Curs CTE Conv Cap#05 Rev PDF

Optimizări tehnico - economice pt. creşterea performanţelor I.T.A. din C.T.E. şi C.E.T. Pag.
1 din 24 pagini
5 OPTIMIZĂRI TEHNICO - ECONOMICE PENTRU CREŞTEREA PERFORMANŢELOR I.T.A. DIN

C.T.E. ŞI C.E.T. CONVENŢIONALE.
5.1. Analiza comparativă a diagramelor Sankey ale C.T.E. cu I.T.A. de condensaţie şi C.E.T. cu
I.T.A. de contrapresiune. Indicatori energetici calitativi la C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune.
5.1.1. Revederea unor noţiuni de termodinamică a ciclurilor cu abur
Ciclurile teoretice Rankine - Hirn sunt cuprinse între două izobare şi două adiabate. Schemele de principiu sunt
prezentate în figurile 5.1. şi 5.2., transformările sunt prezentate succint în tabelul 5.1., iar reprezentarea în diagrama
T-s a proceselor termodinamice este cea din figura 5.3.. În continuare vom denumi, convenţional:
A) Ciclul Rankine ⇒ cu abur viu saturat (fără supraîncălzirea aburului viu); are presiuni subcritice şi p0 şi t0
corelate: t0=t saturaţie(p0). Creşterea p0 implică şi creşterea t0. Când sursa caldă are Tmax<Tcritic (cazul C.N.E.),
ciclul Rankine este cel mai apropiat de Carnot. Din diagrama T-s se observă că la creşterea p0: A1) forma
ciclului Rankine se îndepărtează de cea tip Carnot; A2) umiditatea finală a aburului creşte mult. Pentru
reducerea efectelor negative ale umidităţii, acest ciclu poate fi prevăzut cu separări mecanice de umiditate şi
supraîncălzire intermediară folosind căldura unei cote din aburul viu.
B) Ciclul Hirn ⇒ cu abur viu supraîncălzit, are t0>t saturaţie(p0), p0 sub sau supracritice şi supraîncălzire intermediară
simplă sau repetată. Dacă sursa termică permite, t0 poate fi chiar mai mare ca tcritică, aceasta. Aceasta duce la
creşterea Tms, a ηtermic şi a L mecanic în ciclu, dar îndepărtează forma ciclului de cea a ciclului Carnot.
Pentru ambele tipuri de cicluri:
a) Există schimbare de fază în „generatorul de abur”.
b) Partea finală a destinderii în turbină intră în zona de abur umed.
c) Procesul de la sursa rece este izobar-izoterm, iar Tmi este practic egală cu T condensare.
d) Forma procesului în diagrama T-s, în special la sursa caldă, dar şi la cea rece este corelată cu forma
„clopotului” delimitat de curbele limită. În diagrama T-s se definesc următoarele puncte şi curbe:
Curba limită x=0, care separă zona de apă sub presiune de cea de amestec bifazic;
Curba limită x=1, care separă zona de amestec bifazic de cea de abur supraîncălzit:
Punctul critic, în care se întâlnesc cele două curbe de mai sus.
875 5
4 5 825
775
725
675
Temperatura, K
3 4
625
6a 6b
575
525
475
425 Curbe limita
Ciclul Rankine
375
Ciclul Hirn
2 1 2 1 325 2
275 1 6a 6b
0 1 2 3 4 5 6 7
Entropie, kJ/(kg*K)
Figura 5.1. Schema I.T.A. cu ciclu Figura 5.2. Schema I.T.A. cu ciclu Figura 5.3. Reprezentarea în T-s a ciclurilor ideale
Rankine Hirn Rankine (1-2-3-4-6a) şi Hirn (1-2-3-4-5-6b).
Tabelul 5.1. Prezentarea transformărilor ideale în ciclurile Rankine - Hirn
Instalaţia Rolul Notaţia şi tipul transformării
P – Pompa Maşină de compresie 1-2 ⇒ Compresie izentropă a apei
G.A. - Generatorul de abur Sursa caldă 2-3-4-5 ⇒ Încălzire izobară a apei + vaporizare + supraîncălzire vapori
T - Turbina cu abur Maşină de destindere 4-6a şi 5-6b⇒ Destinderi izentrope ale aburului
C - Condensatorul Sursa rece 6a-1 şi 6b-1⇒ Răcire (condensare) izobar-izotermă
Tabelul 5.2. Tipuri de TA după modul de evacuare a căldurii care nu se transformă în L mecanic
TA de condensaţie „pură”, TA de condensaţie cu priză

TA de contrapresiune + cu TA de contrapresiune cu
cu prize „fixe” pentru reglabilă, + prize „fixe” de
prize „fixe de preîncălzire. priză reglabilă, + prize „fixe”
preîncălzire. Sursa rece: preîncălzire. Surse reci: mediu
Sursa rece: consumatorul de preîncălzire. Surse reci:
condensatorul (mediul ambiant+ consumator
termic consumatorii termici
ambiant) termic
Din punct de vedere al evacuării căldurii care nu se converteşte în lucru mecanic, I.T.A. pot avea:
Optimizări tehnico - economice pt. creşterea performanţelor I.T.A. din C.T.E. şi C.E.T. Pag. 2 din 24 pagini
I. o singură sursă rece, ca:a1) mediul ambiant, la ciclurile cu condensaţie şi producere exclusivă de lucru
mecanic, sau a2) un consumator termic, pentru ciclurile de cogenerare cu T.A. de contrapresiune;
II. mai multe surse reci (doi consumatori termici sau mediul ambiant + consumatori termici). Pentru acelaşi proces
la sursa caldă, I.T.A. cu mai multe surse reci realizează mai multe cicluri termodinamice întrepătrunse.
Corespunzător numărului de surse reci, T.A. pot avea diferite scheme de curgere (vezi tabelul 5.2.).
5.1.2. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.T.E. cu I.T.A. de „condensaţie pură”
Figura 5.4. prezintă diagrama arborescentă a fluxurilor energetice din C.T.E. cu I.T.A. de producere exclusivă a
electricităţii. Pentru fluxurile de energie sub diferite forme, exprimate în kW, s-au folosit notaţiile de mai jos:
Ptc ⇒ Putere termică dezvoltată prin arderea combustibilului;
∆PGA ⇒ Fluxul de pierderi ale GA (căldură sensibilă gaze ardere, nearse, radiaţie şi convecţie, etc);
Pt 1 GA ⇒ Putere termică transmisă agentului de lucru la cazan;
∆Pcirc ap ab ⇒ Fluxul de pierderi ale circuitului apă abur, prin radiaţie, convecţie şi scăpări de fluid;
Pt 1 ciclu ⇒ Putere termică intrată în ciclul termodinamic;
∆Psursă rece ⇒ Fluxul de pierderi la sursa rece (condensator);
Pinternă ⇒ Putere „internă” dezvoltată de abur în turbină;
∆Pmec ⇒ Fluxul de pierderi mecanice;
Pmk ⇒ Putere mecanică la cupla turbinei cu abur;
∆Pgen ⇒ Fluxul de pierderi ale generatorul electric;
Pbg ⇒ Putere electrică brută (la bornele generatorului);
∆PSPT ⇒ Putere (electrică) absorbită de serviciile proprii tehnologice;
Pel net JT ⇒ Putere electrică netă la joasă tensiune;
∆Ptrafo ⇒ Fluxul de pierderi ale transformatorului electric;
Pel net IT ⇒ Putere electrică netă la înaltă tensiune (la bornele centralei).
Pinternă Pmk Pbg Pel net JT Pel net IT

Pt 1 ciclu
Ptc Pt 1 GA
∆PSP ∆P
trafo
∆Pmec ∆Pgen
∆Pcirc ap ab
∆PGA
∆Psursă rece
Figura 5.4. Diagrama fluxurilor energetice pentru o CTE cu ITA de condensaţie pură
În tabelul 5.3.. sunt definite relaţiile între fluxurile de energie pe instalaţii şi transformări.
Tabelul 5.3. Randamentele pe instalaţii şi transformări în I.T.A. cu cicluri Rankine - Hirn
Instalaţia Randamentul
Cazan ηcz=Pt1_cazan/Ptc=1-∆ ∆Pcaz/Ptc
Sistem conducte ηcnd=Pt1_ciclu/Pt1_cazan=1-∆ ∆Pconducte/Pt_ag
Ciclu termic ηtermic=Pinternă/Pt1_cazan=1-∆∆Psursă rece/Pt1_cazan=1-Tmi cd/Tms
Maşina mecanoenergetică ηmec=Pmk/Pinternă=1-∆ ∆Pmec/Pinternă
Generatorul electric ηgen=Pbg/Pmk=1-∆ ∆Pgen/Pmk
Consumuri tehnologice electrice ηSP=Pel_net_JT/Pbg=1-∆ ∆PSP/Pbg
Transformatorul ridicător ηtrafo=Pel_net_IT/Pel_net_JT=1-∆
∆Ptrafo/Pel_net_JT
Rezultă randamentele pe grupe de transformări:
ηbrut, la bornele generatorului: ηbrut C.T.E.-T.A.=Pbg/Pt c=η ηcz*η
ηcnd*ηηtermic*η
ηmec*ηηgen (5.1.)
ηnet, la bornele centralei: ηnet C.T.E.-T.A.=Pel net IT/Pt c=η
ηcz*ηηcnd*η
ηtermic*ηηmec*η
ηgen*ηηSP*η
ηtrafo (5.2.)
Se observă că pentru un şir de transformări „simple” înseriate, de tipul celor de mai sus, pentru care energia utilă
ieşită din transformarea „n-1” devine energie intrată în transformarea „n”, randamentul şirului de transformări este
egal cu produsul randamentelor individuale. Ca urmare, acesta este mai mic decât cel mai mic dintre randamentele
individuale, respectiv decât randamentul termic.
Creşterea randamentelor termice ale ciclurilor Rankine-Hirn se poate realiza prin:
Coborârea Tmi, prin reducerea temperaturii şi presiunii de condensare;
Creşterea Tms, pe diferite căi ca: a) ridicarea presiunii aburului viu şi a temperaturii de vaporizare; b) creşterea
temperaturii aburului viu peste cea de saturaţie, la ciclul Hirn; c) preîncălzirea regenerativă a apei de
alimentare şi d) supraîncălzirea intermediară (s.î.i.), eventual repetată.
În practică, metodele de mai sus se aplică simultan şi corelat.
5.1.3. Diagrama fluxurilor energetice pentru C.E.T. cu I.T.A. de „contrapresiune”. Indicele de
termoficare.
Dacă se întrerupe destinderea aburului la un nivel de presiune acoperitor în raport cu cererea consumatorului
termic, folosind apoi căldura aburului evacuat pentru consum termic direct (la consumatori tehnologici, folosind drept
agent caloportor aburul) sau indirect (la consumatorii „urbani”, prin intermediul unui schimbător de căldură abur /
apă fierbinte sau apă caldă), căldura evacuată din ciclu este energie utilă, iar turbina devine una de contrapresiune.
Producţia de electricitate se realizează exclusiv în cogenerare (folosind drept sursă rece consumatorul termic).
Figura 5.5. prezintă diagrama Sankey a unei C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune. Pe partea de energie utilă analiza s-a
oprit în acest caz la cantităţile „brute”, fără a mai ţine seama de consumurile energetice proprii tehnologice.
∆Pmec ∆Pgen
Pinternă Pmk Pbg
Pt 1 ciclu
Ptc Pt 1 cazan
∆Pconducte Pt brută
∆Pcaz
Figura 5.5. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune

Notaţiile sunt aceleaşi ca în figura 5.4., cu următoarele observaţii:
• d.p.d.v. calitativ, în loc de pierderile ∆Psursă rece apare fluxul de căldură utilă brută Pt brută;
• d.p.d.v. cantitativ, datorită creşterii Tmi se reduce producţia de lucru mecanic şi electricitate.
Folosind notaţiile din tabelul 5.3. şi limitând analiza la producţiile brute, putem scrie:
Puterea electrică brută: Pel brut C.E.T. = Pt c*η
ηcazan*η
ηconducte*(1- Tmi C.E.T./Tms)*η
ηmec*η
ηgen (5.3.)
cu observaţia că, deoarece Tmi C.E.T. > Tmi C.T.E., cota din energia primară transformată în electricitate scade.
Puterea termică brută: Pt brută C.E.T. = Pt c*η
ηcazan*η
ηconducte*[1-(1-ηηt CET)] (5.4.)
Randamentul global brut: ηgl brut = (Pel brut C.E.T. + Pt brută C.E.T.) / Pt c (5.5.)
Înlocuind în relaţia 5.5. expresiile din 5.5. şi 5.4., rezultă:
ηgl C.E.T. = ηcazan*η ηconducte*[ηηmec*ηηgen + (1-.ηmec*ηηgen)* Tmi C.E.T./Tms] (5.6.)
Deoarece produsul ηmec*ηgen este apropiat de unitate, se observă că randamentul global este uşor mai mic decât
cel al unei Centrale Termice (C.T.), care ar produce numai căldură ηgl C.T. = ηcazan*ηconducte. Pe de altă parte
randamentul global maxim ar putea deveni egal cu cel al unei C.T., dacă Tmi C.E.T.=Tms, respectiv în cazul în care nu s-
ar produce electricitate. Cum energia electrică are grad superior de ordonare, valoare mai mare de întrebuinţare şi
preţ mai ridicat, rezultă că randamentul global al C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune nu este un indicator caracteristic
din punct de vedere energetic şi economic.
Pentru caracterizarea calitativă, folosim indicele de structură a energiei utile brute ystr = Pel brută/Pt brută, denumit
în acest caz indice de termoficare, şi înlocuind expresiile din 5.3. şi 5.4., avem:
ystr C.E.T. I.T.A. = ((Tms/ Tmi C.E.T.)-1)*ηηmec*η
ηgen (5.7.)
Creşterea indicelui de termoficare al C.E.T. cu I.T.A. se poate realiza prin acţiuni:
♦ la sursa caldă, pentru mărirea Tms, folosind aceleaşi măsuri care conduc la creşterea randamentului termic al
ciclului C.T.E. cu I.T.A. de condensaţie;
♦ la sursa rece, prin apropierea Tmi C.E.T. de valoarea necesară consumatorului. Aceasta impune reducerea
pierderilor şi degradărilor la transferul de căldură, transportul şi distribuţia căldurii.
Principalul dezavantaj tehnic al I.T.A. cu contrapresiune este acela că introduce o legătură rigidă între existenţa
consumului termic şi posibilitatea producerii eficiente a electricităţii. Pentru cazul când în aceeaşi zonă se află doi
consumatori termici de nivele diferite, din care cel puţin unul are variaţii mici ale necesarului de căldură, se pot utiliza
turbine cu contrapresiune (la nivelul termic mai scăzut) şi priză reglabilă (la presiunea superioară) – vezi schema
termică de principiu din coloana 3 a tabelului 5.2.. Şi în acest caz producţia de electricitate se realizează exclusiv în
cogenerare. Diagrama Sankey este de acelaşi tip ca cea a unei I.T.A. cu contrapresiune, dar:
• există două cicluri de cogenerare întrepătrunse la sursa caldă şi cu surse reci de temperaturi medii
inferioare diferite, respectiv două puteri termice utile brute;
• producţia de electricitate poate fi defalcată convenţional între cele două cicluri.
5.2. Optimizarea corelată a parametrilor la sursa caldă la ciclurile Hirn „simple” (fără s.î.i.).
Aplicarea metodelor de perfecţionare a ciclurilor Hirn „simple” în zona sursei calde, se face în funcţie de
particularităţile acesteia. Temperatura dezvoltată prin arderea combustibililor permite ca t0 > t saturaţie(p0), şi chiar
t0 > tcritică. Astfel, parametrii aburului viu, p0 şi t0, devin independenţi, ceea ce permite să fie majoraţi separat.
În figurile 5.6.a. şi 5.6.b. se evidenţiază, cu ajutorul reprezentărilor la scară în diagrama T-s, efectele creşterii
separate a presiunii aburului viu, p0, respectiv creşterii doar a temperaturii aburului viu, t0. În coloanele ce conţin
aceste figuri, sunt inserate comentarii cu privire la aceste efecte, pozitive sau negative. Pentru comparaţie se prezintă
în figura 5.6.c. efectele creşterii simultane şi corelate a p0 şi t0. Corelarea optimă a creşterii p0 şi t0 urmăreşte ca
procesul de destindere în zonele de MP şi JP ale turbinei să se menţină acelaşi în ciclul de bază şi în cel perfecţionat.
875 875 875
825 x=0 825 x=0 825 x=0
775 x=1 775 x=1 775 x=1

