DIAGNOSTICUL PUS PACIENTULUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ.

DEMONTAREA SCENARIILOR

Am să îmi încep argumentarea prin prezentarea Buletinului Medical

publicat in ziua de 20 martie 1965 în ziarul “ Scînteia” , dar și in ziarul
Romania Liberă din aceeași data.

“ În a doua jumătate a lunii ianuarie 1965 tovarașul Gheorghe Gheorghiu-

Dej a prezentat semnele unei afecțiuni pulmonare cu tuse si expectorații
reduse sero-muco-sangvinolente. iExamenul sputeiii nu a arătat nimic
deosebit. La examenul radiologic s-a constatat un proces infiltrativ la
nivelul hiluluiiii pulmonar drept. Controlul radiologic din prima decadă a
lunii februarie a arătat prezența unei formațiuni de aspect tumoral la
nivelul nivelul hilului pulmonar drept. Tot în această decadă se observă o
mărire rapidă a ficatului , însoțită de subicteriv. Examenele clinice de
laborator au evidențiat prezența de formțiuni tumorale hepatice.

La 2 martie 1965, examenele microscopice ale sputei au arătat prezența

unor celule neoplazice.v

Pe baza datelor clinice si de laborator s-a stabilit diagnosticul de neoplasm

pulmonar și hepatic.vi

Avand in vedere gravitatea bolii diagnosticate a fost invitat in țară un grup

de specialiști reputați din străinătate[…]. Boala a continuat să progreseze
determinând o evoluție gravă și rapidă cu instalarea unui icter intens și
unei insuficiențe hepato-renale.[…] bolnavul a intrat în comă și a încetat
din viața la ora 17.43.”1

Au fost formulate o serie de ipoteze cu privire la moartea liderului

P.M.R. . Unele dintre aceste ipoteze s-au demonstrat a fi cat se poate de
false. Inițial, s-a expus punctul de vedere potrivit caruia Gheorghe
Gheorgiu- Dej ar fi fost iradiat în mod intenționat în urma unei vizite în
strănătate, mai precis la Varșovia. Unele personalități motivau iradierea
personalității politice prin faptul ca acesta ducea o politica din ce in ce mai
independentă de Moscova. Totuși pentru susținerea unei iradieri nu au fost
gasite până în prezent documente care să statueze că lucrurile s-au
întâmplat exact așa. Chiar dacă probe nu au existat, suspiciunea nu a
1
“ Scanteia” din data de 20 martie 1965
putut fi înlăturată ținând cont de situația agitată în care întreaga lume se
afla la acel moment.

O altă ipoteză arata că moartea a survenit în urma în urma

descoperirii într-o fază terminala a unui cancer pulmonar și a metastazei la
ficat. S-a afirmat cum că, în mod intenționat , pacientul nu ar fi primit un
tratament corespunzator ceea ce i-a agravat starea de sănătate. Aș putea
afirma că acest lucru era puțin probabil întrucât Gheorghe Gheorghiu-Dej
beneficia de pârghiile necesare pentru a apela la medici din străinătate
care să îi ofere cel mai bun tratament și care să conteste medicația
prescrisă de medicul care se ocupa de cazul său. Nici acest lucru nu poate
fi verificat cu exactitate, dar în combaterea acestui punct de vedere vine
unul dintre articolele ziarului “ Scînteia” din data de 19 martie 1965 în
care era prezentat un bulletin medical. Acest buletin medical conținea
informații cu privire la agravarea starii de sănătate a liderului prin
accentuarea icterului și a insuficienței hepatice. De asemenea, se
menționează că în continuare I se aplica un tratament corespunzător.

Varianta potrivit căreia oficialii de la Moscova ar fi comandat

moartea lui Gheorgiu- Dej este infirmată de oficialitățile vremii : Dumitru
Popescu, Ion Gh. Maurer, Paul Sfectu.

