Universitatea POLITEHNICA din București

Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică

Ingineria calității și mediului în industriile de proces

Poluarea
aerului

Profesor: Masterand:
DINU ELENA Lăcătuș (căs. Popa) Alexandra Maria

București
2019
 Poluarea aerului
În fiecare zi, fiecare dintre noi respiră între 15.000 și 20.000 de litri de aer – suficient
pentru a umple, într-un an, volumul a trei baloane cu aer cald. Un om poate supraviețui mai
mult de 30 de zile fără mâncare, în jur de două, trei zile fără apă, însă, fără aer, nu poate trăi
mai mult de câteva minute.
Deși din ce în ce mai mulți oameni oferă o atenție sporită alimentației, prin grija cu care aleg
mâncarea și apa pe care le consumă, destul de puțini se gândesc și la calitatea aerului pe care
îl respiră.
Ce respirăm, ce este în compoziția aerului, cum a ajuns acolo si ce înseamnă asta
pentru sănătate?
Acestea sunt întrebări foarte importante, pentru că, atunci când aerul devine dăunător
pentru respirație, afectează semnificativ viața, așa cum o știm noi, pe Pământ.
Aerul pe care îl respirăm este un amestec de gaze compus în principal din azot (78%) și
oxigen (20%), dar și urme de dioxid de carbon, argon, hidrogen, metan, heliu și altele.
Fenomenele naturale și dezastrele (incendii, activitatea vulcanică etc.) au influențat
întotdeauna conținutul de praf și alte substanțe nocive în aer. Dar, odată cu dezvoltarea
economică de-a lungul ultimelor două secole, activitatea umană se numără printre cele mai
importante surse de poluare a aerului. Producția de energie și căldură care utilizează
combustibili fosili (cărbune, petrol, gaz), transportul și agricultura sunt printre activitățile cele
mai poluante.
Poluarea reprezintă introducerea în mediul înconjurător de contaminanți ce
interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor
producând schimbări adverse.
Poluarea aerului este un tip de poluare care provine din cele mai vechi timpuri, de
când omul a descoperit focul. Funinginea descoperită în peșterile preistorice aduce dovezi în
sensul poluării masive asociate cu ventilarea slabă a spațiilor unde există foc deschis. Odată
cu dezvoltarea, prelucrarea metalelor este considerată un punct important în crearea
poluanților semnificativi în afara spațiilor de locuit. Dacă în acele vremuri poluarea putea fi
gestionată de mediul înconjurător, în zilele noastre aceasta a atins cote alarmante. Traficul
supraaglomerat, marile fabrici sau șantierele de construcții degradează în fiecare zi calitatea
aerului și a vieții.
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale,
cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică
și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu
sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni,
substanțe organice putrescibile etc.).
Învelișul gazos care înconjoară Pământul fără o limită superioară precisă, trecând
treptat în spațiul interplanetar, se numește atmosferă. Masa acesteia reprezintă 0,000001 din
masa globului pământesc, și densitatea sa scade cu creșterea altitudinii. Compoziția
atmosferei se modifică de asemenea cu altitudinea. Amestecul de gaze ce formează atmosfera
este numit aer. Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc de pe planetă. Aceasta variază
de la o zi la alta și de la un loc la altul.
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de
când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor.
În timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.
Fenomenele naturale și dezastrele (incendii, activitatea vulcanică etc.) au influențat
întotdeauna conținutul de praf și alte substanțe nocive în aer. Dar, odată cu dezvoltarea
economică de-a lungul ultimelor două secole, activitatea umană se numără printre cele mai
importante surse de poluare a aerului. Producția de energie și căldură care utilizează
combustibili fosili (cărbune, petrol, gaz), transportul și agricultura sunt printre activitățile cele
mai poluante.
Poluarea aerului poate fi împărţită în două categorii, în funcţie de sursele de poluare:
poluare naturală şi poluare artificială.
În prima categorie intră vulcanii. Aceştia au o forţă uimitoare, putând chiar schimba
clima întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu precădere în Islanda.
Incendiile naturale de vegetaţie sau furtunile de nisip din deşert pot fi considerate surse
naturale de poluare, dar nu se pot compara cu forţa distrugătoare a vulcanilor, exercitată prin
substanţele gazoase eliminate în atmosferă (cenuşa vulcanică, vapori de apă, dioxid de
carbon).
Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu
numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si
asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic
si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana
la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii
poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor
din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica - o importanta sursa de poluare aer.
Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei,
impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la
accentuarea fenomenului de "efect de sera", produs de cresterea concentratiei de CO 2 din
atmosfera.
Poluarea pe cale naturala a atmosferei poate fi și rezultatul fie a unor furtuni de nisip
produse in zonele deșertice sau cele limitrofe lor, fie a emanațiilor de gaze nocive si de praf
sau alte substanțe dăunătoare provocate de exploziile vulcanice.
Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate
din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si
raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol o
parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in suspensii subaeriene,
care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare
a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la
mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca
eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In
acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni
de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un
vant de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile
statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300
milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat
Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27
aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o su-
prafata de 400 000 km 2 , situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat
ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din cantitatea
totala ridicata.
Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit,
mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona
nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul
anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit
circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus
circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare su-
prafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si in
zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, dupa o succesiune de
ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se
pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la in-
cendii pe intregul glob.
Împotriva acestor forme de poluare a aerului, omul nu poate, practic, sa lupte cu
eficienta. Cu însa natura a fost întotdeauna si va rămâne generoasa cu omul, poluarea produsa
