Algebra II (Curs+seminar) PDF

STRUCTURI ALGEBRICE
Ene Viviana şi Denis Ibadula

2
Cuprins
1 Semigrupuri şi monoizi 7

1.1 Legi de compoziţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Semigrupuri. Monoizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2.1 Definiţie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.2 Teorema de asociativitate generală . . . . . . . . . . . 10
1.2.3 Reguli de calcul ı̂ntr-un semigrup . . . . . . . . . . . . 11
1.2.4 Comutativitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.5 Reguli de calcul cu puteri de elemente permutabile ı̂ntr-
un semigrup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.6 Morfisme de semigrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.7 Semigrup factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.8 Elemente speciale ı̂ntr-un semigrup. Monoizi . . . . . . 20
1.2.9 Reguli de calcul ı̂ntr-un monoid . . . . . . . . . . . . . 25
2 Cvasigrupuri. Grupuri 29
2.1 Cvasigrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2.1 Definiţii echivalente. Exemple. Proprietăţi. . . . . . . . 30
2.2.2 Reguli de calcul ı̂ntr-un grup . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3 Subgrupuri. Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4 Echivalenţe asociate unui subgrup. Teorema lui Lagrange . . . 39
2.5 Operaţii cu subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5.1 Intersecţia de subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5.2 Subgrupul generat de o submulţime a unui grup . . . . 45
2.6 Laticea subgrupurilor unui grup . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.7 Subgrup (divizor) normal. Grup factor (grup cât) . . . . . . . 51
2.8 Grupul factor (cât) al unui grup printr-un subgrup normal al
său . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3
4 CUPRINS
3 Morfisme şi izomorfisme de grupuri 59

3.1 Definiţii. Exemple. Proprietăţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2 Nucleul şi imaginea unui morfism de grupuri . . . . . . . . . . 63
3.3 Izomorfisme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.4 Ordinul unui element ı̂ntr-un grup . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.5 Transportul direct şi reciproc al subgrupurilor normale prin
morfisme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.6 Aplicaţie: Subgrupurile grupului (Zn , +) al claselor de resturi
modulo n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.7 Proprietatea de universalitate a grupului factor . . . . . . . . 78
3.8 Teoremele de izomorfism pentru grupuri şi aplicaţii . . . . . . 79
3.8.1 Teorema fundamentală de izomorfism pentru grupuri . 79
3.8.2 Aplicaţii ale teoremei fundamentale de izomorfism pen-
tru grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.8.3 Teorema 1 de izomorfism pentru grupuri . . . . . . . . 84
3.8.4 Teorema 2 de izomorfism pentru grupuri . . . . . . . . 86
3.9 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.9.1 Grupurile factor ale grupului claselor de resturi modulo
n, (Zn , +) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.9.2 Subgrupurile şi grupurile factor ale unui grup ciclic . . 88
4 Clase de grupuri 89
4.1 Grupuri de permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.2 Grupul permutărilor de grad n, Sn . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.1 Definiţii. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.2 Teorema de descompunere a unei permutări ı̂n produs
de cicluri disjuncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.3 Grupuri de matrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.4 Grupul special liniar de grad n peste K, SLn (K) . . . . . . . 102
5 Inele şi corpuri 103

5.1 Inele. Definiţie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5.2 Reguli de calcul ı̂ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.3 Formule de calcul prescurtat ı̂ntr-un inel comutativ . . . . . . 109
5.4 Elemente speciale ı̂ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.4.1 Elemente inversabile (unităţi) ı̂ntr-un inel unitar R.
Corpuri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.4.2 Divizori ai lui zero ı̂ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . 111
5.4.3 Legătura dintre elementele inversabile şi divizorii lui 0
ai unui inel unitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
5.4.4 Legătura dintre corpuri şi inele integre. . . . . . . . . . 113
CUPRINS 5
5.5 Corpului numerelor complexe C. . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

5.6 Corpului cuaternionilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6 Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri 119

6.1 Morfisme de inele şi corpuri. Definiţie. Exemple . . . . . . . . 119
6.1.1 Morfisme de inele şi corpuri. Definiţie . . . . . . . . . . 119
6.1.2 Exemple de morfisme de inele şi corpuri . . . . . . . . 120
6.2 R-algebre şi morfisme de R-algebre. . . . . . . . . . . . . . . . 122
6.2.1 Definiţia unei R-algebre şi a unui morfism de R-algebre 122
6.2.2 Exemple de R-algebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6.3 Proprietăţi ale morfismelor de inele . . . . . . . . . . . . . . . 125
7 Subinele şi ideale ı̂n inele unitare 129

7.1 Subinel. Definiţie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.2 Ideal. Definiţie. Exemple. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . 132
7.3 Operaţii cu ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.3.1 Intersecţia unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . 135
7.3.2 Idealul generat de o submulţime X a unui inel unitar R 136
7.3.3 Suma unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.3.4 Laticea idealelor unui inel unitar . . . . . . . . . . . . 141
7.3.5 Produsul unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . . 142
7.3.6 Câtul a două ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7.3.7 Radicalul unui ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
7.4 Transportul idealelor şi subinelelor prin morfisme . . . . . . . 146
7.5 Inelul factor (cât) al unui inel ı̂n raport cu un ideal bilateral
al său . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.6 Proprietatea de universalitate a inelului factor . . . . . . . . . 150
8 Teoremele de izomorfism pentru inele 153

8.1 Teorema fundamentală de izomorfism pentru inele . . . . . . . 153
8.2 Aplicaţii la teorema fundamentală de izomorfism: Inelul Zn . . 155
8.2.1 Caracterizarea elementelor inversabile din inelul Zn . . 155
8.2.2 Indicatorul lui Euler. Teorema lui Euler . . . . . . . . 155
8.2.3 Teorema lui Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.2.4 Lema chineză a resturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.3 Prima teoremă de izomorfism pentru inele . . . . . . . . . . . 159
8.4 A doua teoremă de izomorfism pentru inele . . . . . . . . . . . 159
9 Inelul de fracţii ale unui inel comutativ şi unitar 161

9.1 Sistem multimplicativ ı̂nchis: definiţie, exemple. . . . . . . . . 161
9.2 Construcţia inelului de fracţii al unui inel . . . . . . . . . . . . 162
9.3 Corpul de fracţii al unui domeniu de integritate . . . . . . . . 165

9.4 Proprietatea de universalitate a inelului de fracţii . . . . . . . 167
9.5 Ideale ı̂n inele de fracţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
6
Capitolul 1
Semigrupuri şi monoizi
1.1 Legi de compoziţie
În acesta secţiune vom defini noţiunile de lege de compoziţie (sau operaţie
algebrică binară) pe o mulţime M , parte stabilă a unei mulţimi şi vom da
câteva exemple.

Definiţia

1.1.1. Fie M o mulţime nevidă. O funcţie ϕ : M × M → M ,
(x, y) 7→ ϕ(x, y) se numeşte lege de compoziţie pe M (sau operaţie algebrică
binară.) ϕ(x, y) se numeşte compusul lui x cu y.

Notaţia

1.1.2. Compusul lui x cu y se notează ϕ(x, y) = x + y, sau
x · y, x ◦ y, x ∗ y, xT y, x∆y, x∇y, x⊥y etc.

Exemple
1.1.3. 1. Pe N, Z, Q, R, adunarea şi ı̂mulţirea sunt legi de

compoziţie.
2. Pentru o mulţime X, notăm cu P(X) = {Y |Y ⊆ X} mulţimea părţilor
lui X. Pe P(X), reuniunea, intersecţia, diferenţa şi diferenţa simetrică
sunt legi de compoziţie.
3. Pentru o mulţime X, notăm cu X X = {f : X → X|f = funcţie}.
Pe X X , compunerea funcţiilor este o lege de compoziţie: pentru f, g :
X → X, f ◦ g : X → X, (f ◦ g)(x) = f (g(x)), ∀x ∈ X.
7
4. Fie (X, ≤) un poset (i.e. X este o mulţime şi ” ≤ ” este o relaţie de

ordine pe X). Posetul (X, ≤) se numeşte latice dacă pentru orice x, y ∈
X există sup{x, y} ∈ X şi inf{x, y} ∈ X. Dacă notăm sup{x, y} = x∨y
şi inf{x, y} = x ∧ y, ∨ şi ∧ sunt legi de compoziţie pe X.
5. Pe Mn (R), adunarea matricilor şi ı̂nmulţirea matricilor sunt legi de

compoziţie.

Definiţia

1.1.4. Fie M o mulţime nevidă, ϕ o lege de compoziţie pe M
0 0
şi M ⊆ M , M 6= ∅ o submulţime nevidă a lui M .
0 0
Spunem că M este ı̂nchisă relativ la legea ϕ (sau că M este parte sta-
0 0
bilă a lui M relativ la ϕ) dacă pentru orice x, y ∈ M , ϕ(x, y) ∈ M , i.e.
0 0 0 0 0 0
ϕ M , M ⊆ M , unde ϕ M , M = {ϕ(x, y)|x, y ∈ M }.
0 0 0 0 0
În acest caz, ϕ := ϕ|M 0 ×M 0 : M × M → M , ϕ (x, y) := ϕ(x, y), ∀(x, y) ∈
0 0 0
M × M este o lege de compoziţie pe M şi se numeşte legea indusă de ϕ
0
pe M .

Exemple

1.1.5. 1. Fie (R, +). Mulţimile N ⊂ R, Z ⊂ R, Q ⊂ R sunt
ı̂nchise la adunarea numerelor reale.
Să observăm că, de exemplu, R\Q nu este ı̂nchisă la adunarea nu-
merelor reale pentru
√ ∈ R\Q astfel ı̂ncât x + y ∈
că există x, y √ / R\Q:
pentru x = 3+ 5 ∈ R\Q şi y = 2− 5 ∈ R\Q, avem x+y = 6 ∈ / R\Q.
2. În (X X , ◦) submulţimile Inj(X) = {f : X → X|f = injectivă } şi

Surj(X) = {f : X → X|f = surjectivă } sunt ı̂nchise la compunerea
funcţiilor.
1.2 Semigrupuri. Monoizi
În acestă secţiune vom defini structurile algebrice de semigrup, respectiv

monoid, vom demonstra teoremele de asociativitate şi comutativitate gen-
erală, vom da reguli de calcul cu puteri pozitive de elemente ı̂ntr-un semi-
grup pe care apoi le vom extinde la reguli de calcul cu puteri ı̂ntregi de
8
STRUCTURI ALGEBRICE
elemente simetrizabile ı̂ntr-un monoid, vom introduce noţiunile de morfis-

mele de semigrupuri şi semigrup factor şi vom prezenta proprietăţile câtorva
elemente speciale ı̂ntr-un semigrup: elemente simplificabile, element neutru,
elemente simetrizabile.
1.2.1 Definiţie. Exemple

Definiţia

1.2.1. Fie M 6= ∅ şi ϕ o lege de compoziţie pe M . Legea ϕ
se numeşte asociativă dacă ∀x, y, z ∈ M , ϕ (ϕ (x, y) , z) = ϕ (x, ϕ (y, z)).

Definiţia

1.2.2. Fie S 6= ∅ şi ” · ” o lege de compoziţie pe S asociativă.
Atunci (S, ·) se numeşte semigrup.

Exemple

1.2.3. 1. N, Z, Q, R ı̂mpreună cu adunarea sau ı̂nmulţirea
formează semigrupuri.
2. Pentru o mulţime X, (P (X) , ∪), (P (X) , ∩), (P (X) , ∆) sunt semi-

grupuri.

Exerciţiul

1.2.4. Demonstraţi asociativitatea diferenţei simetrice.
3. Fie (X, ≤) o latice. Atunci (X, ∨) şi (X, ∧) sunt semigrupuri.

4. Pentru o mulţime X, X X , ◦ este semigrup.
5. Mulţimile (Mn (R), +) şi (Mn (R), ·) sunt semigrupuri.
9
1.2.2 Teorema de asociativitate generală

Definiţia

1.2.5. Fie (S, ·) un semigrup şi x1 , x2 , ..., xn , ... ∈ S.
Pentru x1 , x2 ∈ S, x1 · x2 ∈ S; pentru x1 , x2 ∈ S, definim
x1 x2 x3 := (x1 x2 ) · x3 .
Inductiv, dacă am definit x1 x2 ...xn , atunci
x1 x2 ...xn xn+1 := (x1 x2 ...xn ) · xn+1 .

Teorema
1.2.6 (Teorema de asociativitate generală). Fie (S, ·)

un semigrup. Pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ 1 şi pentru orice
x1 , ..., xn , xn+1 , ..., xn+m avem
x1 x2 ...xn+m = (x1 x2 ...xn ) (xn+1 ...xn+m ) .
Demonstraţie: Inducţie dupa m.

Pentru m = 1, relaţia x1 x2 ...xn+1 = (x1 x2 ...xn ) xn+1 este verificată, con-
form Definiţiei 1.2.5. Presupunem m ≥ 1, afirmaţia adevărată pentru m şi
să o demonstrăm pentru m + 1. Avem:
def
x1 x2 ...xn+m xn+m+1 = (x1 x2 ...xn+m ) · xn+m+1 =
ip.ind.
= [(x1 x2 ...xn ) · (xn+1 ...xn+m )] · xn+m+1 =
def
= (x1 x2 ...xn ) · [(xn+1 ...xn+m ) · xn+m+1 ] =
def
= (x1 x2 ...xn ) · (xn+1 ...xn+m xn+m+1 ) ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.

Observaţia

1.2.7. Dacă (S, ·) este un semigrup, atunci compusul a două
elemente x1 şi x2 ∈ S este x1 x2 .
Pentru trei elemente x1 , x2 şi x3 din S, avem
x1 x2 x3 = (x1 x2 ) x3 = x1 (x2 x3 ) .
10
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru patru elemente x1 , x2 , x3 şi x4 ,
x1 x2 x3 x4 = x1 [(x2 x3 ) x4 ] = x1 [x2 (x3 x4 )] = (x1 x2 ) (x3 x4 ) =

= [(x1 x2 ) x3 ] x4 = [x1 (x2 x3 )] x4 .

Exerciţiul

1.2.8. : Pentru ” · ” o lege de compoziţie neasociativă pe S,
determinaţi ı̂n câte moduri se pot dispune parantezele ı̂ntr-u produs de n
factori x1 x2 ...xn .

Exerciţiul

1.2.9. Pe R, fie legea ” ∗ ” definită prin
x ∗ y = 2x + y, ∀x, y ∈ R.
a) Demonstraţi că legea ” ∗ ” nu este asociativă.

b) Notăm x2 = x ∗ x, x3 = x2 ∗ x, x4 = x3 ∗ x etc. Pentru n ≥ 1, calculaţi
xn .
c) Notăm y2 = y ∗ y, y3 = y2 ∗ y, y4 = y3 ∗ y etc. Pentru m ≥ 1, calculaţi
ym .
1.2.3 Reguli de calcul ı̂ntr-un semigrup

Definiţia

1.2.10. Fie (S, ·) un semigrup, x ∈ S şi n ∈ N, n ≥ 1.
n
| · x {z
Notăm cu x := x · ... · x}.
de n ori
În notaţie aditivă, pentru un semigrup (S, +) notăm cu nx :=
de n ori
z }| {
x + x + ... + x.
Din teorema 1.2.6 se obţine cu uşurinţă următorul corolar:

Corolar
1.2.11 (Reguli de calcul cu puteri (multiplii) ı̂ntr-un

semigrup). Fie (S, ·) un semigrup, x ∈ S şi m, n ∈ N, m, n ≥ 1. Atunci,
1. xn · xm = xm+n ;
2. (xn )m = xmn .
11
În notaţie aditivă, pentru un semigrup (S, +), avem:
1. nx + mx = (m + n)x;
2. m(nx) = (mn)x.
Demonstraţie: Aplicând Teorema 1.2.6 de asociativitate generală, la punc-

tul 1. al corolarului rezultă:
xn · xm = (x · x · ... · x) · (x · x · ... · x) = (x · x · ... · x) =

| {z } | {z } | {z }
n ori m ori n+m ori
n+m
= x ,
şi analog la punctul 2.:
(xn )m = (xn · xn · ... · xn ) = (x · x · ... · x) ·... · (x · x · ... · x) =

| {z } | {z } | {z }
m ori n ori n ori
| {z }
m paranteze
= xmn .
Demonstraţia se face analog pentru notaţia aditivă.
1.2.4 Comutativitate

Definiţia

1.2.12. Fie M 6= ∅ şi ϕ o lege de compoziţie pe M . Legea ϕ
se numeşte comutativă dacă ∀x, y ∈ M , ϕ (x, y) = ϕ (y, x).

Exemple
1.2.13. 1. Adunarea şi ı̂nmulţirea sunt legi de compoziţie co-

mutative pe N, Z, Q, R.
2. Intersecţia, reuniunea şi diferenţa simetrică sunt legi de compoziţie co-

mutative pe P (X).
3. Pentru o latice (X, ≤), legile ∧ şi ∨ definite ı̂n 1.1.3 sunt comutative.
4. În mod evident, pe Z scăderea nu este comutativă.
5. Pe Mn (R), adunarea este comutativă, dar ı̂mulţirea matricilor nu.
12
STRUCTURI ALGEBRICE
6. Pe X X din 1.1.3, pentru |X| ≥ 2, compunerea funcţiilor nu este o lege

de compoziţie comutativă.

Definiţia

1.2.14. Un semigrup (S, ·) se numeşte semigrup comutativ
dacă ” · ” este o lege comutativă pe S (i.e. dacă orice două elemente ale sale
sunt permutabile).

Definiţia
1.2.15. Două elemente x, y ale unui semigrup (S, ·) se

numesc permutabile dacă x · y = y · x (i.e. dacă x şi y comută.)

Teorema 1.2.16 (Teorema de comutativitate generală). Fie (S, ·)

un semigrup, n ∈ N şi x1 , x2 , ..., xn ∈ S astfel ı̂ncât xi xj = xj xi , ∀1 ≤ i, j ≤
n (i.e. n elemente care comută oricare două).
Atunci, pentru orice σ ∈ Sn , xσ(1) xσ(2) ...xσ(n) = x1 x2 ...xn .

Observaţia

1.2.17. 1. Pentru n = 2, |Sn | = 2! = 2; dacă x1 , x2 cumută
oricare două, x1 x2 = x2 x1 .
2. Pentru n = 3, |Sn | = 3! = 6; dacă x1 , x2 , x3 cumută oricare două,

x1 x2 x3 = x1 x3 x2 = x2 x1 x3 = x2 x3 x1 = x3 x1 x2 = x3 x2 x1 .
Demonstraţie: Inducţie după n.

Pentru n = 1 nu avem ce demonstra.
Pentru n = 2, trebuie sa verificăm relaţiile evidente x1 x2 = x1 x2 şi x1 x2 =
x2 x1 .
Presupunem n ≥ 2, teorema adevărată pentru n. Fie x1 ,...,xn , xn+1
n + 1 elemente care comută oricare două şi fie σ ∈ Sn+1 . Să verificăm că
xσ(1) ...xσ(n) xσ(n+1) = x1 ...xn xn+1 .
13
Fie 1 ≤ k ≤ n + 1 astfel ı̂ncât σ(k) = n + 1. Sunt posibile următoarele

situaţii:
Cazul 1: Dacă k = n + 1, atunci xσ(1) ...xσ(n) reprezintă n elemente din S
care comută oricare două şi, conform ipotezei de induţie, xσ(1) xσ(2) ...xσ(n) =
x1 x2 ...xn . Rezultă atunci xσ(1) xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) = x1 x2 ...xn xn+1 .
Cazul 2: Dacă k = 1, atunci xσ(1) = xn+1 . Obţinem atunci:
xσ(1) xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) = xn+1 xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) =

def
= xn+1 xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) =
| {z }
comuta oricare 2
ip.ind
= xσ(2) ...xσ(n) xn+1 xσ(n+1) =
T 1.2.6
= xσ(2) ...xσ(n) xn+1 xσ(n+1) =
ipot
= xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) xn+1 =
T 1.2.6
= xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) xn+1 =
| {z }
comuta oricare 2
ip.ind. def
= (x1 x2 ...xn ) xn+1 = x1 x2 ...xn xn+1 .
Cazul 3: Dacă 1 < k < n, atunci:

xσ(1) ...xσ(n) xσ(n+1) = xσ(1) ...xσ(k−1)
xn+1 xσ(k+1) ...xσ(n+1) =
| {z }
< n elem.

= xσ(1) ...xσ(k−1) xσ(k+1) ...xσ(n+1) xn+1 =
| {z }
comuta oricare 2

= xσ(1) ...xσ(k−1) xσ(k+1) ...xσ(n+1) xn+1 =
| {z }
n elem comuta oricare 2
= (x1 ...xn ) xn+1 = x1 ...xn xn+1 ,
1.2.5 Reguli de calcul cu puteri de elemente permutabile

ı̂ntr-un semigrup

Corolar
1.2.18 (Reguli de calcul cu puteri de elemente per-

mutabile ı̂ntr-un semigrup). Fie (S, ·) un semigrup şi x, y ∈ S astfel
ı̂ncât xy = yx. Atunci, pentru orice m, n ∈ N∗ avem:
1. (xy)n = xn y n ;
14
STRUCTURI ALGEBRICE
2. xn y m = y m xn (i.e. dacă x şi y sunt permutabile, atunci orice puteri

pozitive ale lor sunt permutabile).
Demonstraţie: Aplicând succesiv Definiţia 1.2.5 şi Teorema 1.2.6, obţinem:

T.1.2.6
(xy)n = (xy) ... (xy) = xn y n ,
| {z }
de n ori
respectiv
T.1.2.16
xn y m = (x...x) (y...y) = (y...y) (x...x) = y m xn .
| {z } | {z } | {z } | {z }
de n ori de m ori de m ori de n ori
1.2.6 Morfisme de semigrupuri

Definiţia 0

1.2.19. Fie (S, ·) şi S , ∗ două semigrupuri. O funcţie f :
0
S → S se numeşte morfism de semigrupuri dacă f (x · y) = f (x) ∗ f (y),
pentru orice x, y ∈ S.
Dacă f : S → S este morfism, f se numeşte endomorfism al lui S.

