Farsa Jupânului Pathlein

farsă populară

Distribuţia
Pathleine
Guillmette
Silvia
Negustorul Guillaumme
Ciobanul Agnelet
Judecătorul
Scena 1
Guillmette: Degeaba mă silesc Silvia, dragă, să arăt şi eu ca lumea. Nu e chip. Uite, nevastă
de avocat şi nu mi-am mai făcut o rochie nouă de peste un an.
Silvia: Dar vă stă bine, coniţă. Sunteţi tânără, frumoasă şi orice rochie stă bine pe trupul
dumneavoastră zvelt.
Guillmette: Dar e ruşinos draga mea. Am un bărbat care prin meseria lui ar trebui să mă
acopere cu mătăsuri şi când colo… nimic … şi asta pentru că de foarte mult timp
nu mai are nici un proces.
Silvia: Lăsaţi doamnă că va veni şi vremea mătăsurilor. Sunt convinsă că domnul va şti
să iasă la liman şi în curând va câştiga bani mulţi.
Guillmette: Nu mai merg treburile ca în vremurile de altădată. Câştigul nu mai vine după
învăţătură, pentru că dacă ar fi aşa, în afără de primar nimeni nu e mai deştept
decât el în oraşul asta.
Silvia: Nu disperaţi doamnă, vor veni şi muşterii, cât de curând, nu se poate, sunt atâtea
neânţelegeri în oraşul asta că nu se poate să nu se lase cu un proces.
Guillmette: Să te audă Dumnezeu, dar eu nu am timp să aştept clienţii bărbatului meu. Ce-mi
pasă … eu vreau o rochie nouă. Uite vine Marele Carnaval şi eu arăt ca o ….
Servitoare.
Silvia: Vai doamnă … cum puteţi vorbi aşa ? Până la Marele Carnaval ve-ţi avea cu
siguranţă o rochie nouă.
Pathlein: A, bună ziua nevastă, bună ziua Silvia. Deaspre ce rochie e vorba ?
Guillmette: Despre cea pe care nu o am de sărbători. De un an de zile nu mi-am mai făcut nici
o rochie … şi dacă stau să mă gândesc bine, de când m-ai luat am prtat numai
rochiile mele de acasă. Păi ce bărbat eşti tu, dacă nu îmi poţi asigura o rochie
nouă de sărbători ? Din punctul ăsta de vedere îţi spun drept, m-am săturat.
Pathlein: Ai dreptate nevastă ai dreptate. Uite de o lună de zile mă silesc să-mi fac rost de
un client şi degeaba.
Guillmette: Offf, fir-ar al dracului de viaţă că m-a pus sfântul să mă mărit cu un cărturar ! La
ce folos cărturăria dacă nu câştigi nimic cu ea ? Nu era mai bun … pentru mine,
Jupânul Pierre măcelarul ? Acela avea cu ce să mă îmbrace.
Silvia: În cazul ăsta doamna, nu aţi mai fi fost o Doamnă ci o Cucoană oarecare, dar ce
zic eu, o Cumătră. Păi dumneavoastră aşa de frumoasă, să fiţi nevastă de măcelar
… un acela care umblă cu mâinile murdare de sânge.
Guillmette: Are mâinile murdare de sânge, dar are buzunarele pline de bani, pe câd Domnul
are mâinile curate şi buzunarele şi mai curate.
Pathlein: Linişteşte-te draga mea ! Vrei o rochie nouă ? Asta vrei ? Aşteaptă şi am să-ţi
aduc cea mai frumoasă stofă pentru o rochie nouă de sărbători.
Guillmette: Mă faci să râd …
Pathlein: Te-am minţit eu vreodată ? Mă duc şi vin imediat cu ea.
Amândoi: Joc de cuvinte pe ,,jur”
Guillmette: Da dute odată ! Ce te opresc eu ? Du-te !
Pathlein: Mă duc şi ai să vezi că din carturăria mea vei căpăta postavul cel mai frumos ca
să te îmbraci de sărbători.
Silvia: Credeţi-l doamnă … Domnul ştie ce pledează că e doar avocat, cu acte în regulă.
Pathlein: Dar mai întâi spune-mi ce stofe îţi plac.Un verde cenuşiu, roşu sau albastru !
Guillmette: Oricum bărbate oricum. Că dacă nu îmi place culoarea o vopsesc la vopsitoria lui
Jacques Roşeaţă. Când nu am nimic de ce aş mai fi pretenţioasă ?
Pathlein: Bine. Stai aici acasă şi mă asteaptă. Mă jur că am să-ţi aduc o stofă din cea mai
bună tesătură, de-o să ne îmbrăcăm amândoi.
Amândoi: Joc de cuvinte pe ,,jur”
Guillmette: Aş vrea să ştiu şi cine o va plăti…
Pathlein: De asta nu te îngriji. O să plătesc la sfântu' aşteptă. Cu bine !
Scena 2
Pathlein: A … Bună ziua Domnule Negustor. Omagiile mele dumitale şi doamnei dumitale
Negustorul: Doamnei ?
Pathlein: Dumnitale.
Negustorul: A murit.
Pthlein: Atunci omagii eterne.