Ei afirmă că Gheorghiu- Dej a murit din cauza cancerului la plămâni

si a unei metastaze hepatice. De asemenea, secretarul pentru propagandă
al Comitetului Central al P.M.R. afirma că Gheorgiu-Dej nu a arătat nici o
secundă vreo urmă de îngrijorare cu privire la un eventual atentat la viața
sa, dimpotrivă chiar, se prezenta mai linistit si mai împacat cu sine ca
niciodată. Aceste personalități mai afirmă și faptul că boala putea fi
cauzată de atrocitățile suferite în urma detenției din anii ’30. Această
explicție este foarte plauzibilă mai ales că, toți fostii deținuți din această s-
au contruntat cu boli grave dupa ce au fost eliberați.

Paul Sfetcu, seful de cabinet al P.M.R. afirma într-o sedință a Biroului

Politic că “ Dej a avut cancer. Asa au spus doctorii. Faptul că simptomele
bolii au apărut sub forma unei gripe virotice în timpul cand se afla in
capitala Poloniei, a sesiunea din ianuarie 1965 a Tratatului de la Varsovia,
a dat naștere la speculații ca îmbolnăvirea a fost provocată de cercuri
politice străine, interesate de dispariția sa. Personal imi vine greu să cred
așa ceva, deoarece cunosteam din ce mi-a povestit referitor la viata sa că
încă din copilărie , de la vârsta de 13 ani, a fost bolnav de plămâni. În
închisoare a avut T.B.C . pulmonar. După 1944 a fost și în U.R.S.S pentru a
fi tratat de aceeasi afectiune.”2 In stenograma sedintei se menționează că

2
Stenograma Sedintei Biroului politic al P.M.R
declaratia a fost facută după o amplă documentare si cercetare a
buletinelor medicale publicate.

Declarația demontează toate scenariile prezentate mai sus, și din

punctul meu de vedere este cea mai aproape de adevar deoarece este
putin probabil ca oficialii de la Moscova sa fi dorit ca unul dintre
colaboratorii fideli sa dispară așa usor. Deși este o perioada în care
complotul este la mare cautare si se foloseste cu regularitate, tinand cont
de influenta pe care Gheorghiu-Dej o are în epocă ar fi fost greu de
ascuns. O altă explicație potrivit careia scenariile prezentate nu sunt în
conformitate cu modul în care lucrurile s-au întamplat cu adevarat , este
faptul că după ce regimurile comuniste din Europa au fost înlaturate, ar fi
existat măcar un martor care să declare cum că moartea lui Gheorghiu-Dej
a fost instrumentată de cercurile înalte de la Moscova.

În ceea ce priveste cauza morții, consider că ea a fost naturala și nu

provocată de vreu agent extern. Îndraznesc sa afirm acest lucru, întrucât
afectiunile pulmonare de care suferea pacientul aveau un trecut medical
indelungat, înca din perioada adolescentei. Este foarte adevărat că punctul
de vedere cu privire la medicația prescrisă poate fi sustinut pentru
perioada anterioara venirii la conducerea Republicii Populare Romane.
Sustin acest punct de vedere întrucât este cat se poate de posibil ca
mijloacele medicale din perioada adolescentei lui Gheorghiu-Dej sa nu fi
fost foarte avansată. De asemenea, poate fi explicat si prin faptul că
facea parte dintr-o familie fără posibilitați materiale foarte bune. Tatal
sau era un muncitor sarac, iar mama sa era casnica. Deci, putem vorbi
despre ipoteza ca nu si-a putut procura medicatia corectă din lipsă de
fonduri necesare. Apoi, mai trebuie sa luam in considerare si perioada in
care a fost inchis din cauza rolului jucat in organizarea grevelor de la
Atelierele Grivița din anul 1933. Si-a ispasit pedeapsa în inchisoarea de la
Doftana, cunoscuta pentru cruzimea si asprimea cu care erau tratati
detinutii. Pedeapsa se pare ca i-ar fi afectat boala si i-ar fi determinat
crearea de noi predispozitii pentru alte afectiuni. Ulterior, s-a declarat că
pe langa insuficienta hepatica mai suferea si de afectiuni la rinichi. Astfel,
discutam despre imbolnavirea grava a trei organe vitale : plamani, ficat si
rinichi. Acest lucru demonstreaza ca aplicare unei medicatii comune era
imposibila, iar un tratament aplicat separat pentru fiecare dintre cele trei
afectiuni ar fi dat de suferit cel putin unuia dintre organele deja bolnave
sau altora. Este evident că sfarsitul lui Dej se apropia cu pasi repezi si asa
cum declara Ion Gh. Maurer “ Dej stia că va muri. Intai el mi-a spus ca are
cancer. Iar doctorii au confirmat-o, el regreta ca nu poate duce la capat
derusificarea Romaniei pe care considera ca abia o incepuse”3