Propoziţia 0 0
1.2.20. Fie (S, ·), S , · , S ” , · trei semigrupuri şi f : S → S

0
şi g : S → S ” două morfisme de semigrupuri. Atunci g ◦ f : S → S ” este
morfism de semigrupuri.
Demonstraţie: Fie x, y ∈ S. Avem:

f =morf g=morf
(g ◦ f )(x · y) = g(f (x · y)) = g(f (x) · f (y)) = g(f (x)) · g(f (y)) =
= (g ◦ f )(x) · (g ◦ f )(y),
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
15

Definiţia 0

1.2.21. Un morfism de semigrupuri f : S → S se numeşte
0
izomorfism de semigrupuri dacă există g : S → S un morfism de semi-
grupuri astfel ı̂ncât f ◦ g = 1S şi g ◦ f = 1S ” .
În acest caz, S ” şi S se numesc semigrupuri izomorfe şi se notează S ” ∼
= S.

Teorema 1.2.22. Fie f : S ” → S un morfism de semigrupuri. Atunci f

este izomorfism de semigrupuri dacă şi numai dacă funcţia f este bijectivă.
Demonstraţie: În demonstraţia acestei teoreme vom folosi un rezultat

cunoscut din liceu şi anume faptul că o funcţie f este inversabilă dacă şi
numai dacă este bijectivă.
Implicaţia ” ⇒ ” este acum evidentă: dacă f este izomorfism, atunci
funcţia f este inversabilă, deci bijectivă.
Reciproc, pentru implicaţia ” ⇐ ”, dacă presupunem că f este funcţie
bijectivă, atunci rezultă că este inversabilă, deci există o funcţie g : S → S ”
astfel ı̂ncât g ◦ f = 1S şi f ◦ g = 1S ” . Trebuie să mai arătăm că g este un
morfism de semigrupuri.
0 0 0 0
Fie x , y ∈ S . Rezultă atunci că există x, y ∈ S astfel ı̂ncât f (x) = x şi
0
f (y) = y . Folosind faptul că f este morfism de semigrupuri şi că g ◦ f = 1S ,
obţinem succesiv:
0 0
g(x y ) = g(f (x)f (y)) = g(f (xy)) = 1S (xy) = xy =
0 0
= g(x )g(y ),
ceea ce arată ca g este morfism de semigrupuri.

Observaţia
1.2.23. Relaţia ” ∼
= ” de izomorfism ı̂ntre două semigrupuri
are următoarele proprietăţi:
• Este reflexivă: 1S : S → S este ı̂n mod evident un izomorfism de
semigrupuri, deci S ∼= S;
• Este simetrică: dacă S ∼
0 0
= S , există f : S → S un izomorfism de
0
semigrupuri, iar existenţa izomorfismului f −1 : S → S arată că şi
S ∼
0
= S;
16
STRUCTURI ALGEBRICE
• Este tranzitivă: dacă S ∼ = S şi S ∼

0 0 0
= S ” , iar f : S → S respectiv
0
f : S → S ” sunt izomorfismele corespunzătoare, atunci , din Propoziţia
1.2.20 rezultă că g ◦ f : S → S ” este un morfism de semigrupuri care,
ı̂n plus, este şi bijectiv (f şi g sunt funţii bijective), de unde S ∼
= S ”.

Observaţia

1.2.24. Fie (S, ·) un semigrup, T o mulţime arbitrară şi f :
S → T o bijecţie. Atunci pe T se poate defini o lege ”∗” astfel ı̂ncât f : S → T
să fie un izomorfism de semigrupuri de la (S, ·) la (T, ∗).
Demonstraţie: Fie u şi v două elemente din T . Cum funcţia f este bi-
jectivă, există ı̂n mod unic două elemente x, y ∈ S astfel ı̂ncât u = f (x),
v = f (y).
Definim u ∗ v := f (xy). Se arată cu uşurinţă acum că (T, ∗) este un
semigrup care este izomorf (prin f ) cu (S, ·).

Definiţia 0 0

1.2.25. Fie (S, ·) un semigrup şi S ⊆ S, S 6= ∅ parte stabilă
0
a lui S. Legea ” · ” induce pe S o lege compoziţie ı̂mpreună cu care S devine
0
semigrup. Orice parte stabilă S a lui S se numeşte subsemigrup.

Exemplul

1.2.26. (N, +) este subsemigrup ı̂n (Z, +).

Propoziţia 0

1.2.27. Fie f : S → S un morfism de semigrupuri. Atunci
0 0
Imf ⊆ S este subsemigrup in S .
0 0 0 0
Demonstraţie: Fie x , y ∈ Imf şi x, y ∈ S astfel ı̂ncăt x = f (x), y =
f (y). Rezultă atunci că:
0 0
x y = f (x)f (y) = f ( xy ),
|{z}
∈S
0 0
ceea ce arată că x y ∈ Imf .
17
1.2.7 Semigrup factor

Definiţia

1.2.28. Fie (S, ·) un semigrup. Definim pe S relaţia binară
ρf astfel:
def
xρf y ⇔ f (x) = f (y).

Propoziţia

1.2.29. Relatia ρf este o relaţie de echivalenţă pe S compat-
ibilă cu operaţia se semigrup, i.e. dacă x1 , x2 , y1 , y2 ∈ S astfel ı̂ncât x1 ρf y1
şi x2 ρf y2 , atunci (x1 x2 ) ρf (y1 y2 ).
Demonstraţie: Din x1 ρf y1 şi x2 ρf y2 , rezultă f (x1 ) = f (y1 ) şi f (x2 ) =

f (y2 ). Obţinem succesiv f (x1 )f (x2 ) = f (y1 )f (y2 ), adică f (x1 x2 ) = f (y1 y2 ),
i.e. (x1 x2 ) ρf (y1 y2 ).

Definiţia

1.2.30. Definim S/ρf := {x̂|x ∈ T }, unde T este un sistem
complet de reprezentanţi.
Pentru x̂, ŷ ∈ S/ρf , fie x
cy := x̂ · ŷ.
Să verificăm ı̂ntâi că definiţia de mai sus este corectă (adică nu depinde
de alegerea reprezentanţilor): fie x̂ = x̂0 şi ŷ = yˆ0 . Atunci xρf x şi yρ
0 0
fy .
0 0
Cum relaţia ρf este compatibilă cu operaţia de semigrup, (xy) ρf x y , i.e.
cy = xˆ0 y 0 .
x

Propoziţia

1.2.31. Mulţimea S/ρf impreună cu legea ” · ” formează un
semigrup.
Demonstraţie: Mai trebuie să verificăm că legea ” · ” este asociativă. Fie
x̂, ŷ, ẑ ∈ S/ρf . Atunci:
\z asoc.inS
(x̂ŷ) ẑ := (c
xy) ẑ := (xy) = x\
(yz) := x̂ (c
y z) :=
:= x̂ (ŷẑ) ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
18
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

1.2.32. Semigrupul (S/ρf , ·) se numeşte semigrupul factor
(cât) relativ la ρf .

Propoziţia

1.2.33. Fie (S/ρf , ·) semigrupul factor relativ la ρf al unui
semigrup S. Atunci:
1. Aplicaţia p : S → S/ρf , p(x) = x̂, ∀x ∈ S este un morfism surjectiv de

semigrupuri.
2. Aplicaţia g : S/ρf → Imf , g(x̂) = f (x), ∀x̂ ∈ S/ρf este un izomorfism

de semigrupuri.
Demonstraţie: Pentru primul punct, surjectivitatea funcţiei p este evi-

dentă. Să mai verificăm că p este morfism de semigrupuri. Pentru x, y ∈ S,
avem:
p(xy) = x
cy = x̂ŷ = p(x)p(y).
Pentru cel dea-l doilea punct, să vedem ı̂ntâi ca definiţia este corectă: fie
0 0
x̂ = x̂0 . Atunci xρf x , adică f (x) = f (x ) i.e. g(x̂) = g(x̂0 ).
Pe de altă parte, din
g(x̂ŷ) := g(c
xy) := f (xy) = f (x)f (y) =: g(x̂)g(ŷ),
rezultă că g este morfism.

De asemenea, pentru a proba injectivitatea lui g, considerăm g(x̂) = g(ŷ).
Avem atunci f (x) = f (y), i.e. xρf y, de unde x̂ = ŷ. Cum surjectivitatea lui
g este evidentă, demonstraţia propoziţiei este ı̂ncheiată.
19

Teorema 0

1.2.34. Orice morfism de semigrupuri f : S → S se poate
descompune canonic sub forma f = i ◦ g ◦ p, ca ı̂n diagrama
f 0
S -
S
6
p i
?
∼
=-
S/ρf g
Imf
0
unde p şi g sunt morfismele din Propoziţia 1.2.33, iar i : Imf → S este
scufundarea (injecţia) canonică.
Demonstraţie: Pentru orice x ∈ S, avem:
(i ◦ g ◦ p) (x) = i (g (p(x))) = i (g(x̂)) = i(f (x)) =

= f (x), ,
de unde teorema.
1.2.8 Elemente speciale ı̂ntr-un semigrup. Monoizi

Elemente simplificabile

Definiţia

1.2.35. Fie (S, ·) un semigrup şi a ∈ S.
• a se numeşte element simplificabil la stânga dacă oricare ar fi x, y ∈ S

din ax = ay, rezultă x = y.
• a se numeşte element simplificabil la dreapta dacă oricare ar fi x, y ∈

S din xa = ya, rezultă x = y.
• a se numeşte element simplificabil dacă este simplificabil la stânga şi

la dreapta.
20
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

1.2.36. Un semigrup ı̂n care orice element este simplificabil
se numeşte semigrup cu simplificare.

Exemple

1.2.37. 1. (N, +) este semigrup cu simplificare.
2. (Z∗ , ·) este semigrup cu simplificare.
3. Pentru o mulţime X, considerăm semigrupul (X X , ◦) şi f ∈ X X .
• f se numeşte simplificabil la stânga dacă oricare ar fi u, v ∈ X X

din f ◦ u = f ◦ v, rezultă u = v.
• f se numeşte simplificabil la dreapta dacă oricare ar fi u, v ∈ X X
din u ◦ f = v ◦ f , rezultă u = v.
• f se numeşte simplificabil dacă este simplificabil la stânga şi la
dreapta.

Propoziţia
1.2.38. Fie semigrupul (X X , ◦) şi f ∈ X X . atunci:

1. f este simplificabil la stânga dacă şi numai dacă funcţia f este injectivă.
2. f este simplificabil la dreapta dacă şi numai dacă funcţia f este sur-
jectivă.
3. f este simplificabil dacă şi numai dacă funcţia f este bijectivă.
Demonstraţie: Demonstraţia fiind relativ simplă, o lasăm ca exerciţiu

cititorului.
Element neutru. Monoizi
21

Definiţia

1.2.39. Fie (S, ·) un semigrup şi e ∈ S.
• e ∈ S se numeşte element neutru la stânga dacă ex = x, pentru orice

x ∈ S.
• e ∈ S se numeşte element neutru la dreapta dacă xe = x, pentru orice

x ∈ S.
• e ∈ S se numeşte element neutru dacă este element neutru la stânga

şi la dreapta.

Definiţia

1.2.40. Fie (S, ·) un semigrup. Spunem că legea ” · ” are
element neutru dacă există e ∈ S, e element neutru (i.e. pentru orice
x ∈ S, avem ex = xe = x).

Observaţia

1.2.41. Atragem atenţia ı̂n definiţia de mai sus asupra ordinii
cuntificatorilor ∃ şi ∀, care nu comută ı̂ntre ei.

Propoziţia

1.2.42. Fie (S, ·) un semigrup. Dacă legea ”·” admite element
neutru, acesta este unic.
Demonstraţie: Fie e1 , e2 două elemente neutre.

Deoarece e1 este element neutru şi e2 ∈ S, rezultă e1 e2 = e2 . Analog,
deoarece e2 este element neutru şi e1 ∈ S, rezultă e1 e2 = e1 , de unde e1 = e2 ,
adică unicitatea elementului neutru ı̂ntr-un semigrup.

Definiţia

1.2.43. Fie (S, ·) un semigrup cu proprietatea că ” · ” are
element neutru e. Atunci (S, ·, e) se numeşte monoid.
22
STRUCTURI ALGEBRICE

Observaţia

1.2.44. 1. În notaţie aditivă, elementul neutru se notează
cu 0 şi se numeşte element nul.
2. În notaţie multiplicativă, elementul neutru se notează cu 1 şi se numeşte
element unitate.

Exemple

1.2.45. 1. (N, +), (Z, +), (Q, +), (R, +) sunt monoizi co-
mutativi, in care elementul neutru este 0.
2. (N, ·), (Z, ·), (Q, ·), (R, ·) sunt de asemenea monoizi comutativi, in care
elementul neutru este 1.
3. (X X , ◦), pentru |X| ≥ 2 este monoid necomutativ, cu 1X element neu-
tru.
4. (Mn (R), ·) este monoid necomutativ, având In drept element neutru.
5. (P(X), ∪) este un monoid comutativ ı̂n care ∅ este elementul neutru.
6. (P(X), ∩) este un monoid comutativ având elementul neutru mulţimea
totală X.
Elemente simetrizabile

Definiţia

1.2.46. Fie (M, ·, e) un monoid şi x ∈ M .
• x ∈ S se numeşte element simetrizabil (inversabil) la stânga dacă

0 0
există x ∈ S astfel ı̂ncât x · x = e.
• x ∈ S se numeşte element simetrizabil (inversabil) la dreapta dacă

0 0
există x ∈ S astfel ı̂ncât x · x = e.
• x ∈ S se numeşte element simetrizabil (inversabil) dacă este simetriz-

0
abil la stânga şi la dreapta, i.e. dacă există x ∈ S astfel ı̂ncât
0 0
x · x = x · x = e.

Notaţia

1.2.47. Notăm U (M ) := {x ∈ M |x = simetrizabil} mulţimea
elementelor simetrizabile ale monoidului M (sau mulţimea unităţilor lui M ,
ı̂n notaţie multiplicativă).
23

Propoziţia

1.2.48. Fie (M, ·, e) un monoid şi x ∈ S. Dacă x este simetriz-
0 0 0
abil, atunci există un unic x ∈ M astfel ı̂ncât x · x = x · x = e (cu alte
cuvinte, simetricul lui x ∈ M , dacă există, este unic determinat de x).
0 0 0 0
Demonstraţie: Fie x1 , x2 două elemente din M astfel ı̂ncât x·x1 = x1 ·x =
0 0
e şi x · x2 = x2 · x = e.
0 0 0 0
Înmulţind
la stânga relaţia x·x 1 = e cu x 2 , obţinem succesiv x 2 · x · x 1 =
0 0 0 0 0 0
x2 , x2 · x ·x1 = x2 , de unde rezultă x1 = x2 , adică unicitatea simetricului
| {z }
e
lui x.

Definiţia
1.2.49. Fie (M, ·, e) un monoid şi x ∈ M un element

0
simetrizabil. x ∈ M se numeşte simetricul lui x relativ la operaţia
monoidală.

Propoziţia

1.2.50. Fie (M, ·, e) un monoid.
0 0
1. Dacă x ∈ M este simetrizabil şi x este simetricul său, atunci şi x este
simetrizabil şi
0 0
x =x
.
2. Dacă x, y ∈ M sunt simetrizabile, atunci x · y este simetrizabil şi
0 0 0
(x · y) = y · x .
(Atenţie la ordinea factorilor ı̂n simetric !)
3. Dacă n ∈ N, n ≥ 2 şi x1 , ..., xn ∈ M sunt simetrizabile, atunci produsul

x1 ...xn este simetrizabil şi
0 0 0
(x1 · ... · xn ) = xn · ... · x1 .
24
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstraţie: 1. Dacă x ∈ M este simetrizabil, atunci, conform Definiţiei

0 0 0
1.2.46 există x ∈ M astfel ı̂ncât x · x = x · x = e. Rezultă ı̂n mod
0
evident, conform aceleiaşi definiţii, că şi x este simetrizabil, simetricul
0 0
său fiind x, i.e. x = x.
0 0
2. Fie x, y ∈ M două elemente simetrizabile şi x respectiv y simetricele
lor. Atunci:
0 0 0 0 0 0
(xy) x y = x yy x = xex = xx =
= e,
0 0 0 0 0
şi analog x y (xy) = e. Deci xy este simetrizabil şi (xy) = y x .
3. Inducţie după n.
1.2.9 Reguli de calcul ı̂ntr-un monoid

Reguli de calcul cu puteri pozitive
Regulile de calcul cu puteri naturale nenule ı̂ntr-un semigrup se extind ı̂ntr-un
monoid la exponenţi numere naturale.

Definiţia

1.2.51. Fie (M, ·, e) un monoid şi x ∈ M . Definim
x0 := e.

Propoziţia
1.2.52 (Reguli de calcul cu puteri pozitive ı̂ntr-un

monoid). Fie (M, ·, e) un monoid. Atunci:
1. Dacă x ∈ M şi m, n ∈ N, avem:
(a) xn · xm = xm+n ;
(b) (xn )m = xmn .
2. Dacă x, y ∈ M permutabile, atunci, pentru orice m, n ∈ N avem:
25
(a) (xy)n = xn y n ;
(b) xn y m = y m xn (i.e. dacă x şi y sunt permutabile, atunci orice
puteri naturale ale lor sunt permutabile).
Demonstraţie: 1. Este suficient să demonstrăm pentru n = 0. Avem:
xm · x0 = xm · e = xm = xm+0 ,
(xm )0 = e = xm·0
2. Analog.
Puterea cu exponent negativ a unui element simetrizabil ı̂ntr-un

monoid
Fie (M, ·, e) un monoid.

Definiţia

1.2.53. Fie x ∈ M un element simetrizabil şi n ∈ N, n > 0.
Definim
0 n 0
x−n := x = (xn )
,
ultima egalitate rezultând dacă aplicăm Propoziţia 1.2.50, punctul 3) pentru
x1 = x2 = ... = xn = x.
Extindem regulile de calcul cu puteri la exponenţi negativi pentru ele-

mentele simetrizabile.

Propoziţia
1.2.54 (Reguli de calcul cu exponenţi negativi pen-

tru elementele simetrizabile ı̂ntr-un monoid). Fie (M, ·, e) un monoid.
Atunci:
1. Dacă x ∈ M este simetrizabil şi m, n ∈ Z, avem:
(a) xn · xm = xm+n ;
(b) (xn )m = xmn .
2. Dacă x, y ∈ M sunt simetrizabile şi permutabile, atunci, pentru orice

m, n ∈ Z avem:
26
STRUCTURI ALGEBRICE
(a) (xy)n = xn y n ;
(b) xn y m = y m xn (i.e. dacă x şi y sunt permutabile, atunci orice
puteri ı̂ntregi ale lor sunt permutabile).
Demonstraţie: Se analizează cazurile m ≥ 0, n < 0 şi m < 0, n < 0,

restul rezultând din aplicarea Propoziţiei 1.2.52.

Definiţia 0
1.2.55. În notaţie aditivă, ı̂n monoidul (M, +, 0) x se

notează −x şi se numeşte opusul lui x.
0
În notaţie multiplicativă, ı̂n monoidul (M, ·, 1) x se notează x−1 şi se
numeşte inversul lui x.

Exemple

1.2.56. 1. În (N, +), 0 este singurul element simetrizabil.
2. În (N, ·), 1 este unicul element simetrizabil.
3. În (Z, +), orice element este simetrizabil.
4. În (Z, ·), elementele simetrizabile sunt 1 şi −1.
5. În (Z, ·), mulţimea elementelor simetrizabile este Q∗ := Q\0.
6. În (X X , ◦), conform Propoziţiei 1.2.38, funţia f ∈ X X este simetriz-

abilă dacă şi numai dacă f este bijecţie (permutare a lui X).

Notaţia

1.2.57. Mulţimea elementelor inversabile din X X se notează

XX.
27
28
Capitolul 2
Cvasigrupuri. Grupuri
Noţiunea de grup, fundamentală ı̂n matematică, a apărut ı̂n lucrările lui

Galois (1811 − 1832), dar fără a avea ı̂nţelesul actual. Noţiunea abstractă de
grup, aşa cum o cunoaştem astăzi, aparţine lui Weber şi a fost dată ı̂n anul
1883.
În acest capitol vom studia: cvasigrupuri, definiţii echivalente ale noţiunii
de grup, exemple, reguli de calcul ı̂n grup, subgrupuri, echivalenţe asociate
unui subgrup, Teorema lui Lagrange, operaţii cu subgrupuri, subgrupul gen-
erat de o submulţime a unui grup, subgrup ciclic, laticea subgrupurilor unui
grup, ordinul unui element ı̂ntr-un grup, centrul unui grup, subgrup (divi-
zor) normal, grupul factor (cât) al unui grup printr-un subgrup normal al
său, morfisme şi izomorfisme de grupuri, nucleul şi imaginea unui morfism
de grupuri, grupul automorfismelor unui grup, subgrupul automorfismelor
interioare, transportul direct şi reciproc al subgrupurilor normale prin mor-
fisme de grupuri, proprietatea de universalitate a grupului factor, teoremele
de izomorfism pentru grupuri şi aplicaţii, grupuri ciclice: caracterizare, sub-
grupurile si grupurile factor ale unui grup ciclic, clase de grupuri.
2.1 Cvasigrupuri

Definiţia

2.1.1. Fie Q o mulţime nevidă. (Q, ·) se numeşte cvasigrup
dacă pentru orice a, b ∈ Q, ecuaţiile de forma ax = b şi ya = b au soluţie
unică ı̂n Q.
29
Dacă Q = {a1 , ..., an }, cvasigrupul Q se numeşte cvasigrup finit, iar tabla

operaţiei pe Q este de forma:
(Q, ·) a1 a2 ... an
a1 a1 · a1 a1 · a2 ... a1 · an
.. .. .. ..
. . . ... .
ai ai · a1 ai · a2 ... ai · an
.. .. .. ..
. . . ... .
an an · a1 an · a2 ... an · an

Observaţia

2.1.2. Pe fiecare linie şi pe fiecare coloană a tabelei din Q se
află elementele a1 , a2 ,...,an eventual permutate.

Definiţia

2.1.3. Tabla unui cvasigrup finit se numeşte pătrat latin.

Exemplul

2.1.4. Fie mulţimea Q = {a, b, c} pe care definim legea · astfel:
(Q, ·) a b c
a a b c
b c a b
c b c a
Să observăm că (Q, ·) este cvasigrup (ecuaţiile de forma ax = b şi ya = b

au soluţie unică ı̂n Q, pentru orice a, b ∈ Q), iar legea ” · ” nu este nici
asociativă, nici comutativă.
2.2 Grupuri
2.2.1 Definiţii echivalente. Exemple. Proprietăţi.
30
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

2.2.1. Fie G o mulţime nevidă şi ” · ” o lege de compoziţie
pe G. (G, ·) se numeşte grup dacă (G, ·) este un monoid ı̂n care toate
elementele sunt simetrizabile.
def
Cu alte cuvinte, (G, ·) este grup ⇔ U (G) = G.