Negustorul: Mulţumesc Domnule…
Pathlein: Sunt avocatul Pathleine ! Păi… nu eu l-am salvat de la nişte mari belele pe tatăl
Dumneavoastră, eu i-am câştigat toate procesele. A avut atât de multe că până la
urmă ne-am şi împrietenit. Ce om distins şi nobil. Om de mare renume în oraşul
ăsta.
Negustorul: Sunt încântat domnule că l-aţi apreciat atât de mult pe tatăl meu.
Pathlein: A nu că şi dumneata îi semeni leit: Zdravăn, Sănătos, Deştept şi ce mai … cel mai
Iubit şi Stimat negustor al Oraşului. I-a stai, eşti bine sănătos ? Parcă ai ochii
tulburi ?
Negustorul: Nu. Mulţumesc. Mi-e sănătatea bună.
Pathlein: Mă bucur, dacă eşti sănătos totul merge bine. Dar cu negustoria cum o duci ?
Merge ?
Negustorul: Destul de încet.
Pathlein: Încet ? Vrei să spui că-ţi merge prost, că negustoria e o prostie ?
Negustorul: De la un timp merge mai slab. Orice s-ar spune nu întotdeauna câştigă negustorul.
Pathlein: E … prânzul ţi-l câştigi totuşi ?
Negustorul: De la sine înţeles, negustoria îi negustorie.
Pathlein: Ce Om priceput şi nobil era tatăl dumneavoastră. Câtă stofă a vândut el soţiei
mele, Dumnezeu să-l aibă în pază.Când mă uit la dumneavostrră Jupâne parcă îl
văd aevea, nimeni nu seamănă cu el mai mult decât dumneata, când văd figura
dumitale cinstită şi veselă parcă o văd pe a tatălui dumneavoastră.
Negustorul: Da …
Pathlein: Nu …
Negustorul: Dar Domnule vă rog foarte mult să luaţi loc.
Pathlein: Nu, sigur … nici nu-mi pot imagina două persoane mai asemănătoare, nasul lui,
ochii lui, urechile lui … Cum se simte Mătuşa dumneavoastră ?
Negustorul: Foarte bine ! A murit .
Pathlein: Da ? Cât de mult îi plăcea tatălui dumneavoastră să râdă. Dacă i-ar semăna multă
lume nu am mai vedea atâta furtuni. Ce stofă fină simţi cum îţi umple mâna.
Negustorul: E făcută din lâna oilor mele.
Pathlein: Se pot face haine foarte frumoase, va-să-zică aşa. Stofa asta grozavă este făcută
din lâna oilor dumneavoastră.
Negustorul: Da sigur.
Pathlein: E tare ca pielea.
Negustorul: E o stofă bună.
Pathlein: Trebuie să plec că parcă văd că am s-o cumpăr, Într-adevăr stofa asta e foarte
frumoasă. Pusesem deoparte vreo 100 de scuzi de aur ca să-mi cumpăr nişte
titluri de rentă, dar parcă văd că 20 sau 30 de scuzi am să ţi-i dau dumitale că
stofa asta … Of, culoarea şi calitatea ei mă înebunesc, m-au fermecat.
Negustorul: Lăsaţi, o să cumpăraţi rentele mai târziu.
Pathlein: Stofa asta mă îmbie, aş vrea să-mi fac o haină, o robă şi o manta … soţiei mele de
asemenea chiar şi servitoarei. O iau şi-ţi dau cât ceri, vorbesc serios.
Negustorul: Nu aveţi decât să vorbiţi Jupâne. Cât vreţi să vă tai ? Ce mai… luaţi tot cuponul,
puteţi să vă faceţi o pălărie, o robă, o manta şi o rochie pentru soţie, luaţi-l fără
sfieală chiar dacă nu aveţi nici un ban în buzunar, mergeţi acasă mi-aduceţi banii
şi luaţi stofa.
Pathlein: Vă mulţumesc pentru amabilitate, sigur o iau v-am promis doar.
Negustorul: Doriţi domnule stofa asta albastră sau care dintre ele ?
Pathlein: Cum daţi cotul ?
Negustorul: Asta e cea mai frumoasă stofă a mea, am să vă spun cât preţuieşte şi să ştiţi că
acesta este ultimul meu cuvânt.
Pathlein: Bine spune.
Negustorul: Pentru dumneavoastră 24 de gologani cotul.
Pathlein: Mă iei drept un papă lapte, de 10 ani cumpăr stofe de sute de scuzi.
Negustorul: Dar acesta este preţul care mă costă pe mine, iarna asta oile au suferit de frig şi au
murit de gălbează, lâna este foarte scumpă.
Pathlein: 20 şi să ştiţi că n-o fac pe zgârcitul.
Negustorul: Acum lâna pe care o găseam din belşug … acum o plătesc dublu, înainte la târgul
anual o scoteam la jumătate de preţ.
Pathlein: Fie m-ai convins, măsoară şi taie.
Negustorul: Cât ?
Pathlein: Pentru mine 5, pentru ea 4 şi pentru servitoare 1.30. Cam asta e ….
Negustorul: 10 fix. Ce mai luaţi-o toată are 12.
Pathleine: Fie.
Negustorul: Vreţi să o mai măsor odată ?
Pathlein: Cinstea dumneavoastră îmi ajunge.
Negustorul: 10 coţi a 24 gologani. Pentru 12 coţi 10 scuzi şi 4 gologani.