de fenomenele naturale nu prezintă un risc ecologic major, întrucât de regula componentele
naturale ale mediului si-ar putea păstra, in linii generale, caracteristicile originale, ca urmare a
ciclurilor biotice si abiotice care se petrec si se repeta in natura daca ele nu ar fi afectate,
perturbate sau modificate de diferite activități umane dintre care unele sunt deosebit de
periculoase sau chiar catastrofale pentru mediu.
Poluarea atmosferei este produsa in proporție covârșitoare ca urmare a desfășurării
diverselor activități umane.
Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele
negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează de
efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte a
ultravioletelor de tip C, care au proprietăţi mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită
găurilor din strat, tot mai multe astfel de radiaţii ajung pe Pământ.
Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea
de efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii: fiecare grad în plus va dilata
apa din oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra oraşelor de coastă. Nivelul oceanului
planetar va creşte şi datorită topirii gheţarilor.
In literatura de specialitate s-a arătat intr-o formulare sintetica, dar complexă ca:”aerul
devine poluat in momentul in care concentratia substantelor straine introduse in atmosfera in
mod artificial sau natural, sistematic sau numai accidental, se situeaza la un nivel care poate
dauna sănătății sau vieții animale sau vegetale”.( E.Lupan, M.Duțu, si urm. Documentation
Europeenne – La politique de l’ environnement dans la Communaute Europeenne)
Poluarea atmosferica prezintă anumite particularități, întrucât aerul reprezintă un
mediu de tranzit, pentru celelalte componente naturale ale mediului:apa si solul, care este
foarte ușor supus modificărilor in ceea ce privește compoziția sa fizico-chimica.
Deși nu rămân decât temporar in atmosfera, diferitele substanțe pot provoca in timpul
prezentei lor in aer multiple consecințe asupra calității acestuia. Se știe ca in aer poluanții se
propaga cu mai multa ușurința si parcurg distante mult mai mari decât in alte medii.
 O problema extrem de dificila in cadrul poluării aerului este aceea a stabilirii sursei
poluării, întrucât de multe ori este greu sau imposibil de localizat ori de identificat ”izvorul”
contaminării atmosferice.
Poluarea atmosferei se poate manifesta, in principiu sub doua forme:
a)gaze si alte substanțe reziduale produse de activitățile industriale propriu-zise;
b)gazele de eșapament ale autovehiculelor.
Alături de aceste doua forme principale de poluare a aerului trebuie menționat si
fumatul, îndeletnicire veche care fiind foarte dăunătoare pentru cei ce o practica contribuie
intr-o măsura destul de însemnată si la poluarea aerului, mai ales in incinte.
Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viaţă modern,
uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul termocentralelor (produc energie
electrică prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe
zeci de km, unde, pământul conţine substanţe toxice emanate de coşurile de fum al uzinelor.
Aceste substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă de ploaie, astfel ajung
în pânza freatică şi pe plantele cultivate.
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de
productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau alte
centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care
nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si
pot provoca local catastrofe.
In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt
eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile at-
mosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la distante
medii, - uneori chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea
atmosferica masurabila in locurile de emisie.
Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e cunoscut faptul ca in jurul
uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km in sol e crescuta concentratia de ingrediente ce
intra in compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine.
Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in
S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati
ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un
factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile
urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe.
 Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: in primul
rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii
ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de
difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii,
diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a
strazii. Ca substante care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare
(sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si
concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de
conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit
particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii
organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.
Los Angeles este o aglomerare urbana-suburbana cladita pe o coasta deluroasa, avand
in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la
nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia
orasului. Los-Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari
autostrazi de otel si beton, construite pentru transportul rapid, la mari viteze, dare care este de
obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte
surse este o problema continua a poluarii.
Activitatile "casnice" sunt, fie ca vrem, fie ca nu, o sursa de poluare. Astazi, in multe
tari in curs de dezvoltare, asa cum este si tara noastra, lemnul de foc este la fel de vital ca si
elementele, iar ca pret, in unele locuri, are un ritm de crestere mai mare decat alimentele.
Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care
fusesera candva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, in masura in care
nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. In S.U.A. si India se ard anul circa 130
milioane de tone de lemn de foc; in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de
energie, in timp ce in India, aceiasi cantitate asigura 25% din consum. Deci, pentru tarile in
curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor
energetice. Dar nu numai pentru aceste tari consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia,
Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de
petrol si, in compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in S.U.A.,
acolo unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare
spectaculoasa catre folosirea lemnului. Se apreciaza, de exemplu, ca in aceasta tara, dupa
1973, folosirea energiei obținute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile
anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul
Statelor Unite circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne. Fumul emis de
sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate insemnata de materii
organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene. Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn,
ci si cantitati enorme de carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea
substante toxice.