Propoziţia

2.2.2. Fie G o mulţime nevidă şi ” · ” o lege de compoziţie
pe G. Atunci (G, ·) este grup dacă şi numai dacă au loc următoarele trei
condiţii:
1. Legea grupală este asociativă: ∀x, y, z ∈ G, (x · y) · z = x · (y · z);
2. Legea ” · ” admite element neutru: ∃e ∈ G astfel ı̂ncât ∀x ∈ G, x · e =

e · x = x;
0
3. Toate elementele din G sunt simetrizabile: ∀x ∈ G, ∃x ∈ G astfel
0 0
ı̂ncât x · x = x · x = e.
Demonstraţie: Rezultă imediat din Definiţia 2.2.1.

Observaţia

2.2.3. Dacă (M, ·, e) este un monoid şi U (M ) mulţimea el-
ementelor inversabile din M , atunci, conform Propoziţiei 1.2.50, avem că
pentru orice x, y ∈ U (M ), x · y ∈ U (M ), adică U (M ) este ı̂nchisă la operaţia
monoidală.
Evident, ” · ” este lege de compoziţie asociativă pe U (M ), admite element
neutru e ∈ U (M ) şi orice x ∈ U (M ) este simetrizabil faţă de operaţia indusă:
0
pentru orice x ∈ U (M ), x ∈ U (M ).
Rezultă atunci că
(U (M ), ·) este grup.

Definiţia

2.2.4. Grupul (U (M ), ·) se numeşte grupul elementelor in-
versabile ale monoidului M .
31

Exemple

2.2.5. 1. În monoidul (Z, ·), grupul elementelor inversabile
este (U (Z), ·) = ({±1} , ·);
2. În monoidul (Q, ·), grupul elementelor inversabile este (U (Q), ·) =

(Q∗ , ·);

3. În X X , ◦ , grupul elementelor inversabile este U (X X ), ◦ = (S(X), ◦).

Definiţia
2.2.6. Grupul (S(X), ◦) se numeşte grupul simetric pe

mulţimea X.

Definiţia

2.2.7. Fie (M, ·) un grup. Dacă ” · ” este comutativă, G se
numeşte grupul comutativ (abelian).

Propoziţia

2.2.8. Fie G o mulţime nevidă şi ” · ” o lege de compoziţie pe
G. Atunci (G, ·) este grup dacă şi numai dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele
trei condiţii:
1. Legea grupală este asociativă;
2. Legea ”·” admite element neutru la stânga: ∃e ∈ G astfel ı̂ncât ∀x ∈ G,

e · x = x;
0
3. Toate elementele din G sunt simetrizabile la stânga: ∀x ∈ G, ∃x ∈ G
0
astfel ı̂ncât x · x = e.
Demonstraţie: Implicaţia ” ⇒ ” este clară.

Pentru implicaţia ” ⇐ ”, conform Propoziţiei 2.2.2, mai trebuie să verificăm
că e ∈ G este element neutru la dreapta şi că toate elementele din G sunt
simetrizabile şi la dreapta.
0
Vom verifica ı̂ntâi cea de-a doua afirmaţie. Fie x ∈ G şi x ∈ G simetricul
0 0 0
său la stânga, adică x · x = e. Înmulţind relaţia precedentă cu x la
32
STRUCTURI ALGEBRICE
0
0 0 0 0 0
stânga, x · x ·x = x , şi, dacă ı̂nmulţim la dreapta cu x , avem
| {z }
e
0 0 0
0 0 0
x · x = x · x , de unde x · x = e, adică x este simetricul şi la dreapta al
| {z }
e
lui x.
Faptul că e ∈ G este element neutru şi la dreapta rezultă astfel:
0 0

x·e = x· x ·x = x·x ·x=e·x=
= x, ∀x ∈ G, ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia propoziţiei.
2.2.2 Reguli de calcul ı̂ntr-un grup

Reguli de calcul cu puteri cu exponent ı̂ntreg
Regulile de calcul cu puteri cu exponent ı̂ntreg ı̂ntr-un grup sunt aceleaşi ca
la monoid (vezi Propoziţia 1.2.54).
Simplificarea

Propoziţia

2.2.9. Fie (G, ·) un grup. Atunci, pentru orice x, y ∈ G avem:
1. Dacă ax = ay, atunci x = y (simplificarea la stânga).
2. Dacă xa = ya, atunci x = y (simplificarea la dreapta).
Demonstraţie: 1. Fie a, x, y ∈ G astfel ı̂ncât ax = ay. Înmulţind

0
relaţia
0 0 la stânga cu simetricul lui x, x ∈ G, obţinem
precedentă
a a x = a a y, de unde x = y.
| {z } | {z }
e e
2. Analog.
33

Definiţia

2.2.10. Fie (S, ·) un semigrup. S se numeşte semigrup cu
simplificare dacă pentru orice x, y ∈ S, avem:
1. din ax = ay, rezultă x = y (simplificarea la stânga);
2. din xa = ya, rezultă x = y (simplificarea la dreapta).

Observaţia

2.2.11. 1. Conform Definiţiei 2.2.10, Propoziţia 2.2.9 se
poate reformula astfel: ”Orice grup este un semigrup cu simplificare.”
2. Reciproca afirmaţiei precedente nu este, ı̂n general, adevărată. De ex-
emplu, (Z∗ , ·) este un semigrup cu simplificare, care nu este grup.
3. Propunem, ca exerciţiu, cititorului să demonstreze următoarea afirmaţie:
”Orice semigrup finit cu simplificare este grup.”

Propoziţia

2.2.12. Fie (G, ·) un grup. Atunci (G, ·) este cvasigrup.
Demonstraţie: Fie a, b ∈ G. Să arătăm că ecuaţiile ax = b şi ya = b au
soluţie unică ı̂n G.
Să verificăm ı̂ntâi unicitatea soluţiei: presupunem că ecuaţia ax = b are
soluţia x0 ∈ G, i.e. ax0 = b. Dacă ı̂nmulţim la stânga relaţia precedentă cu
0 0
a , obţinem x0 = a b. Aşadar, dacă există, soluţia este unică.
0
Să verificăm că a b este soluţie:
0 0
a a b = aa b = eb = b.
| {z }
e
Pentru cealaltă ecuaţie se procedează analog.

Observaţia

2.2.13. 1. Propoziţia 2.2.12 se poate reformula astfel: ”Orice
grup este cvasigrup.”
2. Reciproca afirmaţiei precedente nu este, ı̂n general, adevărată. De ex-
emplu, cvasigrupul din Exemplul 2.1.4 nu este grup (legea nu este nici
măcar asociativă).
3. Propunem, ca exerciţiu, cititorului să demonstreze următoarea afirmaţie:
”Orice cvasigrup asociativ este grup.”
34
STRUCTURI ALGEBRICE

Exemple

2.2.14 (Exemple de grupuri). 1. Mulţimea numerelor nat-
urale (N, +) nu formează grup.
2. (Z, +), (Q, +), (R, +) sunt grupuri.
3. Mulţimea numerelor naturale (N, ·) nu formează grup, şi nici (Z, ·),
(Q, ·) nu formează grupuri.
4. În schimb (Q∗ , ·), (R∗ , ·) sunt grupuri comutative.
5. Fie X o mulţime şi S(X) = {f : X → X| f=bijecţie }. Atunci (S(X), ◦)

formează grup ı̂n general necomutativ, dacă |X| ≥ 3.

• Dacă X = {a, b}, atunci S(X) = aa bb , ab ab .
• Dacă X = {1, 2, 3}, atunci

S(X) = e := 11 22 33 , τ := 1 2 3 ,α
2 1 3 := 1 2 3
3 2 1 , β := 1 2 3
1 3 2 ,

σ := 12 23 31 , γ := 1 2 3
3 1 2 .

Exerciţiul

2.2.15. Completaţia tabela lui S(X), pentru |X| = {1, 2, 3}.
6. Fie Pn poligonul regulat cu n laturi ı̂n planul R2 . Notez
D2n := {ϕ izometrie a planului| ϕ(Pn ) = Pn }.
Dacă ϕ, ψ ∈ D2n , atunci
(ϕ ◦ ψ) (Pn ) = ϕ (ψ(Pn )) = ϕ (Pn ) = Pn ,
de unde ϕ ◦ ψ ∈ D2n .

Definiţia

2.2.16. Grupul (D2n , ◦) se numeşte grupul diedral de ordin
2n.

Exerciţiul

2.2.17. Arătaţi că grupul diedral D6 este izomorf cu S3 .
35
7. (Mn (R) , ·) este monoid, ı̂n general necomutativ, având elementul neu-
tru In . Notăm mulţimea elementelor inversabile ale acestui monoid cu
GLn (R).

Definiţia

2.2.18. Grupul GLn (R) se numeşte grupul liniar general de
grad n.
2.3 Subgrupuri. Definiţii. Exemple

Definiţia

2.3.1. Fie (G, ·, e) un grup. O submulţime nevidă H a lui G
se numeşte subgrup a lui G dacă:
1. H este parte stabilă a lui G (i.e. H este ı̂nchisă la operaţia grupală);
2. H ı̂mpreună cu operaţia indusă de pe G formează grup (i.e. dacă

operaţia grupală induce pe H o operaţie algebrică ı̂mpreună cu care H
devine grup).

Notaţia

2.3.2. Dacă H este subgrup al grupul G, notăm H ≤ G.
În următoarea teoremă vom caracteriza noţiunea de subgrup.
36
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema

2.3.3 (de caracterizare a subgrupului). Fie (G, ·, e) un
grup şi H ⊆ G o submulţime nevidă a lui G. Atunci următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1. H este subgrup al lui G.
2. (a) ∀x, y ∈ H, xy ∈ H (cu alte cuvinte H este ı̂nchisă la operaţia

grupală);
(b) e ∈ H;
(c) ∀x ∈ H, x0 ∈ H;
3. ∀x, y ∈ H, xy 0 ∈ H.
Demonstraţie: Vom arăta ”1 ⇔ 2” şi ”2 ⇔ 3”.

”1 ⇒ 2” : Prima condiţie (2.a) este ı̂ndeplinită din ipoteză.
Pentru cea de-a doua condiţie, cum (H, ·) ştim că este grup, să notăm
e0 ∈ H elementul neutru său neutru. Au loc următoarele relaţii: e0 · e0 = e0
(ı̂n H) şi e0 · e = e0 (ı̂n G). Atunci e0 · e0 = e0 · e (ı̂n G), de unde, simplificând
cu e0 , obţinem e0 = e ∈ H .
Pentru 2.c, fie x ∈ H. Cum (H, ·) grup, rezultă că există x1 ∈ H astfel
ı̂ncât x · x1 = x1 · x = e (ı̂n H). Deoarece x · x0 = x0 · e = e (ı̂n G), obţinem
x · x1 = x · x0 , de unde x0 = x1 ∈ H.
”2 ⇒ 1” : Din 2.a, H este parte stabilă a lui G. Să arătăm acum că (H, ·)
este grup: legea grupală este ı̂n mod evident asociativă pe H, există e ∈ H
astfel ı̂ncât x · e = e · x = e, ∀x ∈ H şi pentru orice x ∈ H, există x0 ∈ H
astfel ı̂ncât x · x0 = x0 · x = e.
”2 ⇒ 3” : Fie x, y ∈ H. Din 2.c, y 0 ∈ H, iar din 2.a, x · y 0 ∈ H.
”3 ⇒ 2” : Cum H 6= ∅, există un x ∈ H. Aplicând condiţia 3, y = x,
avem x · y 0 = x · x0 = e ∈ H, adică 2.b.
Aplicând acum condiţia 3 pentru x = e şi y = x ∈ H, obţime e · x0 = x0 ∈
H, i.e 2.b.
De asemenea, pentru x, y ∈ H, din 2.c şi, iar din 3 obţinem că x·(y 0 )0 ∈ H,
adică x · y ∈ H, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.

Exemple

2.3.4 (Exemple de subgrupuri). 1. În orice grup (G, ·),
{e} şi G sunt ı̂n mod evident subgrupuri. Ele se numesc subgrupurile
improprii (triviale) ale grupului G.
37

Definiţia

2.3.5. Un grup care are numai subgrupuri improprii se
numeşte grup simplu.

Definiţia

2.3.6. Un subgrup H, H 6= {e} şi H 6= G se numeşte subgrup
propriu.
2. (Z, +) este subgrup ı̂n (Q, +) şi acesta este subgrup ı̂n (R, +)
3. ({1, −1} , ·) este subgrup ı̂n (Q∗ , ·) şi acesta este subgrup ı̂n (R, ·)
4. Subgrupurile grupului aditiv (Z, +).

Propoziţia

2.3.7. Fie grupul aditiv (Z, +) al mulţimii numerelor
ı̂ntregi şi H ⊆ Z o submulţime nevidă a lui Z. Atunci H este subgrup
ı̂n (Z, +) dacă şi numai dacă există n ∈ N astfel ı̂ncât H = nZ , unde
nZ = {nk|k ∈ Z}.
Demonstraţie: ” ⇐ ” Fie n un numaăr natural şi H = nZ. Atunci H

este subgrup ı̂n (Z, +): pentru a = nx şi b = ny ∈ H, avem a − b =
nx − ny = n(x − y) ∈ H.
” ⇒ ” Reciproc, fie H un subgrup ı̂n (Z, +). Să aratăm că există n ∈ N
astfel ı̂ncât H = nZ.
Dacă H = {0}, atunci H = 0Z, adică există n = 0 ∈ N astfel ı̂ncât
H = 0Z. Să presupunem acum că H 6= {0}, i.e. ı̂n H există şi elemente
nenule m. Deoarece dacă m < 0, din m ∈ H şi H subgrup, rezultă că
şi −m ∈ H, cu −m > 0, rezultă că există numere naturale ı̂n H, i.e.
H ∩ N∗ 6= ∅.
Există atunci
n := min {n ∈ H|n ∈ N∗ } ;
ı̂n particular n ∈ N∗ şi n ∈ H.
Să demonstrăm că H = nZ. Incluziunea ” ⊇ ” este imediată: cum
n ∈ H şi H subgrup ı̂n Z, avem nZ ⊆ H. Pentru incluziunea ” ⊆ ”,
să considerăm un y ∈ H. Aplicând Teorema Împărţirii cu rest in Z,
38
STRUCTURI ALGEBRICE
rezultă că există q, r ∈ Z astfel ı̂ncât y = nq + r, cu 0 ≤ r < n. Să

presupunem, prin absurd, că r 6= 0. Atunci r = y − nq; cum y ∈ H,
q ∈ H şi H este subgrup, obţinem că şi r ∈ H, ceea ce contrazice
alegerea lui n ca fiind cel mai mic numar natural cu această proprietate.
Atunci r = 0 şi y = nq ∈ nZ.
5. În grupul S3 al permutărilor

de grad 3, cu notaţiile din Exemplul 2.2.14,
τ 2 = e ,σ 2 = 12 23 31 , σ 3 = e. Este clar atunci că ı̂n S3 , {τ, σ},
{τ, σ, σ 2 } sunt subgrupuri.
6. În grupul (Sn , ◦), cu Sn = {f : {1, 2, ...n} → {1, 2, ...n} |f bijecţie },

H = {f ∈ Sn |f (n) = n} este subgrup al lui Sn .
Într-adevăr, fie f, g ∈ H. Atunci (f ◦ g)(n) = f (g(n)) = f (n) = n,
deci f ◦ g ∈ H. De asemenea, dacă f ∈ H, cum f (n) = n, rezultă că
f −1 (n) = n, deci şi f −1 ∈ H. Cum 1Sn se găseşte ı̂n mod evident ı̂n
H, am verificat că H este subgrup al lui Sn .
2.4 Echivalenţe asociate unui subgrup. Teo-

rema lui Lagrange

Definiţia

2.4.1. Fie (G, ·, e) un grup şi H un subgrup al său. Definim
pe G următoarele relaţii binare:
• echivalenţa (congruenţa) la stânga modulo H: pentru x, y ∈ H,

def.
x ≡s y mod H ⇔ x−1 y ∈ H,
• echivalenţa (congruenţa) la dreapta modulo H: pentru x, y ∈ H,

def.
x ≡d y mod H ⇔ yx−1 ∈ H.

Propoziţia
2.4.2. Relaţiile ≡s mod H şi ≡d mod H sunt relaţii de

echivalenţă pe G.
39
Demonstraţie: Relaţia ” ≡s mod H” este, ı̂n mod evident, reflexivă: pentru

orice x ∈ G, x ≡s x mod H ⇔ x−1 · x ∈ G ⇔ e ∈ G.
Fie acum x, y ∈ G astfel ı̂ncât x ≡s y mod H. Atunci x−1 · y ∈ H; H
fiind subgrup, (x−1 · y)−1 ∈ H, y −1 · x ∈ H, de unde y ≡s x mod H. Deci
relaţia ” ≡s mod H” este reflexivă.
Pentru tranzitivitate, fie x, y, z ∈ G astfel ı̂ncât x ≡s y mod H şi y ≡s z
mod H. Din x−1 ·y ∈ H şi y −1 ·z ∈ H rezultă (x−1 ·y)·(y −1 ·z) = x−1 ·z ∈ H,
i.e. x ≡s z mod H.
Analog se demonstrează că ≡d mod H este relaţie de echivalenţă pe
H.

Notaţia

2.4.3. Notăm cu (G/H)s si (G/H)d mulţimea factor a lui G
modulo congruenţa la stânga, respectiv la dreapta, modulo H (i.e. mulţimea
claselor de echivalenţă relativ la ≡s mod H, respectiv la ≡s mod H).
Deci,
(G/H)s = {[x]s |x ∈ G} ,
unde cu [xs ] am notat clasa de echivalenţă a lui x ∈ G relativ la ≡s mod H
respectiv,
(G/H)d = {[x]d |x ∈ G} ,
unde cu [x]d am notat clasa de echivalenţă a lui x relativ la ≡d mod H.
Pentru x ∈ G, avem:
[x]s := {y ∈ G/x ≡s y mod H} = y ∈ G|x−1 · y ∈ H =

y ∈ G|∃h ∈ H a.ı̂. x−1 · y = h = {y ∈ G|∃h ∈ H a.ı̂. y = xh} =

=
= {x · h|h ∈ H} =: xH,
şi, analog
[x]d = Hx.
Să remarcăm faptul că
xH = yH ⇔ x ≡s y mod H ⇔ x−1 · y ∈ H;
Hx = Hy ⇔ x ≡d y mod H ⇔ y · x−1 ∈ H.
În notaţie aditivă, relaţiile de mai sus se transcriu astfel:
[x]s := x + H şi [x]d := H + x;

x + H = y + H ⇔ −x + y ∈ H şi H +x=H +y ⇔y−x∈H
40
STRUCTURI ALGEBRICE
Fie Ts un sistem complet de reprezentanţi pentru ≡s mod H şi Td un

sistem complet de reprezentanţi pentru ≡d mod H. Atunci:
(G/H)s = {xH|x ∈ Ts } şi

(G/H)d = {xH|x ∈ Td } .
Un caz particular important este acela când grupul G este comutativ.

În acest caz,
x ≡s y mod H ⇔ x−1 · y ∈ H ⇔ y −1 · x ∈ H ⇔
⇔ x ≡d y mod H.
Aşadar, ı̂n acest caz, cele două relaţii de echivalenţă coincid şi notăm
x≡y mod H ⇔ x−1 · y ∈ H ⇔ y · x−1 ∈ H.

Exemple

2.4.4. 1. Fie grupul abelian (Z, +) şi fie H = nZ un subgrup
al său. Atunci:
x≡ymod nZ ⇔ y − x ∈ nZ ⇔ n|y − x ⇔
⇔ x ≡ y mod n.
n o
Avem Z/nZ = 0, 1, ..., n − 1 .
b b [
2. În cazul necomutativ, cele două relaţii de echivalenţă sunt, ı̂n general,
distincte deci şi mulţimile lor factor sunt distincte.
De exemplu, ı̂n G = S3 , cu notaţiile din Exemplul 2.2.14, să considerăm
subgrupul H = {e, τ }.
Clasele de echivalenţă la stânga modulo H sunt:
• eH = τ H = {e, τ } = H;
• αH = σH = {α, σ};
• βH = σ 2 H = {β, σ 2 },
iar clasele de echivalenţă la dreapta modulo H sunt:
• He = Hτ = {e, τ } = H;
• Hα = Hσ 2 = {α, σ 2 } =
6 αH;
• Hβ = Hσ = {β, σ} =
6 βH.
41

Propoziţia

2.4.5. Fie (G, ·) un grup si H un subgrup al său. Atunci:
1. Pentru orice x ∈ H, |xH| = |Hx| = |H|;
2. |(G/H)s | = |(G/H)d |
Demonstraţie: 1. Este uşor de verificat că funcţia ϕ : H → xH, definită
de ϕ(h) = xh este bijectivă, deci cele două mulţimi xH şi H au acelaşi
cardinal. Cealaltă egalitate se obţine analog.
2. Fie acum
ψ : (G/H)s → (G/H)d
ψ(xH) = Hx−1 , ∀x ∈ G.
Să verificăm ı̂ntâi că definiţia lui ψ este corectă, adică că nu depinde
de alegerea reprezentanţilor claselor de echivalenţă. Fie xH = yH, i.e.
x−1 y ∈ H. Trebuie să verificăm că ψ(xH) = ψ(yH), adică Hx−1 =
Hy −1 .
Din şirul de echivalenţe Hx−1 = Hy −1 ⇔ y −1 xH ∈ H ⇔ x−1 y ∈ H,
rezultă buna definire a funcţiei ψ.
Pentru injectivitatea lui ψ, fie ψ(xH) = ψ(yH). Din Hx−1 = Hy −1 ,
obţinem x−1 y ∈ H, de unde xH = yH; pentru surjectivitate, fie Hy ∈
(G/H)d . Cum ψ(y −1 H) = Hy, avem ψ bijectivă, deci |(G/H)s | =
|(G/H)d |.
Se justifică acum următoarea definiţie:

Definiţia
2.4.6. Fie (G, ·) grup si H un subgrup al său. Numărul

|(G/H)s | = |(G/H)d | se numeşte indicele lui H in G şi se notează [G : H].
În cazul ı̂n care |(G/H)s | este finit, spunem că H este indice finit ı̂n G.

