) sau platforme de depozitare cu risc mic (redus)
de incendiu şi care nu se încadrează în cate-
goriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli
aglomerate ori cu aglomerări de persoane
şi fără depozite de mari valori, nu este obliga-
torie întocmirea planurilor detaliate prevăzute
la pct.6 din structura-cadru. În aceste situaţii,

în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice

şi al platformelor de depozitare, marcate în
planul general al incintei unităţii (pct.2.) ori într-un
tabel separat, se înscriu suplimentar:destinaţia,
suprafaţa, numărul de niveluri, gradele de rezis-
tenţă la foc sau nivelurile de stabilitate la foc,
şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.
- O copie autentificată (avizată) de pe planul de
intervenţie se pune la dispoziţie brigăzii sau gru-
pului de pompieri militari, pentru efectuarea re-
cunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru pune-
rea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor,
aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în
situaţiile de urgenţă publică, în caz de incendiu
140

MIJLOACELE TEHNICE
de prevenire şi stingere a incendiilor
- Categorii principale -
1. Pentru echiparea construcţiilor,
a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor
amenajate:
a) sisteme, instalaţii, aparate şi dis-
pozitive, alarmare şi alertare în caz de in-
cendiu
b) sisteme, instalaţii şi dispozitive
de limitare şi stingere a incendiilor
c) stingătoare şi alte aparate de
stins incendii;
2. Pentru dotarea serviciilor de
pompieri, constituite de agenţi economici,
instituţii şi consilii locale:
a) autospeciale pentru stingerea
incendiilor;
b) autospecialele auxiliare de
intervenţie;
c) nave pentru stingerea incendiilor
d) trenuri pentru stingerea incendiilor;
e) aeronave de intervenţie la incendii;
f) motopompe şi alte utilaje;
3. Pentru întreruperea procesului de
ardere a materialelor şi sustanţelor combus-
tibile sau pentru protecţia celor din apropierea
ori de alte dezastre.
ANEXA NR.14
b) spumanţi;
c)pulberi stingătoare;
d) abur;
e) gaze inerte;
f)agenţi stingători sau
neutralizatori, special;
4. Pentru protecţia personalului
de intervenţie.
a) echipament de protecţie la
temperatură, şocuri mecanice
şi la umiditate;
b) aparate, măşti şi alte mijloace de
protecţie a căilor respiratorii;
c) centură şi alte accesorii de
siguranţă;
d) scule şi accesorii de protecţie
la electrocutare;
e) mijloace de iluminat;
f) aparatură de comunicaţii;
g) echipament, aparatură, vaccinuri
şi instrumentar de protecţie
specială împotriva efectelor
agenţilor chimici, radioactivi sau
biologici;
141
focarului. h) aparatură de detectare a
a) apă; concentraţiilor explozive sau a
prezenţei unor substanţe nocive.

142
 ANEXA NR.15

DOMENIUL ŞI EFICIENŢA PRODUSELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

Focare de incendiu :
Produse de Materiale solide a Lichide combustibile Gaze Metale Observaţii
stingere căror ardere sau materiale solide combustibile piroforice
formează jar care se topesc uşor
(CLASA A) (CLASA B) (CLASA C) (CLASA D)
Apă Eficient Eficienţă limitată Eficienţă limitată Interzisă Cu aditivi se pot folosi şi în spaţiile în care
pulverizată ( E) (EL) (EL) utilizarea temperatura coboară până la -150C.
Spumă EL Eficient EL Nu se Interzisă utilizarea în cazul echipamentelor
chimică recomandă electrice sub tensiune (pericol de electro-
cutare).
Spumă EL E EL Nu se Interzisă utilizarea în cazul echipamentelor
mecanică recomandă electrice sub tensiune (pericol de electro-
cutare). Pentru alcooli se utilizează spume
mecanice speciale.
Dioxid de Eficientă numai Eficientă numai în Eficienţă Eficienţă limitată pentru echipamente
carbon în spaţii închise spaţii închise limitată (EL) electrice.
Pulbere EL E EL E* Pentru fiecare metal piroforic se utilizează un
anumit tip de pulbere.
Haloni sau EL E EL EL Eficient pentru echipamente electrice şi
înlocuitori electronice.

143
 ANEXA NR.16

STINGATOARE
CLASIFICARE ŞI IDENTIFICARE

Nr. Stingător cu Capa-citate Simboli- Culoarea Temperatura la Observaţii

crt. zare de fond a care se poate
etichetei păstra
0 1 2 3 4 5 6
1 Apă 10 l AP10 Albastru +4......+60 * cu aditiv
pulverizată -15......+60*
2 Spumă 9l SC 9 Galben +4......+60
chimică 90 l SC 90 Galben +4......+60
180 l SC 180 Galben +4......+60
3 Spumă 1,5 l SM 1,5 Galben +4......+60 * cu aditiv
mecanică -15.....+60*
3l SM3 Galben +4......+60 SA se poate folosi în
(SA 3) -15.....+60 loc de SM (spumă
aeromecanică)
5l SM 5 Galben +4......+60 SA se poate folosi în
-15.....+60* loc de SM (spumă
aeromecanică)
6l SM 6 Galben +4......+60 SA se poate folosi în
-15.....+60* loc de SM (spumă
aeromecanică)
9l SM 9 Galben +4......+60 SA se poate folosi în
-15.....+60* loc de SM (spumă
aeromecanică)
50 l SM 50 Galben +4......+60 SA se poate folosi în
-15.....+60* loc de SM (spumă
aeromecanică).
Transportabil
4 Dioxid 1 kg G1 Negru -20 .....+55
de carbon 2 kg G2 Negru -20 .....+55
3 kg G3 Negru -20 .....+55
5 kg G5 Negru -20 .....+55
6 kg G6 Negru -20 .....+55
10 kg G 10 Negru -20 .....+55
21 kg G 21 Negru -20 .....+55 Transportabil

5 Pulbere 1 kg P1 Alb -20 .....+55
1,5kg* P 1,5 Alb -20 .....+55 *Opţional
2 kg P2 Alb -20 .....+55
3 kg P3 Alb -20 .....+55
5 kg * P5 Alb -20 .....+55 *Opţional
6 kg P6 Alb -20 .....+55
10 kg P 10 Alb -20 .....+55

0 1 2 3 4 5 6
144
 12 kg P 12 Alb -20 .....+55
20 kg P 20 Alb -20 .....+55
50 kg P 50 Alb -20 .....+55
125 kg P 125 Alb -20 .....+55

NOTE: 1. În această categorie nu sunt incluse stingătoarele cu pulberi speciale pentru metale piroforice.
Stingătoarele nu pot fi reîncărcate decât cu pulberea (pulberile) omologate sau avizate.
2. Stingătoarele cu haloni sau înlocuitori realizate în ţară sau importate, nu au fost incluse în anexă
deoarece este interzisă utilizarea lor.
3. Utilizarea altor tipuri de stingătoare se poate face pe măsura realizării, avizării şi agrementării lor.