725 725 ciclul de baza 725
ciclul de baza ciclul de baza
Temperatura, K .
Temperatura, K .
Temperatura, K .
675 675 675
ciclul perfectionat
ciclul perfectionat ciclul perfectionat
625 625 625
575 575 575
525 525 525
475 475 475
425 425 425
375 375 375
325 325 325
275 275 275
0 1 2 3 4 5 6 7 0 1 2 3 4 5 6 7 0 1 2 3 4 5 6 7
Entropie, kJ/(kg*K) Entropie, kJ/(kg*K) Entropie , kJ/(kg*K)
Figura 5.6.a. Evidenţierea în diagrama Figura 5.6.b. Evidenţierea în diagrama Figura 5.6.c. Evidenţierea în diagrama
T-s a efectelor creşterii presiunii aburului T-s a efectelor creşterii temperaturii T-s a efectelor creşterii simultane a p0 şi
viu, de la p0=125 bar la p0=160 bar, aburului viu, de la t0=550°C la t0=600°C, t0,, de la p0=125 bar / t0=550°C la
pentru t0=550°C=ct pentru p0=125 bar=ct p0=160 bar / t0=600°C
Figura 5.6. Evidenţierea cu ajutorul diagramei T-s a efectelor creşterii separate a presiunii aburului viu, p0 (5.6.a.), creşterii
separate a temperaturii aburului viu, t0 (5.6.b) şi a creşterii simultane şi corelate a p0 şi t0 (5.6.c.)
Efectele creşterii exclusive a p0 Efectele creşterii exclusive a t0 Efectele creşterii corelate a p0 şi t0
Efecte asupra temperaturii medii superioare a ciclului termic, Tms
Tms creşte la vaporizare, prin ridicarea Tms creşte prin adăugarea în zona de
Tms a ciclului creşte prin cumularea
T vap, şi în cea de supraîncălzire (mai supraîncălzire a unei porţiuni cu
efectelor, atât în zona de vaporizare,
puţin). Când p0 tinde spre p critică, λ vap T0 ciclu perfecţionat>T0 ciclu bază. Forma
cât şi în cea de supraîncălzire,
scade, creşterea Tms se face pe o zonă ciclului Hirn se îndepărtează de a
menţinând forma ciclului Hirn relativ
mai îngustă, iar forma ciclului Hirn se ciclului Carnot, iar sporul Tms e mult
apropiată de cea a ciclului Carnot.
îndepărtează de cea a ciclului Carnot. mai lent decât creşterea T0.
Efecte asupra cantităţii de căldură primite la sursa caldă per 1 kg fluid, Q1
Q1 rămâne aproximativ constantă. Q1 creşte. Q1 creşte prin cumularea efectelor.
Efecte asupra lucrului mecanic net per 1 kg fluid, L net
Lnet rămâne aproximativ constant. Lnet creşte. Lnet creşte prin cumularea efectelor.
Efecte asupra cantităţii de căldură evacuate la sursa rece per 1 kg fluid, Q2
Q2 scade. Q2 creşte. Q2 rămâne aproximativ constantă.
Efecte asupra randamentului termic teoretic al ciclului termic, ηt t
ηt t creşte. ηt t creşte. ηt t creşte prin cumularea efectelor.
Efecte asupra debitului mediu volumetric în T.A. (Qvol) şi a randamentului intern „uscat” al destinderii, η intern uscat
Qvol scade şi η intern se reduce. Qvol creşte şi η intern se majorează. Qvol şi η intern aproximativ constante.
Efecte asupra umidităţii finale, eroziunii paletelor JP, fiabilităţii, disponibilităţii şi cheltuielilor de mentenanţă
u finală creşte, eroziunea paletelor JP se u finală scade, eroziunea paletelor JP se u finală, eroziunea paletelor JP,
amplifică, fiabilitatea şi disponibilitatea reduce, fiabilitatea şi disponibilitatea fiabilitatea, disponibilitatea şi
scad, cheltuielile de mentenanţă cresc. cresc, iar cheltuielile de mentenanţă cheltuielile de mentenanţă se menţin
Uzual, se recomandă ca x final>0,86. se reduc. aceleaşi.
Efecte asupra cotei de destindere sub curba x=1 şi a ηintern real al destinderii, ţinând seama de umiditate, η intern umed
Cota din destinderea în turbină de sub Cota din destinderea T.A. de sub Cota din destinderea T.A. de sub
curba x=1 creşte şi η intern umed scade. curba x=1 scade şi η intern umed creşte. curba x=1 scade, iar η intern umed creşte.
Efecte asupra investiţiei specifice în ansamblul I.T.A., Isp
La sursa caldă sunt necesare oţeluri speciale, cu grade mari de aliere, mai
Isp rămâne aproximativ aceeaşi.
scumpe. Isp creşte.
Din analiza celor 3 figuri şi a comentariilor asupra acestora, se observă că:
Atunci când fiecare din cele două metode, aplicate separat, prezintă aceleaşi efecte pozitive, aplicarea lor
simultană duce la potenţarea reciprocă a acestor efecte.
Când majorarea unuia din parametri are efect negativ asupra unei mărimi, iar creşterea celuilalt are efect
pozitiv asupra aceleiaşi mărimi, efectele negative pe care le are creşterea p0 sau t0, pot fi reduse, sau
compensate, prin efectele pozitive pe care le are asupra acelei caracteristici creşterea celuilalt parametru.
Astfel, prin ridicarea simultană şi corelată a parametrilor aburului viu, p0 şi t0 (vezi figura 5.6.c.):
Tms a ciclului creşte prin cumularea efectelor, menţinând forma relativă a ciclului Hirn.
Cantitatea de căldură primită de 1 kg de agent la sursa caldă, Q1, creşte.
L mecanic net pe 1 kg de agent creşte.
Cantitatea de căldură evacuată de la 1 kg de agent la sursa rece, Q2, se menţine constantă.
Randamentul termic teoretic creşte.
Volumul specific mediu al aburului în turbină se menţine aproape constant, debitele volumetrice nu se
modifică semnificativ, iar „randamentul intern uscat” al destinderii e comparabil cu cel din ciclul de bază.
Umiditatea finală a aburului rămâne cea din ciclul de bază, menţinând la acelaşi nivel fenomenele de
eroziune, fiabilitatea, disponibilitatea şi cheltuielile de mentenanţă ale părţii de JP a turbinei.
Cota din destindere sub curba x=1 se reduce şi umiditatea medie a aburului în turbină scade. Rezultă efecte
pozitive prin majorarea randamentului intern real al destinderii.
La alegerea tehnico-economică a parametrilor aburului viu trebuie să se ţină seama că performanţele energetice
variază continuu cu p0 şi t0, în timp ce costurile de investiţii evoluează cu salturi la trecerea de la o clasă de oţeluri la
alta. Cu cât puterile unitare cresc, se justifică tehnico-economic creşterea parametrilor aburului viu, aceasta se
realizează în trepte asociate claselor de oţeluri. Perechile uzuale de parametri sunt prezentate în tabelul 5.4.
Tabelul 5.4. Valori uzuale pentru parametrii I.T.A. de mică / medie putere, fără supraîncălzire intermediară
Mărimea U.M. Valori numerice uzuale, domenii de variaţie
Presiunea aburului viu: scară 38 64 98 140
bar sub 32
IEEE (domeniu de valori uzuale) (32÷÷45) (50÷÷72) (80÷÷110) (125÷÷160)
Temperatura aburului viu: scară 440 470 510 560
°C sub 400
IEEE (domeniu de valori uzuale) (400÷÷450) (450÷÷490) (490÷ ÷540) (540÷÷570)
Puteri unitare, domeniu MW sub 3 3÷
÷12 6÷
÷25 12÷÷50 40÷
÷100
Număr trepte preîncălzire, domeniu buc 0÷
÷1 1÷÷3 3÷÷4 4÷÷5 6÷÷7
La cei mai ridicaţi parametrii din acest tabel de mai sus, maşinile de condensaţie pură nu depăşesc, nici chiar la
dezvoltarea preîncălzirii regenerative, randamente termice de 42%.
Ciclurile fără supraîncălzire intermediară, cu p0<140 bar şi t0<540÷570ºC, se folosesc uzual la puteri unitare sub
50÷100 MW. La puteri mai mari se trece uzual la cicluri cu supraîncălzire intermediară, care realizează randamente
mai ridicate de conversie a căldurii în lucru mecanic. Ca urmare a randamentului limitat realizat de ciclurile „simple”,
fără supraîncălzire intermediară, în sistemele energetice mari şi puternic interconectate:
• Nu se folosesc I.T.A. de condensaţie pură cu puteri sub 50 MW (excepţie C.T.E. cu biomasă).
• Majoritatea I.T.A. fără supraîncălzire intermediară sunt de termoficare urbană, industrială sau mixtă.
5.3. Preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare la ciclurile Hirn „simple” (fără s.î.i.)
Aceasta este o metodă de „carnotizare” (apropierea formei de cea a
ciclului Carnot) ce acţionează în zona procesului de la sursa caldă a ciclului
cu cele mai reduse valori ale temperaturii: încălzirea apei de la t condensare
până la t vaporizare. În expresia randamentului termic teoretic al ciclului pusă
sub forma ηt t=(1-Tmi/Tms), se observă că metoda, bazată pe încălzirea apei
de alimentare cu abur extras din turbină, ridică ηt t prin creşterea Tms.
a Dezvoltarea preîncălzirii regenerative poate avea loc prin:
Creştere temperaturii apei la alimentarea G.A., prin ridicarea t sat a
aburului de la priza de preîncălzire de presiune maximă;
Creşterea complexităţii schemei de preîncălzire, prin mărirea
numărului de trepte, „z”. În figura 5.7. se prezintă, pentru
exemplificare, schema unui ciclu cu procese şi aparate ideale, cu un
număr de z=2 trepte de preîncălzire regenerativă.
Menţionăm că, indiferent de numărul de trepte şi de temperatura finală
a de preîncălzire, datorită extracţiilor de abur din turbină spre
preîncălzitoare, debitul de agent nu mai este acelaşi la sursa caldă şi la cea
rece. Pentru acelaşi debit mediu de agent în ciclu: a) debitul la G.A. creşte,
f şi b) cel de la condensator scade. Schimburile energetice, Q1, Q2 şi L net se
pot raporta fie la 1 kg de abur intrat în TA, fie la 1 kg de abur evacuat.
Raportând Q1 şi Q2 la 1 kg de abur evacuat, putem scrie ca mai jos
Figura Figura
5.7.3.7. Schema
Schema deciclu
unui principiu
Hirn cu cantităţile de căldură schimbate de ciclu la surse:
preîncălzire în 2 aparate de schimb de Q2 este constantă:
căldură şi masă cu amestec Q2=1*(hab cd-hapa cd)=x final TA*λ condensare(pc) (5.8.)
unde hab cd e entalpia aburului evacuat din T.A. spre condensator, h apa cd entalpia apei la ieşirea din condensator,
x final TA titlul aburului evacuat din T.A., iar λ condensare(pc) căldura latentă de condensare la presiunea p c.
Q1: este variabilă la dezvoltarea preîncălzirii:
Q1=(1+∑ai)*(h0-hal) (5.9.)
unde ai este debitul relativ (raportat la cel de la condensator) extras la priza „i”, h0 entalpia aburului viu iar hal
entalpia apei „de alimentare” a G.A. (la ieşirea din linia de preîncălzire regenerativă).
În expresia randamentului termic al ciclului, scrisă sub forma:
ηt t=L net/Q1=(Lef-Lc)/Q1=(Q1-Q2)/Q1=(1-Q2/Q1) (5.10.)
Q2 este constantă, iar Q1 este variabilă cu hal, îndeplinind relaţia: Q1 cu preîncălz≥Q1 fără preîncălz.
Considerăm un ciclu „de bază”, fără preîncălzire, cu L net bază, Q1 bază şi ηt t bază=L net bază/Q1 bază, şi unul perfecţionat
prin preîncălzire, cu L* net=L net bază+∆L net, respectiv Q*1=Q1 bază+∆Q1, unde sporul de lucru mecanic net este egal cu
sporul de căldură introdusă în ciclu la sursa caldă: ∆L net=(L*ef-L*c)=(Q*1-Q2)=∆Q1.
Randamentul „marginal” de utilizare a căldurii introduse suplimentar în ciclu, prin preîncălzire (∆L net/∆Q1) este
100%, iar randamentul ciclului perfecţionat devine:
η*t t=L* net/Q*1=(L net bază+∆L net)/(Q1 bază+∆Q1)=(1+∆L net/L net bază)/(1+∆Q1/Q1 bază)*ηt t bază (5.10’.)
Se observă că la L net bază şi la Q1 bază se adaugă aceeaşi cantitate (∆L net=∆Q1), deci η*t t≥ηt t bază, iar sporul de
randament depinde de relaţia dintre rapoartele ∆L net/L net bază şi ∆Q1/Q1 bază.
Pe de altă parte, relaţia (5.10.) arată că randamentul maxim se obţine la Q1 maxim. La un număr dat de trepte de
preîncălzire, „z”, creşterea temperaturii şi entalpiei apei de alimentare, prin ridicarea presiunilor aburului încălzitor la
prize, are următoarele efecte:
Reduce creşterea de entalpie la G.A., (h0-hal).
Majorează debitul relativ de abur viu (1+∑ai).
Existenţa celor două tendinţe contrarii face ca valoarea Q1, şi, implicit, η*t t, să evolueze după curbe cu maxim.
Amintim că în cărţile de termodinamică se demonstrează analitic faptul că, pentru o temperatură de preîncălzire
fixată, într-o schemă cu mai multe preîncălzitoare, sporul maxim de randament se obţine când creşterea totală de
temperatură este egal împărţită între treptele de încălzire.
Figurile 5.8. şi 5.9. prezintă efectele creşterii t alimentare asupra Q1 primită la G.A., respectiv asupra L net dezvoltat în
T.A., pentru ciclul cu preîncălzire regenerativă, pentru 1 kg. de abur evacuat la condensator, ca mărimi raportate la
cele din ciclul fără preîncălzire regenerativă.
113 130
Q1 per 1 kg abur, raportata la cea de la ciclu
128
Lnet per 1 kg abur, raportat la cel din ciclul
112
126
fara preincalzire regenerativa, %
fara preincalzire regenerativa, %
111
Q1 per 1 kg ab la cond, z=6 124 Lnet per 1 kg ab. la cond, z=6
110 Q1 per 1 kg ab la cond, z=2 Lnet per 1 kg ab. la cond, z=2
Q1 per 1 kg ab la cond, z=1 122 Lnet per 1 kg ab. la cond, z=1
109 120
108 118
107 116
114
106
112
105
(tal-tc)/[ts(p0)-tc]*100% 110
(tal-tc)/[ts(p0)-tc]*100%
104 108
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
62
64
66
68
70
72
74
76
78
80
82
84
86
88
90
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
62
64
66
68
70
72
74
76
78
80
82
84
86
88
90
Figura5.8.
Figura 3.8. Efectul
Efectul creşterii
creşterii temperaturii
temperaturii de preîncălzire
de preîncălzire asupra Figura 5.9. Efectul creşterii temperaturii de preîncălzire asupra
Q1 primită la G.A., într-un ciclu Hirn cu aparate de amestec, Lmecanic net per 1 kg de abur viu, respectiv 1 kg abur la
pentru 1 kg de abur la condensator condensator, într-un ciclu Hirn cu aparate de amestecr
În ambele figuri pe Ox s-a folosit o coordonată relativă, exprimată în procente, (tal-tc)/[ts(p0)-tc]*100%, cu valori
teoretice în intervalul (0%÷100%). La creşterea acesteia (prin ridicarea temperaturii de preîncălzire):
Q1 per 1 kg abur la condensator, mai mare ca în ciclul „simplu”, evoluează după curbe cu maxim. La creşterea
z, acesta creşte, iar poziţia maximului se deplasează spre dreapta, la temperaturi tal mai mari.
Lnet per 1 kg abur la condensator, mai mare ca în ciclul „simplu”, evoluează după curbe cu maxim. La creşterea
z, acesta creşte, iar poziţia maximului se deplasează în acelaşi sens.
Pentru ambele mărimi, la oricare „z”maximele se ating în zona (tal-tc)/[ts(p0)-tc]*100%≅z/(z+1)*100%. Aceasta
corespunde unei temperaturi de alimentare „optime tehnic”, la care se maximizează η termic, cu valoarea:
tal opt tehn≅tc+[ts(p0)-tc]*z/(z+1) (5.11.)
Deoarece la creşterea tal în zona tc÷tc+[ts(p0)-tc]*z/(z+1), pentru Q2 constantă, atât Q1 cât şi L net cresc cu aceeaşi
cantitate, ΔQ1=ΔL net, sporul relativ al ηt t este mai mic decât sporul relativ al Lnet.
Figura 5.10. evidenţiază efectul creşterii temperaturii de preîncălzire asupra randamentului termic al ciclului cu
preîncălzire regenerativă în una, două şi 6 trepte, în raport cu cel al ciclului simplu. Se observă că η termic al ciclului cu
preîncălzire regenerativă e mai mare ca al ciclului „simplu” şi evoluează după curbe cu maxim. La creşterea numărului
de trepte de preîncălzire, „z”, η termic creşte, iar poziţia maximului se deplasează spre zona de tal mai mari.
115 8
Sporul relativ al randamentul termic pentru z trepte