Exemple

2.4.7. 1. Fie grupul G = Z şi H = nZ, cu n ∈ N∗ un
subgrup al său.
Pentru n 6= 0, |(G/H)s | = |(G/H)d | = |Z/nZ| = n, deci [Z : nZ] = n.
Dacă n = 0, [Z : (0)] = |Z| = χ0 , deoarece Z/≡ mod (0) = Z/(0) = Z, iar
x ≡ y mod 0 ⇔ 0|y − x ⇔ y = x.
42
STRUCTURI ALGEBRICE
2. În grupul G = S3 , să considerăm subgrupul H = {e, τ }. Din Exemplul

2.4.4, rezultă imediat [G : H] = 3
Se obţine imediat că:

Observaţia

2.4.8. Indicele unui subgrup ı̂ntr-un grup finit este finit.

Teorema

2.4.9 (Lagrange). Fie (G, ·) un grup finit şi H un subgrup
al său. Atunci |G| = |H| · [G : H].

Definiţia

2.4.10. Dacă un grup G are n elemente, spunem că G are
ordinul n si scriem ord G = n.
Când mulţimea G este infinită, spunem că grupul G este infinit.
Demonstraţie:( demonstraţia Teoremei 2.4.9). : Fie i = [G : H]. Atunci

|(G/H)s | = i; fie Ts = {x1 , x2 , ..., xi } ⊆ G un sistem complet de reprezentanţi
pentru clasele de congruenţa la stânga modulo H.
Atunci grupul G se poate scrie sub forma G = x1 H ∪ x2 H ∪ ... ∪ xi H,
cu xk H ∩ xj H = ∅, pentru orice 1 ≤ k 6= j ≤ i. Cum pentru orice x ∈ G,
P i
|xH| = |H|, rezultă că |G| = |xj H| = i · |H| = [G : H] · |H|.
j=1

Corolar

2.4.11. Fie G un grup finit si H un subgrup al său. Atunci
|H|||G|. Cu alte cuvinte, orice subgrup al unui grup finit are ordinul un
divizor al ordinului grupului.
Demonstraţie: Demostraţia rezultă imediat din Teorema 2.4.9 a lui Lan-
grange.

Observaţia

2.4.12. Dacă G este un grup cu |G| = n şi d|n, atunci G nu
are neapărat un subgrup de ordin d.
De exemplu, pentru G = A4 = {σ ∈ S4 |σ = permutare pară }, avem
|G| = 12, dar nu are nici un subgrup cu 6 elemente (verificaţi!).
43
2.5 Operaţii cu subgrupuri

2.5.1 Intersecţia de subgrupuri

Propoziţia

2.5.1. Fie (G, ·, e) un grup.
1. Dacă H1 şi H2 sunt subgrupuri ı̂n G, atunci H1 ∩ H2 este subgrup ı̂n

G (pe scurt, intersecţia a 2 subgrupuri ale lui G este subgrup ı̂n G).
T
2. Fie {Hi |i ∈ I} o familie arbitrară de subgrupuri ale lui G. Atunci Hi
i∈I
este subgrup ı̂n G (intersecţia unei familii arbitrare de subgrupuri ale
lui G este subgrup ı̂n G).
Demonstraţie: 1. Fie H1 şi H2 două subgrupuri ale grupului G. Să verificăm

că H1 ∩ H2 6= ∅ şi că pentru orice x, y ∈ H1 ∩ H2 , xy −1 ∈ H1 ∩ H2 .
Deoarece H1 şi H2 sunt subgrupuri ı̂n G, conform Teoremei 2.3.3, e ∈
H1 şi e ∈ H2 , deci e ∈ H1 ∩ H2 ; prin urmare H1 ∩ H2 6= ∅.
Fie acum x, y ∈ H1 ∩ H2 . Din x, y ∈ H1 şi H1 subgrup ı̂n G, rezultă,
conform Teoremei 2.3.3, xy −1 ∈ H1 şi, analog, xy −1 ∈ H2 . Atunci
xy −1 ∈ H1 ∩ H2 , deci H1 ∩ H2 este subgrup ı̂n G.
2. Analog.

Propoziţia
2.5.2. Fie (G, ·) grup şi H1 , H2 două subgrupuri ale sale.

Atunci H1 ∪H2 este subgrup ı̂n G dacă şi numai dacă H1 ⊆ H2 sau H2 ⊆ H1 .
Demonstraţie: Implicaţia ” ⇐ ” este imediată: dacă H1 ⊆ H2 , atunci H1 ∪

H2 = H2 , subgrup ı̂n G şi analog, dacă H2 ⊆ H1 , H1 ∪ H2 = H1 , subgrup ı̂n
G.
” ⇒ ” Reciproc, să presupunem că subgrupul H1 nu este inclus ı̂n H2 şi
să demonstrăm că H2 ⊆ H1 .
Fie h2 ∈ H2 . Cum H1 nu este inclus in H2 , rezultă există h1 ∈ H1 astfel
ı̂ncât h1 ∈/ H2 . Din h1 ∈ H1 ⊆ H1 ∪ H2 obţinem h1 ∈ H1 ∪ H2 , iar din
h2 ∈ H2 ⊆ H1 ∪ H2 , rezultă h2 ∈ H1 ∪ H2 . Cum H1 ∪ H2 este presupus
subgrup ı̂n G, h1 h−1 −1 −1
2 ∈ H1 ∪ H2 , adică h1 h2 ∈ H1 sau h1 h2 ∈ H2 .
Dacă, prin absurd, h1 h−12 ∈ H2 , cum h2 ∈ H2 si H2 este subgrup ı̂n G,
rezultă că h1 ∈ H2 , contradicţie. Prin urmare h1 h−1 2 ∈ H1 . H1 fiind subgrup
ı̂n G, şi inversul său se va găsi tot ı̂n H1 , i.e. h2 h−1
1 ∈ H1 . Dar h1 ∈ H1 , de
unde h2 ∈ H1 , i.e. H2 ⊆ H1 .
44
STRUCTURI ALGEBRICE
Reţinem: reuniunea a două subgrupuri ale lui G nu este, ı̂n gen-

eral, subgrup ı̂n G.

Propoziţia

2.5.3. Fie (G, ·) grup şi H1 ⊆ H2 ⊆ H3 ... ⊆ Hn ... un lanţ
S
crescător de subgrupuri ı̂n G. Atunci Hm este subgrup ı̂n G.
m≥1
Proof. Analog cu Propoziţia 2.5.2.
2.5.2 Subgrupul generat de o submulţime a unui grup

Definiţia
2.5.4. Fie (G, ·) un grup şi X ⊆ G o submulţime a sa.

Intersecţia tuturor subgrupurilor lui G care conţin mulţimea X se numeşte
subgrupul generat de X.

Notaţia

2.5.5. Notăm cu < X > (sau (X), [X]) subgrupul generat de
X, deci
< X >:= ∩ {H|H subgrup ı̂n G, H ⊇ X}.
Se observă cu uşurinţă următoarele:

Observaţia

2.5.6. 1. Cum G este subgrup ı̂n G şi G ⊆ X,
∩ {H|H subgrup ı̂n G, H ⊇ X} =
6 ∅.
2. < X > este, conform Propoziţiei 2.5.1, un subgrup al lui G.
3. Subgrupul < X > este cel mai mic subgrup (ı̂n sensul incluziunii) al lui
G care conţine X.
Demonstraţie: Fie K un alt subgrup al lui G astfel ı̂ncât X ⊆ K.

Atunci K ∈ {H|H subgrup ı̂n G, H ⊇ X}, deci
K ⊇ ∩ {H|H subgrup ı̂n G, H ⊇ X} =< X > .
45
În continuare, să caracterizăm elementele subgrupului < X >.

Este clar că, dacă X = ∅, atunci
< ∅ > = ∩ {H|H subgrup ı̂n G, H ⊇ ∅} = {H|H subgrup ı̂n G} =
= {e} ,
adică mulţimea vidă generează subgrupul trivial {e}.
În cazul ı̂n care X 6= ∅, caracterizăm subgrupul < X > ı̂n următoarea

Teorema
2.5.7. Fie (G, ·) grup si ∅ 6= X ⊆ G o submulţime a sa.

Atunci
< X >= x1 · x2 · ... · xn |n ∈ N, n ≥ 1, xi ∈ X sau x−1

i ∈ X, pt. i = 1, n .
Cu alte cuvinte, < X > este format din produse finite de elemente din X
sau elemente ale căror inverse sunt ı̂n X.
Demonstraţie: Să notăm X −1 = {x−1 |x ∈ X} şi cu

T := x1 · x2 · ... · xn |n ∈ N, n ≥ 1, xi ∈ X sau x−1

i ∈ X pentru i = 1, n =
x1 · x2 · ... · xn |n ∈ N, n ≥ 1, xi ∈ X ∪ X −1 pentru i = 1, n .

=
Trebuie să demonstrăm că < X >= T
Pentru incluziunea ”⊆”, este suficient să demonstrăm că T este subgrup
G şi T ⊆ X.
Fie x = x1 ·...·xn , cu xi ∈ X ∪X −1 , pentru i = 1, n, n ≥ 1 şi y = y1 ·...·ym ,
cu yj ∈ X ∪ X −1 , pentru j = 1, m, m ≥ 1. Atunci:
xy −1 = x1 · x2 ... · xn · ym
−1
· y2−1 ... · ym
−1
,
| {z } | {z }
xi ∈X∪X −1 jj ∈X∪X −1
de unde xy −1 ∈ T , deci T este subgrup ı̂n G.

Cum este clar că X ⊆ T , obţinem < X >⊆ T .
”⊆”: Reciproc, fie x ∈ T , x de forma x = x1 x2 ...xn , unde n ≥ 1, xi ∈
X ∪ X −1 , pentru i = 1, n. Să arătăm că x ∈< X >.
Dacă xi ∈ X ⊆< X >, evident xi ∈< X >; dacă xi ∈ X −1 , atunci
x−1 −1
i ∈ X ⊆< X >, deci xi ∈< X >. Cum < X > este subgrup, şi inversul
său se va găsi tot ı̂n < X >, i.e xi ∈< X >, pentru orice i = 1, n.
< X > fiind subgrup ı̂n G, este ı̂nchis la ”·”, şi deci x ∈< X >, ceea ce
ı̂ncheie demonstraţia teoremei.
46
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

2.5.8. Fie X este o mulţime finită, X = {x1 , ..., xn }, notăm
< X >=< x1 , ..., xm > .
Dacă X = {x}, atunci
< x >= {xm |x ∈ Z}
se numeşte subgrupul ciclic generat de x.

Definiţia

2.5.9. Fie (G, ·) grup şi X ⊆ G. Dacă G =< X >, atunci
X se numeşe sistem de generatori pentru G.
Dacă G are un sistem finit de generatori, grupul G se numeşte grup finit
generat.

Observaţia

2.5.10. Dacă grupul G este comutativ şi finit generat, cu X =
{x1 , ..., xn } sistem de generatori pentru G, atunci
G=< x1 , ..., xn >= {xα1 1 ...xαnn |α1 , .., αn ∈ Z} ,
sau, ı̂n notaţie aditivă, pentru (G, +),
G=< x1 , ..., xn >= {α1 x1 + ... + αn xn |α1 , .., αn ∈ Z} .

Exemple

2.5.11. 1. Orice grup finit este finit generat.
Demonstraţie: Dacă G este grup finit, atunci G este sistem de genera-

tori finit pentru G.
47
2. (Z, +) este un grup finit generat.
Demonstraţie: Să determinăm sisteme de generatori pentru (Z, +)

având un singur element:
• Dacă X = {1}, atunci < 1 >= {n · 1|n ∈ Z} = Z;
• Dacă X = {−1}, atunci < −1 >= {n · (−1)|n ∈ Z} = Z;
• Dacă X = {0}, atunci < 0 >= {0};
• Dacă X = {a}, cu a ∈ Z\ {0, 1, −1}, atunci < a >= {n · a|n ∈ Z} =
aZ 6= Z.
Prin urmare, reţinem că
Sistemele de generatori ale lui Z formate doar dintr-un

singur element sunt {1} şi {−1}.
Să vedem acum care sunt sistemele de generatori ale lui (Z, +)
având 2 elemente. Fie a, b ∈ Z. Atunci:
< a, b > = {n · a + m · b|m, n ∈ Z} = aZ + bZ
= (a, b)Z = Z ⇔ (a, b) = 1,
unde cu (a, b) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor a şi
b (vezi Exemplul 2.6.2).
Aşadar, reţinem:
Sistemele de generatori cu două elemente pentru Z

sunt de forma {a, b}, cu (a, b) = 1.
De exemplu, < 2, 3 >=< −5, 6 >= Z.
3. Grupul (Q, +) nu este finit generat (i.e nu admite un sistem finit de

generatori).
n o
a1 ak
Demonstraţie: Presupunem prin absurd că există X = b1 , ..., bk ⊆
Q, cu (ai , bi ) = 1, bi ∈ N∗ , pentru orice i = 1, k astfel ı̂ncât < X >= Q.
Atunci, pentru orice q ∈ Q, există m1 , ..., mk ∈ Z astfel ı̂ncât
a1 ak
q = m1 · + ... + mk · .
b1 bk
48
STRUCTURI ALGEBRICE
1
Fie 1+b1 ·b2 ...bn
∈ Q. Există m1 , ..., mk ∈ Z astfel ı̂ncât
1 a1 ak M
= ma · + ... + mk · = ,
1 + b1 ...bk b1 bk b1 ...bk
cu M ∈ Z. Atunci M (1 + b1 ...bk ) = b1 ...bk , de unde 1 + b1 ...bk |b1 ...bk ,

deci b1 ...bk = 0, contradicţie cu b1 , ..., bk ∈ N∗ . Deci (Q, +) nu este grup
finit generat.
Fie (G, ·) grup şi H1 , H2 două subgrupuri ale sale. Cel mai mic subgrup
care conţine H1 şi H2 este
< H1 ∪ H2 > := x1 · ... · xn |n ≥ 1, xi ∈ H1 ∪ H2 sau x−1

i ∈ H1 ∪ H2 , ∀i = 1, n

:= x1 · ... · xn |n ≥ 1, xi ∈ H1 ∪ H2 , ∀i = 1, n .

Observaţia

2.5.12. Să remarcăm că:
1. Dacă grupul G este comutativ, atunci < H1 ∪ H2 >= H1 H2 , unde
H1 H2 = {h1 h2 |h1 ∈ H1 , h2 ∈ H2 } .
Rezultă, ı̂n particular, H1 H2 subgrup ı̂n G.
2. Dacă grupul G este necomutativ, atunci H1 H2 nu este, ı̂n general sub-

grup, ı̂n G (vezi Exemplul 2.5.13).

Exemplul

2.5.13. În grupul (necomutativ) S3 al permutărilor de
grad 3,considerăm subgrupurile H1 = {e, τ } şi H2 = {e, α}, unde τ =
(1, 2) şi α = (1, 3) (verificaţi că H1 şi H2 sunt subgrupuri ı̂n S3 !).
Atunci H1 H2 = {e, α, τ, τ α} nu poate fi subgrup ı̂n S3 : conform Teore-
mei 2.4.9 a lui Lagrange, ar rezulta că 4|6, contracţie.
3.

Propoziţia

2.5.14. Fie (G, ·) grup şi H1 , H2 două subgrupuri ale
sale. Atunci H1 H2 este subgrup ı̂n G dacă şi numai dacă H1 H2 =
H2 H1 .
49
Demonstraţie: Pentru implicaţia ”⇐”, să presupunem că H1 H2 = H2 H1 .

Cum e = e · e ∈ H1 H2 , H1 H2 6= ∅.
Fie acum h1 h2 , k1 k2 două elemente din H1 H2 . Avem:
(h1 h2 )(k1 k2 )−1 = h1 h2 k2−1 k1−1 = h1 g1 g2 =
| {z }
∈H
| 2{z }
∈H2 H1 =H1 H2
= (h1 g1 ) g2 ∈ H1 H2 ,
| {z } |{z}
∈H1 ∈H2
unde g1 g2 = (h2 k2−1 )h−1

1 ∈ H1 H2 , deci H1 H2 este subgrup ı̂n G, conform
Teoremei 2.3.3.
”⇒” Reciproc, fie H1 , H2 două subgrupuri ale lui G astfel ı̂ncât H1 H2
este subgrup ı̂n G, şi fie h1 h2 ∈ H1 H2 . Cum H1 H2 este presupus
subgrup, inversul elementului h1 h2 va fi tot ı̂n H1 H2 , i.e. (h1 h2 )−1 =
h−1 −1
2 h1 = k1 k2 , cu k1 k2 ∈ H1 H2 . Rezultă atunci că h1 h2 = (k1 k2 )
−1
=
k2−1 · k1−1 ∈ H2 H1 , deci H1 H2 ⊆ H2 H1 .
|{z} |{z}
∈H2 ∈H1
Incluziunea ”⊆” se demonstrează analog.
2.6 Laticea subgrupurilor unui grup

Fie (G, ·) grup. Notăm cu L(G) mulţimea tuturor subgrupurilor lui G, i.e.
L(G) = {H|Hsubgrup ı̂n G} .
Este clar că (L(G), ⊆) este o mulţime parţial ordonată.

Propoziţia

2.6.1. (L(G), ⊆) este o latice completă cu prim şi ultim ele-
ment.
Demonstraţie: Fie {Hi |i ∈ I} ⊆ L(G). Atunci
\
inf {Hi |i ∈ I} = Hi ∈ L(G)
i∈I
şi " #
[
sup {Hi |i ∈ I} = Hi ∈ L(G),
i∈I
ceea ce implică (L(G), ) este latice completă ı̂n care {e} este primul element
şi G ultim element.
50
STRUCTURI ALGEBRICE

Exemple

2.6.2. 1. Laticea subgrupurilor grupului (Z, +): Din
Propoziţia 2.3.7, rezultă că laticea subgrupurilor lui Z este
L(Z) = {nZ|n ∈ N} .
Se verifică fără mare dificultate că, dacă mZ, nZ ∈ L(Z), atunci
inf {mZ, nZ} = mZ ∩ nZ = [m, n]Z,
unde cu [m, n] am notat cel mai mic multiplu comun al numerelor m

şi n, şi
sup {mZ, nZ} =< mZ ∪ nZ >= mZ + nZ = (m, n)Z,
unde cu (m, n) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor m

şi n.
2. Laticea subgrupurilor grupului (S3 , ·): Fie grupul permutărilor de

grad 3, S3 şi fie H un subgrup al său.
Din Teorema 2.4.9 a lui Lagrange rezultă |H| divide |S3 | = 3! = 6, deci
|H| ∈ {1, 2, 3, 6, }.
Să analizăm, pe rând, situaţiile posibile. Este clar că dacă |H| = 1,
atunci H = {e}, iar dacă |H| = 4, atunci H = S3 .
În cazul ı̂n care subgrupul H are 2 elemente, atunci este posibilă una din
următoarele situaţii (vezi notaţiile din Exemplul 2.2.14): H1 = {e, τ },
H2 = {e, α}, H3 = {e, β}.
De asemenea, dacă |H| = 3, atunci există un singur subgrup cu 4
elemente, H4 = {e, σ, σ 2 }.
Dacă reprezentăm grafic, laticea subgrupurilor lui S3 arată astfel:
2.7 Subgrup (divizor) normal. Grup factor

(grup cât)
51
Figura 2.1: Laticea subgrupurilor lui S3

Definiţia

2.7.1. Fie G un grup şi H un subgrup al său. H se numeşte
subgrup normal (sau divizor normal) al lui G dacă satisface una din
următoarele contiţii echivalente:
1. ≡s mod H = ≡d mod H.
2. pentru orice x ∈ G, xH = Hx.
3. (G/H)s = (G/H)d .
4. pentru orice x ∈ G, xHx−1 = H.
5. pentru orice x ∈ G, xHx−1 ⊆ H,
unde xHx−1 := {xhx−1 |h ∈ H}.
Demonstraţie: Să demonstrăm echivalenţa afirmaţiilor din Definitia 2.7.1.

”1 ⇔ 2 ⇔ 3” : Afirmaţiile 1, 2 şi 3 sunt trivial echivalente.
”2 ⇒ 4” : Fie x ∈ G. Atunci:
xHx−1 = (xH)x−1 = (Hx)x−1 = H(xx−1 ) = He = H.
”4 ⇒ 5” : Evident.
”5 ⇒ 2” : Fie x ∈ G. Din xHx−1 ⊆ H, ı̂nmulţind la dreapta cu x, rezultă
52
STRUCTURI ALGEBRICE
xH |x−1 −1 −1
{zx} ⊆ Hx, adică xH ⊆ Hx. De asemenea, cum x ∈ G, din x Hx ⊆
e
H, ı̂nmulţind la stânga cu x, rezultă Hx ⊆ xH, adică xH = Hx.

Notaţia

2.7.2. 1. Dacă H este subgrup normal ı̂n G, notăm acest
lucru prin H / G.
2. Pentru un grup (G, ·), notăm cu D(G) mulţimea subgrupurilor sale

normale, i.e.
D(G) = {H|H / G} ⊆ L(G).