Ce substanţe ajung în atmosferă şi ce efecte negative au asupra sănătăţii noastre?

În România, evaluarea calității aerului înconjurător este reglementată printr-o o serie de acte
legislative care transpun Directive Europene. Printre poluanții atmosferici luați în considerare
în evaluarea calității aerului înconjurător se numără și:

 Dioxidul de sulf (SO₂),

 Oxizii de azot NOₓ (NO/NO₂),
 Particulele în suspensie (PM₁₀ și PM₂,₅),
 Plumbul (Pb),
 Benzenul (C₆H₆),
 Monoxidul de carbon (CO),
 Ozonul (O₃),
 Arsenul (As),
 Cadmiul (Cd),
 Nichelul (Ni).

Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticelor. Odată ajuns în

atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul rinichilor, afectându-i. Se elimină
într-o perioadă lungă de timp, iar semnele intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de cap, febra,
stări de voma şi boli ale rinichilor.
Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria vopselurilor şi la
fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu plumb se produc asupra sistemului
nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la nivelul rinichilor.
Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii, mercurul este extrem
de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos sau vederea şi auzul. În trecut era
folosit ca tratament pentru sifilis.
Benzenul este un compus aromatic volatil, solubil în apă, ce provine în principal din traficul
rutier. Produce efecte dăunătoare asupra sistemului nervos, fiind o substanță cancerigenă.
Este una dintre substanţele cu efect cancerigen, conţinute de fumul de ţigară. Este folosit pe
scară largă în industria alimentară, drept conservant. Efectele sale sunt durerile de cap, greţuri,
boli ale inimii sau cancer.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un
amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili.
Denumirea provine din englezescul „smoke” – fum şi „fog” – ceaţă. De smogul din Londra
toată lumea a auzit. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra
orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în
motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și
eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și
hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă
cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se
condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Dioxidul de sulf (SO₂) este un gaz incolor cu un miros pătrunzător ce irită ochii și căile
respiratorii. Are ca surse naturale fermentația bacteriană sau oxidarea gazului cu conținut de
sulf rezultat din descompunerea biomasei, iar ca surse antropice sistemele de încălzire care nu
utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale etc.
Oxizii de azot (NOₓ) reprezintă grupări de gaze foarte reactive, ce conțin azot și oxigen.
Aceștia sunt rezultatul traficului rutier, activităților industriale, producerii energiei electrice
etc.. Sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, reducerea vizibilității în
zonele urbane, având efecte puternice asupra sănătății umane și a animalelor.
Plumbul, cadmiul, arsenul provin din combustia carburanților, cărbunilor, deșeurilor
menajere. În cazul expunerii la aceste elemente populația poate fi afectată la nivelul
sistemului nervos, funcțiilor renale, hepatice sau respiratorii.
Monoxidul de carbon se formează din arderea incompletă a combustibililor fosili, emisiile
vulcanice sau arderea pădurilor. Este un gaz toxic, ce afectează sistemul nervos central,
slăbește pulsul inimii, reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică, iar în concentrații mari
este letal.
Ozonul este un gaz foarte oxidant, ce se formează prin intermediul unor reacții între oxizi de
azot și compuși organici volatili. Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de
efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete, dar cel format la nivelul solului este toxic și
duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor.
Particulele în suspensie (PM₁₀, PM₂,₅ ) reprezintă un amestec complex de particule foarte
mici și picături de lichid. Distribuția lor în funcție de dimensiune reprezintă un parametru
important ce le influențează comportarea. PM₁₀, conform Agenției de Protecție a Mediului a
Statelor Unite ale Americii include mai mult de 50% particule colectate de un dispozitiv de
selectare cu diametrul de 10 micrometri; PM₂,₅ – mai mult de 50% particule colectate de un
dispozitiv de selectare cu diametrul de 2,5 micrometri. Astfel, PM₂,₅ este folosit ca indicator
al particulelor fine, iar PM₁₀ indicator pentru cele grosiere.
Aerul e al tuturor şi este obligaţia noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne respirabil şi
pentru generaţiile viitoare. Toţi putem face câte ceva pentru natură: să stingem luminile care
ard inutil, să limităm risipa de apă. Planeta nu este numai a noastră, a generaţiei prezente, ci şi
a urmaşilor noştri.
Poluarea aerului reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății, provocând atât
afecțiuni respiratorii acute, cât și cronice. Fie că se face din interior, prin încălzire cu
combustibili din biomasă precum paie, lemn, reziduuri agricole, sau din exterior, ca o
consecință a combustiei ineficiente a combustibililor pentru transport sau producție de
energie, poluarea aerului este responsabilă pentru decesul a peste 7 milioane de persoane
anual.
Poluarea aerului este o problemă invizibilă. Cu toate acestea, consecințele pentru
sănătatea și confortul nostru de zi cu zi sunt grave. O bună calitate a aerului este o condiție
prealabilă pentru sănătate și prosperitate. Un aer murdar cauzează disconfort, dificultăți de
respirație, tuse și senzație de arsură la ochii. Deteriorarea pe termen lung a calității aerului
poate duce, de asemenea, la consecințe mai grave pentru sănătatea noastră, cum ar fi astmul,
bolile cardiovasculare, cancer pulmonar, boli legate de sistemul nervos și cel de reproducere.
Conform unui studiu realizat în 2016 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), 92% din
populația lumii respiră un aer poluat.
În același timp, calitatea aerului din România continuă să fie un motiv de îngrijorare.
Agenția Europeană de Mediu a estimat că, în 2013, numeroase decese premature au fost
asociate concentrațiilor de particule atmosferice în suspensie, de ozon și oxizi de azot. Acest
lucru se datorează și depășirilor standardelor UE privind calitatea aerului.
 Poluarea aerului din interior, în special prin încălzirea locuințelor prin mijloace
rudimentare, duce la decesul a 4,3 milioane de persoane anual în întreaga lume. În
locuințele slab ventilate, nivelul de particule în suspensie ajunge de până la 100 de ori peste
nivelul acceptat. În scopul reducerii gradului de poluare la nivel mondial se recomandă
adoptarea unor măsuri de combatere a poluării cum ar fi:

MASURI DE COMBATERE A POLUARII AERULUI -MASURI DE COMBATERE A

POLUARII CU MONOXID DE CARBON
Principala masura care trebuie luata in privinta eliminarii emisiilor de monoxid de
carbon se refera la folosirea benzinei fara plumb,iar pentru autovehicule care folosesc benzina
cu plumb utilarea cu un echipament special,instalat pe conducta de esapament.Acest
echipament consta dintr-un catalizator si o sonda lambda.Prin folosirea acestui echipament se
poate ajunge la o reducere a nocivitatiii gazelor eliminate de pana la 90%.
In cazul in care monoxidul de carbon rezulta din diverse procese industriale
,emisiile pot fi stopate printr-un control atent al arderii,iar in unele cazuri trebuie introduse
echipamente de depoluare.
MASURI DE COMBATERE A POLUARII CU DIOXID DE CARBON-gaze cu efect de
sera
Reducerea emisiilor de gaze care au efect de sera este extrem de dificila si trebuie
sa se realizeze la nivel global.Daca pentru un stat dezvoltat inlocuirea unei tehnologii
poluante cu alta mai putin poluanta este uneori numai o problema de timp,dar pentru cele slab
dezvoltate sau in curs de dezvoltare acest lucru este aproape imposibil.Astfel in SUA se emite
annual o cantitate de circa 5t dioxid de carbon pentru fiecare locuitor in timp ce in China 0.4t
dioxid de carbon. Dezvoltarea economica a statelor slab sarace impune cresterea emisiilor de
CO2 astfel ca pentru atingerea unui produs national brut pe locuitor de numai 15% din cel al
SUA in China ar trebui sa se consume o cantitate de combustibili fosili egala cu cea din SUA.
In concluzie atat timp cat populatia este in continua crestere,cat se incearca
reducerea emisiilor numai la nivel local,iar statele dezvoltate nu iau in considerare
imbunatatirea si inlocuirea tehnologiilor si in tarile saraca nu se va putea elimina riscul
schimbarilor climatice.
CO2 recuperat,eventual,din gazele de ardere ar putea fi folosit la sinteza unor
materii prime secundare ca formaldehida si metanolul.
MASURI DE COMBATERE A POLUARII CU OXIZI AI AZOTULUI
 Masuri de eliminare si reducerea poluarii cu oxizi de azot sunt diferite in functie
de natura sursei.Astfel in cazul in care oxizii de azot provin de la autovehicule reducerea
emisiilor se realizeaza in mod similar ca cele de monoxid de carbon,respectiv cu ajutorul
catalizatorilor.
In cazul surselor stationare numai reducerea cantitatii de carburanti
folositi,modificarea unor procese tehnologice industriale ar putea rezolva partial micsorarea
poluarii cu oxizi de azot.
Epurarea gazelor de oxizii de azot poate fi realizata prin intermediul carbunelui
activ.Oxizii de azot pot fi transformati prin reducere catalitica in azot molecular,gaz ce nu are
actiune toxica.Drept catalizatori se folosesc aliajele metalelor din grupa
platinei(Pd,Ru,Pt,Rn),iar ca reducatori se utilizeaza metanul,hidrogenul,monoxidul de
carbon,amoniacul.De asemenea,oxizii de azot pot fi indepartati prin reactie cu compusi bazici
in faza lichida(absortie).
MASURI DE COMBATERE A POLUARII CU DIOXID DE SULF-depunerile acide
Printre masurile principale de reducere a ploilor acide se inscriu micsorare