Randamentul termic in ciclul cu preincalzire,
114
7
raportat la cel din ciclul "simplu", %
preincalzire, fata de z-1 trepte, %

113 z=6
6
112 z=2
z=1 5
111
7,55
110
109 3
108
2
3,17
107
0,48
1,76
1
1,03
106
z=5 0,66
(tal-tc)/[ts(p0)-tc]*100%
0
105
z=1
z=2
z=3
z=4
z=6
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
62
64
66
68
70
72
74
76
78
80
82
84
86
88
90
Figura 5.10. Efectul preîncălzirii regenerative asupra Figura 5.11. Efectul creşterii numărului de trepte de
randamentului ciclului termic al unui ciclu Hirn cu preîncălzitoare preîncălzire regenerativă asupra randamentului ciclului
regenerative de amestec termic al unui ciclu Hirn cu preîncălzitoare de amestec
Diagrama cu bare din figura 5.11. evidenţiază sporul relativ de randament pe care îl aduce o treaptă suplimentară
de preîncălzire, pentru t al optimă tehnic. Se observă că, dacă treapta 1 de preîncălzire aduce un spor relativ de peste
7,5 % din cel al ciclului de bază, cea de a doua aduce în plus faţă de prima un spor relativ de doar circa 3,2 %. La
creşterea în continuare a numărului de trepte sporul relativ de randament devine din ce în ce mai mic.
Din punct de vedere al cheltuielilor fixe, preîncălzirea regenerativă necesită creşterea investiţiei:
la cazan şi conductele de abur viu, ca urmare a creşterii debitului de abur viu;
la turbină, pentru majorarea numărului de extracţii;
în circuitul de preîncălzire regenerativă, pentru majorarea numărului de aparate şi a suprafeţelor de transfer
de căldură, a sistemului de conducte, numărului de pompe, armături, etc.
Ca urmare a sporului important al η termic, preîncălzirea regenerativă e o metodă folosită curent în toate C.T.E. şi
C.E.T. cu I.T.A., dar nivelul de utilizare a ei diferă în funcţie de parametrii aburului viu şi de puterea grupurilor (vezi şi
tabelul 5.4.). Dezvoltarea preîncălzirii a apei de alimentare se justifică tehnico-economic, dacă reducerea cheltuielilor
cu combustibilul, datorată creşterii randamentului, permite recuperarea, într-un termen acceptabil, a investiţiei
suplimentare. În zona apropiată de optimul tehnic sporul de randament este lent, iar creşterea Q1, implicit a investiţiei
în G.A., este mai rapidă. Ca urmare condiţia de optim tehnico-economic se îndeplineşte la temperaturi de alimentare
mai mici decât cele la care se realizează „optimul tehnic” (maximizarea randamentului termic):
tal opt ec<tal opt tehn ⇒ tal opt ec≅tc+kx*[ts(p0)-tc]*z/(z+1) (5.12.)
Uzual, la C.T.E. şi C.E.T. cu abur valoarea coeficientului adimensional subunitar kx∈(0,65÷0,74). Ea depinde de:
♦ costul energiei primare (când acesta creşte, kx optim se majorează);
♦ costul energiei electrice din alte surse decât C.T.E. (când acesta creşte, kx optim creşte);
♦ valoarea investiţiei specifice la sursa caldă a C.T.E. (când acesta creşte, kx optim se reduce).
În mod similar se stabileşte şi numărul optim economic de trepte de preîncălzire.
5.4. Optimizarea presiunii de supraîncălzire intermediară a aburului la ciclurile Hirn fără
preîncălzire regenerativă
Supraîncălzirea intermediară e o metodă de „carnotizare” ce acţionează în zona de la sursa caldă cu cele mai mari
valori ale temperaturii: deasupra punctului „critic”. Se bazează pe reîncălzirea la cazan a aburului parţial destins în
turbină, până la o temperatură comparabilă cu cea a aburului viu (vezi figurile 5.12. 5.13.a., 5.13.b. şi 5.13.c.).
Teoretic, supraîncălzirea intermediară se poate aplica menţinând parametrii aburului viu din ciclul fără
supraîncălzire intermediară, chiar şi pentru cicluri fără preîncălzire regenerativă. În acest caz sursa caldă şi cea rece
sunt parcurse de acelaşi debit de abur, iar schimburile energetice, Q1, Q2 şi L net se vor raporta doar la aceasta.
Folosirea supraîncălzirii intermediare aduce următoarele efecte evidenţiabile direct în diagrama T-s:
Forma ciclului Hirn se apropie de cea a ciclului Carnot.
Tms creşte prin adăugarea la ciclul de bază a unei zone cu Tms ciclu perfecţionat>Tms ciclu bază.
Cantitatea de căldură primită la sursa caldă, Q1, creşte.
L mecanic net pe 1 kg de agent creşte.
Cantitatea de căldură evacuată la sursa rece, Q2, creşte.
Randamentul termic teoretic creşte.
Pe lângă efectele „primare” de mai sus, s.î.i. mai are următoarele avantaje:
Creşte volumul specific al aburului în turbină, debitele
volumetrice se majorează şi ηintern al destinderii creşte.
Cota din destindere sub curba x=1 se reduce, umiditatea
aburului în turbină scade şi umiditatea finală e mult mai mică
decât în ciclul de bază. Apar efecte pozitive prin majorarea
ηintern al T.A., reducerea eroziunii părţii de curgere şi a
cheltuielilor de mentenanţă. Ca urmare, s.î.i. permite
creşterea p0, chiar la valori supracritice, cu menţinerea
t0 la valori acceptabile din p.d.v. al costului şi fără efecte
majore ale umidităţii aburului.
Pentru parametrii termodinamici extremi daţi, mărimea
adimensională după care se poate face optimizarea ciclului cu
supraîncălzire intermediară şi fără preîncălzire regenerativă este
raportul ps.î.i./p0. Figurile 5.13.a., 5.13.b. şi 5.13.c. evidenţiază calitativ
efectele creşterii raportului ps.î.i./p0 de la 10 % la 50 %. Din analiza
acestora observăm existenţa unor tendinţe contrarii:
În ciclul cu ps.î.i. coborâtă:
• Suprafaţa adăugată la ciclul de bază este mare, fapt ce indică
sporuri mari ale Q1, L net. şi Q2.
• Tms pentru porţiunea adăugată este comparabilă cu cea a ciclului
de bază, „ciclul adiţionat” va avea aproximativ acelaşi randament
termic teoretic ca şi cel de pornire, iar câştigul asupra
Figura 5.12. Schema unui ciclu cu s.î.i., fără randamentului termic teoretic pe întregul ciclu cu s.î.i. va fi redus
preîncălzire regenerativă a apei de alimentare în raport cu ciclul simplu.
875 875 875
x=0 x=0 x=0
825 825 825
x=1 x=1 x=1
775 775 775
ciclul de baza ciclul de baza ciclul de baza
725 ciclul adaugat 725 ciclul adaugat 725 ciclul adaugat
.
.
675 675 675
Temperatura, K
Temperatura, K
Temperatura, K
625 625 625

575 575 575
525 525 525
475 475 475
425 425 425
375 375 375
325 325 325
275 275 275
0 1 2 3 4 5 6 7 8 0 1 2 3 4 5 6 7 8 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Entropia, kJ/(kg*K) Entropia, kJ/(kg*K) Entropia, kJ/(kg*K)
Figura 5.13.b. ps.î.i.=60 bar Figura 5.13.c. ps.î.i.=120 bar

Figura 5.13.a. ps.î.i.=24 bar (ps.î.i./p0=0,1)
(ps.î.i./p0=0,25) (ps.î.i./p0=0,5)
Figura 5.13. Evidenţierea cu ajutorul diagramei T-s a efectelor supraîncălzirii intermediare într-un ciclu cu p0=240 bar şi
t0=ts.î.i.=600°C, pentru diferite valori ale raportului între presiunea de supraîncălzire intermediară şi cea a aburului viu
În ciclul cu ps.î.i. apropiată de p0:
• Tms pentru porţiunea adiţionată este mai mare decât cea a ciclului de bază, iar „ciclul adăugat” va avea
randamentului termic mai bun decât cel de bază.
• Suprafaţa adăugată la ciclul de bază este mică şi sporurile Q1, L net. şi Q2, vor fi reduse; la limită, când ps.î.i.=p0,
sporul randamentului termic teoretic pe întregul ciclu cu s.î.i. va fi nul.
Aceasta duce la ideea existenţei unui optim tehnic. Figurile 5.14.÷5.17. evidenţiază efectul variaţiei ps.î.i. asupra
schimburilor energetice şi randamentelor. Pe axa Ox s-a ales ca variabilă, în scară logaritmică, raportul ps.î.i./p0. Se
observă că la creşterea acestuia:
Q1, Q2 şi Lnet scad continuu, către valorile din ciclul de bază (vezi figurile 5.14. şi 5.15.);
randamentul „marginal” de utilizare a căldurii suplimentare, η marg=ΔLnet/ΔQ1, creşte continuu (vezi fig. 5.16.);
deoarece cota căldurii adiţionale scade, η termic global evoluează după o curbă cu maxim (figura 5.17.);
sporul de randament realizat prin aplicarea exclusivă a s.î.i. se atinge pentru ps.î.i./p0≅22 % şi este de circa 3 ori
mai mic decât cel realizabil la preîncălzirea regenerativă „optimă tehnic”.
Din punct de vedere al cheltuielilor fixe, s.î.i. necesită creşterea investiţiei:
pentru majorarea S transfer căldură la G.A., într-o zonă cu temperaturi ridicate şi materiale scumpe
în sistemul de conducte de abur „s.î.i. rece” (de la C.I.P. al T.A. spre G.A.), abur „s.î.i. cald” (de la G.A. la
C.M.P. al T.A.) şi în sistemul de armături;
la T.A., pentru creşterea z trepte, fragmentarea destinderii, creşterea numărului de corpuri, etc..
Şi în acest caz aplicarea metodei e justificată tehnico-economic, dacă reducerea cheltuielilor cu combustibilul,
datorată creşterii randamentului, permite recuperarea, într-un termen acceptabil, a investiţiei suplimentare.
126 130
125 Q1 relativ 129
Lucrul mecanic net in ciclul cu s.i.i. raportat la