3
Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers, 1995
 MOARTEA LUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ

Despre tragicul eveniment au scris toate ziarele din tara in ziua de

20 martie 1965. In ziarul “Scanteia” din aceeasi data este publicat
Comunicatul Comitetului Central al P.M.R.. În document era anuntata
moartea lui Dej pe data de 19 martie la ora 17.43 si i se aducea un
adevarat elogiu. Era descris ca “ fiu credincios al clasei muncitoare si al
poporului roman”4. În acelasi ziar era publicată si Hotararea comuna a C.C.
al P.M.R. , Consiliul de Stat si Consiliul de Ministri al Republicii Populare
Romane , redactată în urma sedintei comune de doliu . În cadrul sedintei
s-a hotărât declararea doliului național de pe data de 19 martie pana in
ziua funeraliilor inclusiv, se organizau funeralii nationale in ziua de 24
martie , se contituia o comisie de partid si de stat pentru organizarea
acestor funeralii. Aceasta comisie era compusa din : Chivu
Stoica( presedintele Comisiei ), Emil Bodnaras, Alexandru Draghici,
Leontin Salajan, Stefan Voitec. ]n zilele de doliu se cerea: coborarea
drapelului national si a steagului partidului in berna. Manifestatiile
distractive si sportive , adunarile festive, comemorarile de orice fel erau
suspendate . Teatrele, televiziunea, radioul erau obligate sa isi adapteze
programul , iar in ziua funeraliilor cursurile invatamantului de orice grad
si spectacolele erau suspendate. În semn de omagiu se intrerupea
activitatea pentru 3 minute in toate intreprinderile si institutiile din tara,
iar sirenele locomotivelor, vaselor, navelor, intreprinderilor trebuiau sa
sune. In ziua funeraliilor circulatia trenurilor si a oricarui tip de vehicule se
va opri pentru o perioada scurta de timp. In Capitala si toate centrele
regionale aveau sa se traga 24 de salve de artilerie.

Se mai afirma ca trupul neinsufletit va fi depus la Palatul Republicii

Populare Romane, iar accesul publicului la catafalc se va face in data de
21 martie, incepand cu ora 11.

Moartea lui Dej a atras atentia si pe plan international. Se

semnaleaza la 20 martie ca “ impartasesc durerea poporului roman”5:
Varsovia, Moscova, Praga, Budapesta, Belgrad, Sofia, Paris. Chiar si in
4
Comunicatul C.C. al P.M.R din 19 martie 1965
5
Scanteia- 20 martie 1965
China a ajuns nefericita veste, iar ambasadorul chinez, Liu Fan, a cerut
mai multe informatii cu privire la moartea lui Dej. La intrebarile
ambasadorului Emil Bodnaras a facut un adevarat expozeu asupra mortii
prim-secretarului P.M.R.:

“ Noi am descoperit-o [boala] in februarie, prin tomografie. Pe radiografia

obisnuita m-a aparut nimic. El, de plamanul drept, a suferit si in
inchisoare, si in 1957 . Niciodata nu s-a semnalat ceva dubios. Abia acum
s-a descoperit focarul, la adancime de 11cm, ca un ban rotund, cu un
diametru de 2cm, in apropierea canalului bronhiei. Tot nu era sigur ca este
cancer si atunci am adus de la Paris un pneumolog ca sa-I faca
bronhoscopievii. Cat noi eram in discutie cu Parisul, a pornit ficatul.
Analizele de sange au aratat o modificare a formulei sanguine. Am
constatat ca sunt cateva elemente schimbate . Ficatul a crescut de la 15
cm la 23 cm si a inceput sa fie tare si neregulat la pipait. Atunci am lasat
plamanul si am inceput sa ne ocupam de ficat, facand proba cu izotopi de
aur in sange , pentru a vedea starea ficatului. Noaptea de 26 februarie
a.c., doctorii au venit speriati cu rezultatul. A aparur conturul necomplet.
Era deja tesut strain si au aparut noduri, tot cu tesut strain. Atunci ne-a
fost clar ca avem de-a face cu cancer. Dar nu stiam unde este focarul.
Intre timp in scuipat a aparut sange si s-au gasit celule canceroase de la
plamani. Atunci am adus pneumologi, hepatologi si oncologi care au
verificat datele si consultat bolnavul, care intre timp capatase galbenare.
Toti au spus ca are cancer. Proba de la ficat nu s-a mai putut face de frica
hemoragiei, pentru ca formula sangelui era proasta. S-a inceput
tratamentul cu exodanviii, dar dupa 3 zile nu a mai rezistat sangele: au
scazut trombociteleix. Atunci a trebuit sa oprim tratamentul cu exodan. El
continua inca sa se degradeze si am inceput trasfuzii, dar a intervenit
cresterea ureexi in sange: de la 0.4 la 1.25 si2.0 si a trebuit sa intrerupem
si transfuzia , pentru ca putea bloca rinichii. Am readus specialistul
oncolog. Ne-a spus ca transfuzie se mai putea face numai daca intervenea
o hemoragie. Apoi a incetat functionare intestinului si a inceput
alimentarea pe cale venoasa, artificiala, cu glucoza si alte substante. Am
facut bine si ne-am grabit sa terminam lucrarile Marii Adunari Nationale,
sa avem organele constitutive[…]. 6

Pe data de 21 martie pe prima pagina a ziarului “Scateia” apare in

sectiunea de titlu mesajul:” Cinstind memoria tovarasului Gheorghe
Gheorghiu- Dej , intregul popor isi exprima hotararea de a lupta, strans
unit in jurul partidului pentru desavarsirea constructiei socialiste in patria
noastra!”7 In acelasi ziar se descrie cumla cabinetul de lucru al
6
Stenograma sedintei din 21 martie 1965
7
Scanteia-21 martie 1965
tovarasului , s-a facut un adevarat pelerinaj, multimea de oameni putand fi
observata de la o distanta de cateva strazi. Autorul reportajului
mentioneaza ca toti erau tacuti si cu fetele impietrite de durere. Totusi,
trebuie sa tinem cont ca acest ziar era organul de presa a Biroului de
propaganda al P.M.R , cu lozica: “ Proletari din toata tara, uniti-va!”. De
aceea, putem sa afirmam ca informatiile puteau fi putin
supradimensionate, insa tinand cont de cultul personalitatii pe care
majoritatea personalitatilor representative pentru regimurile comuniste si
l-au dezvoltat, in informatia citata trebuie sa exite un sambure de adevar.

In aceeasi zi este obsevat cum Hotararea comuna este pusa in

aplicare punct cu punct. Comisia de organizare a funeraliilor anunta si
programul accesului publicului pentru a isi putea lua ramas-bun. Le era
permisa intrarea pe 21 martie, intre orele11-14 si 16-22, si in zilele 23-24
martie intre orele 7-14 si 16-22. Elogierea prim-secretarului continua :”
stralucit conducator , cea mai proeminenta personalitate din radurile
clasei muncitoare din Romania, neinfricat luptator pentru cauza si
interesele vitale ae celor ce muncesc[…]”8.

Exista numeroase articole care prezinta dunarile de doliu ale

oamenilor muncii la Cluj, Hunedoara, Bucuresti, satle dobrogene etc. Cel
mai induiosator este prezentat momentul de reculegere de la Grivita
Rosie, unde sunt reunite oameni de toate varstele si toate profesiile. O
declarative pare sa dea contur imagnii de tristete care acaparase intreaga
tara: “ satle dobrogene etc. Cel mai induiosator este prezentat momentul
de reculegere de la Grivita Rosie, unde sunt reunite oameni de toate
varstele si toate profesiile. O declarative pare sa dea contur imagnii de
tristete care acaparase intreaga tara: “ Durerea noastra de azi ne va
intari si mai mult hotararea de a munci neobosit pentru infaptuirea politicii
partidului “9. Pe langa declaratiile oamenilor simplii se mai fac publice si
telegramele primate la sediul Comitetului Central al P.M.R.