Exemple

2.7.3. 1. Dacă (G, ·) este grup, atunci subgrupurile sale im-
proprii sunt normale, deci {e} , G ∈ D(G) (ı̂n particular, D(G) 6= ∅)
Demonstraţie: Avem x {e} x = {e}, pentru orice x ∈ G, deci {e} / G,

şi xG = G = Gx, pentru orice x ∈ G, deci G / G.
2. Dacă G este comutativ, orice subgrup al său este normal, i.e. D(G) =
L(G). În particular, toate subgrupurile lui Z sunt normale.
Demonstraţie: Este clar că xHx−1 = xx−1 H = H, pentru orice H

subgrup al unui grup comutativ G.
3. În grupul (S3 , ◦), cu notaţiile din Exemplul 2.4.4, subgrupul H1 = {e, τ }
generat de transpoziţia (12) nu este normal pentru că, aşa cum am
văzut ı̂n Exemplul 2.4.4, (G/H)s 6= (G/H)d , deci H1 nu este subgrup
normal ı̂n S3 .
Fie acum H2 = {e, σ, σ 2 } subgrupul generat de ciclul (123); atunci:
eH2 = σH2 = σ 2 H2 = H2 ,
e, τ σ, τ σ 2 = {e, α, β} = S3 \H2 ,

τ H2 =
e, ασ, ασ 2 = {e, α, β} = S3 \H2 ,

αH2 =
βH2 = {H2 , S3 \H2 } ,
deci (G/H)s = {H2 , S3 H2 }. Analog, (G/H2 )d = {H2 , S3 H2 }. Prin

urmare, H2 este subgrup normal ı̂n S3 .
4. (Grupul cuaternionilor): Fie Q = {1, i, j, k, −1, −i, −j, −k}. Atunci

grupul Q nu este comutativ şi se arată cu uşurinţă că D(G) = L(G)
(verificaţi!).
53
5.

Propoziţia

2.7.4. Orice subgrup de indice 2 ı̂ntr-un grup G este
normal ı̂n G.
Demonstraţie: Fie G un grup şi H un subgrup al său astfel ı̂ncât [G :

H] = 2. Atunci |(G/H)s | = |(G/H)d | = 2, deci (G/H)s = {H, G − H}
şi (G/H)d = {H, G − H}. Prin urmare, H ∈ D(G).
6. În Sn , mulţimea permutărilor pare An formeaza subgrup de indice 2

(verificaţi! ), deci An ∈ D(Sn ).
7. (Centrul unui grup) Fie G grup şi
Z(G)= {a ∈ G|ax = xa, pentru orice x ∈ G}.
Atunci Z(G) este subgrup (verificaţi!) normal ı̂n G şi se numeşte cen-
trul grupului G.
Demonstraţie: Pentru a justifica normalitatea lui G, fie x ∈ G. Atunci

xZ(G)x−1 = {xax−1 |a ∈ Z(G)}. Să arătăm că xZ(G)x−1 ⊆ Z(G). Fie
ı̂n acest sens y ∈ G şi a ∈ Z(G). Avem:
xax−1 · y = a |xx −1
{z } y = ay, iar
e
−1 −1
y · xax = ya |xx
{z } = ya = ay,
e
decoarece a ∈ Z(G). Prin urmare xax−1 y = yxax−1 , ceea ce arată că

Z(G) ∈ D(G).
Să mai observăm că dacă G este grup comutativ, atunci Z(G) = G.

Exerciţiul

2.7.5. Calculaţi Z(Sn ) şi Z(GLn (R)).
Următoarele două afirmaţii rezultă cu uşurinţă:

Propoziţia

2.7.6. Intersecţia a două subgrupuri normale ale unui grup G
este subgrup normal ı̂n G.
54
STRUCTURI ALGEBRICE

Propoziţia

2.7.7. Dacă H şi K sunt subgrupuri normale ale lui G, atunci
HK := {hk|h ∈ H, k ∈ K}
este subgrup normal ı̂n G.

Corolar

2.7.8. Mulţimea subgrupurilor normale ale grupului G formează
sublatice ı̂n laticea subgrupurilor lui G.
Demonstraţie: Rezultă imediat din Propoziţia 2.6.1 şi din Propoziţiile 2.7.6
şi 2.7.7.
2.8 Grupul factor (cât) al unui grup printr-

un subgrup normal al său
Fie (G, ·) grup şi H un subgrup normal al său. Atunci (G/H)s = (G/H)d .
Fie G/H := (G/H)s = (G/H)d = {xH|x ∈ G} = {Hx|x ∈ G}. Pe această
mulţime introducem o operaţie notată ” · ” şi definită astfel:
(xH) · (yH) := (xy)H,
sau, notând x
b := xH,
b · yb := x
x cy.
Să arătăm că ” · ” astfel definită este operaţie algebrică (i.e. este corect
definită), adică nu depinde de alegerea reprezentanţilor in clasele xH, respec-
tiv yH.
Fie atunci x b = xb0 şi yb = yb0 ∈ G/H. Trebuie verificat că xd 0 · y0.
· y = x[
0 −1 0
Din x b = xb0 , rezultă xH = x H, de unde x x ∈ H. Analog, din yb = yb0 ,
obţinem y −1 y 0 ∈ H. Atunci:
y −1 x −1 0 0 −1 0 −1 −1 0 −1 0
| {zx} y ∈ y Hy = (y| {zHy})y y = H y| {zy} = H,
∈H ∈H ∈H
ceea ce arată că operaţia astfel definită pe G/H este corectă.

Să studiem proprietăţile legii ” · ”:
55
• Asociativitatea:
x · yb) · zb = x
(b [ = x(yz)
cy · zb = (xy)z [ =x b · ycz =
b · (b
= x y · zb)
• Existenţa elementului neutru: există eH = H ∈ G/H astfel ı̂ncât

pentru orice xb ∈ G/H,
eb · x
b = ec
x=x b · eb
b=x
b ∈ G/H este simetrizabil: fie x−1 ∈ G

• Elemente simetrizabile : orice x
simetricul lui x; atunci:
b·x
x d −1 = xx
[ −1 = e
b = eH = H = x
d −1 · x
b.
Din cele de mai sus am obţinut că

Propoziţia

2.8.1. (G/H, ·) este grup.

Definiţia

2.8.2. (G/H, ·) se numeşte grupul factor (cât) al lui G relativ
la subgrupul normal H.

Observaţia

2.8.3. Dacă G este comutativ, el se poate factoriza la orice
subgrup al său şi grupul factor obţinut este de asemenea comutativ pentru
b · yb = x
că, ı̂n mod clar, avem x cy = ycx = yb · x
b.

Exemplul

2.8.4. Fie subgrupul nZ al grupului comutativ (Z, +), cu n ∈ N.
n o
Pentru n ≥ 2, Z/nZ = Zn = 0, 1, ..., n − 1 este grup comutativ cu
b b [
adunarea definită de x
b + yb = x[
+ y, unde xb := x + nZ, pentru orice x ∈ Z.
Acesta se numeşte grupul claselor de resturi modulo n.

Exerciţiul

2.8.5. Întocmiţi tabla adunării pentru: (Z4 , +), (Z6 , +), (Z8 , +)
şi desenaţi laticea subgrupurilor acestor grupuri.
56
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru n = 0, avem 0Z = {0} şi relaţia de congruenţă
x≡y mod 0 ⇔ 0|x − y ⇔ x = y.
Prin urmare, reţinem că
Z\ (0) = Z.
Pentru n = 1, 1Z = Z şi
x≡y mod 1 ⇔ 1|x − y,
de unde
Z/Z = {0} .

Observaţia

2.8.6. Reţinem că, ı̂n general, pentru un grup (G, ·, e), avem:
G/ {e} = {x|x ∈ G} = G,
iar
G/G = {xG|x ∈ G} = {G} = {eG} = {b
e} .
57
58
Capitolul 3
Morfisme şi izomorfisme de

grupuri
3.1 Definiţii. Exemple. Proprietăţi.

Fie (G, ·, e) şi (G0 , ·, e0 ) două grupuri.

Definiţia
3.1.1. O funcţie f : G → G0 se numeşte morfism de grupuri

de la G la G0 dacă ı̂ndeplineşte condiţia
f (x · y) = f (x) · f (y), ∀x, y ∈ G.

Propoziţia
3.1.2. Fie f : G → G0 un morfism de funcţii. Atunci :

1. f (e) = e0 (i.e orice morfism de la G la G0 duce elementul neutru al lui

G ı̂n elementul neutru al lui G0 );
2. f (x−1 ) = (f (x))−1 , ∀x ∈ G (i.e. orice morfism de la G ı̂n G0 duce

simetricul unui element x din G ı̂n simetricul lui f (x) ı̂n G0 );
3. Pentru orice n ≥ 1 şi orice x1 , ..., xn ∈ G, f (x1 · x2 ... · xn ) = f (x1 ) ·

f (x2 )... · f (xn ).
4. Pentru orice x ∈ G şi orice n ∈ Z, f (xn ) = [f (x)]n .
59
5. Dacă g : G → G00 este un alt morfism de grupuri, atunci g ◦f : G → G00

este morfism de grupuri.
Demonstraţie: 1. În definiţia morfismului, luând x = y = e, avem

f (e) = f (e · e) = f (e) · f (e). Dar f (e) = f (e) · e0 , de unde f (e) · f (e) =
f (e) · e0 , i.e. f (e) = e0 .
2. Deoarece e0 = f (e) = f (x · x−1 ) = f (x)f (x−1 ) şi e0 = f (x)[f (x)]−1 ,

rezultă f (x−1 ) = [f (x)]−1 .
4. Dacă n > 0, afirmaţia rezultă din punctul precedent, luând x1 = ... =

xn = x, iar dacă n = 0, rezultă din primul punct al propoziţiei. Pentru
n < 0, i.e. −n > 0, avem:
f (xn ) = f ((x−1 )−n ) = (f (x−1 ))−n = [f (x)−1 ]−n = [f (x)](−1)·(−n) =

= f (x)n .
f g
5. Dacă G → G0 → G00 sunt morfisme de grupuri, atunci pentru orice
x, y ∈ G avem:
f=morf g=morf
(g ◦ f )(xy) = g(f (x · y)) = g(f (x) · f (y)) = g(f (x)) · g(f (y)) =
= (g ◦ f )(x) · (g ◦ f )(y).

Observaţia

3.1.3. În notaţie aditivă, Propoziţia 3.1.2 se rescrie astfel:
1. f (0G ) = 0G0 ;
2. f (−x) = −f (x), ∀x ∈ G
3. f (nx) = n · f (x), ∀x ∈ G şi orice n ∈ Z.

Notaţia

3.1.4. Notăm
Homgr (G, G0 ) := {f : G → G0 | f= morfism de grupuri}.
60
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

3.1.5. Un morfism f : G → G se numeşte endomorfism al
lui G.

Notaţia
3.1.6. Vom nota Endgr (G) := Homgr (G, G0 ).

Observaţia

3.1.7. În continuare, vom scrie End(G) ı̂n loc de Endgr (G)
şi Hom(G, G ) ı̂n loc de Homg r(G, G0 ) şi vom preciza ”gr” când este pericol
0
de confuzii.

Propoziţia

3.1.8. (End(G), ·) este un monoid, in general necomutativ.
Demonstraţie: Din propoziţia precedentă rezultă că ” ◦ ” este lege de

compoziţie pe End(G). Cum ştim că ” ◦ ” este asociativă şi 1G : G → G,
1G (x) = x este ı̂n mod evident morfism de grupuri, rezultă că identitatea lui
G, 1G este element neutru, propoziţia este demonstrată.

Exemple

3.1.9. 1. Să calculăm mulţimea endomorfismelor grupului
(Z, +), End(Z). În acest sens, fie f ∈ End(Z), f : Z → Z, f (x + y) =
f (x) + f (y), ∀x, y ∈ Z.
Conform punctului 4 al Propoziţiei 3.1.2, f (nx) = n · f (x), ∀x ∈ Z, şi
∀n ∈ Z. Luând x = 1, rezultă că f (n) = n · f (1), pentru orice n ∈ Z.
Notăm f (1) = a, cu a ∈ Z şi demonstrăm că:

Propoziţia

3.1.10. Endomorfismele grupului (Z, +) sunt de forma
x 7→ ax, ∀x ∈ Z, unde a ∈ Z, i.e.
End (Z) = {fa : Z → Z|fa (n) = n · a, ∀n ∈ Z, a ∈ Z} .
Demonstraţie: ” ⊆ ” : Am demonstrat că dacă f ∈ End(Z), atunci

f are forma : f (n) = n · f (1) = n · a, ∀n ∈ Z, unde a = f (1) ∈ Z.
61
Pentru incluziunea ” ⊇ ”, fie a ∈ Z şi fa : Z → Z, fa (n) = n·a, ∀n ∈ Z.

Să demostrăm că fa este morfism de grupuri. Avem:
def fa def fa
fa (n + m) = (n + m)a = na + ma = fa (n) + fa (m),
de unde fa ∈ End((Z)).
2. Fie G un grup, H un subgrup normal al său şi G/H = {xH|x ∈ G}

grupul factor al lui G relativ la H.
Funcţia p : G → G/H definită de p(x) := xH, ∀x ∈ G este ı̂n mod
evident un morfism surjectiv de grupuri de la G ı̂n G/H: avem p(xy) =
(xy)H = (xH)(yH) = p(x)p(y), iar surjectivitatea lui p este clară.
Morfismul p definit mai sus se numeşte surjecţia canonică a lui G pe
grupul factor G/H.
3. Fie (G, ·, e) şi (G0 , ·, e0 ) două grupuri. Funcţia Θ : G → G0 , Θ(x) = e0

este morfism de grupuri (se verifică cu mare uşurinţă; verificaţi!) şi se
numeşte morfismul nul (trivial).
4. Fie G un grup. Funcţia f : G → G definită de f (x) = x−1 , ∀x ∈ G este

un endomorfism al lui G dacă şi numai dacă grupul G este comutativ.
Demonstraţie: Funcţia f astfel definită este morfism dacă şi numai

dacă f (xy) = f (x)f (y), pentru orice x, y ∈ G, adică (xy)−1 = x−1 y −1 ,
∀x, y ∈ G, i.e. y −1 x−1 = x−1 y −1 , pentru orice x, y ∈ G.
Înmulţind la stânga şi la dreapta cu x, obţinem că f este morfism dacă
şi numai dacă xy −1 = y −1 x, ∀x, y ∈ G, şi, dacă ı̂nmulţim acum la
stânga şi la dreapta cu y, yx = xy, ∀x, y ∈ G, i.e. grupul G este
comutativ.
5. Fie G un grup. Funcţia f : G → G, f (x) = x2 , ∀x ∈ G este un

endomorfism al lui G dacă şi numai dacă grupul G este comutativ.
Demonstraţie: Analog cu exemplul precedent, f este morfism dacă

şi numai dacă f (xy) = f (x)f (y), ∀x, y ∈ G, i.e.(xy)2 = x2 y 2 , ∀x, y ∈ G,
ceea ce este echivalent cu comutativitatea grupului G.
62
STRUCTURI ALGEBRICE
3.2 Nucleul şi imaginea unui morfism de

grupuri

Definiţia

3.2.1. Fie f : (G, ·, e) → (G, ·, e0 ) un morfism de grupuri.

Mulţimea
ker f := {x ∈ G|f (x) = e0 } := f −1 ({e0 })
se numeşte nucleul lui f . Mulţimea
Imf = {f (x)|x ∈ G} ⊆ G0
se numeşte imaginea lui f .

Exemple

3.2.2. (a) Fie a ∈ Z şi morfismul fa : Z → Z definită
prin fa (n) = na, ∀n ∈ Z. Nucleul lui fa este atunci:
ker fa = {n ∈ Z|fa (n) = 0} = {n ∈ Z|na = 0} =

{0} , dacă a 6= 0
=
Z, dacă a = 0.
Evident, imaginea morfismului fa este Imfa = aZ.

(b) Fie p : G → G/H, p(x) = xH, ∀x ∈ G surjecţia canonică. Atunci
Imp = G/H şi
ker p = {x ∈ G|p(x) = eH} = {x ∈ G|xH = eH} =

= {x ∈ G|x ∈ H} = H.
Reţinem deci nucleul surjecţiei canonice p este:
ker p = H .

Propoziţia

3.2.3. Fie f : G → G0 un morfism de grupuri. Atunci

morfismul f este injectiv dacă şi numai dacă ker f = {e}.
63
Demonstraţie: ”⇒”: Fie x ∈ ker f . Cum f (x) = e = f (e0 ), rezultă,

din injectivitatea lui f , x = e0 , de unde ker f = {e0 }.
”⇐”: Reciproc, fie x, y ∈ G astfel ı̂ncât f (x) = f (y). Din f (x)[f (y)]−1 =
e0 , cum f este morfism, obţinem f (x)f (y −1 ) = e0 , respectiv f (xy −1 ) =
e0 şi xy −1 ∈ ker f . Cum presupusem că ker f = {e}, xy −1 = e, deci
x = y şi injectivitatea lui f este probată.

Exemplul

3.2.4. Din Propozitia 3.2.3 şi Exemplul 3.2.2, rezultă că
endomorfismul fa ∈ End(Z) este injectiv dacă şi numai dacă a 6= 0.

Observaţia
3.2.5. Fie f : G → G0 morfism de grupuri şi x, y ∈ G.

Atunci:
f (x) = f (y) ⇔ f (x)[f (y)]−1 = e0 ⇔ f (xy −1 ) = e0 ⇔ xy −1 ∈ ker f

⇔ x ≡d y mod ker f
3.3 Izomorfisme de grupuri

Definiţia
3.3.1. Morfismul f : G → G0 se numeşte izomorfism dacă

există un morfism g : G0 → G cu proprietăţile f ◦ g = 1G şi g ◦ f = 1G .

Observaţia

3.3.2. Ca funcţie, izomorfismul este ı̂n particular o funcţie
bijectivă.

Propoziţia
3.3.3. Fie f : G → G0 un morfism de grupuri. Atunci f

este izomorfism dacă şi numai dacă funcţia f este bijectivă.
Demonstraţie: ” ⇒ ”: Rezultă din Observaţia 3.3.2.

Reciproc, pentru implicaţia ” ⇐ ”, dacă presupunem că f este funcţie
bijectivă, atunci rezultă că este inversabilă, deci există o funcţie g :
G0 → G astfel ı̂ncât g ◦ f = 1G şi f ◦ g = 1G0 . Trebuie să mai arătăm
că g este un morfism de grupuri.
64
STRUCTURI ALGEBRICE
Fie x0 , y 0 ∈ G0 . Să notăm g(x0 ) = x, x ∈ G, sau echivalent f (x) = x0 şi

g(y 0 ) = y, y ∈ G, sau echivalent f (y) = y 0 . Rezultă atunci că:
not f =morf
g(x0 y 0 ) = g(f (x) · f (y)) = g(f (xy)) = (g ◦ f )(xy) =
not
= xy = g(x0 ) · g(y 0 ),
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia propoziţiei.

Definiţia

3.3.4. Două grupuri G şi G0 se numesc izomorfe dacă există

un izomorfism de la G ı̂n G0 . Notăm G ' G0 .

Propoziţia

3.3.5. Relaţia de izomorfism ı̂ntre două grupuri este o
relaţie de echivalenţă.
Demonstraţie: Cum 1G : G → G este izomorfism de grupuri, G '

G, deci relaţia ”'” este reflexivă. Pentru simetrie, dacă G ' G0 şi
f : G → G0 este un izomorfism de grupuri, atunci din Propoziţia 3.3.3
rezultă că şi f −1 : G0 → G este un izomorfism de grupuri, deci G0 ' G.
f g
Pentru tranzitivitate, dacă G ' G0 şi G0 ' G” rezultă din Propoziţia
g◦f
3.1.2 că G ' G”, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Definiţia

3.3.6. Dat un grup G, clasa de echivalenţa a lui G relativ la
' se numeşte tipul grupului G.

Exerciţiul

3.3.7. (a) Arătaţi ca orice grup cu cel mult 5 elemente
este comutativ.
(b) Arătaţi ca orice grup cu 4 elemente este izomorf cu grupul lui
Klein sau cu grupul claselor de resturi modulo 4 (Z4 , +).
65
(c) Arătaţi ca orice grup cu 6 elemente este izomorf cu S3 sau cu

(Z6 , +).

Definiţia

3.3.8. Fie G un grup. Un izomorfism f : G → G se numeşte
automorfism al lui G.

Notaţia

3.3.9. Notăm cu
Aut(G) = {f : G → G|f automorfism al lui G } .
Compunerea funcţiilor ”◦” induce pe Aut(G) o operaţie algebrică: auto-

morfismele unui grup sunt exact elementele inversabile ale monoidului
endomorfismelor sale, i.e.
Aut(G) = U (End(G)) = {f : G → G|f endomorfism inversabil} ,
deci formează grup cu compunerea funcţiilor. Prin urmare, (Aut(G), ◦)

este grup, ı̂n general necomutativ.

Exemplul

3.3.10. Să calculăm automorfismele grupului Z, Aut(Z).
Pentru ı̂nceput, vom demonstra, folosind Exemplul 3.1.9, că
(End(Z), ◦) ' (Z, ·).
Fie
ϕ : End(Z) → Z,
ϕ(fa ) = a, ∀fa ∈ End(Z).
Cum ϕ(fa ◦fb ) = ϕ(fab ) = ab = ϕ(fa )◦ϕ(fb ), rezultă că f este morfism
de grupuri.
66
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru injectivitatea lui ϕ, fie fa şi fb ∈ End(Z) astfel ı̂ncât ϕ(fa ) =

ϕ(fb ). Atunci a = b deci fa = fb . Cum ϕ este ı̂n mod evident surjectivă,
rezultă că
(End(Z), ◦) ' (Z, ·).
Deoarece ϕ este izomorfism de monoizi, End(Z, ◦) ' (Z, ·), deci
U (End(Z)) ' U ((Z, ·)) ,
adică (Aut(Z), ◦) ' (±1). Aşadar,
Aut(Z) = {1Z , −1Z } ,
unde 1Z : Z → Z, 1Z (n) = n, ∀n ∈ Z.
Acest lucru ı̂l puteam demonstra şi direct, folosind Exemplul 3.2.2 ast-
fel: fie fa ∈ End(Z). Atunci fa este automorfism ⇔ fa este injectivă
şi surjectivă ⇔ a 6= 0 şi Imfa = Z ⇔ a 6= 0 şi aZ = Z. Cum
aZ = Z ⇔ a ∈ {±1}, obţinem fa = bijectivă ⇔ a ∈ {±1}, de unde
Aut(Z) = {f1 , f−1 } = {1Z , −1Z } .
3.4 Ordinul unui element ı̂ntr-un grup

Fie G grup şi x ∈ G. Să ne amintim că notasem grupul ciclic generat
de x cu
< x >= {xn |n ∈ Z} = e, x, x2 , x3 , ..., x−1 , x−2 , ... .

