UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA ENERGETICĂ

ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE ÎN CTE

Captarea CO2
Oxi-combustia

Student:
Panait Ștefan-Cristian
Pricopi Cătălin-Constantin
Grupa: 2401_TE

2019
1.Introducere

Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările majore ale secolului nostru –
un domeniu complex în care cunoașterea și explicarea fenomenologică , cu luarea de măsuri
imediate și corecte, reprezintă o preocupare a întregii societății științifice și tehnologice. Rolul
nefast al emisiilor de CO2 asupra mediului, generate de industrie și mijloacele de transport
terestru, aerian și pe oceanul planetar, a alarmat omenirea începând cu a doua jumătate a
secolului al XX-lea. Astfel, oamenii de știință au început lupta cu CO2 prin cercetare și prin
înlocuirea combustibililor fosili care emit CO2. În paralel, cercetările au fost îndreptate spre
metode tehnologice de captare a CO2 din atmosfera terestră. Studiile de impact au pus în
evidență modificările produse de schimbarea climei asupra sistemelor naturale și au analizat
măsurile de adaptare pentru ca aceste modificări să fie minime, astfel încât să se asigure
resursele de hrană și dezvoltarea pe termen lung societății și economiei. Articolul 2 al
Convenției Cadru al Națiunilor Unite pentru ”Schimbări climatice” (1992) prevede în mod
expres ca obiectiv ultim stabilizarea concentrației gazelor cu efect de seră în atmosferă, la un
nivel care să nu aibă o influență periculoasă asupra climei la nivel global.. Gazele cu efect de
seră – GES -, specificate în Protocolul de la Kyoto sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul
de azot, hidroflorocarburi, perfluorocarburi, hexaflorură de sulf. Dintre sectoarele economiei,
responsabile de producerea de emisii de gaze cu efect de seră sunt: industria energetică,
industria minieră, industria chimică și petrochimică, industria siderurgică și industria
materialelor de construcție. Folosirea cărbunelui fosil la producerea energiei conduce la
apariția de emisii specifice de CO2 ceea ce înseamnă o mai mare poluare a climatului. O
evaluare a concentrației de dioxid de carbon a indicat o raportare de circa 70 % la industria
energetică și în cadrul acesteia la utilizarea de combustibili fosili. Consiliul European și-a
exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de GES din Comunitate,
cu cel puțin 20 % în raport cu nivelurile din 1990 și cu 30 % în cazul în care și alte țări
dezvoltate se angajează să obțină reduceri comparabile ale emisiilor, iar țările în curs de
dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic aduc o contribuție adecvată, în funcție
de responsabilitățile și capacitățile lor. Emisiile de dioxid de carbon (CO2) rezultate din
întrebuințarea combustibililor fosili pentru producerea de energie, reprezintă în prezent sursa
principală de încălzire globală.
 Combustibilii fosili rămân o parte importantă a producției de energie electrică la nivelul
UE și la nivel mondial, și în acest context, strategiile de abordare în domeniul schimbărilor
climatice trebuie să cuprindă soluții de generare a energiei electrice din combustibili fosili, cu
emisii reduse de CO2. În ceea ce privește România, emisiile de CO2 generate din diferite
sectoare de activitate evidențiază de asemenea contribuția majoră a sectorului energetic și a
transporturilor, ceea ce înseamnă că acestea sunt domeniile asupra cărora va trebui să acționam
astăzi în vederea reducerii emisiilor de CO2. Captarea și stocarea emisiilor de CO2 (Carbon
Capture and Storage – CCS), parte din portofoliul acțiunilor de reducere a acestora, poate fi
utilizat ă pentru stabilizarea concentrațiilor de CO2 din atmosferă. Aceasta constă în captarea
CO 2 de la instalațiile industriale, transportul către un amplasament de stocare și injectarea î n
formațiuni geologice adecvate, în scopul stocării permanente sau pe termen nedefinit. Pentru
introducerea pe piață a tehnologiei de captare și stocare sunt necesare stimulente care să aducă
investiții substanțiale, necesare pentru această tehnologie suplimentar ă din partea centralelor
electrice și a industriei. Utilizarea în viitor a cărbunelui la producerea energiei electrice va
depinde de posibilitatea reducerii acestor emisii (CO2, NOx și SO2), dar și de poziția
competitivă a centralelor nucleare, hidro și a surselor regenerabile. Pe plan mondial, tendințele
actuale sunt dezvoltarea și implementarea unor tehnologii moderne utilizate la captarea și
sechestrarea dioxidului de carbon. [1]

2.Etapele tehnologiilor de captare a dioxidului de carbon

Conceptul capturării este relativ nou și există trei direcții de abordare(figura 1):
●capturare pre-combustie–capturare înainte de combustia finală;
● capturare post-combustie–capturare din gazele de ardere;
● capturare oxi-combustie);
● capturare din curenții de proces industriali.