Pathlein: Aur … vreţi să veniţi acasă la mine şi să luaţi banii ?
Negustorul: O asta mă cam încurcă nu pot lăsa boutiqul deschis.
Pathlein: Hai domnule că şi boutiqul are o cheiţă
Negustorul: Dar vă sştept aici cu banii.
Pathlein: Să ştiţi că mă supăr dacă nu veniţi la mine, vom bea şi un păhărel de vin de
Bourgogne, hai veniţi fără jenă să luaţi banii şi să ciocnim şi un păhărel, stau în
Piaţa Richelieu, am şi firmă.
Negustorul: Aş prefera să-mi daţi banii aici, ştiţi în negustorie nu e chilipir să faci safteaua pe
credit.
Pathlein: Şi scuzii mei de aur asta nu înseamnă nimic mai ales că te ivit şi la o gustare,
tocmai a pregătit nevastă-mea o friptură de gâscă şi încă una mare ce-ai zice de
un Copan …?
Negustorul: Pe legea mea fiindcă insistaţi vă urmez. M-aţi fermecat vă duc eu stofa vă urmez.
Pathleine: A nu, nu vă rog mi-e teamă să nu vă obosească pachetul, am să-l duc eu.
Negustorul: Nu mai bine îl duc eu.
Pathlein: Nu se poate, nu se poate, trebuie să-l duc eu să ajung acasă cât mai repede să-mi
anunţ soţia. Unde ea tocmai pregăteşte gâsca cu castane, dau fuga să scot vin din
pivniţă şi să vă pregătesc şi …copanul, vă aşteptăm ca pe un nobil, mă duc să
pregătesc totul.
Negustorul: Şi pregătiţi şi aurul meu ?
Pathlein: A, bineînţeles asta în primul rând, (aparte) Aurul Tău încă nu-i al tău, ar trebui
mai întâi să fie al meu, dacă el crede că a vândut stofa şi s-a îmbogăţit poate să se
spânzure.
Negustorul: Da ştiu că l-am dus bine. E destul de bleg, iată o stofă vândută destul de bine, am
dat cât am cerut şi mă mai invită şi la ospăţ.
Pathlein: N-ar fi rău să te gândeşti cum să faci să pui mâna pe bani, ai să-ţi vezi scuzii când
o face plopul pere şi răchita micşunele.
Negustorul: Dintr-o lovitură Aurul, Vinul şi Copanul, ha,ha, ha, 10 scuzi de aur, asta da
chilipir !
Scena 3

Pathlein: O am !
Guillmette: Pentru numele lui dumnezeu cum ai făcut ?
Silvia: Vai ce frumoasă e !
Pathlein: Nu fac nimic pe jumătate, nevastă nu ţi-e ruşine să porţi o rochie aşa de păcătoasă
Guillmette: Nu-ţi mai bate joc şi spune cum ai făcut ?
Pathlein: O am ce mai vrei amăninte ?
Silvia: Dar spuneţi-ne cum aţi făcut şi nu mai ţopăiţi atâta ?
Guillmette: Ai aşa de mulţi bani că îţi vine să sari ca un titirez ?
Pathlein: Nu nu am bani dar am stofă…
Guillmette: Doamne dumnezeule şi cum ai s-o plăteşti ?
Pathlein: Totul e plătit Guillemette, am făcut o cumpărătură straşnică, o ce om de înţeles e
negustorul nostru, e un prost şi jumătate.
Guillmette: Plătită ? Ţi-ai pierdut capul.
Silvia: Dar parcă nu aveaţi bani ?
Pathlein: Negustorul nu a căpătat nimic, aşa plată aş face în fiecare zi, o să vină să facă
scandal dar degeaba, negustorul este Guillaumme, i-am spus că seamănă grozav
cu tatăl lui şi că e de viţă nobilă, ori tu ştii bine că tatăl lui a fost decât o gorilă aşa
cum fiul este un maimuţoi, pe urmă am vorbit de o gâscă pe care o pregăteşti,
l-am invitat şi pe el să o guste şi când l-am avut în mână am luat stofa la subsoară
şi-am plecat cu ea afară.
Silvia: Starşnic l-aţi mai păcălit, asta îmi aminteşte domnule de fabula cu vulpea şi
corbul.
Curtenitoare vulpea ,
Văzându-l pe o creangă,
S-a apropiat de el,
Mândru de penajul său,
Corbul ţinea în gură o bucată de brânză,
,,Ce corp frumos ai” spuse vulpea corbului,
Şi ce melodioase sunt cântecele tale,
Corbul ca un prost, a deschis pliscul,
Şi a scăpat brânza,
Vulpii atât i-a trebuit a luat brânza şi-a fugit,
Aşa ai făcut şi dumneata cu stofa, dar credeţi că negustorul râde ? Cumpărătura
asta e prea ieftină. Acum un lucru e limpede va veni aici ce-o să facem ?
Guillmette: Da bărbate spune ce facem ?
Pathlein: Draga mea fă patul, mă culc, nu … eu mă culc şi am să fac pe bolnavul, prins de
febră voi sta sub pătură şi tu cu o figură tristă vei spune: ,,De două luni e bolnav
bărbatul meu” şi nu uita să strecori câteva lacrimi amare.
Guillmette: Şi justiţia ? Dacă cheamă procurorul ?