Q1 si Q2 in ciclul cu s.i.i. raportate la cele din
124 Q2 relativ 128

123
122 127
121 126
cel din ciclul simplu, %

120 125
ciclu simplu, %
119 124
118
123
117
116 122
115 121
114 120
113 119
112
118
111
110 ps.i.i./p0, % 117 ps.i.i./p0, %
109 116
8 10 12,5 16 20 25 32 40 8 10 12,5 16 20 25 32 40
Figura 5.14. Efectul variaţiei presiunii de s.î.i. asupra cantităţii Figura 5.15. Efectul variaţiei presiunii de s.î.i. asupra Lucrului
de căldură Q1 primite la cazan şi Q2, evacuate la condensator mecanic net pe 1 kg de abur
136 104,4
135
Randamentul relativ al ciclului cu s.i.i. raportat
134 104,3
adaugat, raportat la cel al ciclului simplu, %
Randamentul marginal relativ al ciclului
133
132 104,2
131
la cel al ciclului simplu, %
130 104,1
129 104
128
127 103,9
126
125 103,8
124
123 103,7
122 103,6
121
120 103,5
119
118 ps.i.i./p0, % 103,4
117 ps.i.i./p0, %
116 103,3
8 10 12,5 16 20 25 32 40 8 10 12,5 16 20 25 32 40
Figura 5.16. Variaţia randamentului „marginal” al ciclului Figura 5.17. Variaţia funcţie de ps.î.i. a randamentului ciclului
adăugat cu ps.î.i. cu s.î.i., raportat la cel al ciclului simplu
Analizele economice trebuie să ţină seama de:
♦ costul energiei primare (s.î.i. se aplică în special când acesta este ridicat);
♦ costul energiei electrice din alte surse decât C.T.E. (când acesta creşte, se justifică s.î.i.);
♦ valoarea investiţiei specifice la sursa caldă a C.T.E. (când acesta creşte, s.î.i. devine ne economică).
La fel ca în cazul precedent se poate pune problema alegerii numărului optim economic de „reîncălziri” ale aburului
la G.A.. Deoarece a doua reîncălzire cere un spor de investiţie comparabil cu prima şi aduce un spor de randament
mai mic decât aceasta, pe plan mondial numărul de grupuri cu supraîncălzire intermediară repetată este redus.
Urmare a celor de mai sus supraîncălzirea intermediară e folosită în unităţile C.T.E. şi C.E.T. cu I.T.A. de putere
mare (uzual P bg≥100 MWel) împreună cu parametrii ridicaţi ai aburului viu (p 0>p critică la P bg≥300 MWel) şi cu
preîncălzirea regenerativă avansată a apei de alimentare (pentru aceasta vezi şi subcapitolul următor).
Ca şi mai sus, în zona apropiată de optimul tehnic sporul de randament este lent, iar creşterea investiţiei în G.A.
mai rapidă. Ca urmare condiţia de optim tehnico-economic se îndeplineşte de obicei pentru presiuni de supraîncălzire
intermediară mai mici decât cele la care se realizează „optimul tehnic” (maximizarea η termic): p s.î.i. opt ec<p s.î.i. opt tehn. Pe
de altă parte, deoarece sporul relativ de randament pe care îl aduce s.î.i. e mai mic decât cel realizabil prin
preîncălzirea regenerativă, la aplicarea corelată a celor două metode apar restricţii suplimentare specifice.
5.5. Optimizarea corelată a supraîncălzirii intermediare a aburului şi a preîncălzirii
regenerative a apei la ciclurile Hirn.
În practică s.î.i. nu se aplică singură, ci împreună cu preîncălzirea regenerativă. Creşterea temperaturii apei de
alimentare cere ridicarea presiunii prizei de nivel termic maxim, iar aceasta poate glisa din zona de medie presiune
(aflată aval de s.î.i.), spre cea de înaltă presiune (amonte de s.î.i.). Din motive legate de construcţia TA mari,
majoritatea constructorilor evită practicarea de extracţii nereglate de mare presiune în cursul destinderii din C.I.P.. În
acest caz, priza de presiune maximă devine evacuarea din C.I.P. (vezi figura 5.18.). Ca urmare preîncălzirea regene
rativă şi s.î.i. trebuie optimizate simultan şi corelat. Datorită preîncălzirii, la analiza schimburilor energetice Q1, Q2 şi
L net acestea se pot raporta fie la 1 kg de abur viu, fie la 1 kg de abur la condensator.
145
140
135
130
125 Q1 per 1 kg abur viu
120
Q1 relativ per kg de abur, %

f 115 Q1 per 1 kg abur la
110 condensator
105 ps.i.i./p0, %
100
95 8 10 12,5 16 20 25 32 40 50 63 80
e 90
85
80
75
70
b 65
a 60
55
50
Figura 5.19. Efectul variaţiei presiunii de s.î.i. asupra Q1 primite în ciclul cu

s.î.i. şi 6 trepte de preîncălzire regenerativă cu aparate de amestec, la
raportarea pt 1 kg de abur la G.A. şi pt 1 kg de abur la evacuarea T.A.
În figurile 5.19.÷5.21. s-a ales pe axa Ox aceeaşi variabilă
adimensională ca în la optimizarea ps.î.i. în ciclul fără preîncălzire
a regenerativă, raportul adimensional ps.î.i./p0, în procente, cu scară
logaritmică. Se observă că la creşterea acestui raport, prin
suprapunerea efectelor celor două metode:
Q1 per 1 kg abur viu, Q1 per kg abur la condensator şi Lnet per kg
b
abur viu scad continuu (fig. 5.19. şi 5.20 - curba de jos);
„randamentul marginal”, al ciclului adiţional, ηmarg=ΔLmec/ΔQ1,
creşte continuu (fig. 5.21.);
c Lnet per 1 kg abur la condensator evoluează după o curbă cu
maxim (fig. 5.20. - curba de sus); pentru setul de date de intrare
utilizat Lnet per kg abur la condensator devine maxim când ps.î.i./p0≅14%.
d Cum pentru 1 kg abur evacuat din T.A. Lnet are optim, iar Q1 scade
la creşterea raportului ps.î.i./p0., rezultă că:
Scriind randamentul termic global al ciclului sub forma
ηtermic gl=Lmec per kg ab la cd/Q1 per kg ab la cd rezultă că, prin
e suprapunerea acestor efecte, ηtermic gl va evolua după o curbă cu
maxim (vezi figura 5.22.).
Între ps.î.i./p0 pentru care se optimizează Lmec per kg ab la cd şi cel
f pentru care se maximizează ηtermic gl există relaţia:
ps.î.i./p0(ηtermic max)>ps.î.i./p0(Lmec per kg ab la cd max) (5.13.)
Pentru setul de date de intrare utilizat ηtermic gl e maxim când
ps.î.i./p0≅50 % (vezi figura 5.22.), valoare dublă în raport cu optimul de
Figura 5.18. Schema unui ciclu cu s.î.i. şi la aplicarea separată a s.î.i., fără preîncălzire regenerativă. Rezultă că
preîncălzire regenerativă cu 6 aparate de ridicarea valorii ps.î.i./p0(ηtermic max) se datorează creşterii η termic, prin
amestec preîncălzire regenerativă avansată.
Pentru setul de date de intrare utilizat ηtermic gl e maxim când ps.î.i./p0≅50 % (vezi figura 5.22.), valoare dublă în
raport cu optimul de la aplicarea separată a s.î.i., fără preîncălzire regenerativă. Rezultă că ridicarea valorii
ps.î.i./p0(ηtermic max) se datorează creşterii η termic, prin preîncălzire regenerativă avansată. Pe de altă parte, se observă o
aplatizare a curbei ηtermic gl funcţie de ps.î.i./p0, în zona de optim tehnic. Fig. 5.23. permite compararea sporurilor de
randament faţă de ciclul de bază, realizabile prin aplicarea separată şi combinată a celor două metode, precum şi a
poziţiilor punctelor de maximizare a ηtermic gl. Din aceasta se observă că:
a. Folosirea exclusivă a s.î.i. (curba din stânga – jos) duce la ∆η termic relativ de circa 4,5 %, pentru ps.î.i./p0≅22 %.
b. Folosirea exclusivă a preîncălzirii regenerative (curba intermediară) aduce un spor de randament de circa
17,7 % din cel al ciclului de bază, pentru pf./p0≅57 %.
c. Folosirea simultană a preîncălzirii regenerative şi a s.î.i. (curba din partea superioară) aduce un spor cumulat
de randament de circa 19,8 % din cel al ciclului de bază, pentru ps.î.i./p0≅50 %.
d. Sporul de randament realizabil prin aplicarea simultană a celor două metode este mai mic decât suma
sporurilor de randament realizabile prin aplicarea lor separată; acesta se atinge pentru o valoare intermediară a
ps.î.i./p0, în intervalul [ps.î.i./p0(ηtermic s.î.i. max)÷ps.î.i./p0(ηtermic preîncălz. max)].
165 92
160 90
155
150 88
Lnet relativ per kg de abur, %
145
140 86
Lnet per kg abur la condensator
Randamentul marginal, %
135 84
130
125 L net per kg abur viu 82
120
115 80
110 ps.i.i./p0, % 78
105
100 76
95
90 8 10 12,5 16 20 25 32 40 50 63 80 74
85 72
80
75 70 ps.i.i./p0, %
70
65 68
60 8 10 12,5 16 20 25 32 40 50 63 80
Figura 5.20. Efectul variaţiei p s.î.i. asupra Lnet în ciclul cu s.î.i. şi Figura 5.21. Variaţia cu raportul ps.î.i./p0 a „randamentului
z=6 trepte de preîncălzire cu aparate de amestec marginal” în ciclul cu s.î.i. şi z=6 preîncălzitoare de amestec
120
120
119
118
Randamentul relativ al ciclului cu s.i.i., %
119 117
Randamente termice relative, %
116
115
118
114
113
117 112
111 Ciclu cu preincalzire si s.i.i.
110
116 Ciclu cu preincalzire, fara s.i.i.
109
108 Ciclu cu s.i.i., fara preincalzire
115 107
ps.i.i./p0, % 106
pf/p0=ps.i.i./p0, %
105
114
104
8 10 12,5 16 20 25 32 40 50 63 80
16 20 25 32 40 50 63 80
Figura 5.23. Variaţia funcţie de pf/p0=ps.î.i./p0 a η termic relativ al

Figura 5.22. Variaţia cu raportul ps.î.i./p0 a randamentului
ciclul cu s.î.i. şi preîncălzire, (z=6), comparativ cu ciclurile cu
termic relativ al ciclul cu s.î.i. şi z=6 trepte de amestec
preîncălzire şi fără s.î.i., respectiv cu s.î.i. şi fără preîncălzire
Alegerea ps.î.i. optime tehnico-economic se face punând aceeaşi condiţie ca mai sus: reducerea cheltuielilor cu
combustibilul, datorată creşterii randamentului, să permită recuperarea, într-un termen acceptabil, a investiţiei
suplimentare asociate aplicării combinate a celor două metode.
Şi în acest caz condiţia se îndeplineşte la valori ale ps.î.i., respectiv, ale temperaturii de preîncălzire a apei, mai
coborâte decât cele la care se realizează „optimul tehnic” (maximizarea randamentului termic). Astfel:
Pentru grupuri cu priza de preîncălzire de cea mai înaltă presiune practicată la evacuarea din CIP al turbinei şi
p 0<p critică, se aleg uzual valori ale raportului p s.î.i./p 0 în intervalul 0,28÷0,23, cu tendinţa de scădere la
creşterea p 0.
Pentru grupuri cu priza de preîncălzire de cea mai înaltă presiune practicată la evacuarea din CIP al turbinei şi
p 0>p critică, se aleg uzual valori ale raportului p s.î.i./p 0 în intervalul 0,23÷0,18, cu tendinţa de scădere la
creşterea p 0.
Pentru grupuri cu priza de preîncălzire de presiune maximă practicată în cursul destinderii din CIP şi priza de
presiune imediat inferioară la evacuarea din CIP, se aleg uzual valori ale raportului p s.î.i./p 0 în intervalul
0,18÷0,14, cu aceeaşi tendinţă de scădere a raportului la creşterea p 0.
5.6. Optimizarea tehnico-economică a proceselor de la sursa caldă a ciclurilor Rankine (cu
T maximă<T critică) - aplicaţii pentru C.N.E. cu R.N. răcite şi moderate cu apă grea / uşoară
5.6.1. Justificarea tehnică a folosirii ciclurilor Rankine (cu abur saturat), pentru conversia căldurii de
la surse calde cu T maximă<T critică; cazul R.N. răcite şi moderate cu apă grea / uşoară
O serie de surse calde au temperaturi maxime mai mici decât cea critică a apei-aburului. Folosirea ciclului Rankine
e implicită la surse termice tip mono circuit, la care agentul caloportor este acelaşi cu agentul motor din ciclu, care
produc direct abur saturat. Ca exemple menţionăm: 1) surse geotermale, 2) recuperări de căldură de nivel termic
scăzut din industrie, 3) Centrale Solare Electrice (CSE) cu captatori foto termici având concentrare medie şi, cele mai
răspândite, 4) reactoarele nucleare BWR1 şi LWGR2 răcite şi / sau moderate cu apă în fierbere.
Fig. 5.24 prezintă în diagrama T-s procesele din două cicluri cu aceeaşi Tmax<Tcritică: ciclul Rankine, cu abur saturat
de presiune p0 max=ps(Tmax), respectiv ciclul Hirn cu, abur viu supraîncălzit, având p0<p max de mai sus şi T0=Tmax.
Se observă că, pentru aceeaşi T mi, ciclul cu cea mai mare valoare a T ms realizând, implicit, cea mai mare valoare a
randamentului termic este cel cu abur saturat.
De menţionat că ciclul Hirn oferă, totuşi unele avantaje, în domeniile în care ciclul Rankine are limitări:
Destinderea aburului în T.A. a ciclului Rankine are loc exclusiv sub curba limită x=1, iar umiditatea finală a
aburului în acesta e foarte ridicată, eroziunea paletelor IP şi JP creşte, fiabilitatea şi disponibilitatea scad şi
cheltuielile de mentenanţă cresc. Rezolvarea acestor probleme cere măsuri tehnice specifice.
Lucrul mecanic per kg de abur viu este mai mare în ciclul Rankine decât în cel de tip Hirn.
675
Curbe limita
625
Ciclul Rankine
Abur
575 Ciclul Hirn saturat
GA
Circuit
Temperatura, K
525
secundar
475
425 Apa
RN Circuit alimentare
375
primar
325
275
PC
0 1 2 3 4 5 6 7
Entropie, kJ/(kg*K)
Figura 5.24. Reprezentarea în diagrama T-s a două cicluri cuFigura 5.25. Schema Sistemului Nuclear de Producere a
aceeaşi Tmax<Tcritică: ciclul Rankine, cu p0 max=ps(Tmax) şi ciclul
Aburului (SNPA) pentru C.N.E. cu două circuite folosind
Hirn, cu p0<pmax şi T0=Tmax Reactoare Nucleare tip PWR sau PHWR
Există însă şi C.E. cu ciclu termodinamic având surse calde cu două circuite, la care agentul caloportor, cu
temperatura în circuitul primar mai mică decât cea critică, diferă de agentul motor din ciclu. Ca exemple menţionăm:
340
330
5) reactoarele nucleare PWR 3 şi PHWR 4 răcite şi
320 moderate cu apă uşoară sub presiune, PWR, sau apă
310 grea sub presiune, PHWR (vezi fig. 5.25).
temperaturi agenti termici, C
0
300 În aceste cazuri, chiar dacă temperatura în circuitul