145
 ANEXA NR. 17

NORME DE DOTARE A SPAŢIILOR CU MIJLOACE TEHNICE DE PRIMĂ INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INCENDIU

Nr. Destinaţia Unit. Denumirea mijloacelor tehnice de primă intervenţie Observaţii

crt. încăperii de Stingătoare
măs. Portabile cu Transportabile cu Alte
Apă Spumă Pulber Diox Spumă Pulbere Diox mijloac
e id id e
pulveri Chimic Mecani de Chimi Mecani de
zată ă că Nr./ca carb că că Nr./cap. carb
(m2) Nr/capa Nr/cap. Nr/cap. p. on on
cit.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
A. Încăperi comune
mai
multor sectoare de
activitate.
A1 Încăperi în care se 150 1-SM 1-P6 NOTA
utili- 6* 4
zează sau 300 m2
manipulează
substanţe a căror
tem-
peratură de
inflama-
bilitate este sub
146
 45oC
A2 Încăperi în care se 150 1- AP 1-SM 1-P6 *stingătoarel
pre- 10 6* e SM6 se pot
lucrează sau înlocui cu
depozi-tează SC9
materiale
combustibile
(tâmplării,
cizmării, croitorii,
decoruri, recuzite
etc.)
A3 Încăperi în care se 200 2-
pre-lucrează sau SM6*
depozi-tează
materiale incom-
bustibile (forje,
fero-nerii, sudură,
lăcătuşe-rii etc.)
A4 Garaje şi parcaje 150 1- (1- 1-SM50* -NOTA *SM50 se
SM6 SC90) 5 poate înlocui
500 m2 pentru cu SC90
10
locuri
de
parcare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
A5 Laboratoare foto şi 150 1-SM6 1-P6 NOTA *pentru
ateliere 4* ateliere de
300 m2 producţie
147
A6 Biblioteci şi 150 1-AP10 1-P6 1 P20
depozite de cărţi 500 m2
A7 Arhive 150 1-AP10 1-SM6 1- 1 P20
G6 500 m2
A8 Vestiare 200 - 2-AP10 (2- *stingătoarel
250 P3)* e din
paranteză pot
înlocui pe
cele AP.
A9 Încăperi 200 - 1-P6* *sau unu la
administrative 250 fiecare 20 m
de coridor
A1 Spălătorii, bucătării 200 1-P6
0
A1 Încăperi pentru 200 - 1-P6
1 alimentare publică 250
A1 Centrale termice 200 1-SM6 1-P6 NOTA
2 4
300 m2
A1 Staţii de 150 1-P6
3 acumulatori
A1 Centrale telefonice 150 1 G6
4
A1 Galerii şi tuneluri 150 1-
5 de cabluri G6
A1 Podurile 150 1- NOTA *se poate
6 combustibile ale SM6* 4 înlocui cu
construcţiilor 600 m2 SC9
A1 Subsoluri 200 1-SM6 1-P6
7 tehnologice
B Muzee şi expoziţii
B1 Cu exponate 200 1-SM6 (1G *numai
combus-tibile 3)* pentru
exponatele de

148
 valoare. H3
se poate
înlocui cu
G3.
B2 Cu exponate 250 1- 1- *cel puţin 2
necom- SM6* G6* pentru fiecare
Bustibile încăpere
C Săli de festivitati,
amfiteatre, săli de
spectacole
C1 Sala 200 1- *cel puţin 2
SM6* pentru fiecare
sală
C2 Vestibul,foaier,buf 250 1- *cel puţin 1
et SM6* pentru fiecare
încăpere
C3 Scena şi anexele 50 1- *cel puţin
scenei SM6* pentru 2
fiecare scenă
C4 Galerii de 10 ml 1-P3
lucru,culise
C5 Încăperi de serviciu 200 1-SM3 1-P3
aferente sălilor

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

C6 Spaţii tehnice 1-P3* *cel puţin 1

pentru fiecare
grup de
reflectoare
149
 amplasate la
niveluri
diferite sau în
spaţii diferite
D Edituri,
poligrafie,multipli
cări, legăorii,
cartonaje
D1 Multiplicări, 200 1-SM6 1-
legătorii G6
D2 Spaţii de pregătire 200 1-SM6 1 - P6
a formei 500
m2
D3 Spaţii de tipar înalt, 150 1-SM6 1-P6 1 P 20
tipar plan şi tipar 500 m2
adânc
D4 Spaţii de gazete 150 1-SM6 1-P6
rota-tive de ziare
D5 Atelier 150 1-SM6 1-P6
stereotipie,masă
plastică şi închis
forme
D6 Spaţii legătorie 150 1-
G6
D7 Spaţii legătorie de 150 2- *se pot folosi
artă G3* H3
D8 Atelier turnat valuri 150 2-
G6
D9 Atelier balotat 150 1-AP10 1-SM3 (1- 1- *dacă
hârtie, depozite şi SC90)* SM50 depăşeşte 500
rampe * m2 . SM50 se
poate înlocui
cu SC90.

150
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
E Cabine de 1-AP10 2- NOTA *cel puţin 1 -
proiecţie filme G3* 5 G3 pentru
fiecare
încăpere
anexă.
F Spaţii de execuţie 200 1-AP10 1-SM3 1- 1P50
artis-tică şi artă G3 500m2
populară

NOTE:1. Stingătoarele trebuie să fie omologate sau avizate de IGCPM.

2. Capacitatea stingătoarelor înscrise este minimă.
3. Orice stingător din tabel poate fi înlocuit numai cu stingătoare care au cel puţin aceeaşi capacitate de stingere.
4. Ladă cu nisip de 0,5 m3 şi o lopată.
5. Pătură de incendiu 2x2 m.
6. Butoi cu 200 l apă şi 2 găleţi, se prevăd după uz la 200 m2, în spaţii care nu sunt echipate cu hidranţi interiori de incendiu.

Observaţie: Alte mijloace tehnice de primă intervenţie în caz de incendiu fabricate în ţară sau străinătate, pot fi folosite pe măsura realizării, avizării şi agrementării
lor.

151
 ANEXA NR.18

C O M P L E T Hi

(de dotare a hidranţilor de incendiu interiori)

Nr. Denumirea accesoriilor U.M. Cantitatea

crt.
1 Furtun tip C. (  50 mm ) sau, după caz tip B ( 75 m Max. 20
mm ) cu racorduri de asamblare şi garnituri de *)
etanşare.
2 Ţeavă de refulare de mână simplă sau cu robinet tip buc. 1
C sau, după caz B, conform STAS sau cu ajutaje de
pulverizare acolo unde s-a stabilit astfel.

Se recomandă ca furtunul hidranţilor de pe scenele sălilor de spectacole

să nu depăşească lungimea de 10,00 m.

C O M P L E T He

(de dotare a hidranţilor de incendiu exteriori de înaltă presiune)

Nr. Denumirea accesoriilor U.M. Cantitatea

crt.
1 Chei pentru racorduri A.B.C. buc. 2
2 Feşi pentru furtun tip B buc. 1
3 Ţevi refulare tip B buc. 2
4 Hidranţi portativi tip B cu 2 robinete - 1
5 Chei pentru hidranţi şi mufe buc. 1
6 Furtun de refulare cauciucat tip B ( 75 mm) cu *)
racorduri şi garnituri pentru asamblare şi etanşare,
în role de câte 20 m.l. m.l.

*) În funcţie de ipotezele de stingere.