Pathleine: Nu te speria bizuie-te pe mine.
I-am luat stofa şi-am fugit ,
Fuga nu e ruşinoaosă,
Şi nimic nu i-am plătit
Căci l-am invitat la masă,
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să-i servim copan de gâscă,
 Fiindcă aşa este frumos,
Însă-n loc de o ciozvârtă,
Îi vom da copan în dos.
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să ne grăbim îl aud cum bate, nu trebuie să ne prindă.
Negustorul: Hei, Jupâne Pierre ! Iată-mă.
Guillmette: Cerule, ce faceţi aici ? Vorbiţi mai încet.
Silvia: Se poate să daţi buzna aşa în casa unui om bolnav ?
Negustorul: Bună ziua doamnă.
Guillmette: Mai încet.
Negustoruol: Nu sunteţi dumneavoastră nevasta lui ?
Guillmette: Nevasta cui ? Doamne ! Lămuriţi-mă ce vreţi de la noi.
Negustorul: Să-l văd pe bărbatul dumneavoastră doamnă.
Guillmette: Nevasta cui mă vedeţi dumneavoastră ?
Negustorul: A cui ? Drace nici un caz a regelui ci a avocatului Pathlein, nu stă aici ?
Guillmette: Vai, stă, stă să moară…
Silvia: Bunul meu stăpân e pe moarte, săracul…
Negustorul: Dar unde-i ?
Guillmette: Eh !eh…în patul său. Jupâne nu e frumos să tulburi un biet om pe care febra îl
ucide, de 11 săptămâni zace la pat.
Silvia: Da exact azi se împlinesc 11 săptămâni de când zace…
Negustorul: Cine ?
Guillmette: Pathlein. Scumpul meu stăpân şi bărbăţel.
Silvia: Aşa e…bunul meu stăpân.
Negustorul: Nu se poate adineauri l-am văzut.
Pathlein: Aaaahhhhh !
Guillmette: Oh, vai v-a auzit, v-am rugat să vorbiţi mai încet.
Pathlein: Sunteţi domnul Jean Farmacistul, fiţi bun şi faceţi-mi o clismă, luaţi clistirul şi
băgaţimi-l repede în cur.
Negustorul: Nu, eu nu sunt Jupânul Jean cu clistirul, am venit, ştiţi, pentru banii mei, nu e
treaba mea să fac clisme.
Guillmette: Coborâţi tonul, vă rog.
Silvia : Cum nu aveţi clistir şi mai vorbiţi şi tare ?
Negustorul: Drace, unde să-l cobor, vreţi să mă duc în pivniţă sau în fântână.
Guillmette: Nu e timp de glume domnule. Cazul său e foarte grav, haoleu, vai şi aoleu …
Negustorul: Ce toţi cânţi acolo, ţipetele dumitale se aud până la Roma şi mie îmi spui să tac ?
Guillmette: Terminaţi-o odată.
Negustorul: Atunci plătiţi-mi.
Guillmette: Ce să vă plătesc ?
Negustorul: Stofa mea doamnă.
Guillmette: Aiuraţi, ce stofă ?
Negustorul: Sunt sau nu sunt la Jupânul Pathlein acasă, el îmi datorează 10 scuzi de aur.
Guillmette: Domnule împingeţi gluma prea departe.
Negustorul: Mă rog scuzii mei sau stofa.
Guillmette: E bolnav rău săracul.
Silvia: Şi dumitale îţi arde de glume, cere-ţi scuze.
Negustorul: Ba îmi cer scuzii, dacă nu poate să-mi plătească, să-mi dea stofa, şi vă rog să se
grăbească. Azi dimineaţă când mi-a luat stofa l-am văzut fugind. Pot să jur şi
acum nu poate să meargă ?
Guillmette: Jupâne cum puteţi spune aşa ceva ? Poate să fugă un om care mâine poimâne
moare ?
Silvia: Dumneata nu vezi că e pe moarte ?
Negustorul: A luat 10 coţi de stofă albastră de la mine.
Guillmette: Stofele dumneavoastră pot fi albastre, verzi sau galbene, ce interesează, eu pot să
vă spun atât că de două luni nu a mai părăsit patul.
Negustorul: Şi totuşi nu încape la îndoială că l-am văzut mi-a luat stofa.
Guillmette: Ah, cum mai strigaţi, mai încet, mai încet ! Lăsaţi-l să doarmă.
Silvia: Vai de mine doamnă , se prăbuşeşte.
Negustorul: E întradevăr aşa de bolnav ? Eu nu cred o iotă.
Guillmette: Încetaţi cu bruftuluiala asta, dumnezeu vede. E pe moarte !
Negustorul: Ai, ai, ai, niciodată nu am să mai dau pe credit.
Pathlein: Clisma, vă rog faceţi-mi clisma.
Guillmette: Vedeţi domnule, trebuie să tăceţi şi să-i faceţi clisma.
Negustorul: Şi totuşi i-am vândut 10 coţi ca să-şi facă o robă, o manta, o rochie şi …o pălărie.
Am făcut un târg împreună, dar staţi puţin …. Nu aveţi o gâscă în oală ? Unde e
copanul ?