Sunt posibile următoarele cazuri:

Cazul 1: Pentru orice i 6= j, xi 6= xj , adică toate puterile lui x sunt
distincte două câ te două. În acest caz < x > este grup infinit şi
spunem că ordinul lui x este infinit. Notăm ord(x) = ∞.
Un exemplu de asemenea grup este (Z, +), care admite ca generator pe
1 sau −1.
Fie
f : Z → G,
f (n) = xn , ∀n ∈ Z.
Deoarece f (n + m) = xn+m = xn · xm = f (n) · f (m), pentru orice

m, n ∈ Z, rezultă că f este morfism. Nucleul lui f este ker f = {0}
67
pentru că, dacă n ∈ ker f , f (n) = e, xn = e = x0 , de unde rezultă că

n = 0 pentru că toate puterile lui x sunt distincte.
Cum este clar că Imf =< x >, rezultă că restricţia lui f ,
f : Z →< x >, f (n) = f (n), ∀n ∈ Z,
este morfism bijectiv. Prin urmare, reţinem că
ord(x) = ∞ ⇔< x >∼

= (Z, +)
.
Cazul 2: Există i < j, i, j ∈ Z astfel ı̂ncât xi = xj ; ı̂nmulţind cu

x−i , obţinem xj−i = e, cu j − i > 0. Aşadar, există n > 0 astfel ı̂ncât
xn = e.
Dacă m := min {n > 0|xn = e}, atunci
n −1
o
< x >= e, x, x2 , x3 , ..., xm ,
deci grupul ciclic generat de x are m elemente.
Demonstraţie: Incluziunea ”⊇” este evidentă. Reciproc, pentru in-

cluziunea ”⊆”, fie y ∈< x >, y = xk , cu k ∈ Z. Cum m > 0, aplicând
teorema ı̂mpărţirii cu rest, scriem pe k sub forma k = m · q + r, cu
q
0 ≤ r < m. Aşadar, y = xk = (xm ) ·xr = xr . Am obţinut deci y = xr ,
|{z}
n e o
−1
cu 0 ≤ r < m, i.e. y ∈ x , x , ..., xn
0 1
.
În acest caz spunem că ordinul lui x este m.

Fie acum x ∈ G astfel ı̂ncât ord(x) = m şi funcţia
f : Zm → < x >= e, x, x2 , ..., xn−1

f (bi) = xi , ∀bi ∈ Zm
Funçtia f astfel definită este ı̂n mod evident un morfism de grupuri:

j) = xi+j = xi · xj = f (bi) · f (b
f (bi + b j ∈ Zm . Cum este
j), pentru orice bi, b
clar din definiţie că f este funţie surjectivă, iar din |Zm | = | < x > | =
m, rezultă că f este bijecţie. Reţiem deci
ord(x) = m ∈ N∗ ⇔< x >∼

= Zm .
68
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

3.4.1. Un număr natural nenul m astfel ı̂ncât
xm = e şi xk 6= e, ∀k ∈ N, 1 ≤ k ≤ m − 1
se numeşte ordinul elementului x din grupul G.

Exemple

3.4.2. (a) În grupul permutărilor de grad 3, ord(e) = 1,
ord(τ ) = 2, ord(σ) = 3, ord(σ 2 ) = 3, ord(α) = 2, ord(β) = 2.
(b) În (C∗ , ◦), fie z1 = cos 2π
3
+ i sin 2π
3
. Atunci este clar că ord(z1 ) =
3.
√ √
Fie z2 = cos 2π 2 + i sin 2π 2. Să determinăm ord(z2 ).
Să presupunem
√ prin√absurd că ord(z2 ) =√ n. Atunci z2n = 1,
cos 2n 2π + i sin 2n 2π = 1, de unde 2n 2π = 2kπ, cu k ∈ Z.
√ k
Atunci ar rezulta că |{z} 2 = , contradicţie. Aşadar, ord(z2 ) =
n
∈Q
/ |{z}
∈Q
∞.
6. În (C∗ , ◦), fie z = cos nπx + i sin 2πx. Să se arate că ord(x) este finit
dacă şi numai dacă x ∈ Q

Propoziţia

3.4.3. Fie G un grup finit. Atunci orice element al lui G este
de ordin finit, divizor al lui G.
Demonstraţie: Fie x ∈ G. Este evident că ordinul lui x este finit pentru
că, ı̂n caz contrar, G ar avea un subgrup, < x >, infinit. Fie m = ord(x).
Atunci | < x > | = m şi din Teorema 2.4.9 a lui Lagrange rezultă că m||G|.

Propoziţia
3.4.4. Fie G grup, x un element din G şi m ∈ N∗ . Atunci

xm = e şi
ord(x) = m ⇔
∀k ∈ Z astfel ı̂ncât xk = e, rezultă m|k.
69
Demonstraţie:
n o ” ⇒ ”: Să presupunem că ord(x) = m. Atunci < x >=
−1
e, x, ..., xm , xm = e. Fie k ∈ Z astfel ı̂ncât xk = e. Cum m > 0, scriind
xm )q ·xr = xr . Dar k = min {n > 0|xn = e};
k = m·q+r, obţinem e = xk = (|{z}
e
atunci r = 0, deci m|k.
” ⇐ ” : Reciproc, fie 1 ≤ i ≤ m − 1. Dacă presupunem prin absurd că
x = e, rezultă m|i, contradicţie cu i < m. Prin urmare, xi 6= e, pentru orice
i
1 ≤ i ≤ m − 1.

Propoziţia
3.4.5. Fie f : G → G0 un izomorfism de grupuri şi x ∈ G.

Atunci x este de ordin finit ı̂n G dacă şi numai dacă f (x) este de ordin finit
ı̂n G0 şi ord(f (x)) = ord x.
Demonstraţie: ” ⇒ ”: Fie m = ord(x). Atunci xm = e, f (xm ) = f (e),

|{z}
e0
m 0 k k
[f (x)] = e . Fie 0 ≤ k < m. Cum x 6= e, rezultă că f (x ) 6= f (e),
[f (x)]k 6= e0 , ∀0 ≤ k ≤ m − 1. Aşadar, ord(f (x)) = m = ord(x).
” ⇐ ” : Reciproc, dacă ordinul lui f (x) = m, [f (x)]m = e0 = f (e),
f (xm ) = f (e), deci xm = e, deoarece funcţia f este injectivă.
Să presupunem prin absurd că există 0 < k ≤ m − 1 astfel ı̂ncât xk = e.
Atunci [f (x)]k = e0 , contradicţie cu ord(f (x)) = m. Prin urmare, ord(x) =
m.

Propoziţia

3.4.6. Fie (G, ·) un grup şi x ∈ G, cu ord(x) = m. Atunci:
1. xk = e ⇔ m|k.
0
2. xk = xk ⇔ m|k − k 0 .
3. ord(x−1 ) = m.
Demonstraţie: Rezultă din Definiţia 3.4.1 şi din propoziţiile precedente.

Propoziţia

3.4.7. Fie x, y ∈ G , xy = yx, ord(x) = m, ord(y) = n şi
(m, n) = 1 , atunci ord(xy) = mn.
Demonstraţie: Se folosesc Definiţia 3.4.1 şi din propoziţiile precedente.
70
STRUCTURI ALGEBRICE
3.5 Transportul direct şi reciproc al subgrupurilor

normale prin morfisme de grupuri
În această secţiune vom arăta cum se face transportul direct şi invers al
subgrupurilor printr-un morfism de grupuri.

Teorema 3.5.1. Fie f : G → G0 un morfism de grupuri, H un subgrup

al lui G şi H 0 un subgrup al lui G0 . Atunci:
1. f (H) este un subgrup ı̂n G0 . În particular, Imf este subgrup ı̂n G0 .
2. f −1 (H 0 ) este un subgrup ı̂n G. În particular, ker f este subgrup ı̂n G.
3. Dacă H 0 este subgrup normal ı̂n G0 , atunci f −1 (H 0 ) este subgrup nor-

mal ı̂n G. În particular, ker f este subgrup normal ı̂n G.
4. Dacă f este surjectiv şi H este subgrup normal ı̂n G, atunci f (H)
este subgrup normal ı̂n G0 .
Demonstraţie: 1. Fie H un subgrup al grupului G şi

f (H) := {f (x)|x ∈ H} .
Din e0 = f (|{z}
e ) ∈ f (H), rezultă că f (H) 6= ∅. Pentru f (x), f (y) două
∈H
elemente din f (H), f (x) · [f (y)]−1 = f (x) · f (y −1 ) = f (xy −1 ) ∈ f (H)
pentru că, H fiind subgrup ı̂n G, din x ∈ H, y ∈ H rezultă xy −1 ∈ H.
Aşadar, f (H) este subgrup ı̂n G0 .
În particular, deoarece Imf = f (G), avem Imf subgrup ı̂n G0 .
2. Pentru
f −1 (H 0 ) := {x ∈ G|f (x) ∈ H 0 } ,
avem e ∈ f −1 (H 0 ), deci f −1 (H 0 ) 6= ∅. Fie x, y două elemente din
f −1 (H 0 ). Din
f (xy −1 ) = f (x) [f (y)]−1 ∈ H 0 ,
|{z} | {z }
∈H 0 ∈H 0
−1 0
rezultă că f (H ) este subgrup ı̂n G.
În particular, cum ker f := f −1 ({e0 }), rezultă că ker f este subgrup ı̂n
G0 .
71
3. Fie x un element din G. Vom demonstra că x · f −1 (H 0 ) · x−1 ⊆ f −1 (H 0 ).

Fie h ∈ f −1 (H 0 ). Atunci:
H 0 /G0
f (xhx−1 ) = f (x) f (h)[f (x)]−1 ∈ f (x)H 0 [f (x)]−1 = H 0 ,
|{z}
∈H 0
de unde f −1 (H 0 ) este subgrup normal ı̂n G.
Este clar că {e} este subgrup normal ı̂n G0 şi prin urmare ker f :=
f −1 ({e0 }) va fi subgrup normal ı̂n G.
4. Fie f un morfism surjectiv şi H un subgrup normal ı̂n G. Fie y un

element arbitrar din grupul G0 . Trebuie verificat că yf (H)y −1 ⊆ f (H).
Cum morfismul f este surjectiv, există x ∈ G astfel ı̂ncât f (x) = y.
Pentru f (h) ∈ f (H), avem:
yf (h)y −1 = f (x)f (h)[f (x)]−1 = f (x)f (h)f (x−1 ) = f (xhx−1 ).
Cum h ∈ H şi H este normal ı̂n G, xhx−1 ∈ H, deci yf (h)y −1 ∈ f (H),

ceea ce trebuia demonstrat.

Observaţia
3.5.2. Condiţia de surjectivitate asupra lui f ı̂n Teorema 3.5.1,

punctul 4 este esenţială. Acest fapt rezultă imediat dacă analizăm următorul
exemplu: i : S2 → S3 , morfismul incluziune, nu este injectiv şi Im i este
subgrup normal ı̂n S3 .
72
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema 3.5.3 (Teorema de corespondenţă). Fie f : G → G0 un

morfism surjectiv de grupuri.
Atunci există o aplicaţie bijectivă ı̂ntre mulţimea subgrupurilor H ale lui G
care conţin ker f şi laticea subgrupurilor lui G0 definită de:
ϕ : L(G; ker f ) := {H ≤ G|H ⊇ ker f } → L(G0 )

H 7→ ϕ(H) := f (H).
Inversa acestei aplicaţii este dată de:
Ψ : L(G0 ) → L(G; ker f ) := {H ≤ G|H ⊇ ker f }

H 0 7→ ψ(H 0 ) := f −1 (H 0 ).
În plus, restricţia resticţia bijecţiei ϕ la mulţimea subgrupurilor normale ale

lui G care coţin pe ker f , {H / G|H ⊇ ker f } este o bijecţie pe laticea D(G0 )
a subgrupurilor normale ale lui G0 , i.e.
'
{H / G|H ⊇ ker f } → D(G0 ).
Demonstraţie: Fie
ϕ : L(G; ker f ) := {H ≤ G|H ⊇ ker f } → L(G0 )

H 7→ ϕ(H) := f (H), ∀H ∈ L(G; ker f )
Conform primului punct al Teoremei 3.5.1, pentru H ∈ L(G; ker f ),

f (H) ∈ L(G0 ). Pentru a verifica bijectivitatea, ı̂i vom construi inversa. Fie
funcţia
Ψ : L(G0 ) → L(G; ker f )

H 0 7→ ψ(H 0 ) := f −1 (H).
Este clar că, folosind punctul 2 al Teoremei 3.5.1, din H 0 ∈ L(G0 ) rezultă
că f −1 (H 0 ) este subgrup ı̂n G şi cum ı̂n mod evident ker f := f −1 ({e0 }) ⊆
f −1 (H 0 ), f −1 (H 0 ) ∈ L(G; ker f ).
Trebuie să verificăm ı̂n continuare că ψ ◦ ϕ = 1L(G;ker f ) , i.e. (ψ ◦ ϕ)(H) =
H, ∀H ∈ L(G; ker f ) şi că ϕ ◦ ψ = 1L(G0 ) i.e. ϕ ◦ ψ)(H 0 ) = H 0 , ∀H 0 ∈ L(G0 ).
Fie H ∈ L(G0 ; ker f ). Vrem să demonstrăm că f −1 (f (H)) = H.
Incluziunea ” ⊇ ” este imediată. Pentru incluziunea ” ⊆ ”, fie x ∈
−1
f (f (H)). Atunci f (x) ∈ f (H), i.e. f (x) = f (h), cu h ∈ H. Dar f este
73
morfism, deci f (xh−1 ) = e0 şi deci xh−1 ∈ ker f ⊆ H, de unde xh−1 ∈ H,

=
x ∈ Hh h ∈ H H şi prin urmare x ∈ H.
Fie acum H 0 ∈ L(G0 ). Să demonstrăm că f (f −1 (H 0 )) = H 0 .
Incluziunea ” ⊆ ” este imediată. Reciproc, pentru incluziunea ” ⊇ ”, fie
y ∈ H 0 . Vrem să verificăm că y ∈ f (f −1 (H 0 )) sau, echivalent, y = f (x), cu
x ∈ f −1 (H 0 ).
Funcţia f fiind surjectivă, rezultă că există x ∈ G astfel ı̂ncât f (x) = y ∈
H , de unde x ∈ f −1 (H 0 ) şi y ∈ f (f −1 (H 0 )), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia
0
teoremei.
'
Restricţia aplicaţiei ϕ : {H ≤ G|H ⊇ ker f } → L(G) la mulţimea sub-
grupurilor normale ale lui G care comţin ker f induce conform punctului 4 al
Teoremei 3.5.1 (funcţia f este presupusă prin ipoteză surjectivă) o aplicaţie
ϕ : {H / G|H ⊇ ker f } → D(G)
care este o bijecţie (funcţiile ψ, ϕ sunt inverse una celeilalte, deci şi restricţiile
lor sunt inverse una celeilalte).
Să analizăm următorul caz particular important:
Fie G grup, K un subgrup normal al său şi
p : G → G/K
p(x) = xK, ∀x ∈ G
proiecţia canonică.
Conform Teoremei 3.5.1, există o corespondenţa bijectivă ı̂ntre
'
{H ≤ G|H ⊇ ker p = K} → L(G/K)
H 7→ p(H)
şi ı̂ntre
'
{H / G|H ⊇ K} → D(G/K).
Aşadar reţinem că:
Orice subgrup (normal) ı̂n grupul factor G/K este de forma p(H), cu H
subgrup (normal) ı̂n G şi H ⊇ K.
Deoarece pentru proiecţia canonică p avem
p(H) = {p(x)|x ∈ H} = {xK|x ∈ H} =

= H/K,
74
STRUCTURI ALGEBRICE
unde H ⊇ ker p = K, putem concluziona că:
Orice subgrup L ı̂n G/K este de forma H/K, pentru un unic H subgrup ı̂n
G cu proprietatea că H ⊇ K, deci:
L(G/K) = {H/K|H ≤ G, H ⊇ K}.
3.6 Aplicaţie: Subgrupurile grupului (Zn, +)

al claselor de resturi modulo n
Fie n ∈ N, Zn = Z/nZ grupul claselor de resturi modulo n şi p : Z → Z/nZ
surjecţia canonică.
Dacă n = 0, atunci
Z0 = Z/0Z = Z/(0) = Z.
Pentru n = 1,
Z1 = Z/1Z = Z/Z = (0).
Să presupunem ı̂n continuare n ≥ 2. Ştim că orice subgrup al lui Zn =

Z/nZ este de forma p(H) = H/nZ pentru un unic H subgrup ı̂n Z care
conţine nZ.
Cum H este subgrup ı̂n Z, atunci conform Propoziţiei 2.3.7, H este de
forma H = dZ, cu d ∈ N. Pe de altă parte, din H ⊇ nZ, rezultă că dZ ⊇ nZ,
i.e. d|n.
Prin urmare,
Orice subgrup al lui (Zn , +) este de forma dZ/nZ unde d este un divizor
pozitiv al lui n.
Reţinem deci că:
dZ
L(Zn ) = nZ
| cu d ∈ N, d|n .
75

Exemplul

3.6.1 ( Laticea subgrupurilor lui Z12 ). Conform cu relaţia
de mai sus, avem:

dZ
L(Z12 ) = |d ∈ N, d|12 =
12Z

Z 2Z 3Z 4Z 6Z 12Z
= , , , , = (0) ,
b
12Z 12Z 12Z 12Z 12Z 12Z
n o n o
Z 2Z 3Z
unde 12Z = Z12 , 12Z = 0, 2, 4, 6, 8, 10 =: H1 , 12Z = 0, 3, 6, 9 =: H2 ,
b b b b b b b b b b
n o n o
4Z 6Z
12Z
= 0,
b 4,
b 8
b =: H ,
3 12Z = 0, b
b 6 =: H4 .
Laticea subgrupurilor lui Z12 arată atunci astfel:
Figura 3.1: Laticea subgrupurilor lui Z12
Fie p : Z → Z/12Z = Z12 . Atunci ker p = 12Z.

Pentru H subgrup ı̂n Z, H = dZ cu d|12 rezultă
dZ
p(H) = p(dZ) = .
12Z
De exemplu,
3Z n o
p(3Z) = = 0, 3, 6, 9 .
b b b b
12Z
Pentru H subgrup ı̂n Z de forma H = dZ, cu d arbitrar, p(dZ) este
subgrup ı̂n Z/12Z, deci
mZ
p(dZ) = , cu m ∈ N, m|n.
nZ
76
STRUCTURI ALGEBRICE
De exemplu:
n o
p(5Z) = 0, 5, 10, 3, 8, 1, 6, 11, 4, 9, 2 =
b b b b b b b b b b b
Z
= Z12 = .
12Z

Propoziţia

3.6.2. Fie (G, ·) un grup, H un subgrup al lui G, K un subgrup
normal al său şi p : G → G/K proiecţia canonică.
Atunci p(H) = HK K
, unde HK := {hk|h ∈ H, k ∈ K}.
Demonstraţie: Fie p : G → G/K. Atunci ker p = K şi, cum H este

subgrup ı̂n G, conform Teoremei 3.5.1, p(H) va fi subgrup ı̂n G/K. Vom
demonstra că p(H) = HK K
.
Să ı̂ncepem prin a verifica faptul că HK este subgrup ı̂n G. Pentru x,
y două elemente din HK de forma x = h1 k1 şi y = h2 k2 , cu h1 , h2 ∈ H şi
k1 , k2 ∈ K, avem:
xy −1 = h1 k1 k2−1 h−1 = h1 kh−1
2 .
| {z } 2
=k∈K
Dar
h1 kh−1 −1
2 = h1 h2 h2 kk2−1 ∈ HK,
| {z } | {z }
∈H K/G
∈h2 Kh−1
2 = K
rezultă că HK este subgrup ı̂n G.

HK
Cum HK include K ı̂n mod evident, pentru a demonstra că p(H) = K
,
trebuie verificat faptul că p(H) = p(HK). Avem:
p=morf.
p(HK) = {p(hk)|h ∈ H, k ∈ K} = {p(h)p(k)|h ∈ h, k ∈ K} =
k∈K⊆ker p p=morf.
= {p(h)p(e)|h ∈ H} = {p(h)|h ∈ H} =
= p(H),

Observaţia

3.6.3. În cazul ı̂n care folosim notaţia aditivă pentru operaţia
grupală (G, +), dacă H este un subgrup al lui G, K este normal ı̂n G şi
p : G → G/K este proiecţia canonică, Propoziţia 3.6.2 se rescrie sub forma
H +K
p(H) = .
K
77

Exemplul

3.6.4. În grupul Z12 al claselor de resturi modulo 12, pentru
G = (Z, +), K = 12Z şi H = 5Z avem:
5Z+12Z (5,12)Z
• p(5Z) = 12Z
= 12Z
= Z
12Z
= Z12 ;
8Z+12Z (8,12)Z 4Z
• p(8Z) = 12Z
= 12Z
= 12Z
3.7 Proprietatea de universalitate a grupului

factor

Teorema

3.7.1 ( Proprietatea de universalitate a grupului fac-
tor). Fie (G, ·) un grup, H un subgrup normal al său şi p : G → G/H
proiecţia canonică. Pentru orice grup G0 şi orice morfism de grupuri
f : G → G0 cu proprietatea că H ⊆ ker f , există un unic morfism de
grupuri f : G/H → G0 care face comutativă diagrama
p
G - G/H
p
p pp
p
pp f ,
f
p p
?
G0
i.e. f ◦ p = f .
În plus, f este injectiv dacă şi numai dacă ker f = H şi f surjectiv dacă şi
numai dacă f surjectiv.
Demonstraţie: Să presupunem că există f : G/ ker f → G0 un morfism

care face comutativă diagrama, adică f ◦ p = f . Atunci
f (x) = (f ◦ p)(x) = f (p(x)) = f (xH), ∀x ∈ G
de unde rezultă unicitatea pentru f .