ANEXA NR.19

COMPLETUL
de dotare a posturilor de incendiu
152
 Nr. DENUMIREA
crt. MIJLOACELOR U.M. CANTITATEA

1 Găleţi de tablă vopsite în culoarea roşie şi

cu inscripţia “ găleata de incendiu nr. “
buc. 2
2 Topoare târnăcop buc. 2
3 Răngi de fier buc. 2
4 Căngi cu coadă buc. 2
5 Stingătoare portative de tipul prevăzut în
tabela de dotare (anexa nr. 17)

buc. 2
6 Stingătoare carosabile cu spumă, CO2 sau
praf şi CO2 adecvate procesului tehnologic
sau unde se depozitează substanţe la a
căror stingere se întrebuinţează astfel de
aparate conform anexa 17.
buc. 2

ANEXA NR. 20

N O M E N C L AT O R U L

verificărilor ce se execută la mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

Nr. Obiectivul urmărit de Condiţia în care se execută Periodicitatea

crt. încercare şi control

I. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

a) CENTRALA DE AVERTIZARE

1 Starea de funcţionare în Prin acţionare de la fiecare Lunar

ansamblu a instalaţiilor punct de alarmare

b) DETECTOARE DE FUM

2 Condiţiile de mediu în zonele Prin control în instalaţie Săptămânal

unde sunt instalate
(umiditate, praf) cu luarea
măsurilor de remediere a
situaţiei
3 Starea de funcţionare Prin simularea de incendiu Trimestrial
individuală a fiecărui detector conform instr. furnizorului.
153
 de fum şi a instalaţiei
automate de avertizare în
ansamblu.

c) DETECTOARE DE TEMPERATURĂ

4 Starea de funcţionare (cu Prin simularea de incendiu Trimestrial

excepţia sesizoarelor de (cu sursă de raze infraroşii
temperatură de la conf.instr.furnizor.)
transformatoare)

II. INSTALAŢII DE STINGERE

a) HIDRANŢI INTERIORI
1 Aspectul exterior, dacă Prin control vizual În fiecare schimb
inventarul corespunde
completului funcţionare
2 Valoarea presiunii la hidranţiiPrin citirea indicaţiilor Săptămânal
din punctul cel mai înalt sau manometrelor ( cu pornirea
îndepărtat. pompelor de incendiu în
treapta a-2a dacă este
cazul)30.
3 Verificarea funcţionării Cu apă sub presiune Semestrial primăvara-
efective toamna

b) HIDRANŢI DE INCENDIU EXTERIORI

1 Verificarea funcţionării Cu apă sub presiune semestrial primăvara-
efective toamna
2 Determinarea presiuni şi a În special la hidranţii de Semestrial primăvara-
debitului capăt toamna
3 Etanşeitatea valvei principale Prin examinarea hidrant. Sub Idem
presiune în poziţia închis.
4 Etanşeitatea valvei de Prin examinarea hidrant. Sub Idem
drenare. presiune în poziţia deschisă şi
capacul hidrantului pus.
5 Protecţia contra îngheţ Prin control vizual Anual toamna

c) INSTALAŢII DE SPRINKLERE DRENCERE ŞI APĂ PULVERIZATĂ

1 Starea exterioară a Prin control vizual În fiecare schimb
instalaţiilor
2 Funcţionarea efectivă a Prin punerea în funcţiune a În fiecare schimb
instalaţiei, realizarea instalaţiei. Lunar
distribuţiei necesare a
jeturilor de apă.
3 Disponibilitatea de Prin pornirea pompelor şi Lunar
funcţionare a instalaţiei şi punerea sub presiune a reţelei
realizarea presiunii necesare de alimentare cu apă cu vane
în reţea. manuală spre linia de
distribuţie a apei închisă.
154
4 Formarea suprafeţei de prin punerea în funcţiune a Semestrial primăvara şi
pulverizare realizată de întregii instalaţii, acolo unde toamna.
diuze. Funcţionarea acestora. condiţiile permit.
Realizarea presiunii necesare
la duzele de pulverizare.
Asigurarea necesarului total
de apă.

d) INSTALAŢII DE STINGERE CU ABUR

1 Starea exterioară a instalaţiei Prin examinarea vizuală şi În fiecare schimb.

de aducţiune şi a drenării
acestuia.
2 Starea ventilului din
exteriorul clădirii pt.
deschiderea aburului.
3 Funcţionarea efectivă a
instalaţiei.
întreg. Parametrilor aburilor.
Prin examinarea vizuală. Idem
Prin deschiderea vanei şi Semestrial
inundarea cu abur a
obiectivului (la obiectivele
care permit acest lucru)

e) INSTALAŢII DE STINGERE CU SPUMĂ

1 Starea exterioară a instalaţiei Prin control vizual. Săptămânal.

şi presiunea apei la diuza
amestecului.
2 Funcţionarea efectivă a Prin stabilirea unui traseu de Anual.
întregii instalaţii pt.fiecare evacuare a spumei în
generator de spumă. exterior.

f) INSTALAŢII DE STINGERE CU DIOXID DE CARBON ŞI ALTE

1 Funcţionarea armăturilor de Conf. instr.furnizorului. Conform instr.
comandă, a dispozitiv.de furnizorului.
alarmă etc.

2 Funcţionarea Idem Idem

dispozitiv.anexe:instalaţii de
ventilaţie, de închidere şi
blocare uşi, clapete,
semnalizare, etc.
3 Etanşeitatea camerei care se Prin control vizual. Anual.
inundă cu gaz inert.
4 Funcţionarea efectivă a Prin descărcarea unei singure La 2 ani
instalaţiei cu excepţia butelii.
instalaţiilor de evacuare a H.2
155
 din generator
5 Starea de umplere a buteliilor Prin cântărire butelia la care Trimestrial.
cu gaz inert. se constată o scăder netă de
10% va fi înlocuită.

III. MIJLOACE DE STINGERE

g) STINGĂTOARE CU SPUMĂ CHIMICĂ

1 Controlul orificiului să nu fie Prin control vizual Lunar.

înfundat
2 Prezenţa etichetelor cu data Idem Idem
încărcării şi verificării
3 Eficacitatea soluţiilor Prin proba soluţiilor La 6 luni şi la 1 an de la
încărcare.Trimestrial
prin sondaj la1-3
stingătoare din cele
încărcate la aceeiaşi
dată.

h) STINGĂTOARE CU DIOXID DE CARBON ŞI PULBERE

1 Prezenţa etichetei de Control vizual Lunar

încărcare
2 Starea efectivă de încărcare Prin cântărire Trimestrial
- portabile Lunar
- carosabile

3 Umiditatea şi aglomerarea Prin examinarea prafului Semestrial

prafului

i) REZERVOARE DE APĂ INCENDIU

1 Menţinerea nivelului. Prin control în instalaţie. Zilnic.

verificarea etanşeităţii
armăturilor şi racordurilor.
2 Funcţionarea ventilelor cu
plutitor şi a indicatoarelor de
nivel.
3 Nivelul depunerilor în
rezervor şi curăţirea
depunerilor.
Prin simularea variaţiei Săptămânal.
nivelului.
Prin golirea rezerv. Cu La 1-4 ani în funcţie de
luarea măsurilor de asigurare depuneri.
intervent.

j) HIDROFOARE LA INSTALAŢIILE DE APĂ INCENDIU

1 Asigurarea presiunii de lucru Citirea indicaţiilor În fiecare schimb.

stabilite. manometrelor.
2 Indicaţia corectă a Prin purjarea manometrelor Idem

156
 manometrelor pe partea de
aer.
3 Funcţionarea supapelor de Prin ridicarea presiunii Lunar
siguranţă. conf.instr.ISCIR.

k) STAŢII DE POMPARE PENTRU APĂ DE INCENDIU

1 Disponibilitatea de Prin punerea în funcţiune Săptămânal.
funcţionare a pompelor timp de 5 min. a fiecărei
pompe (prin comandă
locală).
2 Funcţionarea sistemului de prin acţionarea de la distanţă Idem
comandă de la distanţă. a comenzilor.
3 Funcţionarea dispozitivelor Idem Idem
de semnalizare la distanţă.
4 Indicaţia corectă a Purjarea manometrelor în Idem
manometrelor pompelor de timpul funcţionării pompelor.
incendiu.