290
280
primar este mai mică decât cea critică, se poate produce
270
Agent primar abur viu uşor supraîncălzit, alegând o presiune a aburului
260
Economizor Rankine
viu mai mică decât cea de saturaţie corespunzătoare
250 Tmax. La alegerea parametrilor aburului viu, o influenţă
Vaporizator Rankine
240 importantă o au în acest caz restricţiile impuse de
230
Economizor Hirn
transferul de căldură între agentul primar şi cel motor.
220
Vaporizator Hirn
210 Figura 5.26. prezintă diagramele de transfer de
Supraîncălzitor Hirn
200 căldură pentru două tipuri de G.A. în contracurent posibil
190 de realizat în asemenea situaţii:
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Cota din caldura transferata, % ♦ Generatoare de abur saturat, formate din
Figura 5.26 Diagrame de transfer de căldură ale G.A. pentru Economizor, care încălzeşte apa de la t alimentare la
C.N.E. de tip PWR cu cicluri Rankine şi Hirn t saturaţie, şi Vaporizator, care o transformă în abur.
♦ Generatoare de abur uşor supraîncălzit, care, pe lângă Economizor şi Vaporizator, au şi un Supraîncălzitor,
care ridică temperatura aburului peste cea de saturaţie, apropiind-o de temperatura maximă a agentului primar.
Analizând asemănările şi deosebirile dintre cele două diagrame se observă următoarele:
Pentru ambele tipuri de G.A. diferenţa minimă de temperatură dintre cei doi agenţi („pinch point”) se atinge în
zona de trecere a agentului secundar de la Economizor spre Vaporizator. Această diferenţă limitează
temperatura de saturaţie şi deci presiunea aburului viu.
Temperatura de saturaţie şi presiunea aburului viu sunt mai mari la G.A. care produc abur saturat.
1
Boiling light Water cooled and moderated Reactor – reactor nuclear răcit şi moderat cu apă uşoară în fierbere.
2
Light Water cooled and Graphite moderated Reactor – reactor nuclear răcit cu apă uşoară în fierbere şi moderat cu grafit.
3
Pressurized light Water cooled and moderated Reactor.
4
Pressurized Heavy Water cooled and moderated Reactor.
Temperatura aburului viu poate fi mai ridicată la G.A. care produc abur supraîncălzit.
Pentru zona de temperaturi subcritice ale agentului din R.N. tip PWR şi PHWR, scăderea temperaturii de saturaţie
la G.A. ce produc abur supraîncălzit are efecte negative mai mari asupra Tms a ciclului decât cele pozitive realizate
prin eventuala creştere a temperaturii aburului viu. În plus, transferul de căldură în supraîncălzitor e mai puţin intens,
iar G.A. care produc abur supraîncălzit sunt mai complicate constructiv şi mai scumpe decât cele de abur saturat.
Din aceste motive marea majoritate a C.N.E. tip PWR şi PHWR utilizează G.A. de abur saturat şi, implicit, ciclul
Rankine. Schema uzuală a unui Sistem Nuclear de Producere a Aburului (SNPA) pentru C.N.E. de acest tip este de
tipul celei din Figura 5.25..
Opţiunea pentru utilizarea aburului viu saturat amplifică problemele asociate umidităţii majorate a aburului în
turbină. Ţinând seama şi de restricţiile impuse de transferul de căldură la G.A., rezultă că optimizarea în zona părţii
calde a ciclului C.N.E. ridică probleme suplimentare şi trebuie tratată diferit, în raport cu cazul C.T.E. cu combustibil
fosil şi abur viu supraîncălzit.
5.6.2. Optimizarea corelată a parametrilor aburului viu saturat (p0⇔t0) şi a preîncălzirii regenerative
la ciclurile Rankine din C.N.E. tip P.W.R./P.H.W.R.
340 După cum s-a arătat mai sus diferenţa minimă
330 de temperatură dintre cei doi agenţi, δt min, care
320
limitează t saturaţie şi presiunea aburului viu, se
310
300 atinge în zona de trecere a agentului motor de la
Economizor spre Vaporizator. La G.A. ce produc
temperaturi agenti termici, C
290
0
280 abur saturat, valoarea δt min depinde de:

270 • temperaturile agentului primar;
260 • temperatura apei de alimentare;
250 • temperatura şi, deci, presiunea aburului;
240 • cotele din căldura totală transmise pe cele
230 două suprafeţe de schimb de căldură.
220 În cazul a două G.A. care produc abur saturat,
210 utilizează agent primar de aceleaşi temperaturi şi
Agent primar
200
au acelaşi „pinch point”, fig. 5.27. pune în
190
Ciclu Rankine cu preîncălzire limitată
180 evidenţă că:
170 Dacă t alimentare e coborâtă, cota din căldura
Ciclu Rankine cu preîncălzire avansată
160 transferată în economizor creşte, t saturaţie se
150 atinge într-o zonă în care temperatura
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 agentului primar e mai mare, iar presiunea
Cota din caldura transferata, % aburului viu (p saturaţie) creşte.
Figura5.27.
3.27. Diagramele
Diagramele T-q pentru două Dacă t alimentare, creşte cota din căldura
Figura t-q pentru douăG.A.
G.A.de
deabur
abursaturat
saturatcucu
aceleaşi temperaturi ale agentului primat şi parametrii diferiţi ai agentului transferată în economizor scade, t saturaţie se
secundar: cu preîncălzire limitată şi temperatură majorată de vaporizare, atinge într-o zonă cu temperatură mai mică
respectiv cu preîncălzire avansată şi temperatură limitată de vaporizare a agentului primar, iar temperatura şi presi-
unea de saturaţie scad. Pe de altă parte:
♦ În primul caz, creşterea p0 ridică η termic al ciclului fără preîncălzire, dar scăderea t alimentare reduce sporul de
randament termic realizat prin preîncălzire.
♦ În al doilea caz creşterea t alimentare majorează sporul de randament termic realizabil prin preîncălzire dar scăderea
p0 reduce randamentul ciclului fără preîncălzire regenerativă.
Existenţa tendinţelor contrarii conduce la necesitatea ca, pentru ciclurile din C.N.E. P.W.R./P.H.W.R., parametrii
aburului viu saturat (p0⇔t0) şi temperatura de alimentare să fie optimizate simultan şi corelat. Optimizarea t alimentare şi
p0 la SNPA, luat separat, se poate face exergetic, urmărind minimizarea distrugerii de exergie la transferul de căldură
în G.A., respectiv maximizarea exergiei transmise agentului motor, pentru o suprafaţă de transfer de căldură dată
(implicit un cost al G.A. impus). În practică se aplică metode mai complexe, deoarece:
În calculele tehnico-economice trebuie avute în vedere variaţia costului SNPA funcţie de δt min, cea a costului
echipamentelor din circuitul secundar funcţie de p0., costul energiei primare şi cel al electricităţii din alte surse.
Din cauza distrugerilor de exergie din ciclu, maximizarea exergiei transmise agentului motor nu garantează şi
maximizarea randamentului termic şi a producţiei de lucru mecanic.
Firmele producătoare folosesc valori uzuale ale kx din formula (5.12.) mult mai mari la C.N.E. decât la C.T.E.:
La C.N.E. PHWR, la care ecartul de temperatură în circuitul primar e mai mare ca la PWR, kx∈(0,8÷0,85);
La C.N.E. PWR, la care ecartul de temperatură în circuitul primar e mai mic, kx∈(0,85÷0,95);
5.6.3. Optimizarea procesului de separare mecanică externă a umidităţii şi, eventual, supraîncălzire
intermediară la ciclurile Rankine
Reducerea efectelor apei din abur asupra η intern şi a cheltuielilor de mentenanţă ale T.A. cu abur saturat cere
scăderea umidităţii aburului în T.A.. Cea mai folosită cale este fragmentarea destinderii, cu introducerea, cel puţin, a
unui Separator Mecanic Extern de Umiditate– SMEU - vezi schema din figura 5.28. (umiditatea separată, şi căldura
acesteia, se recuperează în circuitul de preîncălzire regenerativă) şi reprezentarea în diagrama T-s din figura 5.29. (în
care se observă că, prin separarea umidităţii între corpurile TA, umiditatea medie în cursul destinderii se reduce).
675
650
625
600
575
550
525
Temperatura, K
500
475
Vezi notiţele luate în sală 450
425
400
375
350
325
300
275
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Entropia, kJ/(kg*K)
Figura 5.28. Schema de principiu a unui ciclu Rankine cu Figura 5.29 Reprezentarea în diagrama T-s a procesului din ciclul
fragmentarea destinderii şi separator extern de umiditate Rankine cu fragmentarea destinderii şi separator extern de umiditate
Figura 5.31. Pachet de table pentru separarea umidităţii folosind

forţele inerţiale şi de adeziune a apei la suprafaţa metalică
Figura 5.32. „Sită” pentru separarea umidităţii folosind forţele de

