Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Constituţia reprezintă actul juridic şi politic fundamental al unei ţări. Ea reglementează relaţiile
referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor în stat şi formulează
drepturile fundamentale ale cetăţenilor. În prima jumătate a secolului al XX-lea au fost adoptate
în România următoarele legi fundamentale: Constituţia din 1923, cea din 1938 şi cea din 1948.
Necesitatea adoptării Constituţiei din 1923 a fost determinată de schimbările din primele decenii
ale secolului al XX-lea, respectiv de făurirea statului naţional unitar român, de unirea Basarabiei
(27 martie 1918), a Bucovinei (15/28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei (1 decembrie 1918) cu
România.. Adoptarea Constituţiei din 1938 a fost determinată de dorinţa regelui Carol al II-lea de
a institui un regim de guvernare personală, în contextul crizei apărute în urma alegerilor din 1937
(niciun partid politic nu obţinuse 40% din voturi pentru a primi prima electorală, adică
posibilitatea de a forma guvernul).
Legile fundamentale din anii 1923 şi 1938 se bazau pe principiul monarhiei ereditare a familiei
de Hohenzollern Sigmaringen, prin Ferdinand I (Constituţia din 1923) şi Carol al II-lea
(Constituţia din 1938). Succesiunea se asigura prin ordinul de primogenitură, pe linie masculină
(o asemănare între cele două Constituţii).
Autoritarismul regelui Carol II, pierderile teritoriale din vara anului 1940 au făcut ca acesta să
cedeze tronul în favoarea fiului său , Mihai. Al doilea război mondial prin desfășurarea sa au
făcut ca România să intre în sfera de influență sovietică. După actul de la 23 august 1944 armata
sovietica a rămas pe teritoriul României , iar Partidul Comunist român ieșit din ilegalitate a
inceput cucerirea puterii in stat.Primul guvern comunist s-a format în 1945, dar, pentru că şeful
statului era încă regele Mihai, comuniştii nu au reuşit să instituie atunci un regim totalitar. La 30
decembrie 1947, regele a fost silit să abdice, România fiind proclamată republică. Noile condiţii
politice, dar mai ales schimbarea formei de guvernare, au făcut necesară adoptarea altei
constituţii, fapt realizat în 1948.
Constituţia din 1952 a fost schimbată în 1965, când România şi-a recăpătat atributele statului
independent. În 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej şi noul şef al Partidului Comunist a fost
ales Nicolae Ceauşescu. El a afirmat deschis independenţa ţării faţă de U.R.S.S. De asemenea,
considera că România făcuse un drum important înspre crearea unei societăţi egalitare, adică
socialiste (avusese loc colectivizarea în 1962). Aceste două aspecte necesitau modificarea
constituţiei.
ELEMENT DE TRECERE
Constituția din 1965 este modificată în anul 1974 cand este introdusa functia de presedinte., dar
și cand Nicolae Ceaușescu primește puteri dictatoriale.. Politica economică a lui Ceauşescu de
industrializare şi urbanizare forţată s-a dovedit falimentară, în anii '80 România trecând printr-o
accentuată criză morală, socială şi economică, timp în care majoritatea populaţiei trăia la limita
subzistenţei.. Pe fondul eşecului înregistrat de regimurile politice ale blocului răsăritean, o
revoltă populară pornită la Timişoara a fost scânteia care a alimentat dorinţa populaţiei de
schimbare, iar Nicolae Ceauşescu a fost îndepărtat de la putere după ample lupte de stradă.