Guillmette: O gâscă ? Ce vorbă, carnea de gâscă nu e bună pentru bolnavi. Dacă aveţi chef de
glume faceţi-le cu croitorii dumneavoastră, cât despre copan nici nu mai ştiu cum
arată.
Negustorul: Nu vă înfuriaţi, credeam că am făcut o afacere, de altfel ştiu bine… drace, parcă
văd stofa mea pe masă, e un lucru pe care nu-l înţeleg. A ales una albastră,
a luat-o sub braţ şi a plecat cu ea, să fie o înşelătorie ? ,,Veniţi la mine să bem un
păhărel şi să vă servesc cu un copan” mi-a spus el şi acum …nu văd nici o
picătură. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât nu ştiu ce să cred, mi se învârte
capul, poate că nu am vândut nimic, mă duc să mă conving. (pleacă)
Pathlein: A plecat ? (mare petrecere)
Negustorul: (intră în fugă) Îndrăzniţi să-mi râdeţi sub nas ? Daţi-mi banii mei !
Silvia: Râdem de necaz domnule.
Pathlein: Să alergăm la nunta viorilor, săptămâna asta mă însor cu regina chitarelor şi copii
mei vor fi 30 de chitărele, aprinde-ţi toate lămpile ! Să înceapă lupta…. (se luptă)
Negustorul: Pune-ţi capăt balivernelor şi plătiţi-mi cei 10 scuzi de aur.
Guillmette: Cum insistaţi încă ? Ajunge domnule, nu vedeţi că boala lui merge din ce în ce
mai rău, nu vedeţi că aiurează.
Silvia: Vai de el săracul.
Negustorul: Îl găsesc foarte agitat dar sunt sigur că el mi-a luat stofa.
Pathlein: (dansează) Cam pe de diu la coronad par fieman vul anar a renesance cam se pa
castio carible re don i carien fui ta non, înţelegi vere ?
Guillmette: Ştiţi , el are un unchi la Limoges care a fost fratele mătuşii sale. De aceea cântă
acum în jargon.
Silvia: Ştiţi că bolnavii când sunt pe ducă, cântă
Negustorul: La prăvălie mi-a luat cea mai frumoasă stofă, pe care a pus-o subsoară. Astăzi
trebuia să mănânc friptură de gâscă, un copan şi să beau vin dar văd că şi stofa şi
friptura au zburat.
Pathlein: Înapoi canalie ! Ce vrea broasca asta râioasă, ce cântec vrea să cânt ?
Negustorul: A băiatul a schimbat repertoriul, are mai multe cântece ?
Guillmette: Ştiţi, mama lui era din Picardia.
Pathlein: (face ex. militare) Grila, grila, şahelhuden, zilop zilop, nom che ludem, disticlen
onen den versen madgro festal trintder hersen, euvacte, viul ermetri, spune-mi,
spune-mi de unde vii ? Vustu viulen pur ta Homas, zii să vină Unchiul Thomas.
Negustorul: Înţelegi ceva, că eu nu înţeleg nimic, poate să vorbească până mâine, dar de stofa
mea nu a zis nimic.
Silvia: Pentru că habar nu are de nici o stofă, domnule.
Guillmette: Ştiţi, vorbind, el o ia razna. Se gândeşte la învăţătorul lui care a fost normand.
Pathlein: Dronc nobadu, dingadau, eu homadu Sindobado tu esti bou şi eu sunt taur.
Negustorul: După câte se vădeşte nu vorbeşte creştineşte.
Pathlein: Qvind petit ile mercator Dixit nolos qvad trufactor ile gui in lecto jacet vult ei
dare si placet de oca atcomendendum si sit bona ad edendum dater ile sine mora.
Negustorul: Am crezut că o să-mi văd banii, dar nu e chip, probabil că stofa mi-a fost furată
de nişte spirite rele, vă cer iertare doamnă, dar vă părăsesc. Văd că mintea lui a
luat-o razna şi că nu o mai duce mult. Ce să-i faci ? Veţi trece prin clipe grele.
Pathlein: La revedere domnule şi călătorie sprâncenată ! Uf cât ma obosit chestia asta, Cei
10 coţi sunt ai noştri.
Negustorul: Stofa azi s-a ieftinit
Că se vinde gratuit.
Guillmette: Întinzi mâna la tejghea,
Silvia: Şi nu dai nimic pe ea.
Pathlein: O aşezi la subsuoară
Şi-o zbugheşti pe uşă-afară,
Toţi: Şi când omu-ţi cere banii,
Aiurezi ca şarlatanii.
Cum poţi fura un posav
Când ai stat în pat, bolnav…
Negustorul: Hm ! Peste tot acelaşi cântec, într-o zi o să-mi ia şi casa ! Au dat năvală să mă
muşte: ba de-aici, ba de-acolo, ba de-acolo ! Trebuie să facem ordine, ieri mi s-a
furat stofa. Astăzi Agnelet, păstorul turmei mele de oi, s-a apucat să mă înşele. Nu
se mai poate aşa, îl dau în judecată

Scena 4

Negustorul: Iată-l ! În sfârşit am să aflu acuma tot, că e prea mult să-şi bată joc cineva de
mine în halul acesta. Mai întâi am să te dau afară ticălosule, i-a vino încoace.