Figura 5.30. Schema de principiu a SMEU de tip centrifugal
adeziune a apei la suprafaţa metalică
La reţinerea fazei lichide în SMEU participă forţe mecanice de diferite tipuri:
a) forţe inerţiale (a.1. de tip centrifugal, sau a.2. prin schimbări alternative de direcţie);
b) forţe inter moleculare (b.1. de coeziune, la conglomerarea picăturilor mici în picături mai mari, şi b.2. de
adeziune a apei pe suprafeţele „umpluturilor” din SMU);
c) gravitaţionale (c.1. la separarea apei, şi c.2. în mod special, la colectarea acesteia).
În practică, majoritatea SMEU (vezi Fig. 3.30÷5.32) utilizează combinaţii ale acestor forţe.
Spre deosebire de fragmentarea destinderii cu supraîncălzire intermediară, de la ciclul Hirn, fragmentarea
destinderii şi separarea externă a umidităţii, folosită la ciclul Rankine nu majorează Tms, deci nu creşte η termic teoretic.
Totuşi, datorită reducerii umidităţii, randamentul intern al T.A. creşte, ca urmare η termic real al ciclului Rankine cu
fragmentarea destinderii şi separarea externă a umidităţii e mai mare decât al unui ciclu cu destindere
nefragmentată. În plus metoda reduce eroziunea paletelor mobile ale TA şi cheltuielile de mentenanţă ale T.A..
La alegerea presiunii de fragmentarea a destinderii şi separare a umidităţii trebuie să se ţină seama de efectele
variaţiei acesteia, unele dintre ele contrare. Astfel, la ridicarea ei: a) umiditatea aburului în CIP se reduce, iar cea din
CJP creşte, b) costul SU scade, datorată reducerii debitului volumetric, c) costul TA creşte, prin mărirea destinderii şi
numărului de trepte ale CJP al TA care are mai multe fluxuri în paralel decât CIP.
Rezultă existenţa a 3 criteri de optimizare:
♦ Maximizarea producţiei de electricitate (pentru o putere termică dată la intrarea în ciclu), prin maximizarea
η termic real, ca urmare a combinaţiei optime între efectele contrare ale umidităţii asupra η intern CIP şi η intern CJP.
♦ Minimizarea cheltuielilor de mentenanţă, ca urmare a combinaţiei otime între reducerea eroziunii în CIP şi CJP.
♦ Reducerea cheltuielilor de investiţie prin reducerea costului ansamblului SMEU + TA.
Pe ansamblu, presiunea optimă din punct de vedere tehnico economic este uşor mai mare decât cea care conduce
la acelaşi titlu final al aburului la evacuarea din CIP şi din CJP. Valorile uzuale ale p separare mecanică sunt cuprinse în
intervalul (0,08÷0,12)*p0.
În ciclul cu fragmentarea destinderii şi folosire exclusivă a SMEU efectele negative ale umidităţii din TA cresc la
ridicarea presiunii aburului viu, p 0. Ca umare metoda este folosită doar la valori p 0≤32 bar. Peste această limită se
adaugă la SMEU un „Uscător Termic”, UT, care încălzeşte aburul uscat mecanic prin transfer de căldură de la o cotă
din aburul viu (care condensează) către aburul intermediar (care se supraîncălzeşte până la o temperatură t3<t0).
Figura 5.34. MSR orizontal
Figura 5.33. MSR vertical Figura 5.35. Racordarea MSR orizontale la o TA de mare putere
Ansamblul format din SMEU (amplasat în zona inferioară) şi UT (amplasat în zona superioară), denumit MSR
(Moisture Separator Reheater, engl.) poate fi realizat în soluţie verticală (Fig. 5.33.) sau orizontală (Fig. 5.34. şi
5.35.). Schema termică de principiu a ciclului este de tipul celei din figura 5.36.. Şi în acest caz umiditatea separată şi
căldura acesteia se recuperează în circuitul de preîncălzire regenerativă. În plus, condensul aburului IP şi căldura lui
se poate recupera: a) prin re pompare directă la G.A.; b) prin scurgere la ultimul PIP.
În diagrama T-s din figura 5.37. se observă că:
• Prin combinaţia fragmentarea destinderii + Separarea Umidităţii + „Uscare Termică” presiunea intermediară
poate să crească, iar umiditatea medie în cursul destinderii devine mai mică faţă de cazul precedent. În plus, o
parte din destinderea aburului are loc în zona de deasupra curbei limită, ceea ce majorează η intern al CJP.
650
GA 0 600
550
CIP CJP 500
Temperatura absoluta[K]
450
9 400
350
1 2 3 4 300
250
UT
SE C 200
PR
150
5 100
P PR P
8 50
0
7 6 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Entropia "tehnica" [kJ/(kg*K)]
Figura 5.36. Schema de principiu a unei C.N.E. cu ciclu Figura 5.37. Reprezentarea în diagrama T-s a procesului din
Rankine cu MSR ciclul Rankine cu MSR
• Porţiunea adăugată la ciclul de bază are Tms mai mică decât acesta (T max abur JP<T0 abur IP), ca urmare Tms a ciclului
scade şi η termic teoretic se reduce în raport cu cazul folosirii exclusive a SU. Pe de altă parte efectele pozitive
datorate reducerii umidităţii şi a cheltuielilor de mentenanţă ale T.A.., respectiv creşterii, η intern al T.A. sunt mai
mari ca în cazul precedent; ca urmare a ultimului efect η termic real creşte atât în raport cu cazul destinderii
nefragmentate cât şi în raport cu cel al schemei cu fragmentarea şi SU, fără UT.
În urma calculelor de optimizare tehnico-economică, folosind criterii similare celor de mai sus, firmele
producătoare de T.A. pentru C.N.E. folosesc uzual valori ale ps.î.i. cuprinse în intervalul (0,12÷0,22)*p0.
5.7. Optimizarea părţii reci a C.T.E. şi C.E.T. cu I.T.A.
5.7.1. Probleme generale ale părţii reci la I.T.A. de condensaţie şi de cogenerare.
Sursele reci ale C.E. cu I.T.A. sunt: A) la C.T.E (producţie exclusivă de electricitate), mediul ambiant; B) la C.E.T
(producţie combinată, „cogenerare” electricitate + căldură) consumatorul(ii) termic(i). Indiferent de tipul de ciclu cu
abur, coborârea temperaturii la sursa rece, cu aceiaşi parametri la sursa caldă, are următoarele efecte pozitive: 1)
reduce Tmi (la C.T.E. cu I.T.A. cu condensare izobar-izotermă Tmi C.T.E.=T condensare); 2) majorează suprafaţa utilă a
ciclului, deci producţia de lucru mecanic şi 3) reduce Q2 evacuată spre sursa rece. Efectele generale ale coborârii
T sursă rece, asupra celor două tipuri de cicluri sunt diferite:
Pentru C.T.E.: reducerea fluxului de căldură spre mediu şi creşterea randamentului ciclului termic. Se poate
demonstra analitic că, prin coborârea cu 1 K a Tmi C.T.E.=T condensare, se realizează un spor al η termic mai mare
decât prin ridicarea Tms cu 1 K, respectiv şi mai mare decât la creşterea cu 1 K a temperaturii de vaporizare
(prin creşterea p0) sau ridicarea cu 1 K a temperaturii maxime în ciclu (prin creşterea t0).
Pentru C.E.T.: majorarea cotei producţiei de energie ordonată şi a indicelui de termoficare.
În cazul I.T.A. de condensaţie apar următoarele dezavantaje şi limitări: 4) creşterea umidităţii aburului
evacuat şi a efectelor negative asociate ei; 5) mărirea volumului specific al aburului „uzat”, a debitelor volumetrice şi
a secţiunii de evacuare din turbină; 6) funcţionarea părţii reci la presiuni sub-atmosferice; aceasta cere etanşeităţi
sporite şi prevederea unor instalaţii de creare a vidului (la pornire) şi menţinere a sa (în funcţionare); 7) necesitatea
majorării investiţiei în instalaţiile şi echipamentele din „partea rece”.
În cazul C.E.T. cu I.T.A., la care sursa rece este consumatorul termic, presiunea şi temperatura până la care se
poate destinde aburul în turbină sunt limitate de nivelul termic la care trebuie să se livreze căldura evacuată din ciclu.
Din acest punct de vedere deosebim două situaţii:
C.E.T. „industriale” livrează direct abur pentru consumatori tehnologici, la presiuni supra-atmosferice.
Destinderea aburului în turbină este întreruptă în zone aflate deasupra curbei limită x=1, fapt ce permite
evitarea condensării aburului în reţeaua de transport şi distribuţie. Dezavantajul este că procesul de la sursa
rece nu mai este izoterm şi Tmi C.E.T.ind.>T condensare. Degradările exergetice în zona rece a ciclurilor C.E.T.
„industriale” sunt datorate sistemului de transport şi distribuţie a aburului. Apropierea procesului de la sursa
rece a ciclului motor de necesarul la consum cere reducerea pierderilor de presiune şi temperatură pe traseu.
C.E.T. „urbane” alimentează consumatori de încălzire şi apă caldă de consum, prin intermediul agentului termic
„apă fierbinte”. Aburul de presiune comparabilă cu cea atmosferică cedează căldură agentului termic în
schimbătoare de căldură prin suprafaţă. Destinderea în turbină a aburului are loc până în zona curbei x=1, sau
chiar sub aceasta, iar Tmi C.E.Turb.≅T condensare. Principala sursă a degradărilor exergetice la C.E.T. „urbane” în zona
rece a ciclului este transferul de căldură de la agentul motor spre cel caloportor. Apropierea procesului de la
sursa rece a ciclului motor de necesarul pentru sistemul de transport şi distribuţie a căldurii impune reducerea
diferenţelor de temperatură, inclusiv aplicarea încălzirii în trepte a agentului caloportor.
5.7.2. Optimizarea la proiectare a părţii reci a C.T.E. cu I.T.A. de condensaţie
Majoritatea C.T.E. cu I.T.A. utilizează răcirea cu apă şi aparate de transfer de căldură de suprafaţă la care apa
circulă prin ţevi drepte, iar aburul prin manta. Pentru acest caz schema simplificată a instalaţiei de condensare este
de tipul celei din figura 5.38., iar diagrama t-q de transfer de căldură de tipul celei din figura 5.39.
În aceste scheme s-au folosit următoarele notaţii:
Pentru debite: Dabur ⇒ debitul de abur şi D răcire ⇒ debitul de apă de răcire, ambele în kg/s;
Pentru temperaturi: t condensare ⇒ abur şi tr 1 / tr 2 ⇒ apa la intrarea în / ieşirea din condensator, în °C;
Pentru diferenţe de temperatură: δt=t condensare- tr 2 ⇒ diferenţa minimă şi Δt= tr 1 - tr 2 încălzirea apei.
Cu aceste notaţii, temperatura de condensare devine:
t condensare=tr 1 + Δt+δt (5.14.)
Cum pe un amplasament fixat tr 1 este impusă de condiţiile de mediu şi de tipul răcirii, rezultă că optimizarea
temperaturii şi presiunii de condensare se poate reduce la alegerea perechii Δt şi δt optime.
Aparent, pentru coborârea t condensare trebuie să alegem valori ale Δt şi δt cât mai mici. În practică, acestea sunt
supuse unor restricţii tehnice şi economice.
34
33
temperaturile agentilor termici, 0C

Dabur 32
31 tcondensare
δt 30 tapa racire tr 2
tcondensare
tr 2 29
28
27
Δt 26
25
Drăcire 24
23
tr 1 22
21 tr 1
20
0 20 40 60 80 100
Procente din pute rea termica transferata
Figura 5.38. Schema circulaţie fluidelor şi temperaturile lor la Figura 5.39. Exemplu de diagrama de transfer de căldură
un condensator de suprafaţă răcit cu apă pentru un condensator de suprafaţă răcit cu apă
Pentru evidenţierea acestor restricţii s-a completat modelul de analiză cu mărimile:
λ ⇒ căldura latentă de condensare a aburului, în kJ/kg;
x ⇒ titlul aburului la intrarea în condensator (adimensional);
cp ⇒ căldura specifică a apei, în kJ/(kg*°C)
k ⇒ coeficientul de transfer de căldură la condensator, în kW/(m2*°C);
S ⇒ suprafaţa de transfer de căldură la condensator, în m2;
Δtml ⇒ diferenţa medie logaritmică pentru transferul de căldură la condensator, în °C, calculată ca:
Δtml=(Δtmax - Δtmin)/ln(Δtmaxl / Δtmin)=[(Δt+δt)-δt]/ln[(Δt+δt)/δt]=Δt/ln(Δt/δt+1) (5.15.)
Folosind şi mărimile de mai sus, ecuaţia de bilanţ energetic al condensatorului poate fi scrisă sub forma:
Pt cedată=Pt primită=Pt transferată⇒Dabur*x*λ=D răcire*cp*Δt=k*S*Δtml (5.16.)
Din primii 2 termeni ai ecuaţiei (5.16.) rezultă încălzirea apei în condensator:
Δt=Dabur*x*λ/(D răcire*cp) (5.16’)
Reducerea t condensare prin scăderea Δt, când Pt cedată=Pt primită=Pt transferată≅ct cere majorarea D răcire. Aceasta creşte
puterea consumată pentru pomparea apei reci. La mărirea D răcire panta de scădere a t condensare se reduce, în timp ce
puterea absorbită de pompele de apă de răcire creşte continuu. La limită, sporul de putere la bornele generatorului
devine egal cu consumul suplimentar de putere pentru pomparea apei. La debite mai mari, chiar dacă Pbg creşte,
puterea netă a C.T.E. cu ITA se va reduce. Aceasta introduce prima restricţie, de tip „optim tehnic”, asupra
micşorării încălzirii apei în condensator Δt şi a coborârii t condensare. Valoarea optimă tehnic a Δt depinde de înălţimea de
pompare a apei şi de structura circuitului de răcire. Ea este mai mică la C.T.E. cu răcirea în circuit deschis şi mai mare
la cele cu turnuri.
A doua restricţie rezultă din transferul de căldură. Presupunând valori alese ale D răcire şi Δt, înlocuind relaţia
(5.15.) în al doilea şi al treilea termen al relaţiei (5.16.) şi simplificând Δt, obţinem:
[( k • S) ( D r • c p )]
ln(Δt/δt+1)=(k*S)/(D răcire*cp) (5.16’’), sau: δt = ∆t /{e − 1} (5.16’’’)
În condiţiile date, coborârea t condensare prin scăderea δt se poate realiza prin:
• Creşterea k de transfer de căldură, a vitezei apei în ţevi şi a puterii consumate pentru pomparea apei. Rezultă o
nouă restricţie de tip „optim tehnic”, asupra micşorării δt şi a coborârii t condensare, când sporul de putere la
bornele generatorului devine egal cu consumul suplimentar pentru pomparea apei.
• Majorarea S de transfer de căldură şi a investiţiei. În acest caz optimul este de tip tehnico-economic, condiţia
fiind ca reducerea cheltuielilor cu combustibilul, datorată creşterii randamentului, să permită recuperarea, într-
un termen acceptabil, a sporului de investiţie în condensator. Valoarea optimă tehnico-economic a δt depinde
de costul per m2 suprafaţă de transfer de căldură, respectiv de materialul utilizat pentru realizarea ei. La
condensatoare cu ţevi din alamă se recomandă δt optim economic∈3÷6ºC, iar la cele cu ţevi din oţel inoxidabil sau
din Titan δt optim economic∈5÷8ºC.
A treia grupă de restricţii este asociată construcţiei T.A.. Indiferent de metoda utilizată la condensator pentru
reducerea t condensare, prin scăderea Δt sau δt, coborârea p condensare duce la creşterea volumului specific al aburului,
v abur spre cd, în m3/kg, şi a debitului volumetric evacuat din T.A.. Din ecuaţia de curgere avem:
Dabur*v abur spre cd=Ωev totală*c2a=Ωev per flux*n fluxuri*c2a (5.17.)
În această relaţie s-au folosit următoarele notaţii:
Ωev per flux ⇒ secţiunea transversală pe flux, în m2;
n fluxuri ⇒ numărul de fluxuri ale T.A.;
Ωev total ⇒ secţiunea totală de evacuare a aburului din T.A., în m2;
c2a ⇒ viteza axială de evacuare a aburului din treapta finală.
Creşterea debitului volumetric evacuat din T.A. poate presupune:
• Creşterea c2a şi a pierderilor T.A. prin energia cinetică reziduală, ΔHrez. Dacă dimensionarea treptei finale se
face pentru o direcţie axială de evacuare ΔHrez sunt proporţionale cu c 22 a / 2 . Aceasta reduce η intern al CJP al
T.A. şi introduce o nouă restricţie de tip „optim tehnic”, asupra coborârii p condensare. Când destinderea teoretică
a aburului în CJP al T.A., Ht CJP, majorată, se valorifică cu un η intern atât de redus încât destinderea internă a
aburului în CJP al T.A., Hi CJP, nu mai creşte, sporul Pbg devine nul. La T.A. mari, limita se atinge pentru w relative
ale aburului la evacuare, în raport cu paletele mobile, comparabile cu c sunet în abur (w2≅420 m/s), respectiv
c2a=w2*sinβ2≅280 m/s.
• Majorarea Ωev total. Cum Ωev per flux este limitată de forţa centrifugă, T.A. de mare putere se realizează în mai
multe fluxuri de evacuare. Aceasta necesită creşterea investiţiei în T.A.. Optimul este tehnico-economic,
condiţia fiind aceea ca reducerea cheltuielilor cu combustibilul, datorată creşterii randamentului, să permită
recuperarea, într-un termen acceptabil, a investiţiei suplimentare în T.A..
Proiectarea părţii reci a unei C.T.E. cu I.T.A. necesită optimizarea tehnico-economică a ansamblului T.A. +
condensator şi anexele sale + circuitul de răcire. În calculele de optimizare se ţine seama de condiţiile de mediu,
costul combustibilului, modul de variaţie cu t condensare / p condensare a investiţiilor în diferitele componente, etc.. Pentru
toate C.T.E. cu I.T.A. rezultatele duc la p condensare sub atmosferice, dar valorile numerice depind de numeroşi factori şi
acoperă un domeniu relativ larg. Scumpirea în timp a combustibililor şi a electricităţii a dus la alegerea la cele mai noi
C.T.E. cu I.T.A. a unor valori mai coborâte ale Δt şi δt în raport cu cele practicate acum câteva decenii.
5.7.3. Optimizarea exploatării răcirii C.T.E. existente cu I.T.A. de condensaţie
În exploatarea curentă a unor C.T.E. cu I.T.A. condiţiile de răcire pot fi diferite de cele considerate la proiectarea
echipamentelor. Chiar dacă temperatura medie anuală a apei de răcire este comparabilă cu cea pentru care s-a făcut
optimizarea la proiectare, înălţimea de pompare necesară poate fi diferită (din cauza structurii circuitului de răcire),
iar variaţia tr1 în cursul anului poate fi relativ importantă (din cauze climatice). Principalele deosebiri între optimizarea
în exploatare şi cea la proiectare se datorează faptului că, la operare nu mai pot fi influenţate: A) datele tehnice ale
T.A. (Ωev total), condensatorului (S, Ωtrecere apa) şi circuitului de răcire; B) cheltuielile fixe asociate investiţiei. Optimizarea
în exploatare se face urmărind cheltuielile operaţionale şi producţia netă, pentru reducerea costului operaţional unitar
al electricităţii, iar parametrul reglabil devine D*≠D răcire nominal.
Dacă C.T.E. lucrează în regim de bază este de dorit ca sursa caldă să aibă o încărcare constantă, cât mai apropiată
de cea nominală. În această ipoteză nu se modifică nici cheltuielile operaţionale, iar optimizarea funcţionării părţii reci
urmăreşte maximizarea producţiei nete, scrisă sub forma:
Pel netă=Pbg-PSPT el=Pbg-(PSPT el fixe+Pabs EPR)=(Pbg-Pabs EPR)-PSPT el fixe (5.18.), unde:
PSPT el ⇒ puterea absorbită de Serviciile Proprii Tehnologice electrice, în kW;
PSPT el fixe ⇒ puterea SPT electrice care nu sunt influenţate de funcţionarea părţii reci, în kW;
Pabs EPR ⇒ puterea absorbită de motoarele electrice ale Electro Pompelor de Răcire, în kW.
Optimul funcţionării părţii reci cere maximizarea diferenţei (Pbg-Pabs EPR), fiecare din termeni putând fi scris în
funcţie de tr1 şi de D răcire. Indiferent de cauza reducerii în exploatare a t condensare (creşterea D răcire sau scăderea tr 1)
creşterea destinderii teoretice a aburului în CJP al T.A. măreşte Ht CJP, dar şi debitul volumetric evacuat din T.A.. Ca
urmare creşte viteza de evacuare a aburului şi, corespunzător, pierderile T.A. prin energia cinetică reziduală,
proporţionale cu (c 22 a + c 22 u ) / 2 . Chiar dacă dimensionarea nominală a treptei finale s-a făcut pentru o direcţie axială
de evacuare, în regimuri nenominale viteza absolută va fi diferită de cea nominală şi va avea o componentă
tangenţială diferită de zero. Aceasta reduce η intern al CJP al T.A..
302.000
302.000
Puterea electrica la bornele generatorului, kW .