Vom demonstra pentru ı̂nceput că f : G/H → G0 dat de
f (xH) = f (x), pentru orice xH ∈ G/H,
78
STRUCTURI ALGEBRICE
este bine definită.

Fie xH = x0 H ∈ G/H. Atunci x−1 x0 ∈ H ⊆ ker f , ceea ce este echivalent
cu faptul că f (x−1 x0 ) = eG0 , i.e. f (x) = f (x0 ), de unde f (xH) = f (x0 H).
De asemenea, din
f (xH · yH) = f (xyH) = f (xy) = f (x) · f (y) = f (xH) · f (yH),
rezultă că f este morfism de grupuri.

Cum f (xH) = f (p(x)) = (f ◦p)(x), pentru orice x ∈ G, avem că f = f ◦p,
i.e. f face diagrama comutativă.
Deoarece nucleul aplicaţiei f este
ker f = xH ∈ G/H|f (xH) = eG0 = {xH ∈ G/H|f (x) = e0G } =

= {xH ∈ G/H|x ∈ ker f } ,
obţinem că f este morfism injectiv dacă şi numai dacă ker f = {eG }, i.e.
dacă şi numai dacă {xH ∈ G/H|x ∈ ker f } = {eG H}, dacă şi numai dacă
ker f = H.
Cum
Imf = f (xH)|x ∈ G = {f (x)|x ∈ G} = f (G) = G0 ,

rezultă că f este bijectiv, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.
3.8 Teoremele de izomorfism pentru grupuri

şi aplicaţii
3.8.1 Teorema fundamentală de izomorfism pentru grupuri
79

Teorema
3.8.1 (Teorema fundamentală de izomorfism pentru

grupuri). Fie f : G → G0 un morfism de grupuri. Atunci există un unic
izomorfism f : G/ ker f → Imf care face comutativă diagrama
p
G - G/ ker f
p pp
p
f p pp ,
p pp f
?
Imf
adică f ◦ p = f , unde p : G → G/ ker f , p(x) = x ker f , pentru orice x ∈ G

este surjecţia canonică.
Demonstraţie: Să facem pentru ı̂nceput urmatoarele două observaţii: deoarece

ker f este subgrup normal ı̂n G, G/ ker f este grup; pe de altă parte, Imf =
f (G) este subgrup ı̂n G0 , deci ı̂n particular Imf este grup.
Existenţa: Să verificăm pentru ı̂nceput că funcţia
f : G/ ker f → Imf
f (x ker f ) = f (x), pentru orice x ∈ G,
este corect definită (adică nu depinde alegerea reprezentanţilor lui x ker f ).

Fie x ker f = y ker f . Atunci x−1 y ∈ ker f , f (x−1 y) = e0 , [f (x)]−1 f (y) =
0
e , de unde f (x) = f (y), i.e. f (x ker f ) = f (y ker f ), pentru orice x, y ∈ G.
(cu e0 am notat elementul neutru din G0 ), deci f este bine definită.
Pentru a verifica că f este morfism de grupuri, să notăm x b := x ker f .
Avem:
def.· def.f f =morf.
x · yb) = f (xd
f (b · y) = f (x · y) = f (x) · f (y) =
def.f
x) · f (b
= f (b b, yb ∈ G/ ker f,
y ), pentru orice x
deci f este morfism de grupuri.

Fie acum x x) = e0 . Din definiţia lui f , rezultă
b ∈ G/ ker f astfel ı̂ncât f (b
că f (x) = e0 , x ∈ ker f , de unde x b = eb, unde e este elementul netru din G,
ceea ce arată injectivitatea lui f .
Pentru surjectivitatea lui f , fie y ∈ Imf . Există atunci x ∈ G astfel ı̂ncât
f (x) = y, iar pentru xb := x ker f ∈ G/ ker f , f (b x) = y, deci morfismul f este
bijectiv.
80
STRUCTURI ALGEBRICE
Unicitatea: Fie g : G/ ker f → Imf un alt morfism de grupuri care

face comutativă diagrama din enunţul teoremei, i.e. g ◦ p = f . Pentru
b ∈ G/ ker f ,
x
x) = f (x) = (g ◦ p)(x) = g(p(x)) = g(b

f (b x),
de unde f = g. Teorema este acum complet demostrată.

Definiţia

3.8.2. Izomorfismul f din Teorema 3.8.1 se numeşte izomor-
fism canonic.
3.8.2 Aplicaţii ale teoremei fundamentale de izomor-

fism pentru grupuri
Caracterizarea grupurilor ciclice

Definiţia
3.8.3. Fie (G, ·) un grup. G se numeşte grup ciclic dacă

există x ∈ G astfel ı̂ncât G =< x >= {xn |n ∈ Z}. Elementul x ∈ G se
numeşte generatorul grupului G.
Fie G un grup ciclic şi x ∈ G un generator al său. Funcţia f : Z → G

n 7→ xn , ∀n ∈ Z este un morfism surjectiv de grupuri: ı̂n mod evident
f (m + n) = xm+n = xm · xn = f (m) + f (n), pentru orice m, n ∈ Z,
iar
Imf = {f (n)|n ∈ Z} = {xn |n ∈ Z} =< x > .
De asemenea, nucleul funcţiei f este
ker f = {n ∈ Z|f (n) = e} = {n ∈ Z|xn = e} .
Dacă f este injectiv, adică ker f = {0} = (0), atunci conform Teoremei
fundamentale de izomorfism 3.8.1, Z/(0) ∼ = G i.e G ∼ = (Z, +).
În acest caz, toate puterile lui x sunt distincte, ord(x) = ∞, iar grupul
G se numeşte ciclic infinit.
81
Dacă f nu este injectiv, ker f 6= {0}. Rezultă atunci că există m nat-
ural şi nenul astfel ı̂ncât ker f = mZ. Conform Teoremei fundamentale de
izomorfism 3.8.1, G este izomorf cu Z/mZ, i.e. G =< x >= {e, x, ..., xm−1 }
sau echivalent ord(x) = m.
Prin urmare reţinem că:
• Dacă G este grup ciclic infinit, atunci G ∼ = (Z, +), adică există un
singur tip de grupuri ciclice infinite (dacă G şi G0 sunt două grupuri
ciclice infinite, atunci G ∼
= G0 ∼
= (Z, +)).
• Dacă G grup ciclic finit cu n elemente, n ≥ 1, atunci G ∼ = (Zn , +)

i.e. există un singur tip de grup ciclic finit cu n elemente şi anume
(Zn , +) (i.e. dacă G şi G0 sunt două grupuri ciclice cu n elemente
atunci G ∼ = G0 ∼= (Zn , +)).

Exemplul

3.8.4. Grupul rădăcinilor de grad n ale unităţii
n o
n 2 n−1
Un := {z ∈ C|z = 1} = 1, , , ..., ,
unde = cos 2π
n
+i sin 2π
n
este ciclic generat de , cu ord() = n, deci (Un , ·) ∼
=
(Zn , +).
Grupul Int(G) al automorfismelor interioare ale unui grup G

Fie G un grup, a ∈ G şi funcţia
ϕa : G → G, ϕa (x) := axa−1 , ∀x ∈ G.
Pentru orice x, y ∈ G,
ϕa (xy) = axya−1 = (axa−1 )(aya−1 ) = ϕa (x)ϕa (y),
deci ϕa este un morfism de grupuri. ϕa este injectiv deoarece:
ker ϕa = {x ∈ G|ϕa (x) = e} = x ∈ G|axa−1 = e = {x ∈ G|ax = a} =

= {e} .
Funcţia ϕa este şi surjectivă: pentru orice y ∈ G, există x = a−1 ya ∈ G

astfel ı̂ncât ϕa (x) = ϕa (a−1 ya) = a(a−1 ya)a−1 = y.
82
STRUCTURI ALGEBRICE
Prin urmare, funcţia ϕa ∈ Aut(G), pentru orice a ∈ G.

Definiţia

3.8.5. Fie G un grup şi a ∈ G. Se numeşte automorfismului
interior determinat de a funcţia ϕa : G → G, ϕa (x) := axa−1 , ∀x ∈ G.

Notaţia

3.8.6. Notăm
Inn(G) = {ϕa |a ∈ G} ⊆ Aut(G).
Funcţia
ϕ : G → Aut(G)
dată de
a 7→ ϕa , pentru orice a ∈ G
este morfism de grupuri: să observăm ı̂ntâi că
ϕab (x) = abx(ab)−1 = a(bxb−1 )a−1 = aϕb (x)a−1 = ϕa (ϕb (x)) =

= (ϕa ◦ ϕb )(x), ∀x ∈ G,
de unde ϕab = ϕa ◦ ϕb , ∀a, b ∈ G.

Imaginea acestui morfism este
Imϕ = {ϕ(a)|a ∈ G} = {ϕa |a ∈ G} =

= Inn(G),
de unde, ı̂n particular, rezultă că mulţimea automorfismelor interioare ale

unui grup formeaza subgrup ı̂n grupul automorfismelor lui G.
Nucleul acestui morfism este
ker ϕ = {a ∈ G|ϕ(a) = 1G } = {a ∈ G|ϕa = 1G )} =

= Z(G)
pentru că ϕa = 1G dacă şi numai dacă ϕa (x) = 1G (x), pentru orice x ∈ G,
de unde axa−1 = x, ∀x ∈ G, i.e. ax = xa, ∀x ∈ G sau, echivalent, a ∈ Z(G)
Din Teorema fundamentală de izomorfism 3.8.1,
G/Z(G) ∼
= Inn(G).
83

Exemple

3.8.7. 1. Demostraţi că dacă grupul automorfismelor unui
grup G este ciclic, atunci G este comutativ.
2. Să se arate că dacă G este comutativ, atunci Inn(G) = {1G }.
3. Daţi exemplu de un automorfism al grupului Z6 al claselor de resturi
modulo 6 care nu este interior.
4. Arătaţi că toate automorfismele grupului permutărilor de grad 3, S3 ,
sunt interioare.
3.8.3 Teorema 1 de izomorfism pentru grupuri

Teorema 3.8.8 (Prima teoremă de izomorfism pentru grupuri).

Fie G grup, H un subgrup şi K un subgrup normal ı̂n G. Atunci:
1. HK este subgrup ı̂n G şi K este subgrup normal ı̂n HK;
2. H ∩ K este subgrup normal ı̂n H;
HK ∼
= H
K H∩K
3. .
Demonstraţie: 1. Conform Propoziţiei 2.5.14, HK este subgrup ı̂n G

dacă şi numai dacă HK = KH. Cum orice hk ∈ HK se poate scrie
sub forma hk = (hkh−1 ) h ∈ KH şi orice kh din KH se poate scrie
| {z }
∈K
−1
kh = h (h kh) ∈ HK, rezultă că HK = KH, deci HK este subgrup
| {z }
∈K
ı̂n G.
De asemenea, deoarece K este normal ı̂n G şi HK este subgrup ı̂n G
rezultă că K este normal ı̂n HK.
2. Deoarece H∩K ⊆ H şi H, K sunt subgrupuri ı̂n G, conform Propoziţiei
2.5.1, H ∩ K este subgrup ı̂n H. Pentru a verifica normalitatea, fie
h ∈ H. Atunci:
h(H ∩ K)h−1 ⊆ hHh−1 ⊆ H şi
h(H ∩ K)h−1 ⊆ hKh−1 ⊆ K,
84
STRUCTURI ALGEBRICE
de unde rezultă că h(H ∩ K)h−1 ⊆ H ∩ K, adică H ∩ K este normal

ı̂n K.
3. Pentru a demonstra izomorfismul din această teoremă, căutăm un mor-

fism surjectiv de grupuri
HK
ϕ:H→
K
având ker f = H ∩ K.
Fie i : H ,→ HK, i(h) = h = h · |{z}
e ∈ HK, ∀h ∈ H incluziunea
∈K
HK
canonică şi p : HK → K
, p(hk) = (hk)K = hK, ∀hk ∈ HK proiecţia
canonică.
Atunci compunerea lor
i p HK
H ,→ HK → ,
K
ϕ := p ◦ i,
HK
ϕ:H→
K
este morfism de grupuri (fiind compunerea a două morfisme) definit
astfel:
ϕ(h) := (p ◦ i)(h) = p(i(h)) = p(he) = p(h) = hK, pentru orice h ∈ H.
Să arătam că ϕ este funcţie surjectivă: pentru (hk)K ∈ HK/K, ϕ(h) =
(hk)K pentru că hK = hkK ⇔ h−1 (hk) ∈ K ⇔ k ∈ K.
Să calculăm acum nucleul acestei funţii:
ker ϕ := {h ∈ H|ϕ(h) = eK} = {h ∈ H|hK = eK} =

= {h ∈ H|k ∈ K} = H ∩ K
Conform Teoremei fundamentale de izomorfism 3.8.1, există şi este unic

H H ∼ HK
un izomorfism f : H∩K → HK
K
, deci H∩K = K .

Exemplul

3.8.9. În (Z, +) considerăm două subgrupuri H = nZ şi K =
mZ. Atunci, conform Teoremei 1 de izomorfism 3.8.8:
mZ + nZ ∼ mZ
= ,
nZ mZ ∩ nZ
85
de unde, conform Exemplului 2.6.2,
(m,n)Z ∼
= mZ
,
nZ [m,n]Z
unde cu (m, n) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor m şi n,
iar cu [m, n] am notat cel mai mic multiplu comun al numerelor m şi n.
3.8.4 Teorema 2 de izomorfism pentru grupuri

Teorema
3.8.10
(A doua teoremă de izomorfism pentru
grupuri). Fie H şi K subgrupuri normale ale grupului G astfel ı̂ncât
H ⊆ K. Atunci:
K G
1. H
este subgrup normal ı̂n H
.
G
2. H
K
∼
= G
.
K
H
Demonstraţie: Facem pentru ı̂nceput urmatoarea observaţie: restricţia

G
surjecţiei canonice p : G → H la K este un morfism surjectiv cu nucleul H.
Din Teorema fundamentală de izomorfism pentru grupuri 3.8.1, rezultă că
K ∼
H =
p(K). Datorită acestui izomorfism, putem identifica K
H
cu p(K).
1. Cum K este subgrup normal ı̂n G şi K ⊇ H, putem aplica Teorema

3.5.3 de corespondenţă şi obţinem că K/H / G/H.
2. Fie
G G
f: →
H K
f (xH) = xK, pentru orice x ∈ G.
Pentru xH = yH, cu x, y ∈ G, rezultă x−1 y ∈ H ⊆ K, deci x−1 y ∈ K,

de unde xK = yK, i.e. f (xH) = f (yH), ceea ce arată că definiţia lui
f este corectă.
86
STRUCTURI ALGEBRICE
De asemenea, pentru orice xH, yH ∈ G/H, f (xH · yH) = f (xyH) =

(xy)K = (xK)(yK) = f (xH)f (yH), deci f este morfism de grupuri.
Morfismul f este ı̂n mod evident surjectiv şi are nucleul
ker f = {xH ∈ G/H|f (xH) = eK} = {xH ∈ G/H|xK = eK} =

= {xH|xK = K} = {xH|x ∈ K} = K/H.
Din Teorema fundamentală de Izomorfism 3.8.1, G/H ∼

= G/K, ceea ce
K/H
ı̂ncheie demonstraţia acestei teoreme.
3.9 Aplicaţii
3.9.1 Grupurile factor ale grupului claselor de resturi
modulo n, (Zn , +)
Fie n ∈ N şi Zn = Z/nZ grupul claselor de resturi modulo n. Am arătat că
subgrupurile lui Zn sunt de forma

dZ
L(Zn ) = | cu d ∈ N, d|n .
nZ
dZ
Pentru un subgrup nZ ∈ L(Zn ), conform Teoremei a doua de izomorfsim
pentru grupuri 3.8.10, avem:
Z
Zn ∼ nZ ∼ Z ∼
dZ = dZ =
dZ
= Zd
nZ nZ
Grupurile factor ale lui (Zn , +) sunt izomorfe cu Zd , pentru orice

d ∈ N, d|n.
dZ
Indicele unui subgrup nZ
∈ L(Zn ) al lui Zn ı̂n Zn este

dZ Z/nZ
= |Z/dZ| = d.
Zn : =
nZ dZ/nZ
87
3.9.2 Subgrupurile şi grupurile factor ale unui grup

ciclic
Fie G un grup ciclic.
Cazul 1: Dacă G este grup ciclic infinit, atunci G ∼
= (Z, +).
Cum subgrupurile lui (Z, +) sunt de forma H = nZ, cu n ≥ 0, rezultă că
subgrupurile lui G sunt ciclice.
Grupurile factor ale lui G, fiind izomorfe cu grupurile factor ale lui Z
(G/H ∼= Z/nZ ∼ = Zn ) sunt de asemenea ciclice.
Concluzionând,
Grupurile factor ale grupurilor ciclice infinite sunt de asemenea

ciclice şi subgrupurile grupurilor ciclice infinite sunt ciclice.
Cazul 2: Dacă G este ciclic finit de ordin n, i.e. G ∼ = (Zn , +) cu n ≥ 2,

dZ
deoarece grupurile lui (Zn , +) sunt de forma nZ cu d ∈ N, d|n, deci ciclice,
subgrupurile lui G sunt, de asemenea, ciclice.
Grupurile factor ale lui (Zn , +) sunt de forma dZ/nZ Zn ∼
= Zd , pentru orice
d ∈ N, d|n rezultă, ı̂n particular, că grupurile factor ale unui grup ciclic finit
sunt, de asemenea, ciclice.
Concluzionı̂nd,
Subgrupurile şi grupurile factor ale unui grup ciclic sunt grupuri
ciclice.
88
Capitolul 4
Clase de grupuri
4.1 Grupuri de permutări

Fie X o mulţime. Notez
S(X) = {f : X → X| f bijecţie } .
Fie Sn = S({1, ..., n}) grupul simetric pe mulţimea {1, ..., n}, adică
Sn = {σ : {1, ..., n} → {1, ..., n} |σ bijecţie } =

= {σ : {1, ..., n} → {1, ..., n} |σ permutare a mulţimii {1, ..., n}} .
1 2 3 ... n

Dacă σ ∈ Sn , notez σ = σ(1) σ(2) σ(3) ... σ(n) şi e := 11 22 33 ... n
... n per-
mutarea identică.
Este clar atunci că (Sn , ◦) formeaza grup, necomutativ pentru n ≥ 2, care
se numeşte grupul permutărilor de grad n.

Definiţia

4.1.1. Se numeşte grup de permutări orice sugrup al grupului
Sn .
Definiţia 4.1.1 dată mai sus poate fi motivată ı̂n mai multe feluri: o
motivaţie este dată de următoarea propoziţie:

Propoziţia

4.1.2. Dacă mulţimile M şi N sunt cardinal echivalente, atunci
grupurile lor de simetrie sunt izomorfe.
89
Demonstraţie: Fie M şi N două mulţimi astfel ı̂ncât |M | = |N | şi f :

M → N o funcţie bijectivă.
Fie ϕ : S(M ) → S(N ) funcţia obţinută din compunerea următoarelor
funcţii:
f
M '
- N
6 6
u f ◦u◦f −1
M −1 N
f
i.e. ϕ(u) = f ◦ u ◦ f −1 , pentru orice u ∈ S(M ).

Pentru u, v ∈ S(M ), ϕ(u◦v) = f ◦u◦v ◦f −1 = (f ◦u◦f −1 )◦(f ◦v ◦f −1 ) =
ϕ(u) ◦ ϕ(v), deci ϕ este morfism de grupuri.
Pentru a demonstra acum că ϕ este bijecţie, ı̂i vom construi inversa. Fie
ψ : S(N ) → S(M ) funcţia obţinută prin compunerea
f
M '
- N
f −1 ◦w◦f ' ' w

? ?
M −1 N
f
i.e. ψ(w) = f −1 ◦ w ◦ f , pentru orice w ∈ S(N ).

Vom arăta că ϕ ◦ ψ = 1S(N ) , adică (ϕ ◦ ψ)(w) = w, pentru orice w ∈ S(N )
şi ψ ◦ ϕ = 1S(M ) , adică (ψ ◦ ϕ)(u) = u, pentru orice u ∈ S(M ).
Fie w ∈ S(N ). Atunci:
ϕ(ψ(w)) = ϕ(f −1 ◦ w ◦ f ) = f ◦ (f −1 ◦ w ◦ f ) ◦ f −1 =
= (f ◦ f −1 ) ◦ w ◦ (f ◦ f −1 ) = w,
şi analog cealaltă. Rezultă deci că ϕ este izomorfism de grupuri, i.e. S(M ) '
S(N ).

Corolar

4.1.3. Dacă M este o mulţime finită cu n elemente, n ≥ 1,
atunci: S(M ) ' Sn .
Demonstraţie: Rezultă imediat din Propoziţia 4.1.2, dacă ţinem cont de

faptul că |M | = |{1, 2, ..., n}|, de unde S(M ) ' Sn .
90
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema

4.1.4 (Cayley). Orice grup finit este izomorf cu un sugrup
al unui grup de permutări.
Demonstraţie: Fie G un grup finit cu n elemente. Trebuie să demonstrăm

atunci că G este izomorf cu un subgrup al lui Sn . De fapt, vom arăta că G
este izomorf cu un subgrup al grupului S(G) al permutărilor lui G.
Fie a ∈ G şi
fa : G → G
fa (x) = ax, pentru orice x ∈ G.
Cum (G, ·) este grup, pentru orice b ∈ G ecuaţia ax = b echivalentă cu
fa (x) = b are soluţie unică, deci fa este bijecţie, i.e. fa ∈ S(G).
Fie funcţia
ϕ : G → S(G)
ϕ(a) = fa , pentru orice a ∈ G.
Să arătăm că ϕ este morfism injectiv de grupuri.
Cum pentru orice x ∈ G avem
fab (x) = (ab)x = a(bx) = afb (x) = fa (fb (x)) = (fa ◦ fb )(x),
rezultă fab = fa ◦ fb , de unde ϕ(ab) = fab = fa ◦ fb = ϕ(a) · ϕ(b), deci ϕ este
morfism de grupuri.
Nucleul său este
ker ϕ = {a ∈ G|ϕ(a) = 1G } = {a ∈ G|fa (x) = x, ∀x ∈ G} =
= {a ∈ G|ax = x, ∀x ∈ G} = {e} ,
deci ϕ este un morfism injectiv de grupuri.
Conform Teoremei fundamentale de izomorfsim pentru grupuri, G '
ϕ(G); dar ϕ(G) este subgrup ı̂n S(G). Rezultă atunci că G este izomorf
cu un subgrup al lui S(G).
Pe de altă parte, din Corolarul 4.1.3, S(G) ' Sn , deci G este izomorf cu
un subgrup al lui Sn .