Ciobanul: Ziua bună boierule, am crezut că am orbul găinilor când am văzut un o că-mi
vorbeşte de dumneavoastră, stăpâne, şi-mi spunea că mă aduci în faţa judecăţii.
V-am furat eu vreodată ceva ?
Negustorul: Nu mai fă pe sfântul, zii aşa ,,Nici usturoi nu ai mâncat nici gura nu-ţi miroase,
nu tu mi-ai omorât oile cu ciomagul şi le-ai dus la măcelar să le vinzi ? Până nu te
spânzură nu mă las, după faptă şi răsplată, la spânzurătoare cu tine.
Ciobanul: Să mă spânzure?
Negustorul: Da.
Ciobanul: De gât ?
Negustorul: Da, da da.
Ciobanul: Domnule aveţi grijă de un negustor foarte cinstit, orice ar spune alţii.
Negustorul: Cinstit ? Da, mi-ai furat marfa hoţule. În faţa judecătorilui o să trebuiască să-mi
dai cei 10 coţi de stofă, adică nu, oile tăiate, hoţule ! Turb de furie când văd ce
necazuri mi-ai făcut de 10 ani de când eşti la mine, mereu mi-ai tăiat stofele.
Ciobanul: Lăsaţi-i pe rău-voitori în pace, nu vedeţi că vă invidiază turma. Oile au murit de
boală şi o oaie bolnavă nu e bună de mâncat.
Negustorul: Pleacă fapta ta e limpede, vei fi spânzurat canalie, cu stofa de gât … asta …oaia.
Scena 5

Ciobanul: Fără să mai bâjbâi trebuie să caut un avocat bun care să mă scoată din încurcătură
Domnule, vă cer iertare, mi-am lăsat oile pe câmp şi-am venit la oraş să-mi caut
un avocat care să mă apere. Nu cumva ştiţi pe cineva …
Pathlein: Dar şi eu sunt avocat. Avocatul Pathlein şi pot să te ascult.
Ciobanul: Nu sunt decât un biet argat dar voi plăti bine.
Pathlein: (aparte) În sfârşit am să mai văd şi eu culoarea banilor. Păstorul acesta pare destul
de bleg.
Ciobanul: Jupâne te rog învaţă-mă ce spun judecătorului.
Pathlein: Care ţi-e necazul.
Ciobanul: Trebuie să vă povestesc lucrurile aşa cum au fost ?
Pathlein: Drace, sigur spune-mi tot adevărul.
Ciobanul: Trebuie să ştiţi că stăpânul meu, căruia îi păzesc oile m-a adus aici, dacă sunt
lăsat la voia lui o să mă spânzure …
Pathlein: De gât ?
Ciobanul: De gât …iii cu ciomagul îi mânam oile, tot păzindu-le am omorât vreo 20
Pathlein: Cu ciomagul ?
Ciobanul: Iiii … când bunul meu stăpân a veneit i-am spus că au murit de gălbează,
,,Îngroapă-le cât mai departe, într-un colţ să nu se molipsească şi celelalte”, eu
care le ştiam boala lor le-am jupuit şi le-am dus la măcelar. Într-o zi când
mângâiam o oaie cam tare
Pathlein: Cu ciomagul …
Ciobanul: … a venit stăpânul şi m-a prins.
Pathlein: Pe legea mea îţi câştigai destul de bine simbria, martori care să dovedească
faptele sunt ?
Ciobanul: Sunt, m-au văzut destui, tare mă tem să nu ajung la spânzurătoare.
Pathlein: Treaba e cam încurcată dar cu mine câştigi procesul, trebuie să-ţi plăteşti avocatul
fără să te zgârceşti, el o să te apere, cred c-ai să-l plăteşti bine?
Ciobanul: Nu în gologani ci în scuzi de aur şi poate şi mai mult dacă mă achită.
Pathlein: Deschide bine urechile şi dacă-mi urmezi sfatul, o să facem minuni. Fă-te că nu
ne cunoaştem şi că ne-am întâlnit din întâmplare în faţa judecătorului, când
vorbeşte stăpânul tău, ascultă-l şi nu scoate o vorbă. Iar când îţi vor da cuvântul
nu scoate o vorbă şi la toate întrebările să răspunzi : ,,Beee” ca oile tale. Făo pe
prostul că nu are să-ţi fie greu, ,,Îşi bate joc de justiţie” vor spune unii, ,,Beee” vei
spune tu, ,,Îi sărac cu duhul, se crede cu oile lui” vor spune alţii şi cu cât vor fi
mai miraţi cu atât tu vei spune ,,Beee”
Ciobanul: Alt cuvânt nici nu am să scot şi orice mi-ar spune am să mă prefac că nu înţeleg şi
am să răspund ,,Beee”
Pathlein: În felul acesta vom ţine piept adversarului dar după aceea gândeşte-te la scuzii
mei de aur.
Ciobanul: N-aveţi nici o grijă domnule, ve-ţi fi bine plătit.
Pathlein: Bine dute pe acolo iar eu am să vin pe dincoace, ca şi cum aş veni de acasă.
Ciobanul: Nu vă fie teamă, am înţeles.
Pathlein: Se aude clopotul, îndepărtează-te, vine judecătorul.

Scena 6
Negustorul: Cerul să vă dea sănătate şi celelalte după pofta inimii Domnule Judecător
Judecătorul: Bine aţi venit, apropiaţi-vă şi descoperiţi-vă. Aveţi un proces ? Să ne grăbim că
altfel ridic şedinţa.
