ANDRIES LUIZA GABRIELA

Evoluția inimii

Nevertebrate[modificare | modificare sursă]
Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci
arce aortice care deservesc acest rol.
Multe nevertebrate, precum bivalvele (scoicile), au un sistem
circulator deschis, unde sângele circulă liber prin cavitatea
corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat
într-o serie de cavități specializate, de unde este îndreptat
către inimă și reeliberat în organism.
Vertebrate[modificare | modificare sursă]
Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La
pești, sistemul este format dintr-un singur circuit. Sângele
trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la
inimă. Inima este unicul mușchi care se contractă ritmic, pe
tot parcursul vieții.

Amfibienii și reptilele (exceptând crocodilii) au inimă

tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni și cel
neoxigenat din organism intră prin atrii separate, și este
trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător
- aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel
neoxigenat. Valva spirală este esențială pentru a reduce
gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge,
permițând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă, o
activitate mai intensă decât altfel.
Crocodilii, păsările și mamiferele dețin inimi cu patru
camere complet separate. Există astfel două „pompe”, una
pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima
1
ANDRIES LUIZA GABRIELA

tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a

mamiferelor.
Structură[modificare | modificare sursă]
Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul
mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față
de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga
liniei mediene. Inima omului, de altfel ca și inima tuturor
mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng;
și ventricul drept și stâng.
Configurație externă[modificare | modificare sursă]
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat
spre spațiul 5 intercostal, spre înainte și la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul
individului. Prezintă:
trei fețe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport
cu diafragmul și o față în raport cu plămânii;
trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o
margine spre posterior;
o bază;
un vârf.
Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar
la acest nivel se pot identifica atriile (în porțiunea
superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară).
Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventriculul drept la
nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind
despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul
acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera
descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă
o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei
pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu
trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de
atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a
feței sternocostale este acoperită în cea mai mare parte de
artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut în
porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica
venă a cordului, iar în porțiunea stângă de artera
circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei
cordului se pot observa, pe această față, două prelungiri ce
poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv
drept.
Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și
este reprezentată preponderent de către ventriculul stâng,
2
ANDRIES LUIZA GABRIELA

ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică.

Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului
interventricular posterior la nivelul căruia se identifică
artera interventriculară posterioară, ram din artera
coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței
diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este
reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul
interventricular.
Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și
este reprezentată preponderent de o porțiune din ventriculul
stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem
identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă
coronară. Acesta din urmă împarte fața pulmonară într-o
porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune
ventriculară ce corespunde ventriculului stâng.

Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața

medială a plămânului drept. Marginile anterioară și
posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este
reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat în
jos, înainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul
spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.
Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul
ei se poate identifica șanțul interatrial ce o împarte în două
porțiuni și anume:
O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu
orificiile celor 4 vene pulmonare;
O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună
cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv
inferioară.

3
ANDRIES LUIZA GABRIELA