.
300.000
300.000
Puterea la bornele generatorului, kW
298.000
298.000
296.000
296.000
294.000
294.000
292.000
292.000
290.000
Regim iarna, tr1=11grdC
290.000 Regim mediu an, tr1=21grdC
288.000
Regim vara, tr1=32grdC
288.000
286.000
26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46
0
temperatura de condensare, C 70 80 90 100 110 120 130 140
Cota din debitul nominal de apa de racire, %
Fig. 5.40. Variaţia cu t condensare a Pbg pentru un grup având Fig. 5.41. Variaţia Pbg a unui grup având Pbg nominală=300 MW în
Pbg nominală=300 MW funcţie de D răcire
Figura 5.40. evidenţiază variaţia Pbg cu t condensare pentru un grup de 300 MW. Se observă că:
• la coborârea t condensare Ht CJP majorată se valorifică cu un η intern din ce în ce mai redus, iar Pbg evoluează după o
curbă cu maxim.
• la creşterea t condensare se reduce atât destinderea aburului cât şi η intern al turbinei, iar Pbg scade rapid.
Pentru a evidenţia modul de variaţie a t condensare cu D răcire folosim relaţiile de mai sus şi scriem:
[( k •S) ( D r • c p )] [ − ( k • S) ( D r • c p )]
t c = t r 1 + ∆t + δt = t r 1 + ∆t + ∆t /{e − 1} = t r 1 + Pt ev (D r • c p ) • 1 {1 − e } (5.19.)
Se observă că majorarea D răcire, pentru Pt evacuată≅ct, determină două efecte:

• micşorarea încălzirii apei în condensator, Δt=Pt evacuată/(D răcire*cp);
[( k • S) ( D r • c p )]
• reducerea diferenţei minime de temperatură la condensator, δt = ∆t /{e − 1} .
Efectul principal al creşterii D răcire asupra δt se datorează reducerii Δt. Efectul secundar, datorat termenului
[ − ( k • S) ( D r • c p )]
1 {1 − e } are o pondere redusă, deoarece coeficientul k de transfer de căldură creşte cu viteza apei în
ţevi, la o putere subunitară, respectiv cu D răcire la aceeaşi putere.
Cumulate, cele două cauze conduc la coborârea t condensare şi majorarea destinderii aburului în turbină. Ţinând
seama de variaţia Pbg cu t condensare şi a t condensare cu D răcire rezultă modul de variaţie a Pbg în funcţie de D răcire pentru
diferite regimuri de funcţionare (vezi figura 5.41.). Din analiza acesteia se observă că:
• În regimul de iarnă, pt. t condensare<t condensare nominală, la creşterea D răcire efectul preponderent e cel de creştere a
pierderilor prin energie cinetică reziduală, iar Pbg scade.
• În regimul mediu anual, ca şi în cel de vară, când t condensare≥t condensare nominală, la majorarea D răcire efectul
preponderent e cel de scădere a p c şi creştere a destinderii în turbină, iar Pbg creşte.
Pe de altă parte, creşterea D răcire determină majorarea puterii electrice consumate de EPR:
Pabs EPR=Qvol apa*ΔpEPR/(ηEPR*ηmot el EPR)=D răcire*ΔpEPR/(ρapa*ηEPR*ηmot el EPR) (5.20.), unde:
Qvol apa ⇒ debitul volumetric de apă de răcire, în m3/s;
ΔpEPR ⇒ creşterea de presiune în pompă, în kPa;
ηEPR*ηmot el EPR ⇒ produsul dintre η EPR şi cel al motoarelor electrice de antrenare, adimensional;
ρapa ⇒ densitatea medie a apei de răcire, în m3/kg.
Înălţimea de pompare a apei poate fi scrisă sub forma:
H pompare=1000*ΔpEPR/(ρapa*g)=H geodezică+H frecări (5.21.)
Înălţimea geodezică este constantă, iar pierderea de presiune prin frecări este, practic proporţională cu pătratul
vitezei apei în ţevi, respectiv cu D răcire la pătrat:
H pompare=H geodezică nom+ H frecări nom*(D*/D răcire nom)2 (5.22.)
*
Înlocuind în relaţia (5.20) rezultă că pentru D ≠D răcire nom, avem:
Pabs EPR=D**g*[H geodezică nom+ H frecări nom*(D*/D răcire nom)2]/1000/(ηEPR*ηmot el EPR) (5.20’)
Variaţia Pabs EPR funcţie de raportul (D*/D răcire nom) are loc după o funcţie polinomială de gradul 3, care are şi un
termen de gradul 1. Figura 5.36. prezintă valori calculate pentru două tipuri de circuite de răcire, ambele având
Qvol apa nom=10 m/s şi ηEPR*ηmot el EPR=0,8:
1) circuit deschis, cu H pompare nom=12m, formată din H geodezică nom=1m şi H frecări nom=11m;
2) circuit închis, H pompare nom=24m formată din H geodezică nom=11m şi H frecări nom=13m.
Valorile numerice şi formele curbelor de variaţie sunt foarte diferite pentru cele două situaţii. Datorită H pompare nom
mai mare la răcirea în circuit închis, consumul EPR e şi el mai mare (la D răcire nominal consumul EPR în circuit închis e
mai mare cu circa 1500 kW decât cel în circuit deschis). Datorită H frecări nom mai mare la răcirea în circuit închis, pentru
D*răcire≠D răcire nominal diferenţa Pabs EPR circ inchis - Pabs EPR circ deschis creşte cu debitul pompat.
Ţinând seama de variaţia Pbg cu D răcire, în diferite scheme ale circuitului de răcire (fig. 5.41.) şi scăzând din aceasta
puterea consumată de EPR (fig. 5.42.), rezultă, pentru răcirea în circuit deschis, graficul din figura 5.43..
6.500 300.000
6.000
circuit deschis, Hg=1m si Hfr nom=11m 298.000
5.500
Puterea absorbita de EPR, kW .
circuit inchis, Hg=11m si Hfr nom=13m

5.000
296.000
4.500
Pbg -Pabs EPR, kW

4.000 294.000
3.500 Regim iarna, tr1=11grdC
3.000 292.000
Regim mediu an, tr1=21grdC
2.500 Regim vara, tr1=32grdC
290.000
2.000
1.500
288.000
1.000
500 286.000
70 80 90 100 110 120 130 140 70 80 90 100 110 120 130 140
Cota din debitul nominal de apa de racire, % Cota din debitul nominal de apa de racire, %
Fig. 5.42. Variaţia puterii absorbite de EPR pentru un grup Fig. 5.43. Variaţia cu D răcire a diferenţei Pbg-P abs EPR pentru un
având Pbg nominală=300 MW grup cu Pbg nominală=300 MW, la răcirea în circuit deschis
Din analiza acesteia se observă că:
• În regimul de iarnă, când t condensare<t condensare nominală, la reducerea D* Pbg creşte iar Pabs EPR scade. Puterea netă e
maximă la D* de ordinul a 66 % din D răcire nominal.
• În regimul mediu anual, ca şi în cel de vară, când t condensare≥t condensare nominală, la majorarea D*, Pbg şi Pabs EPR
cresc, dar Pbg creşte din ce în ce mai încet, iar Pabs EPR din ce în ce mai rapid. Rezultă curbe de evoluţie a puterii
nete cu maxim. În regimul mediu anual P el netă e maximă la D* comparabil cu D răcire nominal. În cel de vară P el netă
e maximă la D* mai mare ca D răcire nominal., în cazul de faţă D*optim este de circa 110 % din D răcire nominal.
Diferenţele absolute, de ordinul a câţiva MW, justifică interesul pentru exploatarea grupului: A) în regimuri de
iarnă la D*<D răcire nominal; B) în regimuri de primăvară / toamnă la D*≅D răcire nominal; C) în regimuri de vară la
D*>D răcire nominal. Aceasta necesită prevederea EPR cu sisteme eficiente energetic de reglaj al debitului pompat.
5.8. Optimizarea ciclurilor şi schemelor termice ale C.E.T. cu I.T.A.
5.8.1. Cazul C.E.T. pentru consum termic preponderent industrial
400 C.E.T. industriale (sau preponderent
industriale) trebuie să acopere o curbă de
360
consum termic relativ aplatizată, cu
320 diferenţe sezoniere mici şi durată ridicată de
utilizare a P vârf (vezi figura 5.44.). Rezultă
280 interesul pentru utilizarea T.A. de
contrapresiune, eventual cu prize reglabile.
Puteri termice, MW
240
Nivelul termic de livrare este constant în
200 cursul anului, iar agentul termic este aburul
extras din turbină la prize reglabile sau
160 evacuat la contrapresiunea acestora.
Reglajul P termice se realizează exclusiv
120
cantitativ, prin variaţia debitului de abur.
80 Cea mai mare parte din căldura aburului
(cea latentă) se cedează prin condensare.
40 Abur 6 bar Abur 14 bar Abur 36 bar Total Ca urmare, principalul parametru al aburului
livrat este presiunea sa, care determină
0
t condensare. Procesele tehnologice au loc la
0 730 1.460 2.190 2.920 3.650 4.380 5.110 5.840 6.570 7.300 8.030 8.760
Timp, h/an nivele termice ridicate, iar presiunea până la
care se destinde aburul în T.A. este ridicată,
Figura 5.44. Exemplu de curbă clasată a unei C.E.T. cu I.T.A. pentru consum supra atmosferică.
termic industrial
Aceasta reduce destinderea în T.A., majorează Tmi şi reduce y termoficare.
Cu excepţia cazurilor când aburul livrat este utilizat la consum prin destindere în turbine de antrenare a unor
maşini mecano-energetice, temperatura acestuia este supusă unei singure restricţii: trebuie să permite evitarea
condensării agentului termic în reţeaua de transport şi distribuţie. Punctele de extracţie trebuie să se afle deasupra
curbei limită x=1, cu câteva zeci de grade Celsius deasupra t saturaţie corespunzătoare p extracţie.
C.E.T. industriale folosesc generatoare de abur viu cu circulaţie multiplă în vaporizator (naturală sau „asistată” cu
pompe) şi punct fix de vaporizare la tambur. Acestea au următoarele avantaje:
• Au inerţie termică mare, fapt care permite un răspuns rapid la variaţia debitului de abur consumat.
• Sunt mai puţin „pretenţioase” d.p.d.v. al calităţii apei permiţând menţinerea salinităţii prin purjare. Chiar la
cazanele cu p0 şi t0 mari care cer apă demineralizată, gradul de demineralizare poate fi mai redus decât la
cazanele cu trecere forţată unică. Acesta e un avantaj, în special când consumatorii termici nu returnează
condensul agentului termic,sau îl returnează impurificat, deoarece reduce cheltuielile cu tratarea apei.
Pentru a asigura continuitatea în alimentare a consumatorilor termici, C.E.T. industriale folosesc (vezi fig. 5.45.):
Scheme cu bare colectoare pe partea de abur.
Aceste scheme reduc drastic interesul pentru ciclurile cu s.î.i.. Pentru creşterea y termoficare, se acţionează la sursa
caldă, prin ridicarea p0 şi t0, dar parametrii sunt mai coborâţi decât la I.T.A. mari de condensaţie: p0 max≅140 bar
(limitată şi de utilizarea cazanelor cu tambur şi circulaţie naturală) şi t0 max≅550 °C (limitată de material). Singura
metodă de „carnotizare” aplicabilă este preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare.
Generatoare de abur de rezervă şi vârf. Acestea pot produce abur de I.P. (GA IP, caz în care sunt racordate la
barele de abur viu) sau direct abur la parametri pentru consum (GA MP racordate direct la barele de livrare, care
lucrează în regim de C.T.).
Instalaţii de Reducere (a presiunii) şi Răcire a aburului (prin injecţie de apă), IRR, care pot „descărca” excesul
de abur de pe o bară de presiune superioară pe una de presiune inferioară.
GA IP #1 GA IP #2 GA IP #3 GA IP #4
Bara de abur viu
GAMP#1 GAMP#2
T1 T2 T3
IRR
Bara de abur
IP/MP
industrial #1
IRR
Bara de abur MP/JP
industrial #2
Figura 5.45. Schema termică de principiu a unei C.E.T. cu I.T.A. pentru consum termic industrial
Pe partea de sursă rece a ciclurilor C.E.T. „industriale” degradările exergetice apar în sistemul de transport şi
distribuţie a aburului. Apropierea de necesarul la consum a procesului de la sursa rece cere:
Destinderea aburului în T.A. până la presiuni cât mai apropiate de cele la consum. Când C.E.T. alimentează
consumatori termici cu nivele termice diferite se pate creşte numărul de bare de abur, fiecare fiind adecvată
unui nivel al cererii. Un număr prea mare de bare complică excesiv schema şi majorează investiţia. Uzual
numărul de bare de livrare se limitează la cel mult 3.
O dată fixat numărul de bare se poate acţiona în reţeaua de transport şi distribuţie a aburului pentru reducerea
pierderilor de presiune şi temperatură pe traseu.
5.8.2. Cazul C.E.T. pentru consum termic preponderent urban
160 C.E.T. urbane trebuie să acopere o curbă
de consum cu diferenţe sezoniere mari şi
140
durată scăzută de utilizare a puterii de vârf.
120 Curba de sarcină termică din figura
5.46.evidenţiază următoarele:
100 În sezonul cald livrările de căldură
Puteri termice, MW
trebuie să acopere consumul pentru