Negustorul: Aşteptaţi domnule judecător, termină treaba şi vine imediat.
Judecătorul: Cine ?
Negustorul: Avocatul meu, trebuie să vină, vă rog să-l aşteptaţi.
Judecătorul: Şi eu sunt aşteptat undeva, să isprăvim odată. Dacă adversarul dumitale s-a
prezentat e de ajuns. Aveţi vreo plângere ?
Negustorul: Da, împotriva ciobanului meu ce mi-a omorât oile cu ciomagul.
Judecătorul: Bine, apropiaţi-vă.
Negustorul: El e domnule judecător. Ăla care se ascunde după cetăţeanul de acolo. Taace de
frică că va fi spânzurat.
Judecătorul: Tăcere. Părţile fiind prezente putem trece la interogatoriu, spune-ţi faptele.
Negustorul: Le omora ca să le mănâce, că pe el din copilărie eu l-am ajutat, l-am crescut din
milă şi l-am făcut cioban.
Judecătorul: Dar ciobanul acesta, cum era angajat la dumneavoastră, pe garanţie, carte de
muncă sau la negru ?
Pathlein: Hm ! L-ar fi luat altfel ? Auzi să angajezi fără carte de muncă.
Negustorul: Uite-l pe jupânul Pierre fără îndoială, el e !
Judecătorul: Dar de ce ţineţi mâna acolo maestre, vă dor dinţii ?
Pathleine: Da ştiţi curentul îmi face rău …
Judecătorul: Oricum bine aţi venit, trebuie să începem procesul sunt grăbit.
Negustorul: Dumneata erai …
Judecătorul: Tăcere.
Negustorul: Dumitale ţi-am vândut 10 coţi de stofă, să-mi dai imediat banii.
Judecătorul: Ce tot vorbeşte de stofă ?
Pathlein: Aiurează întrebaţi vă rog pârâtul, poate ne putem da seama, în ce mă priveşte cred
că … a ştiu unde vrea să bată, vrea să spună că din lâna oilor e făcută haina pe
care o purtăm, ori acest om care a furat lâna, în fine aici lucrurile se cam încurcă.
Judecătorul: Aşa mi se pare şi mie, treceţi la concluzii, vreţi să reveniţi la oile dumneavoastră?
Negustorul: Să fiu spânzurat dacă nu mi-a luat stofa să mi-o dea înapoi, am să explic totul.
Judecătorul: Haide, haide, reveniţi la oile dumneavoastră, câte vi s-au omorât ?
Negustorul: 10 coţi.
Judecătorul: Ne iei drept proşti sau naivi ? Ajunge, să ştii că dacă mai aiurezi lichidez pricina.
Pathlein: Drace, acesta a venit să ne înebunească, cred că ar fi mai bine Domnule Judecător
să-i spune-ţi să tacă şi să începem interogatoriu cu pârâtul ca să aflăm pricina.
Judecătorul: Aveţi dreptate, apropie-te şi spune.
Ciobanul: Beee !
Judecătorul: Ce eşti la oi ? Ce bee ? Care bee ? Aşa se vorbeşte ? Ce sunt eu capră ? Vorbeşte.
Ciobanul: Beee !
Judecătorul: Îţi baţi joc de mine ?
Pathlein: E nebun sau prost domnule judecător sau se crede cu oile lui.
Negustorul: Drace Jupân Pierre, dumneata mi-ai luat stofa, să zică cineva că nu e adevărat şi
dacă aţi şti prin ce viclenie… a pus-o la subsoară şi a luat-o la sănătoasa.
Judecătorul: Ce are stofa cu procesul de faţă ? Să trecem la fapte.
Negustorul: Vă rog să mă ascultaţi voi fi limpede, să fiu spânzurat dacă nu. Am fost furat de
un ticălos, nu voi amesteca nimic, faptele vorbesc, deci după cum spuneam,
domnule mi-a luat stofa vreau să spun oile, cu ciomagul mi-a omorât stofa, 10
coţi, Iiii… Maestre iertaţi-mă sunt emoţionat. Deci s-o luăm de la început, acest
jupân pe când era la pescuit mi-a spus că-mi dă 10 scuzi de aur, când am să vin la
el să mănânc un copan, nu-i aşa, în sfârşit, Iiii … De 3 ani m-am înţeles cu
ciobanul acesta să mă slujească cu credinţă şi să-mi păzească stofa, nu, turmele,
 fără nici o şarlatanie, Ei şi acum mi-a luat stofa şi vă întreb cine îmi va plăti oile
mâncate dacă el nu vrea să recunoască şi totuşi el îmi păzea oile de foarte multă
vreme, ticălosul acesta îmi fura lâna şi oile nu erau bolnave de gălbează după cum
spunea, care mureau pentru că le spărgea capul cu bâta, Iiii …şi cum vă spuneam
m-a invitat invitat să mănânc o gâscă şi mi-a spus că-mi dă scuzii de aur acasă şi
a plecat, si-am rămas şi fără stofă şi fără copan.