3.Tehnologia oxi-combustiei.

Metoda oxi-combustie se referă la arderea combustibililor solizi în oxigen în loc de aer,

produsele rezultate fiind H2O și CO2, ușor de captat la sfârșitul procesului.
O limitare – care va fi înlăturată prin cercetare –constă în faptul că se consumă cantități mari
de oxigen, care în prezent se realizează cu costuri importante. Această metodă poate fi adaptată.
Tehnologia oxi-combustie folosește oxigen pur în loc de aer, rezultând un gaz format în
principal din CO2 și H2O. În locul arderii clasice cu aer, combustibilul este ars într-o atmosferă
de oxigen aproape pur și gaze de ardere recirculate. O mare parte din dioxidul de carbon produs
din ardere este recirculat înapoi în cazan cu scopul de a înlocui azotul, astfel încât să se păstreze
pe cât posibil procesele de transfer de căldură desfășurate într-un cazan clasic. În continuare
fluxul de gaze de ardere rămas, care este concentrat în CO2, trece prin mai multe trepte de
tratare pentru eliminarea pulberilor în suspensie, a dioxidului de sulf și a vaporilor de apă,
rezultând un flux de gaze cu o concentrație de 98 %. [3]

Figura 2. Oxi-combustia [4]

 Costul captării de carbon într-o instalație de alimentare cu oxigen ar trebui să fie mai
mic decât pentru un PC, ca urmare a reducerii volumului de gaze arse și a concentrației
crescute de CO2, dar costul separației de aer și al recirculării gazelor arse reduce semnificativ
beneficiile economice . Laboratorul Național Argonne (ANL) studiază toate aspectele
inginerești de reamenajare a oxio-combinării la cazanele existente, inclusiv efectul
impurităților și al opțiunilor de transport, utilizare și capturare CO2. Dacă gazul de ardere
poate fi reciclat înainte de spălarea SO2, spălarea SO2 poate fi redusă ca mărime și economii
semnificative de costuri sunt posibile. Studiile de inginerie sunt necesare din cauza diferitelor
proprietăți fizice ale CO2 comparate cu N2.Efectele sunt modificările radiațiilor și profilul
temperaturii în cuptor.[5]

Fig.3 Tehnologii inovatoare de captare a CO2 - reducerea costurilor în funcție de timpul de

comercializare [6]
Fig.4 Costul electricități cu și fără captare relativă de CO2 față de o centrală fără captare[7]

Fig.5 Oxi-combustia la o centrala cu cărbune pulverizat[7]

în Fig. 5 combustia se produce folosind oxigen pur (până la 97% puritate), dar în care rămâne
o cantitate mică de azot și argon. O mare parte din gazele de ardere sunt reciclate în cazan
pentru a menține nivelurile optime de temperatură ale PC-ului(Pulverised Coal power plant)
fără a fi captat. Astfel, se evită redimensionarea completă a cazanului și a schimbătoarelor
asociate. Fluxul de CO2 neciclat conține vapori de apă, impurități (în special unele cantități
de NOx și SOx, care rămân în gazele de evacuare ale sistemelor de spălare) și gaze
incondensabile, cum ar fi oxigenul, azotul și argonul. Conținutul de CO2 în aceste gaze de
evacuare este de ordinul a 75% pe gazul umed. Următorul pas este condensarea apei și
purificarea CO2 până la 99% pură, astfel încât să poată fi transpusă în stare supercritică.
În prezența gazelor incondensabile în fluxul de CO2 transportat de conductă în
condiții supercritice poate provoca vibrații și încărcări de șoc în conductă, care pot cauza
daune mecanice. Cu toate acestea, niciun studiu cunoscut nu a tentat să precizeze concentrații
critice ale acestor gaze. Tot ceea ce este convenit în unanimitate este concentrația de apă și
majoritatea lucrărilor publicate pe acest subiect sunt de acord cu limita fixă de 20 ppm în
masă (50 ppm în volum). Astfel, în instanță, un sistem de deshidratare folosind trietilen glicol
(TEG) urmărit de un dispozitiv criogenic de separare a impurității sunt integrate în etapa de
compresiune / lichefiere CO2.[7]
4.Comparație între cele trei tehnologii de capturare CO2 [8]