5 Verificarea presiunii de lucru Prin citirea indicaţiilor Idem

a pompelor. manometrelor în timpul
funcţionării pompei.

6.1. POMPE CU MOTOR CU COMBUSTIE INTERNĂ

1 Disponibilitatea în Punerea în funcţiune de 5 Săptămânal

funcţionare.
2 Indicaţia corectă a
manometrelor pompelor.
3 Verificarea presiunii de lucru
a pompelor.
minute ( dacă prospectul
pompei nu indică altfel)
Prin purjarea manometrelor Idem
în timpul funcţionării.
Prin citirea indicaţiilor Săptămânal.
manometrelor în timpul
funcţionării pompelor.

IV. MIJLOACE DE PROTECŢIE

m) UŞI REZISTENŢE LA FOC

1 Menţinerea în stare închisă. Cu ocazia controlului Zilnic.

2 Funcţionarea sistemului de Prin manevrarea la închidere Trimestrial.
auto închidere şi deschidere.

n) OBLOANE, CLAPETE, DISPOZITIVE DE DESFUMARE

1 Mod de funcţionare Prin acţionare manuală şi Anual

control vizual

157
 V. SUBSTANŢE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
a) SUBSTANŢE DE PREVENIRE

1 Vopsea ignifugă pt.exterior şi Pierderea masei iniţiale 6 luni,

termospumantă. conf.prevederilor STAS în 1 an după 2 ani.
Caracteristicile substanţelor vigoare.
se verifică de
laborat.specializate
conf.STAS 652 pe baza
epruvetelor sau plăcilor ce se
trimit acestora.
2 Ignifug.textil.capacitatea de Prin analiză în laboratoare
întârziere a arderii şi specializate a epruvetelor a
verificarea menţinerii fiecărui lot ignifugat sau pt.
eficacităţii în timp a fiecare tip de ţesătură.
ignifugării.

b) SUBSTANŢE DE STINGERE

1 Spumogen lichid (gen Prin analiză în laboratoare Anual în primii 2 ani de

spumar Tip I). Verificarea
menţinerii calităţii în timp.
2 Spumogen praf (gen spumar
Tip II.). Verificarea
menţinerii calităţii în timp.
3 Pulberi stingătoare (Pulvogen
special, pulbere de mare
eficacitate
Florex).Verificarea
menţinerii calităţii în timp.
4 Praf unic tip I. şi II.
specializate a unui kg. din
lichidul omogenizat.
Prin analiză în laboratoare
specializate a unei cantităţi
de 0,250 kg din fiecare lot.
Prin analiză în laboratoarele
specializate a unei cantităţi
de 1 kg de pulbere (pe loturi)
în borcan sigilat şi etichetat.
Idem ( 0,50 kg)
la fabricare lot şi din 6
în 6 luni în următorii
ani.
Anual în primii 3 ani de
la fabricarea lotului şi
din 6 în 6 luni în
următorii ani.
La 1 an de la fabricarea
şi din 6 în 6 luni în anii
următori
Idem

NOTA:
Evidenta defecţiunilor şi a lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparaţii se ţine în
Registrul de evidenţă a mijloacelor tehnice de p.s.i. respective, care va avea
structură cadru din Anexa nr. 21.

158
 ANEXA NR.21

REGISTRUL DE EVIDENŢĂ
A MIJLOACELOR TEHNICE DE P.S.I. (structură cadru)

Nr. Data Mod de Verificări, Localizare şi Măsuri Cine a executat Stadiul de Data şi ora Observaţii
crt. operaţiunii manifestare a întreţinere, elemente Cauză luate lucrarea de revizie, soluţionare repunerii în
zi/lună/an/oră defectului reparaţii componente remediere, funcţiune
afectate reparaţie
persoană / firmă

159
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

ANEXA NR. 22

STAS 297/2 – CULORI ŞI INDICATOARE DE SECURITATE

ANEXA NR. 23

SR ISO 6309 – PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

INDICATOARE DE SECURITATE

ANEXA NR. 24

CRITERII DE APTITUDINI FIZICE

RECOMANDATE
LA ÎNCADRAREA POMPIERILOR ANGAJAŢI (vârsta cca. 20 ani)
SAU A POMPIERILOR VOLUNTARI (vărsta sub 35 ani )
IN SERVICIILE DE POMPIERI CIVILI

I. CRITERII

 TALIA - cuprinsă înte -5% şi +10% din valoarea medie

pentru vârsta de 20-30 ani.
 GREUTATEA - cuprinsă între +7-20% din greutatea teoretică,
calculată conform formulei lui BROCA, G(gk) = H(n) - 100
 VEDERE - nu se admite portul ochelarilor sau al lentilelor de
contact;
- acuitatea vizuală centrală minimă:
- fără corecţie 8/10 pentru fiecare ochi sau 9/10 şi 7/10
sau 10/10 şi 6/10;
- cu corecţie 10/10 la fiecare ochi;
- niveluri de ametropie tolerate:
- miopie = -1 dioptrie;
- hipermetropie = +2 dioptrii;
- astigmatism hipermetropic = +2 dioptrii;
- absenţa anomaliilor de câmp vizual;

-absenţa unor antecedente de intervenţie pentru

corectarea miopiei (keratotomie radială);
- absenţa unor tulburări grave de viziune cromatică;
 AUZ - nu se admit aparate de corecţie auditivă;
- acuitate auditivă minimală:
- acumetrie la voce:
- perceperea vocilor într-o conversaţie: > 7 m;
- perceperea vocilor ridicate: > 25 m;

160
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

- audiometrie minimală, pentru una sau ambele

urechi:

128 Hz : - 25 db 2048 Hz : - 30 db
256 Hz : - 25 db 4096 Hz : - 40 db
1024 Hz : - 25 db 6144 Hz : - 45 db
2512 Hz : - 25 db 8192 Hz : - 40 db
 ECHILIBRU - absenţa oricărei tulburări obiective sau subiective de
echilibru.

 PSIHISM - absenţa antecedentelor psihotice;

- absenţa antecedentelor nevrotice;

- integritatea comportamentului emoţional sau

caracterial;
- absenţa alcoolismului;
- absenţa narcomaniei;
 APARAT
LOCOMOTOR - integritatea perechii policar-index;
- absenţa amputaţiilor care să depăşească cea de-a treia falangă la degetele
2,3,4,şi 5.

- absenţa tulburărilor de statică a picioarelor, cu

tulburări de mers:
- picior plat - picior scobit;
- picior carus, picior calgus.
- absenţa scoliozei reale, cu rotaţie a corpilor vertebrali > 15o ( aptitudine
scoliotică care nu permite schimbarea fără dureri).

 APARAT
CARDIO-VASCULAR - absenţa hipertensiunii arteriale cu simptome funcţionale;
- absenţa hipertensiunii arteriale reale, cu sau fără tratament;
- absenţa leziunilor cronice ale miocardului, endocarduui sau pericardului.
 APARAT
RESPIRATOR - absenţa astmului bronşic;
- în cazul antecedentelor de astm, valoarea VEMS nu trebuie să se reducă sub
80%.
 ALTE APARATE
(CONDIŢII) - absenţa epilepsiei;
- absenţa diabetului;
- zaharat, insulino -dependent sau nu;
- renal;
- insipid.
- integritatea peretelui abdominal:
- absenţa herniei:
- inghinale;
- crurale;
- ombilicale;
- liniei albe;
161
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

- absenţa sechelelor de intervenţie:de tip eventraţie.

- absenţa incontinenţei urinare;
- absenţa protezei dentare;
- absenţa perforaţiei timpanului;
- absenţa la femei a sindromului premenstrual, a metroragiei şi menoragiei.

II. PERIODICITATE

Examenele medicale sunt obligatorii şi se execută la intervale de timp în funcţie de vărsta

pompierilor:
- la intervale de 3 ani, pentru vârsta sub 40 ani;
- la intervale de 2 ani, pentru vârsta cuprinsă între 40 şi 50 ani;
- anual, pentru vârsta de peste 50 ani.
____________________________________________________________________________
NOTA: Criteriile de aptitudini fizice sunt recomandate de subcomisia de sănătate din cadrul CTIF.

ANEXA NR.25

DOCUMENTE CONEXE

Legi, hotărâri guvernamentale, ordine ministeriale

Legea 10/1955 Legea privind calitatea în construcţii.

Ordonanţa nr.60/1997 Privind apărarea împotriva incendiilor.
Legea nr. 212/1997 Privind aprobarea Ordonanţei nr.60/1997.
HGR nr.571/1997 Aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte
amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi
stingerea incendiilor.
HGR nr.766/1997 Regulamente privind încadrarea în categorii de importanţă, întreţinere,
exploatare, urmărire în timp şi postutilizare; privind întocmirea şi
păstrarea “Cărţii tehnice “ a construcţiei; privind stabilirea categoriilor de
importanţă a construcţiilor etc.
ORDINUL M.I. nr.775/1998 pentru aprobarea “Normelor generale de prevenire şi stingere a
incendiilor”.
ORDINUL M.I. nr. 1023/1999 pentru aprobarea “Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru
prevenirea şi stingerea incendiilor” –DGPSI - 001
HGR nr.392/1994 Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, proceduri,
echipamente în construcţii.
Reglementări tehnice
P118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.
NP 006 Normativ privind proiectarea sălilor aglomerate cu vizitatori.
CE1 Normativ privind siguranţa în exploatare la clădiri civile.
I.5 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare.
I.5/1 Normativ de exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
I.6 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu
gaze naturale.
162
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

I.6/1 Normativ de exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

I.7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 V.c.a.şi 1500 V.c.c.
I.9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.
I.9/1 Normativ de exploatare a instalaţiilor sanitare.
I.13 - I.13/1 Normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de
încălzire centrală.
I.20. Normativ privind proiectarea şi executarea protecţiei contra trăsnetului.

C.58. Norme tehnice privind ignifugarea materialelor şi produselor

combustibile din lemn şi textil utilizate în construcţii.
C.300. Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.
P.17 Normativ pentru proiectara staţiilor de încărcare a bateriilor de
acumulatoare pentru electrovehicule.

P.E.107 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice.

C1 Prescripţii tehnice I.S.C.R. pentru proiectare, executare, montare,
reparare, instalare, exploatare şi verificare a cazanelor de abur şi
cazanelor de apă fierbinte.
C5 Prescripţii tehnice ISCR pentru proiectarea, execuţia, repararea,
utilizarea şi verificarea recipienţilor, butelii pentru gaze comprimate,
lichefiate sau dizolvate sub presiune.
Standarde

STAS 297/1 Culori şi indicatoare de securitate - Condiţii tehnice generale -

STAS 297/2 Culori şi indicatoare de securitate – Reprezentari.
SR ISO 6309 Protectia impotriva incendiilor. Indicatoare de securitate.
STAS 1478 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale.
Prescripţii fundamentale de proiectare.
STAS 6793 Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la
construcţii civile. Prescripţii generale.
STAS 9072 Măsuri de siguranţă contra incendiilor.Măsuri constructive pentru sobe.
STAS 10903/2 Determinare sarcinii termice în construcţii.
SR EN 50014 Aparatură electrică pentru atmosfere potenţiale
explozive. Prescripţii generale.
SR EN 50028 Echipamente electrice, pentru atmosfere potenţial explozive. Încapsulare
“m”

163
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

ORDIN Nr. 1259 din 10 aprilie 2006

pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare,
avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă
Având în vedere dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru
Situaţii de Urgenţă, emite prezentul ordin:

ART. 1
Se aprobă Normele privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare,
prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Comitetele pentru situaţii de urgenţă organizate la nivelul autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua măsuri de organizare şi
asigurare a activităţilor de înştiinţare şi alarmare în conformitate cu prezentele norme.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în
termen de 30 de zile de la data publicării.

ANEXA 1

NORME
privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în
situaţii de protecţie civilă

CAP. 1
Principii generale

ART. 1
Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării
surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale,
precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.
ART. 2
Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa
producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile
administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;

164
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,

convenţionale şi neconvenţionale.
ART. 3
(1) Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în
continuare Inspectoratul General, sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza
informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie,
inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
(2) Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea situaţiilor
de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de la Statul
Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.
(3) Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează
iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
(4) Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a
norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General
şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe baza planurilor de
cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.
ART. 4
Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei
publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.
ART. 5
(1) Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor
dezastre sau a atacurilor din aer.
(2) Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General şi de serviciile de urgenţă
profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la
structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare
întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care monitorizează sursele de risc.
ART. 6
(1) Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile
administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare prevăzute la
art. 26, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
(2) Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii
prevenirea populaţiei:
a) oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace
şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din
aer sau producerii unor dezastre;
b) autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin
mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru
situaţii de urgenţă;

165
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

c) stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie

creată şi se obţine prin:
(i) menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
(ii) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată
de cel puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer
comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea;
(iii) verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
(iv) readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de
alarmare afectate în urma atacurilor din aer;
(v) intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6 - 10 dB mai mare
decât zgomotul de fond.
ART. 7
Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit,
prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv
prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor
comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu
operatorii de comunicaţii.
ART. 8
(1) În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu
aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau a
operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
(2) Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate
este interzisă.
(3) Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori
economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

CAP. 2
Organizarea şi asigurarea înştiinţării

ART. 9
Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate
permanentă la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice centrale, iar prin unităţile subordonate
organizează şi execută înştiinţarea comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale şi al
municipiului Bucureşti, pe zone şi grupe de înştiinţare, în funcţie de amploarea şi de
intensitatea situaţiei de protecţie civilă.
ART. 10
Înştiinţarea se realizează astfel:
a) Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu
activitate permanentă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului
Bucureşti, denumite în continuare inspectorate judeţene;
b) inspectoratele judeţene înştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale,
al municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate;

166
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

c) structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi

formaţiunilor subordonate, pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele
judeţene, în conformitate cu Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi
alarmare despre situaţii de urgenţă, emisă prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului
General;
d) înştiinţarea structurilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de
Informaţii, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază se
organizează şi se execută conform planurilor de cooperare.
ART. 11
Pentru realizarea înştiinţării se folosesc sisteme şi echipamente ale serviciilor de urgenţă,
precum şi mijloace şi canale puse la dispoziţie de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pe
bază de protocol/plan de cooperare, posturi de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale,
aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial, aparate telefonice din
reţeaua de cooperare organizată de Ministerul Apărării Naţionale [RTP/RMNC*)], căi şi
circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar pe bază de protocol din sistemul
de telecomunicaţii teritorial, staţii şi receptoare radio, receptoare cu frecvenţe fixe,
radiotelefoane din înzestrarea serviciilor de urgenţă profesioniste, precum şi ale agenţilor
economici sursă de risc.
------------
*) RMNC reprezintă Reţeaua Militară Naţională de Comunicaţii.

ART. 12
(1) În scopul transmiterii unitare, eficiente şi oportune a mesajelor, Inspectoratul General şi
inspectoratele judeţene întocmesc scheme de înştiinţare şi alarmare, care cuprind: eşalonul
superior, structuri şi formaţiuni cu care cooperează, autorităţile administraţiei publice centrale
şi/sau locale şi operatori economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizaţi pe grupe de înştiinţare;
mijloace de transmisiuni folosite, timpul de înştiinţare, precum şi alte date necesare asigurării
înştiinţării.
(2) Schemele prevăzute la alin. (1) fac parte integrantă din planul de înştiinţare şi alarmare
întocmit la nivelul fiecărui inspectorat judeţean.
(3) Numărul grupelor de înştiinţare se stabileşte astfel încât să se asigure înştiinţarea
completă şi în timp scurt a structurilor prevăzute prin plan.
(4) Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă, din 6 - 8 corespondenţi, astfel
încât, în cazul transmiterii simultane, calitatea mesajelor să nu fie afectată.
(5) Schemele de principiu, cu organizarea şi asigurarea înştiinţării şi alarmării la nivel
naţional şi judeţean, sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
ART. 13
(1) Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se folosesc staţii
radio, receptoare radio şi radiotelefoane, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare.
Lucrul în reţelele radio de înştiinţare se desfăşoară potrivit prevederilor dispoziţiunii de
comunicaţii, elaborată de Inspectoratul General.
(2) Direcţia comunicaţii şi informatică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor
asigură caracteristicile de lucru radio pentru Inspectoratul General.
167
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

ART. 14
Mesajele de înştiinţare, în principiu, vor fi sub formă scrisă, iar conţinutul lor va fi scurt,
clar şi concis, eliminându-se detaliile care generează confuzii. Inspectoratele judeţene transmit
mesajele prin aparatura de înştiinţare existentă la municipii şi oraşe, iar la comune se va
transmite prin reţeaua radio şi înştiinţare unilaterală pe frecvenţe fixe şi telefonic (fax).
ART. 15
Centrele operative asigură pregătirea şi menţinerea echipamentelor în stare de funcţionare
pentru primirea mesajelor despre pericolul atacurilor din aer şi transmiterea acestora la
organele prevăzute a fi înştiinţate.
ART. 16
În Centrul Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene (COJ) şi al
municipiului Bucureşti şi/sau punctele de comandă, la primirea ordinului de trecere la
intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale, se asigură personal
operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi transmiterea
mesajelor de înştiinţare sau semnalelor de alarmare, după caz. Data, ora şi minutul primirii şi
transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul acţiunilor
de intervenţie.
ART. 17
Centrul Operaţional Naţional planifică, organizează şi desfăşoară lunar antrenamente
privind transmiterea mesajelor de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer şi producerea
dezastrelor cu centrele operaţionale judeţene, al municipiului Bucureşti şi centrele operative
pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă, în conformitate cu Metodologia transmiterii
mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă, aprobată prin ordin al
inspectorului general al Inspectoratului General.
ART. 18
Centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti vor planifica, vor organiza şi vor
desfăşura bilunar antrenamente de înştiinţare a comitetelor judeţene, al municipiului Bucureşti,
locale şi a operatorilor economici din zona de responsabilitate.
ART. 19
În cadrul antrenamentelor se va urmări viabilitatea schemelor de înştiinţare prin realizarea
unor scenarii care au la bază analiza factorilor de risc din zona de competenţă şi încadrarea
activităţilor în timp real.
ART. 20
Inspectoratele judeţene în cadrul convocărilor cu reprezentanţii consiliilor judeţene şi ai
consiliilor locale vor preciza procedurile de înştiinţare şi avertizare a populaţiei de către
autorităţile administraţiei publice locale, verificând periodic modul de organizare a activităţii.

CAP. 3
Organizarea şi asigurarea alarmării

ART. 21
(1) Pentru alarmarea populaţiei se asigură din timp de pace, în localităţi, instituţii publice şi
la operatori economici, sisteme şi mijloace de alarmare.
168
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, conducătorii instituţiilor publice,

patronii şi managerii operatorilor economici sursă de risc, indiferent de forma de proprietate,
prevăd anual în bugetul propriu fonduri pentru cheltuielile necesare desfăşurării activităţilor de
protecţie civilă, potrivit legii.
ART. 22
Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurile de instalare a acestora pentru asigurarea
alarmării localităţilor şi operatorilor economici se stabilesc de către Inspectoratul General în
baza studiilor de audibilitate.
ART. 23
Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează din timp de pace. La trecerea graduală de
la starea de pace la starea de război, prin trepte ale mobilizării, completarea echipamentelor se
realizează conform normelor de înzestrare.
ART. 24
Alarmarea populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizează prin
semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin comunicări
transmise pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, iar în cazul existenţei,
şi prin staţiile de radioficare şi radioamplificare.
ART. 25
(1) Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor
economici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei.
(2) Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de
alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.
a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză
de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a
2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.
b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu
pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5
sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.
c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu
pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3
sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.
d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi
intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune
dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.
ART. 26
După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în:
mijloace acustice şi mijloace optice.
a) Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200 -
500 Hz şi pot fi:
1. mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri,
sirene cu aer comprimat şi motosirene;
2. mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote,
sonerii, claxoane etc.
169
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

b) Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de

alarmare, precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare. Acestea se instalează de
regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură condiţii optime pentru
perceperea semnalelor acustice.
ART. 27
(1) Sistemul de alarmare al unei localităţi sau operator economic, în general, cuprinde:
sirene electrice şi/sau electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de
radioficare şi radioamplificare.
(2) Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor
de spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace
acustice care să producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace
optice.
ART. 28
(1) Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor electrice,
electronice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi operatori economici care au
instalate cel puţin 3 sirene.
(2) Centralele de alarmare prevăzute la alin. (1) se instalează, de regulă, în Centrul
Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti,
punctele de comandă, centrele operative şi dispeceratele operatorilor economici sursă de risc,
în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să îndeplinească condiţiile tehnice pentru
funcţionarea corespunzătoare a acestora.
(3) Centralele de alarmare vor asigura şi acţionarea sirenelor prevăzute a se instala la
primirea ordinului de trecere la intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor
materiale, în conformitate cu precizările instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare.
ART. 29
Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de
telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor,
instrucţiuni de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu
amplasarea mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.
ART. 30
La municipiile reşedinţă de judeţ centralele de alarmare se instalează în centrele
operaţionale ori în punctele de comandă judeţene sau/şi municipale, după caz, astfel încât, în
cazul scoaterii din funcţiune a uneia dintre acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a
localităţii. De asemenea, la municipii şi oraşe, centralele de alarmare trebuie să poată fi
acţionate şi de la punctele de comandă judeţene.
ART. 31
(1) În municipiul Bucureşti centralele de alarmare se instalează în centrul operaţional sau în
punctul de comandă al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă al municipiului. Centralele de
alarmare ale sectoarelor se acţionează de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti.
(2) La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti se
conectează 10 - 15% din sirenele existente în fiecare sector, asigurându-se astfel posibilitatea
acţionării mijloacelor de alarmare din sectoarele la care punctele de comandă de protecţie
civilă respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer.
170
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