Judecătorul: Iiii, am obosit de când vă aud vorbind fără şir despre nu ştiu ce Copan, încurci
Stofa cu Oile şi Ciobanul cu Copanul că nu mai deosebeşti una de alta. Ce vreţi
dumneavoastră la urma urmei, ce pretindeţi, spune-ţi că trebuie să terminăm
odată.
Pathlein: Părerea mea este că el vrea să-i oprească din simbrie pentru stofă.
Negustorul: Şi aşa e bine, opriţi-i preţul stofei.
Judecătorul: Pe Legea mea, aiurează, e nebun să-l asculte cine vrea.
Negustorul: Cum se poate-n Ţara asta să se fure-n Halul ăsta. Jupânul Pierre mi-a mâncat
stofa, fie să-şi păstreze lâna dar să mi-o plătescă, 10 scuzi pentru 5 oi.
Judecătorul: O… ai început să mă plictiseşti el te slujeşte dumneata îl plăteşti.
Pathlein: Domnule Judecător, acuzarea aiurează şi acest ţăran-cioban nu îndrăzneşte să
spună nimic, mă ofer de bună voie să-l apăr eu.
Judecătorul: Pe legea mea că este şi un nenorocit, pe lângă faptul că e un prost e şi un coate
goale, Maestre după câte îmi dau seama nu ai să te alegi cu nimic din afacerea
asta.
Pathlein: N-am nevoie de nimic, vă jur o fac din milă şi ca să uşurez dezbaterile, hai nu sta
acolo şi spune-mi fără teamă păsul.
Ciobanul: Bee !
Pathlein: Dar ce eşti la oi ? Eşti nebun ? Treaba ta aici trebuie să vorbeşti nu să behăi.
Ciobanul: Beeee !
Pathlein: (către cioban) A foarte bine, dă-i înainte. (tare) Alte cuvinte nu găseşti ?
Judecătorul: E un idiot din născare, mai nebun e acela care târăşte la judecată un asemenea om
Negustorul: E mai sănătos la minte decât dumneavoastră domnule judecător
Judecătorul: Tăcere, vrei să te dau în judecată pentru insultă adusă unui magistrat, mă faci
nebun, nebunule ?
Negustorul: Bine dar el mi-a luat stofa iar dânsul mi-a omorât oile.
Judecătorul: Iarăşi, amândoi sunt nebuni, am hotărât: Ciobanul să fie trimis înapoi la oi,
altceva nu ştie să facă bietul rătăcit iar negustorul va suporta cheltuielile de
judecată şi o amendă de … cât zici ? De 10 scuzi. Gata am zis bună ziua maestre!
Scena 7

Negustorul: Cum cei doi hoţi sunt achitaţi ? Şi cu stofa mea de 24 de gologani cotul cum
rămâne ? Cum se poate-n Ţara asta să se fure-n Halul ăsta şi dumneata ştiu eu
şmecheria nu te-am văzut eu bolnav în pat … cum mi-ai mâncat oile, te-am văzut.
Pathlein: Ce bazaconie, ce vrei să spui cu prostia asta ?
Negustorul: Aşa crezi că am orbul găinilor, nu eşti dumneata cel pe care îl văd acum, Maestrul
avocat Pathlein care mi-a mâncat stofa ? Te-am văzut cu ochii mei când ai luat
oile sub braţ şi ai fugit cu ele şi acum te ascuzi ca şi cum nu ai fi Pathlein ?
Pathlein: Dar cine aş putea să fiu ?
Negustorul: Crezi că nu te recunosc, te-am văzut acasă sărind urlând ca un sălbatec, spunând
vorbe fără şir, ca şi când ai fost pe jumătate mort şi acum eşti viu, ai zis să vin
acasă că-mi dai banii şi copanul.
Pathlein: Du-te şi vezi dacă sunt acasă.
Negustorul: Aşa am să şi fac. Mă duc să văd dacă nu eşti în pat.

Scena 8
Pathlein: Du-te şi pregăteşte gâsca şi vinul. Apropiete ciobane ! Ţi-a plăcut, ai ?
Te-am scos din pricină basma curată.
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Ei lasă acum nu mai behăi ! Stăpânul tău e departe.
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Este că te-am sfătuit bine ?
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Nu te mai preface, acum trebuie să plec, a sosit momentul să plăteşti.
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Bine, bine, dă-mi banii şi poţi să behăi cât vrei.
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Hai gata ţi-ai jucat rolul foarte bine dar acum, banii, trebuie să plec.
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Ce-i asta ? Cum se poate să-mi behăi mie, vorbeşte, nu, dă-mi banii .
Ciobanul: Beee !
Pathlein: Bee, Dă-mi banii, că … altfel am să te învăţ eu minte să păcăleşti pe alţii, o să
chem poliţia.
Ciobanul: Dacă poţi să mă prinzi !
Pathlein: Iată-te păcălit Jupân Pierre, ai fost plătit aşa cum ai plătit, cu aceeaşi măsură, du-
te acum şi mănâncă-ţi gâsca prietene, da, orice naş îşi are naşul !
Toţi: I-am luat stofa şi-am fugit,
Fuga nu e ruşinoaosă,
Şi nimic nu i-am plătit
Căci l-am invitat la masă,
Refren:
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să-i servim copan de gâscă,
Fiindcă aşa este frumos,
Însă-n loc de o ciozvârtă,
Îi vom da copan în dos.
Refren:
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.

Sfârşit