Tipul Tehnologiei folosite Avantaje Piedici în cadrul

implementării
Post-combustie • Aplicabilă în Gazul este:
majoritatea -la presiune Ambientală
centralelor pe - plin de CO2
cărbune existente în Rezultă în
prezent - Presiune parțială
• Opțiunea de joasă la CO2
Retrofit[*] - CO2 produs la
presiune joasă
comparat cu
tehnologia de captare
Pre-combustie Syngaz ce are • Se aplică în general
• Concentrație de CO2 în cadrul centralelor
• Presiune mare ce noi.
rezultă în: • Disponibilitatea
• Costul
• Presiune mare a echipamentelor
concentrației parțiale • Multitudine de
de CO2 echipamente de
• Mai multe tehnologii supraveghere
disponibile • Bariere comerciale în
• Potențial for cadrul pre-combustiei
reducerea costului de
compresie

Oxi-combustie • Concentrație mare de • Cerințele mari de

CO2 în gazul de producție O2 lichid
ardere pot fi prohibitive
• Opțiunea Retrofit și
repowering • Recirculare de CO2
răcit este necesară
pentru menținerea
temperaturilor în
limitele materialelor
de ardere
5.Concluzii

Capturarea CO2 și separarea de multe surse, cum ar fi centralele noi, pot fi obținute
prin cercetarea continuă, dezvoltare și demonstrare. Cercetarea la nivel mondial este realizată
pentru a reduce schimbările climatice globale, ceea ce indică scopul comun al societății
științifice, se datorează, în cea mai mică parte, emisiilor antropice de GES (IPCC, 2007).
Cercetarea pentru a dezvolta tehnologii și procese care cresc eficiența sistemelor de
captare, reducând în același timp costul general este critic pentru crearea unui plan de
implementare a controlului de gaze cu efect de seră, care acoperă nu numai centralele
electrice și instalațiile industriale, dar și infrastructura necesară pentru a sprijini această
implementare.
Cercetarea și dezvoltarea este determinată de un obiectiv de comercializare pentru a
satisface cerințele segmentelor de piață identificate și pentru a îmbunătăți substanțial
performanța cu reducerea semnificativă a costurilor. O largă implementare a acestor
tehnologii, pe lângă abordările privind eficiența energetică și gestionarea cererii, este
necesară pentru atenuarea emisiilor de GES și, în cele din urmă, pentru stabilizarea acestora.
[9]

Bibliografie
[1] și [3] Cristina Daniela DEAC HORJU, Ancuța Cristina ȚENTER(2018); Studii Privind
Captarea Și Stocarea CO2 În Vederea Prevenirii Fenomenului De Încălzire Globală; A
XVIII-a Conferință internațională multidisciplinară. „Profesorul Dorin PAVEL – fondatorul
hidroenergeticii românești”, [click aici] sau în directorul Bibliografie;
[4] www.ccsbrowser.com sau poză în directorul Bibliografie
[2],[5],[6],[8],[9] Figueroa, J. D., Fout, T., Plasynski, S., McIlvried, H., & Srivastava, R. D.
(2008). Advances in CO2 capture technology—The U.S. Department of Energy’s Carbon
Sequestration Program. International Journal of Greenhouse Gas Control, 2(1), 9–20., vezi
directorul Bibliografie;
[*] http://www.meca.org/diesel-retrofit/what-is-retrofit
[7 ] Kanniche, M., Gros-Bonnivard, R., Jaud, P., Valle-Marcos, J., Amann, J.-M., &
Bouallou, C. (2010). Pre-combustion, post-combustion and oxy-combustion in thermal power
plant for CO2 capture. Applied Thermal Engineering, 30(1), 53–62., vezi în Directorul
Bibliografie;