Importanta deosebita a apei

in organismul uman

In anul 450 i.e.n., grecii antici considerau ca materia este alcatuita din patru
elemente: pamant, apa, aer si foc. Aceasta teorie, sustinuta si de Aristotel, a fost
desfiintata mai tariu, de diferiti oameni de stiinta.
In anul 1781, fizicianul englez, Henry Cavendish a demonstrat ca apa se
formeaza in urma exploziei unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii
electrice. Cavendish este recunoscut pentru descoperirea si descrierea proprietatilor
hidrogenului si a statutului sau de element constitutiv in apa.
Doi ani mai tarziu, fizicianul si chimistul Antoine Lavoisier, a demonstrat, in
urma experimentelor sale ca apa este compusa din doua elemente, oxigen si
hidrogen, descoperire care avea sa contrazica afirmatia lui Aristotel cum ca apa ar fi
fost un element. Aceasta descoperire a lui Lavoisier a fost publicata in anul 1789, in
cartea sa intitulata Tratatul Elementar de Chimie.
Exploratorul prusac Alexander von Humboldt si chimistul si fizicianul francez
Joseph-Louis Gay-Lussac, au aratat ca apa este constituita din doua volume de
hidrogen si un volum de apa.
In randul oamenilor de rand s-a inradacinat o expresie devenita aproape cliseu:
,,Apa este viata”. Cu toate acestea, aceasta expresie este probabil cel mai puternic
adevar. Daca, din punct de vedere geografic, Pamantul este 2/3 apa, si stiinta sustine
ca organismul uman este 70% apa, atunci este de la sine inteles ca fara apa nu ar
exista viata.
Apa este cea mai intalnita substanta de pe paneta noastra, formand unul dintre
invelisurile acestuia, hidrosfera. Pe Pamant, apa se gaseste in cele trei forme ale sale
de agregare: gazoasa, lichida si solida.
In atmosfera apa se gaseste in stare gazoasa formand aburii, norii. Tot in forma
sa de vapori, apa se mai gaseste in aer, determinand umiditatea acestuia.
In stare lichida, apa se intalneste in natura sub forma de apa sarata, in mari si
oceane, si sub forma de apa dulce, in ape curgatoare si statatoare, in precipitatii
lichide și in panzele freatice sau subterane.

1
 Acolo unde temperatura aerului coboara sub 0 grade, apa se gaseste in starea
ei solida si o intalnim sub forma de ghetari, de calote polare, de aisberguri, de zapada,
de gheata si de ninsoare.
Apa este intr-o continua miscare si transformare, trecand prin toate cele trei
forme ale sale. Acest fenoment este cunoscut sub numele de ciclul apei sau circuitul
apei in natura, si reprezinta obiect de studiu pentru meteorologi si hidrologi.
2

https://www.eduvolt.ro/forme-de-agregare-ale-substanei-transformri-de-faz-dim.-1100x800-mm/

Apa potabila, apa care este buna pentru baut, se gaseste astazi in centre
comerciale sub denumirea de apa minerala. Termenul de ,,apa minerala” a suferit in
timp, mutatii, conditionate de modul de utilizare a acesteia, care, dintr-un produs cu
proprietati curative, s-a transformat intr-un produs preponderent alimentar. Termenul
de „apa minerala naturala” revine de acum incolo exclusiv apelor minerale imbuteliate,
in definirea cărora devin prioritare criteriile privind originea, puritatea, compozitia si
constanta acesteia in timp, precum si conditiile de imbuteliere.

Conform HG 1020/2005, apa minerala a cunoscut urmatoarea definitie:

1. ”Apa minerala naturala” este apa pura din punct de vedere microbiologic,
care isi are originea intr-o panza freatica sau intr-un zacamant acvifer
subteran si care provine dintr-o sursa exploatata prin una sau mai multe
emergente naturale sau foraje.
Apa minerala naturala poate fi distinsa clar de apa de baut obisnuita prin
urmatoarele:

2
 a) prin natura sa, caracterizata prin componentii sai minerali, oligoelemente
sau alti constituenti si, dupa caz, prin anumite efecte;
b) prin puritatea sa originara;
c) ambele caracteristici fiind mentinute intacte datorita originii subterane a
apei de acest tip, care a fost protejata impotriva tuturor riscurilor de poluare;
2. Caracteristicile mentionate la punctul 1, care pot conferi apei minerale
naturale proprietati favorabile pentru sanatate, trebuie să fi fost evaluate:
a) din urmatoarele puncte de vedere:
i) geologic si hidrologic;
ii) fizic, chimic si fizico-chimic;
iii) microbiologic;
iv) farmacologic, fiziologic si clinic, daca este necesar;
b) conform criteriilor referitoare la metodologia de cercetare;
c) conform metodelor stiintifice aprobate de autoritatea competenta.
Cu alte cuvinte, conform definitiei, apa minerala naturala trebuie să aiba o
origine subterana. Apa minerala, in starea ei naturala, trebuie să fie pura din punct de
vedere microbiologic, sa nu fie contaminata si sa isi pastreze in timp compozitia fizico-
chimica. Legat de aceasta compozitie fizico-chimica, trebuie precizat ca nu exista
doua tipuri identice de ape minerale.