emisiilor nocive la sursa,prin metode in cea mai mare parte cunoscute.Astfel,pentru reducerea
emisiilor de dioxid de sulf la centralele termoelectrice cu carbuni se folosesc scrubele sau se
inlocuiesc carbunii cu continut mare de sulf,iar uneori prin metode cunoscute se realizeaza
spalarea sulfului.
Uneori absorbtia dioxidului de sulf se realizeaz in solutie apoasa ,dupa care are
loc oxidarea ulterioara a acestuia utilizandu-se carbunele activ drept catalizator obtinundu-se
in final acid sulfuric diluat(15%).
Reducerea efectelor negative ale ploilor acide este dificila si costisitoare.In unele
tari cum ar fi Suedia de exemplu,pentru reducerea aciditatii pentru un numar mai mare de
3000 de lacuri,s-a recurs la alcalinizarea apei,folosindu-se in acest scop varul care,de altfel,a
fost utilizat si in cazul solurilor poluate cu depuneri acide.
MASURI DE COMBATERE A SMOGULUI FOTOCHIMIC
Un control riguros al substantelor de baza ale formarii smogului contribuie la buna
protejare a mediului.Pentru aceasta s-a realizat constructia de autovehicule cu motoare ale
caror emisii nocive sunt extrem de reduse.
In privinta emisiilor rezultate din sursele staionare mari,cum ar fi de ex. cele
provenite de la fabricile chimice,rafinarii de petrol,controlul este mai usor. Dificil este
controlul surselor mici unde procesul este de multe ori intermitent.sezonier si dependent de
materia prima.
 Conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, poluarea aerului exterior
conduce la 3,7 milioane de decese anual.
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa
lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor
tari nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din zilele noastre
ar trebui sa se gandeasca mai degraba la sustinerea programelor de reducere a poluarii decat la
o extindere cat mai mare a industrializarii. Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie
acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea
considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand
la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi
stopata.
Conform unei analize publicate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in mai 2015,
aproape 90% din populatia urbana din lume respira aer cu niveluri de poluanti mult mai mari
decat pragurile recomandate si aproximativ 7 milioane de persoane mor anual din cauza
efectelor poluarii aerului. Cifrele sunt ingrijoratoare, mai ales in contextul in care peste 50%
din populatia lumii traieste in orase, iar pana in 2050 procentul va ajunge la 70%.
Exista insa si vesti bune. Orașele au capacitatea de a-si imbunatati considerabil calitatea
aerului prin masuri locale: diminuarea traficului prin imbunatatirea transportului public,
amenajarea de piste pentru biciclete, taxe de acces in centru, cresterea impozitelor la masini si
a taxei pentru parcările publice, modernizarea sistemului de incalzire centralizata, folosirea
de automobile puțin poluatoare, îmbunătățirea eficientei energetice a cladirilor si cresterea
suprafeței de spațiu verde, dar si folosind tehnologia si solutii inteligente.
Iată câteva exemple:

Tehnologia care calculează cat de poluat va fi orașul peste câteva zile

Siemens a dezvoltat un software inteligent care se bazează pe rețele neurale artificiale
pentru a prezice cu exactitate gradul de poluare a aerului din marile orașe cu câteva zile in
avans. Astfel, primăriile pot sa ia masurile necesare – restricții de trafic, majorarea taxelor de
acces in centru etc - pentru a limita efectele poluării. Siemens a prezentat aceasta tehnologie
(CyPT Air) in timpul Summit-ului Oraselor Mondiale Forum 2017 din Suzhou.
Un proiect pilot care folosește aceasta tehnologie este testat in Londra. Astfel, in oraș
au fost instalate 150 de stații cu senzori pentru măsurarea calității aerului. Datele sunt corelate
cu prognoza meteo si datele din trafic si softul poate spune cu o rata de eroare mai mica de
zece procente, cat de poluat va fi aerul in următoarele trei zile, in cele 150 de puncte si ce
determinapoluarea.
In plus, softul poate avea o aplicație pentru cetățeni astfel încât aceștia să aleagă drumul cel
mai puțin poluat pana la munca sau zona cea mai sănătoasă pentru a alerga.
Chicago a început in 2016 sa instaleze in oraș, pe stâlpii de iluminat sau pe cei de
semaforizare, 500 de cutii de senzori, dotate cu camere de luat vederi, care vor colecta date in
timp real. Instalarea senzorilor se va finaliza in 2018.
Nodurile vor măsura inițial temperatura, presiunea barometrica, lumina, vibrațiile, monoxidul
de carbon, dioxidul de azot, dioxidul de sulf, ozonul, nivelul de zgomot ambiental, traficul
pietonal, traficul rutier si temperatura aerului. Sistemul este integrat si cu managementul
traficului.
Autoritățile vor putea lua astfel decizii pe baza unor informații concrete, obținute in timp real,
iar cetățenii vor putea alege sa meargă la munca de exemplu pe o ruta mai puțin poluata, să
evite insulele de căldura sau zonele poluate fonic.
Datorita faptului ca datele vor fi publicate in mod deschis si gratuit, vor sprijini dezvoltarea de
aplicații inovatoare, cum ar fi o aplicație mobila care permite unui rezident sa-si urmarească
expunerea la anumiți contaminanți atmosferici sau sa navigheze in oraș pe baza evitării
căldurii urbane, insule, calitatea slaba a aerului sau zgomotul excesiv si congestionarea. In
plus, ONG-urile, cercetătorii si inginerii vor avea posibilitatea sa studieze mediul urban.
Proiectul Array of Things este condus de Charlie Catlett si cercetători de la Centrul Urban
pentru Calcul si Date al Institutului de Calcul, o inițiativă comuna a Argonne National
Laboratory si a Universitatii din Chicago. Proiectul de baza al software-ului si al hardware-
ului, cunoscut sub numele de Waggle, a fost dezvoltat la Argonne National Laboratory de
Pete Beckman, Rajesh Sankaran si Charlie Catlett.
Municipiul București este prima localitate din România dotată cu echipamente automate de
monitorizare a calității aerului la începutul anului 2004 printr-un program PHARE 2000.
Rețeaua de monitorizare cuprinde opt puncte fixe de monitorizare ce furnizează date în timp
real, în următoarele zone:
 Balotești – stație de tip regional – raza ariei reprezentative este de 200-500 km;
 Măgurele – stație de tip suburban;
 Lacul Morii – stație de tip urban;
 Drumul Taberei, Titan, Berceni – stații industriale – evaluează influența activităților
industriale asupra calității aerului;
 Mihai Bravu, Cercul Național Militar – stații de monitorizare a traficului.
Poluanții monitorizați sunt: SO₂, NOₓ, CO, O₃, PM₁₀, PM₂,₅ și plumb.
Indicele specific de calitate a aerului reprezintă un cod atribuit concentrațiilor înregistrate
pentru SO₂, NO₂, CO, O₃ și PM₁₀. Acesta are valori de la unu la șase, de la “excelent” la
“foarte rău”, fiecare valoare fiind atribuită unei culori.
Indicele general se stabilește pentru fiecare stație în parte. Pentru a se putea determina este
nevoie de cel puțin trei indici specifici corespunzători poluanților înregistrați. Indicele general
este cel mai mare dintre indici specifici.

www.calitateaer.ro

Conform datelor înregistrate la cele opt stații și furnizate de către Agenția Pentru Protecția
Mediului București în anul 2016 s-a înregistrat un total de 230 de depășiri ale valorilor limită
la toate cele opt stații. Cele mai multe depășiri s-au înregistrat în cazul particulelor PM₁₀, 189
depășiri, la șapte din cele opt stații. La stația de monitorizare Titan nu s-au înregistrat depășiri
la acest parametru, dar capacitatea stației de funcționare pentru PM₁₀ a fost de doar 45%. Din
datele înregistrate reiese ca aerul monitorizat de stația Titan este cel mai puțin poluat. Aici s-
au înregistrat doar două depășiri pe parcursul anului 2016, în cazul poluantului SO₂. Pe de altă
parte, aceasta stație înregistrează doar 3 parametri, SO₂, NO₂ și PM₁₀. Nu există date despre
CO și O₃, pe când la alte stații nivelul limită de O₃ a fost depășit în repetate rânduri.
Pe parcursul anului 2015, deși concentrațiile medii anuale se încadrează în valorile limită, s-
au înregistrat mai mult de 35 zile de depășire ale valorilor limită zilnice la PM₁₀, la stațiile
Cercul Militar – 41 depășiri și la stația Lacul Morii – 37 depășiri. Un număr important de
depășiri, 31, a fost înregistrat și la stația Drumul Taberei.
Într-un comunicat de presă dat de Comisia Europeană în anul 2014 se atrage atenția
României cu privire la poluarea cu particule PM₁₀. În aprilie 2017, Comisia Europeană
desfășura acțiuni de infringement în cazul depășirii limitelor de PM₁₀ împotriva a 16 state
membre, inclusiv România, iar 2 dintre aceste cazuri, împotriva Bulgariei și Poloniei, au fost
aduse în fața Curții de Justiție a Comisiei Europene.
Surse de poluare a aerului în Municipiul București
Regiunea Municipiului București prezintă surse multiple de poluare ale aerului, fixe sau
mobile. Cele fixe sunt reprezentate de sursele industriale, care se întâlnesc atât pe platformele
industriale, dar și intercalate cu zonele rezidențiale sau centralele termice. O altă categorie o
reprezintă șantierele de construcție, care au o mare pondere în poluarea cu pulberi.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2016 au fost finalizate
aproximativ 10.000 de locuințe noi în zona București – Ilfov. În anul 2017 se vor finaliza
aproximativ 12.000 de locuințe în această regiune.
Traficul rutier este cea mai importantă sursă mobilă de poluare. Sunt emise toate
categoriile de poluanți, iar dispersia acestora este dificilă din cauza supraaglomerării, zonelor
construite și clădirilor înalte dispuse compact.
Conform datelor furnizate de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a
autovehiculelor , în primele 3 luni ale anului 2017 au fost înmatriculate 14.125 autoturisme
noi și 6.323 autoturisme second-hand. În anul 2016, Bucureștiul înregistra 1.003.738
autoturisme, ceea ce reprezintă aproximativ 18,35% din totalul autoturismelor din România.
Predominante sunt cele cu motorizare pe benzină, 58,3%. Doar 10,35 % din autoturismele din
