Colegiu de medicina Balti

Raport:
Pregatirea componentei metalice inainte de sinterizare

Realizat de:
Lupusor Lucian
Profesor:
Ciobanu Raisa

Balti 2019
Prelucrarea componentei metalice inainte de sinterizare

1. Sablarea - reprezinta interventia efectuata asupra aliajului, dupa

dezambalare, pentru indepartarea resturilor de masa de ambalat si a
oxizilor cu ajutorul jetului de nisip.

2. Netezirea suprafetei componentei metalice la nivelul zonelor care

vor fi acoperite de pasta din ceramica, pentru a favoriza legatura celor
doua materiale. Suprafata metalica ideala este daca se prezinta cu
aspect deosebit de neted.

Caracteristicile agentului de legatura (bonding) :

- duritate mare;

- rezistenta la deformare plastica si elastica;

- structura, alcatuita din particule cristaline foarte fine care determina

formarea suprafetelor netede ce necesita prelucrari (slefuiri) minime
cu timp de finisare foarte redus.

Evaluarea suprafetelor netede

Legatura ceramica - aliaj (metal) daca nu foloseste un agent de

legatura (bonding) este mai puternica la suprafetele rugoase, care
maresc aria de legatura, rezistenta este mai buna.

Legatura ceramica - aliaj cand se utilizeaza agent de legatura;

suprafetele sunt prelucrate prin slefuire, sa se obtina aspectul
neted. Aceasta slefuire este insotita de depunerea si retentionarea
microparticulelor in scobiturile (orificiile) existente.

Imposibilitatea indepartarii in totalitate a particulelor este posibil sa

creeze ulterior formarea bulelor sau a petelor nedorite in timpul
sinterizarii.

3. Curatirea cu acid fluorhidric. Acest acid are actiune de dizolvare si

de indepartare a particulelor din masa de ambalat de pe suprafetele
piesei turnate si a prafului rezultat in urma slefuirii cu piatra abraziva.

Tehnica de curatire se desfasoara astfel:

- piesa este introdusa in solutia de acid fluorhidric 55% din baia cu

ultrasunete unde este agitata sonic timp de 10 minute.

Polipantul este contraindicat sa fie utilizat pentru netezirea aliajului

fiindca oxizii metalici din structura lui se fixeaza pe suprafata piesei
turnate. Acesti oxizi metalici modifica culoarea si creeaza bule in
timpul sinterizarii ceramice; sunt recomandate pentru prelucrarea
aliajului pietrele de carborundum, desi nu se obtine o finisare foarte
buna.

Acidul fluorhidric, s-a observat, este daunator organismului. Datorita

nocivitatii, se recomanda sa se recurga la urmatoarele procedee:

- finisarea cu pietre rugoase

- sablarea - folosindu-se particule mari de nisip de aluminiu (trioxid

de aluminiu). Acest procedeu indeparteaza plusurile de pe metal si
resturile reprezentate de masa de ambalat;

- vaporii de apa, supraancalziti la presiune mare.

Observatiile arata eficienta ambelor tehnici, sablarea si curatirea cu

vapori supraancalziti.

CUPTORUL UTILIZAT PENTRU SINTERIZAREA MASEI CERAMICE

Cuptoarele fabricate in prezent sunt dotate cu cele mai perfectionate

sisteme de producere a temperaturilor necesare, de programare a
timpului si a valorilor termice. Toate aceste sisteme moderne,
faciliteaza activitatea in laboratorul de tehnica dentara, in domeniul
metalo-ceramicii.

Utilizarea pentru prima data a cuptorului se recomanda sa fie testat

cu portelanul opac, dentina, smalt (glazura). Daca temperatura creste
mult, se va apropia de punctul de topire al metalului, in consecinta,
piesa se va deforma, ceea ce reprezinta un esec.

Repartizarea valorilor termice in incinta cuptorului in diferite zone, in

spate si lateral stanga-dreapta. Diferentele sunt notate si folosite
pentru sinterizarea coroanelor si a puntilor dentare, prin plasarea lor
in anumite locuri.

BONDINGUL

Observatiile clinice, corelate cu probele experimentale de laborator,

au evidentiat rezistenta redusa a fixarii dintre metal si masa ceramica
prin legaturile de tip covalent intre oxizii celor doua materiale.

Bondingul a fost creat pentru a elimina esecurile, manifestate prin

desprinderea masei ceramice de structura metalica.

In tehnologia metalo-ceramica, o data cu aparitia bondingului,

lucrarile protetice sunt caracterizate de o rezistenta deosebit de mare,
fenomenul de separare la nivelul interfetei metal-ceramica este
absent.
Utilizarea ambelor procedee, oxidarea si bondingul, pentru fixarea
masei ceramice la suprafata metalului, uneori este posibil sa fie urmat
de desprinderea masei ceramice, in special daca a fost realizata
oxidarea excesiva, datorita excesului de oxizi.

In concluzie, bondingul utilizat are doua mari avantaje:

reduce faza de degazare si de oxidare a aliajului (economic de timp)
- faza in care pot sa se produca defectiuni in insasi fenomenul de
oxidare;

fixarea masei ceramice la suprafata metalului este mult mai

rezistenta.

Argumentele pentru sustinerea celui de al doilea procedeu tehnologic

(bonding) sunt:

- clinice - lucrarile protetice metalo-ceramice obtinute dupa acest

procedeu (ceramica fixata cu bonding) nu sunt urmate de esecuri
(desprinderea ceramicii). Coroanele metalo-ceramice, la
sectionarea cu discul pentru indepartarea de pe bontul dentar,
ceramica fixata cu bonding nu se desprinde de pe metal.
- de laborator - experimental se poate demonstra urmatoarea proba:
masa ceramica depusa si sinterizata pe suprafata aliajului care
are grosime redusa de numai 0,10 mm. (dimensiunea favorabila
pentru deformarea elastica), pe doua fragmente de metal.
Pe un fragment se fixeaza ceramica prin utilizarea bondingului, iar pe
celalalt se fixeaza prin fenomenul de oxidare.

Dupa sinterizarea masei ceramice pe ambele fragmente metalice se

efectueaza deformarea plastoelastica cu tendinta de incovoiere.

Masa ceramica fixata cu ajutorul bondingului se va fisura fara sa se

detaseze.

Masa ceramica fixata prin oxidare, la deformarea suportului metalic,

crapa si se desprinde de acesta.

Se recomanda intotdeauna sa se respecte cu strictete indicatiile din

prospect, care insotesc produsul, referitoare la:

- dimensiunea stratului de bonding care se depune pe suprafata

metalului;

- valoarea temperaturii, necesara sa produca fixarea la metal;

- timpul cat actioneaza temperatura din incinta cuptorului.

Bondingul este un amestec de particule de Pt, dispersate in mod

uniform intr-un amalgam de platina cu forma specifica.
In prezent, produsele de bonding cuprind in compozitie si opacul.
Odata cu depunerea si sinterizarea bondingului se obtine si opacul.

Bondingul din amalgam de aur, adera puternic la suprafata metalului,

particulele de platina fiind distribuite in mod egal, sunt fixate foarte
puternic pe fata metalului. Printre particulele de Pt sunt prezente
particule mai mici de ceramica, opacul. Aceasta repartizare a
particulelor are ca efect cresterea ariei de legatura dintre metal si
portelan si cresterea eficientei particulelor de Pt in fenomenul de
retentie pentru fixare.