Tipul de apa depinde de compozitia rocii traversata de aceasta, de parcursul

pe care apa il are, de durata acestui parcurs, de amestecul cu alte ape, de prezenta
anumitor emanatii de dioxid de carbon.
Conform HG nr. 1020/2005 si a directivelor europene din domeniu, apele
minerale se pot clasifica in functie de concentratia ionilor (mg/l), dupa cum urmeaza:
a) Apa hidrogencarbonata – continutul de hidrogen-carbonat (HCO3) este mai
mare de 600 mg/l;
b) Apa sulfatata - continutul de sulfati este mai mare de 200 mg/l;
c) Apa clorurata - continutul de clor este mai mare de 200 mg/l;
d) Apa calcica - continutul de calciu este mai mare de 150 mg/l;
e) Apa magneziana - continutul de magneziu este mai mare de 50 mg/l;
f) Apa feruginoasa - continutul de fier bivalent este mai mare de 1 mg/l;
g) Apa sodica - continutul de sodiu este mai mare de 200 mg/l.

3
 PH-ul unei ape exprima echilibrul acido-bazic al acesteia, pe o scara de
referinta cuprinsa intre 1 si 14. La un pH mai mic decat 7, apa are un caracter acid, iar
la un pH mai mare decat 7, apa are un caracter bazic. In functie de acest pH, apele
se impart in ape minerale acide (pH < 6,8), ape minerale neutre (6,8 < pH < 7,2) si
ape minerale bazice (pH > 7,2).
De regula, apele minerale carbogazoase au un pH acid, datorat acidului
carbonic care se formeaza in apa, prin solubilizarea dioxidului de carbon.

Puritatea apei pe care o bem este in stransa legatura cu starea noastra de

sanatate.
Nitratii si nitritii sunt componente naturale ale solului si fac parte din ciclul
azotului. Ei apar in urma mineralizarii substnatelor oganice azotoase provenite de la
plante si animale. O parte din nitriti sunt absorbiti de radacinile plantelor, insa surplusul
ramas contamineaza panza freatica. Odata ingerati, nitratii (NO3) se transforma in
nitriti. In urma contactului cu microflora bacteriana a stomacului, nitritii sunt mult mai
toxici decat nitratii.
Limita admisa de lege pentru continutul de nitrati in apa, in Romania si in UE,
este de 50 mg NO3/l. Insa autoritatile din SUA si UE au hotarat ca pentru un copil cu
varsta mai mica de 10 ani, concentratia maxim admisa de nitrati sa fie de 10 mg NO3/l.
S-au luat aceste hotarari deoarece tractul digestiv al unui copil nu este suficient de
dezvoltat incat sa suporte concentratii mari de NO3. Copilul poate fi contaminat cu
NO3 atunci cand bea apa sau chiar si in momentul in care consuma mancare
preparata cu apa contaminata cu NO3. Nitratii se leaga la molecula de
methemoglobulina, raspunzatoare cu transportul oxigenului in fluxul sangvin, facand
astfel imposibila oxigenarea corecta. Odata contaminat, buzele si pielea copilului
capata o culoare albastra, pot aparea si pauze scurte de respiratie, copilul devenind
agitat sau patic. Aceasta boala se numeste methemoglobinemie sau „sindromul
copilului albastru”.
Nitratii din apa potabila pot fi eliminati, folosind un filtru de apa, numit si statie
de osmoza inversa, folosind sisteme de denitrificare, ce contin rasina schimbatoare
de ioni, sau folosind diverse siteme de distilare a apei.
O alta contaminare periculoasa o reprezinta contaminarea apei cu clor. Clorul
este un element chimic care se regaseste in natura, insa este prezent si in corpul

4
uman in cantitati foarte mici. Exista o cantitate maxima care poate fi tolerata de
organismul nostru.
Clorul este un oxidant puternic si este foarte toxic, mai ales in cantitati mari.
Clorul este folosit la dezinfectarea apei potabile sau a piscinelor, unde se folosesc
cantitati foarte mari. Desi impiedica dezvoltarea bacteriilor precum Giardia sau E Coli,
clorul este in acelasi timp toxic pentru organismul uman.
Clorul este un iritant foarte puternic care contribuie la acumularea radicalilor
liberi, avand efecte asupra sanatatii celulelor. Statisticile arata ca unul din riscurile cele
mai mari la care sunt expuse persoanele care consuma ape dezinfectata cu clor este
cancerul de colon.
Pentru a evita contaminarea cu diferite substante toxice organismului nostru
trebuie sa avem o atentie sporita in ceea ce priveste alegerea apei de baut si a apei
cu care intram in contact.

Se stie ca organismul uman este contruit in mare parte din apa. Fiziologul
Claude Bernard a fost primul care a incercat inca din secolul trecut sa identifice
proportia de apa din organismul uman. El a catarit greutatea unor mumii deshidratate,
comparand-o apoi cu cea a unor oameni vii, cu trasaturi fizice cat de apropiate
mumiilor respective. Rezultatul experimentului sau a fost de 90% apa, insa acest
procentaj a fost corectat de studii ulterioare.
In organismul uman, apa reprezinta 50-90% din greutatea sa. Cantitatea de
apa distribuita in tesuturi variaza direct proportional cu varsta. Fatul este format in
proportie de 90% apa, organismul copilului aflat in crestere contine 70-80% apa,
organismul adultului, 60-70% apa, iar dupa varsta de 60 de ani raportul de apa din
organism scade sub 60%.

https://www.uncorpsanatos.ro/de-ce-sa-bem-apa-6-beneficii-asupra-sanatatii/

5
 Sexul si tesutul adipos influenteaza continutul de apa din organism. De obicei,
femeile au un continut cu 10% mai redus de apa decat barbatii, datorita masei
musculare mai crescute la barbati si dispunerii caracteristice a tesutului adipos la
femei.
In organismul uman, apa este repartizata in mod diferit in vasele de sange si
limfatice, in spatiile intercelulare si in celule. Aceste compartimente difera atat prin
localizare, cat si prin functia lor, fiind clasificate in doua mari sectoare: sectorul
intracelular, care reprezinta aproximativ 50% din masa corpului, şi sectorul
extracelular, care cuprinde doar 20% din masa corpului.
Cele doua sectoare sunt separate de catre membrana celulara, care permite
trecerea apei si a electrolitilor. Compozitia mediului intracelular difera de cea a
mediului extracelular.
Lichidul extracelular contine cantitati mari de Na si Cl, ceea ce il face o solutie
de clorura de sodiu.
In lichidul intracelular se gasesc cantitati mari de potasiu si de proteine.
Sectorul extracelular este împărţit la rândul său în alte două compartimente:
lichid interstitial, ce ocupă spatiul dintre celule (aproximativ 16% din greutatea
corpului) si plasma sangvina, ce reprezinta 4% din greutatea corpului.
Plasma contine cantitati mari de Na si de Cl, cantitati mai reduse de ioni de
potasiu si este bogata in proteine. In schimb, lichidul interstitial contine mai putine
proteine, dar concentratia de ioni este asemanatoare cu cea a plasmei sangvine.
In organele interne, distributia apei se face in proportii variate. Lichidele din
organism (cu exceptia sangelui) contin peste 95% apa, tesuturile aproximativ 80%, iar
scheletul contine pana la 22% apa. Muschii contin apa in cantitate asemanatoare cu
celelalte tesuturi moi, dar din cauza masei musculare mari, apa din muschi reprezinta
jumatate din continutul de apa al organismului.

6
 https://www.uncorpsanatos.ro/de-ce-sa-bem-apa-6-beneficii-asupra-sanatatii/

Nevoia de apa a unui individ variaza in functie de clima, de efortul depus, astfel
necesarul de apa creste cu aproximativ 1 litru datorita climei calde sau efortului intens,
iar in caz de febra sau de scaun moale, poate creste cu pana la 2 litri, in functie de
indicatiile medicului. Anumite afectiuni pot face ca necesarul de apa sa creasca cu 3
litri fata de necesarul de apa al unui om sanatos.
Pierderile de apa se produc mai ales prin urina, prin trasnpiratie si prin
respiratie. Momentul in care suntem cel mai deshidratati este dimineata, deoarece pe
timpul noptii am pierdut apa din organsim prin transpiratie si prin respiratie, iar
dimineata, prin urina. Este foarte important sa readucem in corp aceasta apa pierduta,
fapt pentru care se recomanda o buna hidratare inca de la trezire.
Pierderile de apa variaza in functie de factorii externi (clima calda, efort intens)
sau de factorii interni (afectiuni renale, dezechilibre hormonale).
Apa din sucurile digestive este reabsorbita aproape in totalitate, dar se poate
pierde in cantitate apreciabila prin voma sau prin scaun moale. Apa pierduta prin urina
variaza, de obicei, cu cantitatea de apa ingerata. Dar, indiferent de volumul de apă
ingerat, există o cantitate de apa minima ce se va elimina prin urina (pentru excretia
unor substante toxice pentru organism). Prin urina se elimina, in special, ureea si
clorura de natriu. Cantitatea celor doua substante excretate, depinde de aportul
proteic si de sarea din ratia alimentara. Astfel, pentru 100 g de proteine si 10 g de sare
rinichiul va elimina uree si clorura de natriu impreuna cu un volum de minim 600 ml
apa.

7
 Atunci cand cantitatea de apa ingerata depaseste capacitatea organismului de
eliminare, se produce acumularea apei in exces. Conditiile ce pot duce la exces de
apa in organism sunt: secretie în cantitate crescuta de hormon antidiuretic, insuficienta
renala acuta, afectiuni cardiace, ciroza sau exces de lichide ingerate. Consumul în
exces al apei poate fi un semnal de alarma pentru diferite afectiuni.
Organismul uman are nevoie zilnic de fluide, iar apa este cea mai potrivita
pentru a acoperi aceste nevoi. Pe langa consumul de apa necesar fiecaruia in parte
consumul de fructe si de legume poate sa ne ajute in atingerea necesarului zilnic de
apa.
Hidratarea presupune capacitatea organismului de a distribui apa, impreuna cu
nutrientii necesari, de la nivelul sistemului digestiv, catre fiecare celula in parte. Toate
procesele din organismul nostru se intampla in prezenta apei. Efectele deshidratarii
sunt cunoscute de foarte multi oameni. Cu toate acestea, putini consuma cantitatea
necesara de apa pentru a-si asigura o hidratare optima.
Apa are rolul de a regla temperatura corpului. Un alt rol important este acela de
a transporta nutrientii către celule, dar si toxinele de la celule catre aparatele
excretoare.
Hidratarea regleaza presiunea sangvina, pastreaza electrolitii in echilibru,
mentine maleabilitatea tesutului conjunctiv.
Apa creste eficienta hematiei in procesul de colectare a oxigenului in plamani.
La nivelul celulei, paa ajuta patrunderea oxigenului si eliminarea deseurilor rezultate
in urma metabolismului.
Alaturi de acizii grasi Omega 3, apa este foarte importanta pentru articulatii.
Apa este utilizata la nivelul discului intervertebral, pentru a amortiza socurile.
Apa poate preveni ADHD-ul. Deficitul de atentie este o tulburare
comportamentala, care afecteaza mai ales copiii si care se manifesta prin
imposibilitatea acestora de a concentra asupra unui anumit subiect sau asupra unei
anumite actiuni. Pentru ca apa este importanta pentru eficienta neurotransmitatorilor
si pentru producerea anumitor hormoni aflati in creier, anumite studii sustin ca apa
micsoreaza riscul aparitiei sindromului de deficit de atentie.
O buna hidratare a organismului ne scapa de oboseala. Creierul functioneaza
mai bine daca se mentine o stare de hidratare optima: creste viteza de reactie,
capacitatea de concentrare si dispare oboseala.

8
 Apa este un factor important in mentinerea unui ten luminos, curat, a unui par
sanatos si a unor unghii puternice.
Lipsa apei duce la aparitia migrenelor, la ingrosarea sangelui, la instalarea starii
de oboseala, la aparitia dermatitelor, a ridurilor, a alergiilor, la cresterea colesterolului
(corpul secreta colesterol mai mult pentru a impiedica pierderea apei din celule).
In momentul in care apa pierduta de catre organism depaseste apa bauta si
apa luata din alimentele consumate, ajungem la deshidratare. Pierderea apei din
organism este favorizata de catre temperaturile ridicate, multa miscare si exercitii
fizice si este mai accentuata la persoanele inainte in varsta.
Deshidratrea determina crestea toxinelor in organism, deoarece in lipsa apei,
digestia este ingreunata, iar transportul toxinelor catre aparatul excretor este
ingreunat.
Pentru a fi in forma fizica buna, pentru a fi sanatosi nu doar in prezent, ci si e
termen lung, trebuie sa ne hidratam corespunzator. Astfel, ii oferim organismului
nostru sansa de a-si desfasura toate procesele care au loc in organismul nostru.

9
Bibliografie
Biochimie medicala – mic tratat, V. Dinu, A. Popescu
Text lege Hotarare Generala nr 1020 / 2005
https://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/3883-apa-in-
organism.html
https://www.slideserve.com/ailsa/apa-esenta-vietii-memoria-apei
https://www.uncorpsanatos.ro/de-ce-sa-bem-apa-6-beneficii-asupra-sanatatii/

10