Capacitatea de mişcare şi de deplasare a spermatozoizilor este corelată cu posibilitatea lor de fecundare.

Pentru a
se realiza fecundarea spermatozoizii trebuie să efectueze mişcări active, orientate, astfel că apropiindu-se de
micropilul icrei să pătrundă în interior. Mişcările oscilatorii nu asigură fecundarea.
La peşti procesul de fecundare are loc în două faze:
-faza I - în care are loc activarea spermatozoidului şi realizarea reacţiei acrosomului;
-faza II - în care are loc activarea oului.
Mecanismele de unire a gârneţilor prezintă variaţii specifice pentru fiecare grup sistematic. La teleosteeni
spermatozoizii nu au acrosom, ei pătrund prin micropilul icrei, ating membrana plasmatică a icrei care se activează,
plasmalema spermatozoidului şi cea a icrei se contopesc şi astfel cei doi gârneţi se reunesc într-o singură celulă -
zigotul.Maturarea celulelor sexuale şi reproducerea sunt procese influenţate atât de factori externi cât şi de factori
interni.
Temperatura este factorul principal care declanşează reproducerea. Fiecare specie are o anumită temperatură de
reproducere şi în funcţie de aceasta are loc depunerea pontei într-un anumit sezon. Scăderi ale temperaturii sub
nivelul temperaturii de reproducere determină încetarea depunerii pontei şi reluarea procesului numai după ridicarea
temperaturii.
Lumina acţionează ca un factor semnal activator al maturării celulelor sexuale şi reproducerii. Influenţa luminii
este corelată cu temperatura şi nu are asupra tuturor speciilor un efect stimulator.
Curentul apei are, de asemenea, influentă asupra reproducerii. De exemplu, sturionii şi somonii se reproduc
numai în ape curgătoare. Menţinuţi în ape stătătoare, adulţii de nisetru, morun, păstrugă şi cegă îşi întrerup procesul
de reproducere.
Speciile migratoare (sturioni, salmonide, clupeide), în perioada migraţiilor de reproducere pătrund fluvii cu
gonadele încă nematurate. Procesul maturării se realizează în timpul migraţiei contra curentului apei.
Substratul pe care are loc reproducerea este caracteristic diferitelor grupuri sistematice, ceea ce a determinat
împărţirea speciilor în 5 categorii distincte: pelagofile, fitofile, litofile, psamofile, ostracofile. Sunt specii care au o
aşa de mare exigenţă pentru substrat încât reproducerea nu are loc chiar dacă există toate condiţiile de reproducere, cu
excepţia substratului. De exemplu crapul, în condiţii optime de temperatură nu se reproduce dacă plantele din
heleşteu sunt acoperite de mâl. Imediat după introducerea pe fundul apei de plante proaspete are loc depunerea
pontei.
Prezenţa indivizilor de sex opus este o altă condiţie necesară declanşării reproducerii. în mediul natural, în
locurile de reproducere sunt prezente şi active ambele sexe.
Dintre factorii interni care acţionează asupra maturării celulelor sexuale şi reproducerii, de o importanţă
deosebită este activitatea glandelor endocrine, în special a hipofizei. Trecerea organismului la starea de reproducere
are loc prin acţiunea celor două categorii de factori: condiţiile optime create de factorii externi (temperatură, curentul
apei, substrat), acţionează prin organele de simţ asupra sistemului nervos central şi stimulează activitatea hipofizei.
Aceasta secretă şi eliberează în sânge hormoni gonandotropi, care stimulează maturarea ovocitelor şi eliberarea lor
din foliculi.
La multe specii de peşti există un dimorfism sexual, mai evident în perioadele de reproducere (boişte), evidenţiat
în schimbarea culorii (mai vii la masculi), proporţiile corpului (de obicei mai mari la femele), apariţia de excrescenţe
precum butonii nupţiali la masculii unor ciprinide (tab. 3.3.3).
Tabelul 3.3.3. Dimorfism sexual la unele specii de peşti dulcicoli

Specia Caracterul sexual

Mascul Femelă
Păstrăv şi lostriţă corpul viu colorat, capul alungit, falca inferioară mai lungă botul rotunjit, cu fălcile egale
şi curbată în sus
Lipanul înotătoarea dorsală înaltă, ventrala mai lungă, botul mai
alungit
Crapul în perioada de reproducere mici granulaţii pe cap, puţin de obicei mai mare decât masculul
numeroase
Linul înotătoarele ventrale cu marginea externă mai îngroşată, înotătoarele ventrale fără margine îngroşată,
întinse ajung aproape de înotătoarea anală întinse ajung până la anus
Mreana în epoca reproducerii are pe cap noduli iar pe corp linii mici, înotătoarea anală mai alungită
paralele, albicioase
Plătica în epoca de reproducere, pe corp şi pe înotătoare noduli înotătoarele ventrale mai scurte
rugoşi alb-gălbui
Caracuda - talie mai mică decât femela, înotătoarele ventrale mai lungi talie mai mare decât masculul
Obleţul în perioada reproducerii, pe cap mici noduli albi, cu vârful înotătoarele mai scurte
ascuţit
Babuşca în epoca reproducerii, pe corp mici noduli albicioşi
Roşioara în perioada reproducerii^ pe cap şi pe înotătoare mici
granulaţii de culoare albă-cenuşie
Văduvită în epoca reproducerii, corpul cu luciu metalic, operculele nu are pe corp noduli
aurii, înotătoarele roşii
Scobarul în timpul reproducerii pe cap şi spate mici tuberculi
albicioşi, cu vârful ascuţitjînotătoarele ventrală şi anală de
culoare roşie portocalii
Plevuşcă în epoca reproducerii pe corp mici tuberculi cenuşii pe abdomen, lângă orificiul anal, două mici
proeminenţe
Boarţa în perioada reproducerii culori vii; pe bot şi deasupra ochilor o proeminenţă genitală de culoare roşie-
mici granulaţii albicioase portocalie
Boişteanul în epoca reproducerii abdomenul colorat în roşu
Stiuca talie mai mică decât femelele
Bibanul şi şalăul înotătoarele pectorale şi ventrale mai scurte
decât masculii
Zvârluga la înotătoarele pectorale, baza celei de a doua radii este mult
lăţită

49