ART. 32
În dispeceratele operatorilor economici sursă de risc se vor instala centrale de alarmare cu o
capacitate care să permită acţionarea centralizată a sirenelor electrice, sirenelor electronice,
sirenelor cu aer comprimat existente şi pe cele care se prevăd a se mai instala, asigurându-se în
mod obligatoriu posibilitatea acţionării din centrele operaţionale judeţene.
ART. 33
Centralele de alarmare se conectează pe cât posibil la aparatura de înştiinţare-alarmare în
scopul acţionării lor centralizate de la Inspectoratul General sau de la inspectoratele judeţene.
ART. 34
(1) Acţionarea mijloacelor de alarmare de la centralele de alarmare se asigură pe circuite
telefonice urbane şi interurbane proprii serviciilor de urgenţă profesioniste sau închiriate din
sistemul de telecomunicaţii teritorial.
(2) Circuitele telefonice folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare
instalate la operatorii economici sursă de risc se închiriază de către aceştia, iar pentru cele
aflate la comitetele locale pentru situaţii de urgenţă se închiriază de către consiliile locale.
ART. 35
Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în unele
zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de telecomunicaţii teritoriale,
echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care vor fi prevăzute în normele de
înzestrare.
ART. 36
În funcţie de importanţa localităţii, în vederea realizării măsurilor de protecţie civilă, la nivel
judeţean se constituie rezerve de sirene electrice, electronice şi motosirene în procent de 5 -
10%, în depozitul inspectoratului judeţean, iar la centralele de alarmare în procent de 20 - 25%
faţă de existent.
ART. 37
Pentru transmiterea mesajelor şi semnalelor de alarmare a populaţiei prin posturile centrale
şi locale de radiodifuziune şi televiziune, Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene vor
încheia protocoale de cooperare cu acestea.
ART. 38
În centrele operative ale comitetelor locale, precum şi în dispeceratele operatorilor
economici sursă de risc, care dispun de staţii de radiodifuziune, respectiv de radioamplificare,
pe timpul aplicării măsurilor pentru creşterea graduală a capacităţii de intervenţie se pregătesc
instalaţiile necesare pentru transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă.
ART. 39
Operatorii economici sursă de risc asigură mijloacele de alarmare pentru prevenirea
populaţiei din zonele potenţial a fi afectate.
ART. 40
Zonele probabil a fi afectate în caz de dezastre se stabilesc pe timp de normalitate de către
comitetele judeţene, locale şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi de
operatorii economici sursă de risc, cu acordul inspectoratelor judeţene.
ART. 41

171
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

(1) Alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de barajele
hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu
aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice emise de mijloacele de
alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă şi să fie identice cu cele prevăzute la art.
25.
(2) Pentru noile lucrări hidrotehnice sistemele de alarmare se realizează odată cu executarea
acestora, prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în stare de
funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.
ART. 42
(1) Acţionarea mijloacelor de alarmare deţinute de operatorii economici sursă de risc se
realizează din dispeceratele deţinătorilor sau din locaţiile (amplasamentele) stabilite de aceştia,
precum şi din centrele operaţionale judeţene.
(2) În situaţia când pericolul este iminent, operatorii economici sursă de risc vor alarma
imediat populaţia din arealul de impact prin acţionarea sirenelor din dispeceratele proprii,
informând ulterior despre aceasta centrele operaţionale judeţene.

CAP. 4
Instalarea, întreţinerea, verificarea, repararea şi folosirea mijloacelor de înştiinţare şi
alarmare

ART. 43
Montarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare-alarmare se asigură de către
personal tehnic autorizat, pe baza contractelor sau a convenţiilor legal încheiate, în condiţiile
prevăzute de normele tehnice aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 44
După primirea ordinului de trecere la realizarea măsurilor pentru creşterea graduală a
capacităţii de luptă se interzice executarea exerciţiilor de alarmare publică. Verificarea
funcţionării fiecărui mijloc de alarmare este admisă numai prin impulsuri scurte.
ART. 45
În scopul evitării declanşării accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare,
inspectoratele judeţene, comitetele judeţene şi locale pentru situaţii de urgenţă împreună cu
operatorii de specialitate iau măsuri pentru: asigurarea securităţii mijloacelor sau elementelor
din compunerea sistemelor de alarmare; instalarea filtrelor electrice de siguranţă la circuitele
telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare; accesul unui număr strict limitat de persoane
care să acţioneze nemijlocit mijloacele de alarmare; verificarea şi întreţinerea periodică a
acestora, cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi regulilor de
exploatare de către personalul care acţionează sau întreţine sistemele/mijloacele de alarmare.

CAP. 5
Dispoziţii finale

ART. 46

172
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

(1) Pentru lucrări de dezvoltare şi/sau completare a sistemului de înştiinţare-alarmare pe

teritoriul de competenţă vor fi întocmite studii de audibilitate, fezabilitate şi proiecte tehnice
de către instituţiile abilitate să execute astfel de lucrări.
(2) Documentaţia necesară contractării acestor lucrări va fi prezentată în mod obligatoriu
spre avizare Inspectoratului General - Serviciul înştiinţare, alarmare şi evacuare, cu 30 de zile
anterior lansării formalităţilor legale de contractare (achiziţionare), atât pentru lucrările de
proiectare, cât şi pentru achiziţia directă de echipamente.
ART. 47
Dotarea cu sisteme de alarmare se realizează la propunerile inspectoratelor judeţene, prin
finanţare de către consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Pentru operatorii
economici, responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi conducătorilor acestora.
ART. 48
Pentru organizarea şi desfăşurarea eficientă a înştiinţării şi alarmării, Inspectoratul General
şi inspectoratele judeţene vor întocmi "Planul de înştiinţare şi alarmare al ...", conform anexei
nr. 3, iar comitetele municipale, orăşeneşti şi locale vor întocmi "Schema organizării
avertizării şi alarmării populaţiei ..." în conformitate cu precizările inspectoratelor pentru
situaţii de urgenţă judeţene (al municipiului Bucureşti).
ART. 49
Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezentele norme.

ANEXA 1*)
la norme

*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA NIVEL
NAŢIONAL

________________________ ________________
|- SMFA | |CENTRE OPERATIVE|
|- SMG | ----->|CU ACTIVITATE |
|- Structuri monitorizare| | |PERMANENTĂ |
| surse de risc | | |________________|
|- Populaţie | | __________________________
|________________________| | |MAI şi UNITĂŢI SUBORDONATE|
| | | (poliţie, jandarmerie, |
| | | poliţie de frontieră) |
| | |__________________________|
| | ^
_____v________________________________|_______________|___
| INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ |
|__________________________________________________________|
|Echipamente|Reţea |Reţea |I.C. |Sistem de |
|de |radio de |radio de | |telecomunicaţii|
|înştiinţare|înştiinţare|înştiinţare | |teritorial |
|F 1001 |nr. |pe frecvenţe| | |
| | |fixe | | |
|___________|___________|____________|_____|_______________|
: __|__ __|__ | __|__ __|__ __|__
173
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