București au o vechime de 0-2 ani, pe când aproximativ 25,8% au o vechime de peste 15 ani.
Pe lângă acestea, arterele capitalei sunt traversate zilnic de numeroase autoturisme
înmatriculate în alte orașe ale țării.
În baza unui studiu realizat de Universitatea Surrey din Anglia, s-a observat că în
timpul staționării la semafor inhalăm un sfert din cantitatea totală de poluanți la care suntem
expuși zilnic. Cercetătorii au descoperit că nivelul de particule în suspensie la semafor este de
29 de ori mai mare decât în cazul porțiunilor de drum cu trafic rutier fluent.
Pentru reducerea poluării aerului există diverse soluții care deja au fost implementate
în alte metropole ale lumii. Putem lua exemplul Parisului care a impus în multe rânduri
circulația alternativă a automobilelor sau încurajează utilizarea în comun a acestora, exemplul
Amsterdamului unde este dezvoltată infrastructura potrivită pentru utilizarea bicicletelor. În
Londra este percepută o taxă pentru cei ce utilizează autovehicule mai vechi de 12 ani în
centrul orașului.
Este necesara alocarea de fonduri pentru implementarea acestor măsuri, pentru
dezvoltarea infrastructurii și informarea populației cu privire la urmările poluării aerului.
Fiecare dintre noi, însă, poate contribui la reducerea poluării aerului. Multe din drumurile pe
care le facem zi de zi cu mașina nu depășesc 3-4 km, distanță ce poate fi ușor parcursă cu
ajutorul unei biciclete. De asemenea, când plecăm spre birou putem călători în mașina cu un
coleg. Trebuie să fim conștienți de beneficiile pe care le aduce reducerea poluării și să fim
responsabili pentru calitatea vieții noastre.
BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului
2. https://www.siemens.com/innovation/en/home/pictures-of-the-future/infrastructure-
and-finance/smart-cities-air-pollution-forecasting-models.html
http://www.calitateaer.ro/parametri.php
3. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1352231015001193
4. https://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/schimbari-climatice-
energie/poluarea-aerului/
5. https://www.eea.europa.eu/ro/themes/air/intro
6. https://www.hotnews.ro/stiri-digitalcity-22071353-solutii-inteligente-pentru-
combaterea-poluarii-londra-chicago-potsdam.htm
7. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/MASURI-DE-COMBATERE-A-
POLUARII93279.php
8. https://www.high-health.info/aer/poluarea/principalele-surse-de-poluare.htm
9. http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Formele-si-etapele-
poluarii-at422.php
10. http://www.meteoromania.ro/despre-noi/cercetare/poluarea-aerului/
11. https://blog.auditeco.ro/ce-este-poluarea-aerului-si-cum-ne-afecteaza/
12. https://www.eea.europa.eu/ro/themes/air/intro
13. https://www.csid.ro/lifestyle/casa-gradina-animale-de-companie/poluarea-aerului-
tipuri-de-poluanti-cauze-si-efecte-14256148
14. www.calitateaer.ro