80
prepararea apei calde sanitare şi
60 menajere. Nivelul termic este coborât şi
constant, variaţiile de consum sunt mici,
40 dar necesarul de căldură este mult mai
redus decât în sezonul rece.
20
Iarna apare consumul de încălzire.
0 Necesarul de căldură creşte apreciabil,
0 730 1.460 2.190 2.920 3.650 4.380 5.110 5.840 6.570 7.300 8.030 8.760 variaţiile de consum asociate condiţiilor
Timp, h/an climatice sunt mari iar nivelul termic
Figura 5.46. Exemplu de curbă clasată a unei C.E.T. cu I.T.A. pentru solicitat este mai ridicat şi variabil în
consum termic urban funcţie de mărimea cererii.
Agentul termic de transport este Apa Fierbinte, AF, în circuit practic închis. În afara acestuia se mai utilizează la
distribuţie apa caldă sanitară şi menajeră (în circuit deschis) şi un circuit închis de încălzire cu apă caldă. Parametrii
de livrare a AF la gardul C.E.T. depind de mărimea consumului şi pot varia în funcţie de sezon. Uzual se folosesc
t retur≅60 °C / t tur∈90÷130 °C. La aceste nivele termice cantitatea de căldură livrată pe 1 m3 de agent este mult mai
mare decât dacă s-ar utiliza la transport aburul de joasă presiune.
P termică livrată poate fi scrisă sub forma:
P termică AF=D AF*(t tur-t retur) (5.23.)
Datorită variaţiilor cererii de căldură, ca flux şi ca nivel termic, reglajul P termice livrate se face prin variaţia:
debitului de agent termic în circuit (D AF) – reglaj cantitativ;
ecartului de temperatură între retur şi tur, Δt=(t tur-t retur) – reglaj calitativ.
Pentru cota de căldură produsă în cogenerare AF este încălzită în Schimbătoare de Căldură de suprafaţă pentru
Termoficare, SCT, la care AF circulă prin ţevi iar aburul prin manta. Căldura se cedează prin condensare, principalul
parametru al aburului rămânând presiunea sa. Procesele de încălzire necesită nivele termice mai coborâte decât cele
tehnologice, presiunea până la care se destinde aburul în T.A. fiind mai scăzută, comparabilă cu cea atmosferică:
p abur∈0,5÷2,5 bar abs. Aceasta majorează destinderea în T.A., coboară Tmi şi ridică y termoficare în raport cu cazul C.E.T.
industriale cu T.A.. Temperatura aburului de încălzire în SCT poate fi egală cu cea de saturaţie, iar punctele de
extracţie pot fi sub curba limită x=1.
Variaţiile mari ale P termice livrate reduc interesul pentru T.A. de contrapresiune, deoarece necesarul de vară este sub
sarcina minimă tehnic a echipamentelor uzuale din I.T.A.. Ca urmare C.E.T. urbane cu I.T.A. folosesc uzual T.A. cu
condensaţie şi prize reglabile, putând produce electricitate şi în sezonul cald.
Deoarece agentul motor nu intră în contact cu agentul termic se pot folosi generatoare de abur cu trecere forţată
unică. Aceasta permite ridicarea p0 şi t0 la sursa caldă (pe plan mondial p0 în C.E.T. urbane cu I.T.A. a depăşit p critică
şi a atins circa 300 bar), dar şi folosirea ambelor metode de „carnotizare” preîncălzirea regenerativă şi s.î.i..
Aglomerările urbane medii şi mari au în general densităţi mari ale consumului termic, iar folosirea AF măreşte distanţa
economică de transport al căldurii produse centralizat. Pe ansamblu se poate ajunge la P termice unitare mari, care
conduc şi la P electrice unitare ridicate. La puteri mari, parametri ridicaţi şi în cicluri cu s.î.i., I.T.A. de termoficare cu
condensaţie şi priză reglabilă pot realiza în sezonul cald randamente comparabile cu I.T.A. de condensaţie pură.
Pentru a asigura continuitatea în alimentare a consumatorilor termici, C.E.T. urbane folosesc:
Scheme cu bare de colectoare pe partea de AF. Aceasta permite fragmentarea încălzirii AF pe trepte de
temperatură şi conectarea între ele a unor sisteme de încălzire diferite.
Cazane de Apă Fierbinte, CAF, ca surse de rezervă şi vârf. Acestea produc căldură în regim de CT.
Figura 5.47. prezintă schema termică de principiu a unei C.E.T. moderne cu I.T.A. pentru consum termic urban cu
parametri ridicaţi ai aburului viu, s.î.i. şi preîncălzire avansată a apei de alimentare.
extracţie priză
semi reglată reglabilă
CMP CJP
CIP
d c b a
f e
g g tur retur
reţea reţea
AF AF
CAF SCT
semibază SCT bază
f d c a
b
e
Figura 5.47. Schema termică de principiu a unei C.E.T. cu I.T.A. pentru consum termic urban
Din punct de vedere al modului de cuplare a sistemelor de încălzire se observă că:
SCT realizează încălzirea AF în zona temperaturilor coborâte şi lucrează în regim de bază şi semi-bază. Aceasta
coboară presiunea până la care se destinde aburul, majorează destinderea în T.A., coboară Tmi şi ridică
y termoficare în raport cu cazul când încălzirea AF s-ar realiza cu abur până la t tur.
Încălzirea finală a AF până la t tur se realizează cu CAF, încadrate în regim de semi-vârf şi vârf.
Pe partea rece a ciclurilor C.E.T. urbane degradările exergetice apar la transferul de căldură de la agentul motor
spre cel caloportor. Apropierea procesului de la sursa rece a ciclului de cogenerare de nivelele termice necesare în
sistemul de transport al căldurii impune reducerea diferenţelor de temperatură. O metodă uzuală, asemănătoare
împărţirii pe trepte a preîncălzirii regenerative a apei de alimentare, este încălzirea în trepte a AF.
Figura 5.48. prezintă comparativ diagramele de transfer de căldură pentru:
a) folosirea pentru încălzirea AF de la t retur=60 °C la t ies SCT=100 °C a unui singur SCT;
b) folosirea pentru încălzirea AF de la t tretur=60 °C la t ies SCTSB=100 °C a două SCT, unul de bază, SCTB, pentru
încălzirea de la t tretur=60 °C la t ies SCTB=80 °C şi unul de semi-bază, SCTSB, pentru încălzirea de la
t ies SCTB=80 °C la t ies SCTSB=100 °C.
În ambele cazuri s-au presupus aceleaşi diferenţe minime de transfer de căldură δtmin=7 °C.
Din analiza acestei figuri se observă că:
În cazul a) SCT unic necesită întreaga cantitate de abur la t condensare=107 °C, respectiv o presiune la aparat de
circa 1,3 bar şi o presiune la extracţie de circa 1,4 bar.
În cazul b) SCTB necesită circa 50 % din abur la t condensare=87 °C, respectiv o presiune la aparat de circa
0,63 bar şi o presiune la extracţie de circa 0,66 bar, iar SCTSB cere circa 50 % din abur la t condensare=107 °C şi
aceiaşi parametri ca în cazul a).
110 110
105 105
temperaturile agentilor termici, 0C
ties SCT
temperaturile agentilor termici, C

0
100 tcondensare 100 ties SCTSB
95 tAF
95
90 90
85 85
80 80 ties SCTB
75 75 tcond SCTSB
70 70 tcond SCTB
65 65 tAF
tretur AF tretur AF
60 60
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Procente din puterea termica transferata Procente din puterea termica transferata
a) b)
Fig. 5.48. Diagramele de transfer de căldură pentru încălzirea AF în două variante: a) monotreaptă şi b) în două trepte
Deoarece în schema b) o parte din abur realizează o destindere suplimentară, se măreşte destinderea în T.A., se
coboară Tmi şi ca rezultat y termoficare creşte. În sezonul cald se poate funcţiona doar cu SCTB.
Principalul dezavantaj al schemei b) este că aceasta necesită o investiţie majorată, pentru creşterea numărului de
aparate şi majorarea suprafeţei de transfer de căldură. Încălzirea în trepte a AF este folosită curent la unităţi de
termoficare începând cu Pbg=50 MW şi s-a generalizat la cele cu Pbg>100 MW.
CUPRINS
Denumirea capitolului / subcapitolului Pagina
5 OPTIMIZĂRI TEHNICO - ECONOMICE PENTRU CREŞTEREA PERFORMANŢELOR I.T.A. DIN
C.T.E. ŞI C.E.T. CONVENŢIONALE. ............................................................................................................ 1
5.1. Analiza comparativă a diagramelor Sankey ale C.T.E. cu I.T.A. de condensaţie şi C.E.T. cu I.T.A. de
contrapresiune. Indicatori energetici calitativi la C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune. .................. 1
5.1.1. Revederea unor noţiuni de termodinamică a ciclurilor cu abur .............................................................1
5.1.2. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.T.E. cu I.T.A. de „condensaţie pură” ..................................2
5.1.3. Diagrama fluxurilor energetice pentru C.E.T. cu I.T.A. de „contrapresiune”. Indicele de termoficare.3
5.2. Optimizarea corelată a parametrilor la sursa caldă la ciclurile Hirn „simple” (fără s.î.i.).............. 4
5.3. Preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare la ciclurile Hirn „simple” (fără s.î.i.) .................. 5
5.4. Optimizarea presiunii de supraîncălzire intermediară a aburului la ciclurile Hirn fără preîncălzire
regenerativă ................................................................................................................................... 7
5.5. Optimizarea corelată a supraîncălzirii intermediare a aburului şi a preîncălzirii regenerative a apei
la ciclurile Hirn. .............................................................................................................................. 9
5.6. Optimizarea tehnico-economică a proceselor de la sursa caldă a ciclurilor Rankine (cu
T maximă<T critică) - aplicaţii pentru C.N.E. cu R.N. răcite şi moderate cu apă grea / uşoară ........... 11
5.6.1. Justificarea tehnică a folosirii ciclurilor Rankine (cu abur saturat), pentru conversia căldurii de la surse
calde cu T maximă<T critică; cazul R.N. răcite şi moderate cu apă grea / uşoară .................................... 11
5.6.2. Optimizarea corelată a parametrilor aburului viu saturat (p0⇔t0) şi a preîncălzirii regenerative la
ciclurile Rankine din C.N.E. tip P.W.R./P.H.W.R. ................................................................................. 13
5.6.3. Optimizarea procesului de separare mecanică externă a umidităţii şi, eventual, supraîncălzire
intermediară la ciclurile Rankine ......................................................................................................... 13
5.7. Optimizarea părţii reci a C.T.E. şi C.E.T. cu I.T.A. ......................................................................... 16
5.7.1. Probleme generale ale părţii reci la I.T.A. de condensaţie şi de cogenerare...................................... 16
5.7.2. Optimizarea la proiectare a părţii reci a C.T.E. cu I.T.A. de condensaţie ............................................ 17
5.7.3. Optimizarea exploatării răcirii C.T.E. existente cu I.T.A. de condensaţie ........................................... 18
5.8. Optimizarea ciclurilor şi schemelor termice ale C.E.T. cu I.T.A. ................................................... 20
5.8.1. Cazul C.E.T. pentru consum termic preponderent industrial .............................................................. 20
5.8.2. Cazul C.E.T. pentru consum termic preponderent urban .................................................................... 21

Curs CTE Conv Cap#05 Rev PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs CTE Conv Cap#05 Rev PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Optimizări tehnico - economice pt. creşterea performanţelor I.T.A. din C.T.E. şi C.E.T. Pag.

5 OPTIMIZĂRI TEHNICO - ECONOMICE PENTRU CREŞTEREA PERFORMANŢELOR I.T.A. DIN

TA de condensaţie „pură”, TA de condensaţie cu priză

Pinternă Pmk Pbg Pel net JT Pel net IT

Pinternă Pmk Pbg

Figura 5.5. Diagrama fluxurilor energetice pentru o C.E.T. cu I.T.A. de contrapresiune

775 x=1 775 x=1 775 x=1

fara preincalzire regenerativa, %

Sporul relativ al randamentul termic pentru z trepte

preincalzire, fata de z-1 trepte, %

625 625 625

Figura 5.13.b. ps.î.i.=60 bar Figura 5.13.c. ps.î.i.=120 bar

Lucrul mecanic net in ciclul cu s.i.i. raportat la

124 Q2 relativ 128

cel din ciclul simplu, %

Q1 relativ per kg de abur, %

Figura 5.19. Efectul variaţiei presiunii de s.î.i. asupra Q1 primite în ciclul cu

Figura 5.23. Variaţia funcţie de pf/p0=ps.î.i./p0 a η termic relativ al

300 În aceste cazuri, chiar dacă temperatura în circuitul

280 abur saturat, valoarea δt min depinde de:

Figura 5.31. Pachet de table pentru separarea umidităţii folosind

Figura 5.32. „Sită” pentru separarea umidităţii folosind forţele de

Figura 5.34. MSR orizontal

CIP CJP 500

temperaturile agentilor termici, 0C

Puterea electrica la bornele generatorului, kW .

Se observă că majorarea D răcire, pentru Pt evacuată≅ct, determină două efecte:

circuit inchis, Hg=11m si Hfr nom=13m

Pbg -Pabs EPR, kW

Bara de abur viu

trebuie să acopere consumul pentru

temperaturile agentilor termici, C

S-ar putea să vă placă și