: | 1' | | 20' | | | 20' | | 15' | | 15' |

: |_____| |_____| | |_____| |_____| |_____|
...........: | | | | | |
: ________|___________|_______|____|________|__________|________
: | | |
: ____v____ | ____v____
: | Grupa 1 | . . . . . . . .|. . . . . . . . . . | Grupa 7 |
: |_________| | |_________|
: | | |
: __v____________________________v_________________________________v__
: | INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN |__
: | (AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) | |
: |____________________________________________________________________| |
: |Echipamente|Reţea |Receptoare | I.C. |Sistem de |Radio | |
: |de |radio de |radio | |telecomunicaţii|telefoane| |
: |înştiinţare|înştiinţare| | |teritorial | | |
: |F 1001 |nr. | | | | | |
: |___________|___________|___________|______|_______________|_________| |
: | _|____________|______| ________|______________| |
: | | | | | | |
: | | | ______|________v_ | |
: __|______|_| ___|______|__________|______v________ |
: | | ____|___|___|______v______|___|_______ | |
: ____|__v_|____|___|___|_____ | | | | | |
: | | | | | | | | | | | | |
: __v____v____v____v___v___v_ _v___v___v___v_ ___v_______v___ |
: | CONSILIUL JUDEŢEAN, | | CONSILIUL | | CONSILIUL | ______v__
: | MUNICIPAL | | ORĂŞENESC | | COMUNAL | |AGENŢI |
: |___________________________| |_______________| |_______________| |ECONOMICI|
: |Comitetul judeţean pentru | |Comitetul local| |Comitetul local| |SURSĂ |
: |situaţii de urgenţă | |pentru situaţii| |pentru situaţii| |DE RISC |
: |(al municipiului Bucureşti)| |de urgenţă | |de urgenţă | |_________|
: |___________________________| |_______________| |_______________| |
:.| A | B | C | D | E | F | | A | C | E | F | | C | E | |
: |____|____|____|____|___|___| |___|___|___|___| |_______|_______| |
: | | | |
: | ____________ | ____________ _v_______ ____v__
: __v_____ |Sirene | ___v____ |Sirene ||Acţionare| | Sirene|
:.|Centrală|->|centralizate| |Centrală|->|centralizate||locală | | |
|de | |____________| |de | |____________||_________| |_______|
|alarmare| ____________ |alarmare| ____________
| | |Terminale | | | |Terminale |
| |->|sirene | | |->|sirene |
|________| |____________| |________| |____________|

Semnificaţia literelor din organigrama de mai sus este următoarea:

A - Echipamente de înştiinţare F 1001
B - Reţea radio de înştiinţare nr.
C - Receptoare radio
D - I.C.
E - Sistem de telecomunicaţii teritorial
F - Radio telefoane

ANEXA 2*)
la norme

*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

174
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA NIVEL

JUDEŢEAN

________________________ _________________________
|- IGSU | |Structuri teritoriale ale|
|- Structuri monitorizare| -->|MAI, MApN, STS, SRI |
| surse de risc | | |_________________________|
|- Populaţie | |
|________________________| |
| |
___________v________________________________|____________________
| INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN |
| (AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) |______
|_________________________________________________________________| |
|Echipamente|Reţea |Receptoare|I.C.|Sistem de |Radio | |
|de |radio de |radio | |telecomunicaţii|telefoane| |
....|înştiinţare|înştiinţare| | |teritorial | | |
: |F 1001 |nr. | | | | | |
: |___________|___________|__________|____|_______________|_________| |
: __|__ __|__ __|__ __|__ __|__ __|__ |
: | 1' | | 20' | | 20' | | 15' | | 15' | | 1' | |
: |_____| |_____| |_____| |_____| |_____| |_____| |
: | | | | | | ______ |
: | | | | | | |._._ ||
: | | | | | | _|___ | ||
: o-----------o------------o------o---------o---------o-->|Grupa| :_||
: | | | | | | | |.| |
: | | | | | | |_____| |
: _____|___________|__________ | | | | | |
: | ____________| | | | | | | |
: | | __________________|_|______|_________|_ | | |
: | | | _____________|___|____| | | | | |
: | | | | _________|___|______________|_|_____ | | |
: | | | | | _____|___|___|____________|_____|_| | |
: | | | | | | | | | __|________|_____|________| |
: | | | | | | | | || | | | | |
: _v____v____v____v___v___v_ v___v___vv__v__ ___v_____v___v_ |
: | CONSILIUL JUDEŢEAN | | CONSILIUL | | CONSILIUL | __|
: | (MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) |_| MUNICIPAL, |_| COMUNAL | |
: | ||| ORĂŞENESC, ||| | _____v___
: | ||| (SECTOARELE ||| | |AGENŢI |
: | ||| MUNICIPIULUI ||| | |ECONOMICI|
: | ||| BUCUREŞTI) ||| | |SURSĂ |
: |___________________________|||_______________|||_______________| |DE RISC |
: |Comitetul judeţean pentru |||Comitetul local|||Comitetul local| |_________|
: |situaţii de urgenţă |||pentru situaţii|||pentru situaţii| |
: |(al municipiului Bucureşti)|||de urgenţă |||de urgenţă | |
: |___________________________|||_______________|||_______________| |
:.| A | B | C | D | E | F ||| A | C | E | F ||| C | E | |
: |____|____|____|____|___|___|||___|___|___|___|||_______|_______| |
: | | | | |____ |
: | | | |________ | |
: | ____________ | | ____________ | ___v_____ __v___
: __v_____ |Sirene | | _v______ |Sirene |||Acţionare| |Sirene|
: |Centrală|->|centralizate| ||Centrală|->|centralizate|||locală | | |
:.|de | |____________| ||de | |____________|||_________| |______|
|alarmare| ____________ ||alarmare| ____________ |
| | |Terminale | || | |Terminale ||
| |->|sirene | || |->|sirene ||
|________| |____________| ||________| |____________||
| |
175
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

____v__________________________v___
| AVERTIZARE |
|POSTURI CENTRALE/LOCALE RADIO ŞI TV|
|AMPLIFICATOR VOCE PORTABIL ETC. |
|___________________________________|

Semnificaţia literelor din organigrama de mai sus este următoarea:

A - Echipamente de înştiinţare F 1001
B - Reţea radio de înştiinţare nr.
C - Receptoare radio
D - I.C.
E - Sistem de telecomunicaţii teritorial
F - Radio telefoane

ANEXA 3
la norme

PLAN DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE

Partea cu text cuprinde:

- scopul şi concepţia asigurării măsurilor de înştiinţare, avertizare şi alarmare;
- realizarea înştiinţării, avertizării şi alarmării în diferite situaţii:
- pe timpul conflictului armat;
- pe timpul trecerii de la starea de pace la starea de război prin trepte ale mobilizării;
- pe timpul situaţiilor de urgenţă, diferenţiat pe tipuri de riscuri şi în funcţie de amploarea
şi de intensitatea manifestării acestora;
- asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului:
- în cazul conflictului armat (a se vedea asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului,
însă cele cu caracter nonmilitar);
- în situaţii de urgenţă.

Partea grafică cuprinde:

- harta cu organizarea transmisiunilor:
- locul de amplasare a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;
- situaţia audibilităţii (judeţ, municipiu, oraş, comună);
- dispunerea staţiilor radiotelefonice;
- dispunerea staţiilor de radio şi televiziune;
- dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice urbane şi rurale;
- locul depozitelor cu materiale şi echipamente de înştiinţare şi alarmare;
- schema fluxului informaţional (întocmită în conformitate cu "Metodologia transmiterii
mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă");
- schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării pe urgenţe, trepte şi grupe;
- situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare sub următoarea formă:
Semnificaţia coloanei S din tabelul de mai jos este următoarea:
S - Starea de operativitate (funcţionează/nu funcţionează)
________________________________________________________________________________
N Tipul Adresa Locul de Proprietarul Modul de Locul de S
176
 UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

r. echipamentului dispunere echipamentului acţionare acţionare

_________________ (ISUJ,
c centralizat local instituţia
r etc.)
t.
________________________________________________________________________________

- repartiţia echipelor pentru acţionare.

NOTĂ:
Planul se întocmeşte de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean, se avizează
de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi se aprobă de către prefect.

----

177