Trupul neînsufletit a fost depus în Palatul Consiliului de Stat, în

marea sală de la parter. Trupul a fost asezat în mijlocul sălii pe un
postament îmbracat în catifea neagra. Catafalcul era incojurat de garoafe
albe si de sub acestea coborau valuri de matase tricoloră. De tavan era
agățat un imens doliu, iar in fata catafalcului pe perne visinii erau asezate
inaltele decoratii ale Republicii Populare Romania si ale altor țari . Acestea
reprezentau marturia prestigiului si a pretuirii de care prim-secretarul s-a
bucurat si se va bucura si in viata de apoi. Adunarile de doliu au continuat
in tara. Astfel de adunari au loc la Uzinele de tractoare din Brasov, Uzinele
“23 august” din Capitala, Combinatul chimic de la Borzesti, Uzina de
8
Idem
9
Idem
alumina de la Oradea, Institutul de Medicina si Farmacie din Targu-Mures,
unitatile militare din intreaga tara.

La 23 martie 1965 , o noua Hotarare comuna este publicata in

dorinta de a “eterniza memoria tovarasului”10 . Aceasta prevedea:
editarea tuturor lucrarilor lui Dej, editarea unei biografii a acestuia,
construirea de statui in Cluj si Bucuresti, bustul Lui Dej avea sa fie asezat
la Comitetul Central al P.M.R., urmau sa fie amplasate placi comemorative,
iar la Muzeul de Istorie al Partidului de la Bucuresti trebuia sa se
organizeze o sala memoriala, se emiteau timbre memoriale cu efigia
tovarasului. De asemenea, numele de Gheorghe Gheorghiu- Dej il primeau
orasul Onesti, Combinatul Siderurgic de la Galati, Hidricentrala “16
Februarie” de pe Arges, Combinatul Chimico-metalurgic din Baia Mare,
Institutul Politehnic din Bucuresti.

Pe data de 24 martie il conduce pe Tovarasul Dej pe ultimul

drum.Comitetul Central al P.M.R. dedica o pagina intreaga elogierii
bravului prim-secretar in organul central de presa al vremii.

Analizand cateva dintre ziare am observat ca aparatul

propagandistic functiona perfect, afirm acest lucru întrucât aceleasi acte
facute publice sunt prezente si in Romania Libera din aceleasi zile, iar
tonul cu care se vorbeste despre evenimentul nefericit este in deplina
compatibilitate cu cel folosit de cate redactorii de la Scanteia.

Evenimentul a tinut prima pagina a ziarelor timp de o saptamana in

martie 1965, dar elucidare cauzelor mortii lui Gheorghiu-Dej a capatat iar
interes dupa 1990, cand s-a incercat demontarea scenariilor facute in
epoca si gasirea de explicatii logice. Multe dintre aceste explicatii erau
opuse sau veneau in completarea rapoartelor medicale dn martie 1965,
inca nu exista documente care sa ateste ca acele zvonuri lansate erau
total false, dar ne ramane doar parerea ca daca ar fi fost vorba despre
iradiere intentionata din partea Moscovei s-ar fi aflat sau ar fi existat
martori. Cum martori nu au existat si nici probe nu au fost gasite dupa
efectuarea autopsiei victimei, nu ramane decat suspiciunea.

BIBLIOGRAFIE
10
Scanteia-23 martie 1965
• Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura
Univers, 1995

• Stenograma sedintei din 21 martie 1965

• Comunicatul C.C. al P.M.R din 19 martie 1965

• Ziarul “ Scânteia” din 19-25 martie 1965

• Ziarul “ România Liberă” din 19-25 martie 1965

• Lavinia Betea- “ Dej, cronica unei morti neasteptate”,

Adevarul.ro, 9 aprilie 2012
i
Expectoratii apoase, cu mucilagii si firisoared e sange
ii
Mucozitate expectorată de cineva

iii
Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii

iv
Simptom constând din culoarea ușor gălbuie a pielii și a mucoaselor, care constituie unul
dintre semnele de început ale hepatitei
v
Celule canceroase
vi
Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție
chirurgicală;
vii
Examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului
viii
Tratament medicamentos de tip citostatic
ix
Celulă sangvină de forma unei plăcuțe, care are un rol important în coagularea sângelui
x
Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de
dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind
folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente