Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi

Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor

Programul de studii – Nutriție - Master

Nutriţie comparată în mediul biologic

(lanţul trofic)

MEDIUL ȘI NUTRIȚIA - elemente de

fiziologie comparată, de la organismele
unicelulare la vertebratele superioare

Ș.L. dr. ing. Dana MORARU

Fișa disciplinei
Fișa disciplinei
Fișa disciplinei
 Mediul și viața
Mediul înconjurător
- totalitatea elementelor naturale şi antropice, evenimentelor şi
energiilor care se găsesc intr-o permanentă acţiune şi care determină
menţinerea echilibrului ecologic al planetei. Elementele antropice se
datorează acţiunii omului cu efecte asupra reliefului, vegetaţiei,

- spaţiul în care ne desfăşurăm toate activităţile la un randament

normal. Cuprinde solul (Pedosfera), aerul (Atmosfera), apa
(Hidrosfera), celelalte vietăţi, precum şi toate relaţiile care asigură un
echilibru între toate aceste elemente.

- e o sumă între sistemele ecologice şi sistemele socio - economice.

Complexitatea relaţiilor pe care le stabilesc organismele vii cu mediul lor de

viaţă este studiată de ecologie.
 MEDII NATURALE
Cele 5 învelişuri ale Terrei: Pedosfera, Atmosfera, Hidrosfera, Litosfera
și Biosfera, se află într-un echilibru relativ, într-o interrelaţie
permanentă şi dinamică, intersectându-se la nivelul scoarţei terestre şi
aflându-se sub influenţa factorului antropic.
Ecosfera - întreaga lume vie şi mediul ei de
viaţă. Cel mai întins ecosistem de pe glob.
TOPOSFERA - (componenta abiotică a
ecosferei) – întreaga Hidrosferă, stratul
inferior al Atmosferei (troposfera),
stratul superior al Litosferei.

BIOSFERA – (învelişul vitalizat al

Terrei). Ocupă: suprafaţa litosferei (3
km în adâncime pe continent şi 2 km
mai jos de fundul oceanului), complet
spaţiul fazei mobile a hidrosferei şi
pătura inferioară a atmosferei –altitud.
de 20 km.

FITOSFERA ZOOSFERA
Interrelațiile existente între geosferele Pământului
Hidrosfera - peste 70% din suprafaţa Terrei - cuprinde Oceanul
Universal şi apele continentale, apele din aer, apele freatice, apele din
profunzimea scoarţei terestre, apa inclusă în roci, gheţari continentali
şi banchize polare.
Atmosfera - pătură continuă gazoasă, care înconjoară globul
pământesc. Hotarul inferior este suprafaţa terestră, limita superioară
atinge înălţimea de 1300 km.

Litosfera - învelișul superior al globului terestru, relativ rigid, ce

înglobează scoarța si o parte din mantaua superioară (grosime de 70-
150 km). – învelişul solid (roca parentală).

Pedosfera - învelișul discontinuu de la suprafața scoarței terestre

(partea superioară a litosferei), alcătuit din totalitatea solurilor, care
servește ca izvor de hrană pentru plante (grosime de la câțiva cm până
la 5 m).
 Nivelurile de organizare
ale materiei

Biocenoza - totalitatea populațiilor care ocupă un teritoriu bine

delimitat.
Biotop - teritoriul în care trăiesc indivizii unei populații împreună
cu factorii abiotici.
Populația - grupare de indivizi înrudiți care ocupă același
teritoriu și se reproduc sexuat. Specii - comunitate de
populații care ocupă un anumit areal, înrudiți și izolați reproductiv
de alte comunități.

Celula - unitatea de baza a viului.

Nivelurile subcelulare aparţin în general neviului.

(virusurile şi fagii nu sunt considerati a fi ”vieţuitoare",
ele neurmând un model celular de organizare, au
capacitatea de a se reproduce în prezența "viului".
Încadrarea sistematicã a speciei
Homo sapiens
ARBORELE FILOGENETIC (dendrogramă) - diagrama ce reprezintă grafic
relațiile de rudenie dintre diferite organisme (specii, genuri, familii, ordine, etc.) în
funcție de strămoșii lor comuni.
- evidenţiază legăturile dintre
organismele vii, modul cum acestea
au evoluat unele din altele încă de
la începuturile vieții pe Pământ (3,5
miliarde de ani).
 Ponderea principalelor grupe de organisme din totalul speciilor
clasificate în prezent.
Deși bacteriile sunt considerate cel mai cuprinzator grup de organisme, datorită
dificultăților de cultivare, doar un mic procent de bacterii este cunoscut.
 Sistemul celor cinci regnuri

Supraregnul Supraregnul EUKARYA

PROKARYA
 Celula
 Celula este unitatea de bază, structurală și funcțională, a
tuturor organismelor vii. Este cea mai mică unitate de viață,
care poate fi clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc
de viață. Are capacitate de autoreglare, autoconservare și
autoreproducere.
 organisme unicelulare – bacteriile, protozoarele, algele
unicelulare șI fungi unicelulari.
 organisme pluricelulare (unii fungi, plante, animale). Oamenii
au aproximativ 100 bilioane (1014 celule).
 Privită prin prisma teoriei sistemice, celula poate fi definită ca un
sistem biologic deschis, deosebit de dinamic, aflat în relații de
echilibru cu mediul – în cazul protofitelor și protozoarelor – sau ca
un subsistem când devine parte componentă a unui țesut, organ
sau organism pluricelular.
Primele organisme unicelulare au apărut în urmă cu 3,5 miliarde ani, în
timp ce primele organisme pluricelulare acum 2,1 miliarde ani.
 Celula
 Cuvântul celulă provine de la cuvântul latin cellula, care înseamnă, o
cameră mică. Termenul descriptiv pentru cea mai mică structură de viață
biologică, a fost inventat de către Robert Hooke într-o carte pe care a
publicat-o în 1665, când a comparat celulele de plută pe care le-a văzut
prin microscopul său cu micile camere de locuit ale călugărilor.
 Există două tipuri de celule:
 PROCARIOTE (bacteriile și archaea)- sunt, de obicei, independente,
 EUCARIOTE (plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și
algele) - adesea găsite în organisme multicelulare.
- Celulele procariote au un timp de generație (ciclu celular) mult mai scurt
decât eucariotele.
Caracteristicile celulelor procariote şi eucariote
 Celula
Proprietățile esențiale comune tuturor celulelor:

- Toate celulele înmagazinează informațiile în genele ADN-ului;

- Codul genetic utilizat de genele tuturor celulelor, cu rare excepții,
este același;
- Toate tipurile celulare decodifică informația din genele ADN-ului
printr-un sistem format de ARN care traduce această informație;
- Toate celulele sintetizează proteinele cu ajutorul ribozomilor;
- Proteinele controlează structura și funcția tuturor celulelor,
- Toate celulele au nevoie de energie pentru a conserva integritatea
și mediul lor intern și pentru a permite sinteza complexă a
diferiților constituenți;
- Creșterea și multiplicarea celulară;
- Toate celulele sunt separate de mediul înconjurator printr-o
membrană de natură lipo-proteică.
 Celula eucariotă Celulă tipică animală

Comparție între structurile celulelor animale și vegetale

 Celula
Compoziția chimică a celulei

 Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit. În componența

acestor molecule intră atomi reprezentând 63 elemente chimice.
 În funcție de proporția în care iau parte la formarea celulelor,
elementele chimice se pot clasifica în:
Substanțele anorganice, sau minerale, sunt prezente în celulă
atât sub formă de molecule, cât și sub formă de ioni.
 macroelemente, (elemente prezente în proporție de 98%): oxigen (66%),
hidrogen (10%), carbon (18%), azot (3,5%);
 microelemente, (elemente prezente în proporție de 2%): calciu (1,2%), sulf
(0,9%), potasiu (0,15%), sodiu, (0,15%), clor (0,1%), magneziu (0,1%);
 ultramicroelemente, (elemente prezente în proporție redusă - 0,01%): iod,
fier, mangan, zinc, cobalt etc.
Substanțe organice. Aceste substanțe sunt cele mai importante,
ele luând parte activ la toate procesele intracelulare.
 Acizi nucleici, glucide, lipide, proteine.
 Celula
Componentele celulare
PERETELE CELULAR
- prezent la celulele procariote şi eucariote vegetale, asigură suport şi
protecţie.

La bacterii peretele celular are o structură moleculară caracteristică. Pe lângă

unele substanţe cum sunt lipopolizaharidele sau lipoproteinele se găsesc şi
substanţe specifice: acidul mureinic, acidul diaminopimelic, acizii teicoici
(lipsesc complet la celula eucariotă).

In compoziţia chimică a peretelui celular a celulei vegetale intră: celuloza,

care formează scheletul, fiind asociată cu hemiceluloza şi lignină.

Celula eucariotă animală este lipsită de perete celular.

 Celula
Componentele celulare
MEMBRANA CELULARĂ (plasmatică)
 Toate celulele, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, au o
membrană care:
- inconjoară celula, delimitează conţinutul celular, conferă
individualitate celulei şi menţine diferenţele esenţiale între citosol şi
mediul extracelular.
- realizează transportul molecular şi ionic (permeabilitate selectivă),
conexiunile intercelulare şi ancorarea celulelor în matricea
extracelulară,
- menține potențialul electric al celulei,
- este sediul reacţiilor enzimatice asociate structurilor membranare,
- are rol în semnalizarea celulară, recunoaşterea, legarea şi
transmiterea moleculelor semnal care înmagazinează informaţie,
precum şi în imunitate,

Organite lipsite de membrane: ribozomul, flagelii, cilii, citoscheletul,

 Celula
Componentele celulare
SISTEMUL DE ENDOMEMBRANE
Membranele care delimitează organitele celulare au în esență aceeași
compoziţie chimică ca mambrana plasmatică. Primesc denumirile organitelor
pe care le delimitează: membrana nucleară, membrana RE, membrana
aparatului Golgi, membrana lizozomala, etc.
Ele sunt “compatibile” chimic, astfel ca se pot recunoaște, comunica şi pot
fuziona.
Mitocondriile şi cloroplastele (plastidele) sunt oarecum diferite de organitele
de mai sus, fiind structuri de sine stătătoare, de origine diferită (posibil
bacteriană) şi delimitate de câte 2 membrane bistratificate.
- Membrana lor externă este foarte asemănătoare sistemului de
endomembrane şi asadar, compatibilă cu acestea.
- Membranele interne mitocondriale şi plastidiale sunt în schimb diferite,
cu compoziţie asemănătoare cu a membranelor bacteriene.
 Celula
Componentele celulare
CITOPLASMA
CITOSOL
- la procariote se caracterizează printr-o stare coloidală de gel permanent,
stare care exclude existenţa curenţilor citoplasmatici şi asigură menţinerea
structurii nucleului, lipsit de membrană limitantă.
- la eucariote citoplasma se prezintă sub formă de sol şi gel, care suferă
transformări reversibile şi prezintă mobilitate.
Citpolasma celulei animale este transparentă, vâscoasă, elastică şi
contractilă

CITOSCHELET
- este o reţea tridimensională (microfilamente, filamente intermediare și
microtubuli alcătuite din molecule proteice specializate) ce străbate
întreaga hialoplasmă (matricea citoplasmatică).

- are rol în locomoția celulară, în transportul intracelular și în schimbul de

substanțe cu mediul extern si cu alte celule.
 Celula
Componentele celulare
MATERIALUL GENETIC
- este reprezentat de ADN atât la procariote cât şi la eucariote, iar mecanismul
de funcţionare al genelor este asemănător la procariote și eucariote.

Procariotele:
- se caracterizează prin organizarea materialului genetic sub forma unei
singure macromolecule de AND, lungă de circa 1 400 microni, cu o
configuraţie caracteristică, circulară.
- nu au nucleu și nucleol, materialul genetic este dispus liber în citoplasmă,
într-o anumită zonă şi nu este delimitat de un înveliş (nucleoid).

Eucariotele au o structură mult mai complexă:

- au nucleu delimitat de membrană nucleară, conținând și nucleol. Nucleul
conţine, pe lângă ADN și ARN -localizat în nucleol.
- materialul genetic este dispus în formă liniară, în filamente de cromatină.
- conțin o cantitate de ADN mult mai mare decât la procariote.
- la materialul genetic nuclear se adaugă informaţia genetică localizată în
mitocondrii şi cloroplaste.
 Celula
Componentele celulare
APARATUL MITOTIC

• Prin echipamentul enzimatic pe care-l conţine, mitocondria este

considerată centrul “respiraţiei” celulare.
• Funcţia principală constă în înglobarea energiei sub formă de legaturi
macroergice la nivelul ATP.
• In mitocondrie se desfăşoară numeroase procese biochimice de o
deosebită importanţă pentru organism: sinteza de proteine, lipide,
transportul diferiţilor ioni etc.

Mitocondriile
- sunt organite existente în celulele plantelor şi animalelor,
- lipsesc în celulele bacteriilor şi hematiilor adulte, de asemenea din
celulele lignificate şi cele cu metabolism anaerob.

- în celulele vegetale sunt asemănătoare indiferent de ţesutul din care provin

- în celulele animale, aparţinând diferitelor tipuri de ţesuturi, se deosebesc
în privinţa numărului şi structurii.
 Celula
Componentele celulare
RETICULUL ENDOPLASMATIC (RE)
Se prezintă sub forma unui sistem ramificat tridimensional de canalicule,
vezicule şi cisterne, dispus între membrana celulară şi cea nucleară.
• RE rugos – prezintă ribozomi. La nivelul lor are loc sinteza de proteine destinate
compartimentelor delimitate de membrane.
• RE neted – nu are ribozomi şi se prezintă ca o reţea tubulară.
la eucariote
- în celula vegetala asigură:
- sinteza substanţelor pectice şi celulozice care intră în compoziţia
membranelor celulare;
- transportul enzimelor şi substanţelor necesare sintezei membranelor;
- transportul substanţelor nutritive în corpul plantei;
- eliminarea unor substanţe în mediul extracelular;
- sinteza proteinelor;
- secreţia unor uleiuri eterice.
- în celula animală, se presupune că la nivelul RE sunt localizate enzime
care intervin în sinteza hormonilor steroizi şi a colesterolului.
Procariotele nu conţin RE cu o structură caracteristică eucariotelor. A fost evidenţiat un sistem
format din membrane şi vezicule care au fost echivalate cu RE.
 Celula
Componentele celulare
RIBOZOMI
– particule nucleoproteice (ARN şi proteine); circa jumătate dintre ei sunt
grupaţi pe RE, iar cealaltă jumătate “înoată” liber în citosol. La nivelul lor
ARN ajunge pentru a servi la sinteza proteinelor.

- se găsesc în toate celulele, procariote şi eucariote vegetale şi animale, dar

au compoziţie ribonucleoproteică diferită.

Ribozomii de tip procariot au greutatea de 70 S, format din 2

subunităţi: una de 30 S iar cealaltă de 50 S (S-unități de sedimentare
Svedberg)

Ribozomii de tip eucariot sunt dispuși în citoplasmă sau atasați de RE,

cu marimea de 80 S avand două subunităţi: de 40 S şi 60 S
 Celula
Componentele celulare
CLOROPLASTELE
- Sunt structuri complexe, specializate
- Sediul fenomenului de fotosinteză.
- Sunt absente în celula procariotă. La unele bacterii se găsesc structuri
simple, lamelare, derivate din membrana plasmatică, la nivelul cărora
se desfăşoară procesul de fotosinteză.
- Caracterizează regnul vegetal şi nu au echivalenţi cunoscuţi în regnul
animal. Sunt prezente în toate celulele organelor verzi din plante.
 „Timpurile se schimbă, iar noi ne
schimbăm împreună cu ele.” („Tempora
mutantur, et nos mutamur in illis”)
Împăratul Lothar I (795-885)