Exemple

4.1.5. 1. Să vedem cum se aplică teorema lui Cayley pentru
n o
a obţine un izomorfism de grupuri de la Z4 = b 0, ..., b
3 ı̂ntr-un subgrup
al grupului de permutări de grad 4.
91
Fie
ϕ : Z4 → S(Z4 ) ' S4 ,
ϕ(ba) = fba ,
unde
fba : Z4 → Z4 ,
fba = b
a+x b ∈ Z4 .
b, pentru orice x
0b1b
2b3

Pentru b
a=b
0, funcţia fb0 este definită de fb0 = b
0b
b 1b
2b3
, deci

fb0 7→ e := 11 22 33 44 .
Analog, obţinem:
0 1 2 3
1 2 3 4

fb1 = b
1
b
b
2
b
b
3
b
b
0
b 7→ σ1 = 2 3 4 1 ,
0 1 2 3
1 2 3 4

f2 = b
2
b
b
3
b
b
0
b
b
1
b 7→ σ2 = 3 4 1 2 ,
0 1 2 3
1 2 3 4

f3 = b
3
b
b
0
b
b
1
b
b
2
b 7→ σ3 = 4 1 2 3 .
Deci, conform Teoremei 4.1.4 a lui Cayley, (Z4 , +) ' H := {e, σ1 , σ2 , σ3 } ≤

S4 .
2. Grupul lui Klein: Fie K := {e, a, b, c} grupul definit prin
(K, ·) e a b c
e e a b c
a a e c b
b b c e a
c c b a e
Fie funcţia
ϕ : (K, ·) → S(K) ' S4 ,

ϕ(x) = fx , pentru orice x ∈ K,
unde, pentru un x fixat, funcţia fx este definită de
fx : K → K,
fx (y) = x · y, pentru orice y ∈ K.
92
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru x = e, funcţiei ϕ(x) ı̂i punem ı̂n corespondenţă permutarea

ϕ(x) = fe := ee aa bb cc 7→ e := 11 22 33 44 .
Analog,
e a b c
1 2 3 4

ϕ(a) = fa := a e c b 7→ σ1 := 2 1 4 3 = (12)(34),
e a b c
1 2 3 4

ϕ(b) = fb := b c e a 7 → σ2 := 3 4 1 2 = (13)(24),
e a b c
1 2 3 4

ϕ(c) = fc := c b a e 7 → σ3 := 4 3 2 1 = (14)(23).
Deci, conform Teoremei lui Cayley,
(K, ·) ' H := {e, (12)(34), (13)(24), (14)(23)} ≤ S4 .
4.2 Grupul permutărilor de grad n, Sn

4.2.1 Definiţii. Proprietăţi

Notaţia 1 2 3 ... n

4.2.1. Pentru σ ∈ Sn , notuam
σ= σ(1) σ(2) σ(3) ... σ(n) şi cu
1 2 3 ... n

e := 1 2 3 ... n permutarea identică.
Fie S n−1 := {σ ∈ Sn |σ(n) = n}. Atunci S n−1 este subgrup ı̂n Sn (verificaţi!).
Pentru σ ∈ S n−1 , resticţia lui σ la {1, 2, ..., n − 1}, σ|{1,2,...,n−1} : {1, 2, ..., n − 1} →
{1, 2, ..., n − 1} este bijecţie, deci S n−1 ' Sn−1 de unde

S n−1 = |Sn−1 | .

Să determinăm indicele subgrupului S n−1 ı̂n Sn , [Sn : S n−1 ] = | σS n −1 |σ ∈ Sn |.
Pentru σ, τ ∈ Sn avem
σS n−1 = τ S n −1 ⇔ σ −1 τ ∈ S n−1 ⇔ σ −1 τ ∈ S n−1 ⇔ (σ −1 τ )(n) = n ⇔
⇔ σ −1 (τ (n)) = n ⇔ τ (n) = σ(n).

Prin urmare, [Sn : S n−1 ] = | σS n−1 |σ ∈ Sn | = n, de unde rezultă că
n = [Sn : S n−1 ] = |S|Sn | | = |S|Sn−1
n|
|
, deci |Sn | = n|Sn−1 |.
n−1
Inductiv, obţinem |Sn | = n!.

Definiţia

4.2.2. Fie σ ∈ Sn . σ se numeşte transpoţia lui i cu j şi
se notează σ = (ij) dacă σ = 11 22 ... i ... j ... n

... i ... j ... n , sau echivalent, σ(i) = j,
σ(j) = i, σ(k) = k, pentru orice k 6= i, j.
93

Definiţia
4.2.3. Permutarea σ ∈ Sn se numeşte permutare ci-

clică sau ciclu de indici i1 , i2 , ...ik (de lungime k) dacă σ(i1 ) = i2 ,
σ(i2 ) = i3 ,....,σ(ir−1 ) = ir , σ(ir ) = i1 şi σ(k) = k, pentru orice k ∈
{1, 2, ..., n} \ {i1 , ..., ik }.

Notaţia

4.2.4. Ciclul de indici i1 , i2 , ...ik se mai poate scrie sub ori-
care din formele σ = (i1 , ..., ik ) = (ik , i1 , ..., ik−1 ) = (ik−1 , ik , i1 , ..., ik−2 ) =
(i2 , i3 , ..., ik , i1 ).
Prin urmare, un ciclu de lungime k se poate scrie in k moduri.

Exemplul
4.2.5. În S5 , ciclul σ = (1423) reprezintă permutarea σ =

1 2 3 4 5

(1423) = 4 3 1 2 5 .

Observaţia

4.2.6. 1. În Sn sunt Cnk · k!k = Cnk ·(k −1)! cicluri de lungime
k.
2. În Sn sunt Cn2 traspoziţii (am ţinut cont de faptul că o traspoziţie este,
de fapt, un ciclu de lungime 2).

Definiţia
4.2.7. Se numeşte inversiune a permutării σ ∈ Sn orice

pereche de indici (ij) cu i < j şi σ(i) > σ(j).

Notaţia

4.2.8. Notăm cu m(σ) numărul total de inversiuni din per-
mutarea σ ∈ Sn .

Exemplul 1 2 3 4 5

4.2.9. Pentru pemutarea σ = 4 3 1 2 5 numărul de inversiuni
este m(σ) = 2 + 2 + 1.
94
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

4.2.10. O permutare care are un număr par de inversiuni se
numeşte permutare pară.

Definiţia

4.2.11. O permutare care are un număr impar de inversiuni
se numeşte permutare impară.

Definiţia

4.2.12. Aplicaţia
: Sn → {±1} ,
(σ) = (−1)m(σ) , pentru orice σ ∈ Sn
se numeşte signatura permutării σ.

Propoziţia
4.2.13. este un morfism de grupuri, i.e. (στ ) = (σ)(τ ),

pentru orice σ, τ ∈ Sn .
Demonstraţie: Se foloseşte următorul rezultat, cunoscut din liceu:

Lema Q σ(j)−σ(i)

4.2.14. Fie σ ∈ Sn . Atunci (σ) = j−i
.
1≤i<j≤n
Revenind la demonstraţia propoziţiei, avem

Y (σ ◦ τ )(j) − (σ ◦ τ )(i) Y σ(τ (j)) − σ(τ (i)) σ(j) − σ(i)
(σ ◦ τ ) = = · =
1≤i<j≤n
j − i 1≤i<j≤n
j − i j − i
Y σ(τ (j)) − σ(τ (i)) Y τ (j) − τ (i)
= · .
1≤i<j≤n
τ (j) − τ (i) 1≤i<j≤n
j−i
Q σ(τ (j))−σ(τ (i))
Se poate arăta, fără mare dificultate, că : τ (j)−τ (i)
este egal
1≤i<j≤n
cu signatura permutării σ. Deci, (στ ) = (σ) · (τ ).
95
Revenind la morfismul , este clar că acesta este surjectiv şi are nucleul
ker = {σ ∈ Sn |(σ) = 1} = {σ ∈ Sn |m(σ) = număr par} =

= {σ ∈ Sn |σ = permutare pară} ,
care este subgrup normal ı̂n Sn .

Definiţia

4.2.15. Subgrupul permutărilor pare din Sn
An := {σ ∈ Sn |σ = permutare pară }
se numeşte grupul altern de grad n.
Din Teorema Fundamentală de izomorfism rezultă că ASnn ' ({±1} , ·),
deci | ASnn | = 2, iar [Sn : An ] = 2. Conform Teoremei lui Lagrange, |An | = n!2 .

Propoziţia

4.2.16. Fie (ij) ∈ Sn cu i < j o transpoziţie din Sn . Atunci
(σ) = −1. Cu alte cuvinte, orice traspoziţie este impară.
Demonstraţie: Fie k ∈ {1, 2, ..., n}. Dacă k < i atunci, deoarece σ(k) = k
şi σ(i) = j, rezultă σ(k) < σ(i) şi deci perechea (k, i) nu este o inversiune a
lui k. Analog, dacă j < k rezultă că perechea (j, k) nu este o inversiune a
permutării σ.
Presupunem acum că i < k < j. Cum σ(i) = j şi σ(k) = k, atunci
σ(k) = σ(i) şi deci perechea (i, k) este o inversiune a permutării σ. Analog,
cum σ(j) = i, atunci σ(j) < σ(k) şi deci perechea (k, j) este o inversiune
a lui σ. Deci toate perechile (i, k), (k, j) la care se mai adaugă şi perechea
(i, j) sunt toate inversiunile permutării σ. În concluzie, numărul total de
inversiuni ale lui σ este
m(σ) = 2(j − i + 1) + 1 = 2(j − i) + 1.
Cum m(σ) este un număr impar, atunci (σ) = −1.

Propoziţia
4.2.17. Fie σ = (i1 , i2 , ..., ir ) ∈ Sn un ciclu de lungime r.

Atunci ord(σ) = r. Cu alte cuvinte, ordinul unui ciclu este lungimea ciclului.
96
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstraţie: Deoarece σ = (I1 , ..., ir ) avem i2 = σ(i1 ), i3 = σ(i2 ) =

σ 2 (i1 ),...,ir = σ(ir−1 ) = σ r−1 (i1 ) şi i1 = σ(ir ) = σ r (i1 ).
De asemenea, deoarece ciclul σ se poate scrie σ = (i1 , i2 , ..., ir ) = (i2 , i3 , ..., ir , i1 ) =
(i3 , i4 , ..., ir , i1 , i2 ) = .... = (ir , i1 , i2 , ..., ir−1 ), folosind relaţia precedentă rezultă
σ r (ik ) = ik , pentru orice 1 ≤ k ≤ r.
Cum σ r (h) = h, pentru orice h ∈ {1, 2, ..., n} \ {i1 , ..., ir } rezultă că σ r =
−1
e. Deoarece σ r−i (i1 ) = ir−i+1 6= i1 avem σ r 6= e, pentru orice 1 ≤ i ≤ r − 1,
am demostrat că ord(σ) = r.

Definiţia

4.2.18. Două cicluri σ = (i1 , .., ir ) şi τ = (j1 , ..., js ) ∈ Sn se
numesc disjuncte dacă {i1 , ..., ir } ∩ {j1 , ..., js } = ∅.

Propoziţia

4.2.19. Fie σ, τ ∈ Sn două cicluri disjuncte. Atunci στ = τ σ.
Demonstraţie: Fie σ = (i1 , ..., ir ), τ = (j1 , ..., js ) ∈ Sn astfel ı̂ncât {i1 , ..., ir }∩
{j1 , ..., js } = ∅.
Fie h ∈ {1, ..., n} \({i1 , ..., ir } ∪ {j1 , .., js }). Atunci (στ )(h) = σ(h) = h şi
(τ σ)(h) = σ(h) = h, deci (τ σ)(h) = (στ )(h).
Fie h = iq cu i ≤ q ≤ r. Atunci (στ )(h) = (στ )(iq ) = σ(iq ) = iq+1 şi
(τ σ)(h) = (τ σ)(iq ) = τ (iq+1 ) = iq+1 , de unde (στ )(h) = (τ σ)(h).
Fie h = jq cu 1 ≤ q ≤ s. Analog cu cazul precedent.

Propoziţia

4.2.20. Fie σ, τ ∈ Sn două cicluri disjuncte. Atunci
ord(σ · τ ) = [ord(σ), ord(τ )],
unde cu [ord(σ), ord(τ )] am notat cel mai mic multiplu comun dintre ord(σ)
şi ord(τ ).
Demonstraţie: Fie ord(σ) = r, ord(τ ) = s şi m := [r, s]. Deoarece σ, τ
sunt cicluri disjuncte, conform Propoziţiei 4.2.19 ele comută, deci (στ )m =
σm · τ m.
Cum ord(σ) = r şi r divide m, rezultă σ m = e. Analog τ m = e, de unde
(σ · τ )m = e.
97
Fie acum un k ∈ Z astfel ı̂ncât (στ )k = e, deci σ k τ k = e. Deoarece σ, τ

sunt cicluri disjuncte, şi σ k , τ k sunt cicluri disjuncte, deci mulţimea indicilor
care-i permută σ k este disjunctă de mulţimea indicilor pe care-i permută τ k ,
deci σ k τ k = e implică σ k = τ k = e.
Dar ord(σ) = r, σ k = e, dci r|k şi analog s|k. Rezultă atunci m|k, ceea
ce arată că ord(στ ) = m.
4.2.2 Teorema de descompunere a unei permutări ı̂n

produs de cicluri disjuncte

Teorema

4.2.21 (Teorema de descompunere a unei permutări
ı̂n produs de cicluri disjuncte). Orice permutare σ ∈ Sn , σ 6= e se
descompune ı̂n produs de cicluri disjuncte.
Descompunerea este unică, dacă facem abstracţie de ordinea factorilor ı̂n
produs şi de scrierea unui ciclu.

Exemplul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4.2.22. Fie σ = 2 5 1 8 9 10 6 4 3 7 ∈ S10 . Atunci
σ = (12593) (48) (6107) = σ1 · σ2 · σ3 ,

| {z } |{z} | {z }
σ1 σ2 σ3
cu {1, 2, 5, 9, 3} ∩ {4, 8} ∩ {6, 10, 7} = ∅.

Conform Propoziţiei 4.2.17, ord(σ1 ) = 5, ord(σ2 ) = 2, ord(σ3 ) = 3 şi,
daca aplicăm Teorema 4.2.21, obţinem ord(σ) = [5, 2, 3] = 30.
Demonstraţie: Cum σ 6= e, există un indice i ∈ {1, ..., n} astfel ı̂ncât
σ(i) 6= i.
Cătăm primul indice i1 astfel ı̂ncât σ(i) 6= i1 şi notăm σ(i1 ) = i2 . Cal-
culăm σ(i2 ) şi notăm cu i3 . Procedăm analog până găsim σ(ir ) = i1 .
Aşadar, σ(i1 ) = i2 , σ(i2 ) = σ 2 (i1 ) = i3 ,...,σ(ir ) = σ r (i1 ) = i1 , cu r ≥ 2.
Notăm cu σ1 ciclul (i1 , ..., ir ).
În continuare, cat̆ăm ı̂n {1, 2, ..., n} \ {i1 , ..., ir } primul indice j1 pentru
care σ(j1 ) 6= j1 .
Notăm cu j2 = σ(j1 ), j3 = σ(j2 ) = σ 2 (j1 ). Există atunci un s ≥ 2 astfel
ı̂ncât σ s (j1 ) = j1 şi construim σ2 = (j1 , ..., js ).
Continuăm procedeul şi, după un număr finit de paşi, obţinem σ = σ1 ·
σ2 · ... · σt .
98
STRUCTURI ALGEBRICE

Corolar

4.2.23. Dacă σ ∈ Sn are descompunerea ı̂n cicluri disjuncte
σ = σ1 · σ2 ... · σt , cu un ciclu σi având lungimea ri pentru orice i ı̂ntre 1 şi t,
ord(σ) = [r1 , ..., rt ].
Demonstraţie: Evident.

Exemplul

4.2.24. Fie σ ∈ S4 o permutare arbitrară. Vrem să vedem ce
ordine sunt posibile pentru σ.
Să presupunem că in scrierea lui σ ca produs de cicluri disjuncte intervin
k1 cicluri de lungime 1, k2 cicluri de lungime 2, k3 cicluri de lungime 3, k4
cicluri de lungime 4. Atunci
1 · k1 + 2 · k2 + 3 · k3 + 4 · k4 = 4.
Sunt posibile următoarele situaţii:
• k4 = 1, deci k1 = k2 = k3 = 0. Rezultă atunci că σ este un ciclu de
lungime 4 şi ord(σ) = 4;
• k4 = 0, k3 = 1, k1 = 1. Atunci σ este un ciclu de lungime 3 şi ord(σ) =
3;
• k4 = 0, k3 = 0, k2 = 2, adică σ se scrie ca produs de două cicluri de
lungime 2, deci ord(σ) = 2.
Prin urmare, ı̂n grupul S4 (cu 4! = 24), nu există elemente de ordin 6, 8,
12 sau 24.

Corolar

4.2.25. Orice ciclu de lungime k se poate scrie ca produs de
k −1 transpoziţii. Descompunerea unui ciclu ı̂n produs de transpoziţii nu este
unic ă.
Demonstraţie: Fie σ = (i1 , ..., ik ) un ciclu de lungime k. Este uşor de
verificat că:
σ = (i1 , ik )(i1 , ik−1 )....(i1 , i3 )(i1 , i2 )
sau
σ = (i1 , i2 )(i2 , i3 )....(ik−1 , ik ),
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia corolarului.

Corolar

4.2.26. Orice permutare σ ∈ Sn , σ 6= e se descompune ı̂n produs
de transpoziţii. Scrierea nu este unică.
Demonstraţie: Rezultă din Teorema 4.2.21 şi din Corolarul 4.2.25.
99
4.3 Grupuri de matrici

Fie K corp (K = R sau K = C) şi V un K-spaţiu vectorial de dimK V = n.
Notăm EndK (V ) = {f : V → V |f morfism de spa̧tii vectoriale}. Se ştie că,
ı̂mpreună cu compunerea aplicaţiilor, EndK (V ) formează monoid, ı̂n general
necomutativ, unde 1V : V → V , 1V (v) = v, ∀v ∈ V este elementul neutru.
Mulţimea elementelor inversabile din acest monoid
U (EndK (V )) := {f : V → V |f morfism bijectiv de spaţii vectoriale } ,
ı̂mpreuna cu ”◦”, formează grup care se notează GLn (V ) şi se numeşte grupul
liniar general al lui V .
Fixăm B = {e1 , ..., en } o bază a lui V peste K şi pentru f ∈ EndK (V )
notăm cu MB (f ) = (aij ) ∈ Mn (K) matricea ı̂n baza B a lui f , adică matricea
ale cărei coloane sunt formate din coordonatele lui f (ej ) ı̂n baza B, pentru
orice 1 ≤ j ≤ n.
Aplicaţia
MB : EndK (V ) → Mn (K)
f 7→ MB (f ),
este un morfism bijectiv de monoizi care induce un izomorfism ı̂ntre grupul

GLn (V ) şi grupul matricilor inversabile
GLn (K) := {A ∈ Mn (K)|A matrice inversabilă } =

= {A ∈ Mn (K)|det(A) 6= 0} ,
grup numit şi grup general liniar de grad n peste K.

Definiţia

4.3.1. Orice subgrup al lui GLn (K), n ≥ 1 se numeşte grup
de matrice.

Teorema

4.3.2. Orice subgrup finit cu n elemente este izomorf cu un
grup de matrici.
100
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstraţie: Conform Teoremei 4.1.4 a lui Cayley, orice grup finit cu

n elemente este izomorf cu un subgrup al lui Sn . Pentru a demonstra atunci
aceasta teoremă, este suficient să demonstrăm că Sn este izomorf cu un sub-
grup al lui GLn (K).
Pentru acesta fie V un K− spaţiu vectoril de dimK (V ) = n şi B =
{e1 , ..., en } o bază ı̂n V .
Pentru σ ∈ Sn definim
fσ : V → V,
fσ (ei ) = eσi , pentru orice 1 ≤ i ≤ n.
(este suficient să definim pe elementele bazei).

Cum fσ permută de fapt, elementele bazei, rezultă imediat că fσ ∈
GLn (V ). În continuarea demonstraţiei, avem nevoie de următorul rezultat:

Propoziţia

4.3.3. Aplicaţia
ϕ : Sn → GLn (V ),
ϕ(σ) = fσ , ∀σ ∈ Sn
este un morfism injectiv de grupuri.
Demonstraţia Propoziţiei 4.3.3: Fie σ, τ ∈ Sn . Trebuie să demon-

străm că ϕ(στ ) = ϕ(σ) ◦ ϕ(τ ), adică fστ = fσ ◦ fτ .
Fie ei ∈ B. Atunci fστ (ei ) = e(στ )(i) = eσ(τ (i)) , iar (fσ ◦ fτ )(ei ) =
fσ (fτ (ei )) = fσ (eτ (i) ) = eσ(τ (i)) . Prin urmare, f este morfism de grupuri.
Nucleul acestui morfism este
ker ϕ := {σ ∈ Sn |ϕ(σ) = 1V } = {σ ∈ Sn |fσ (v) = v, ∀v ∈ V } =

= σ ∈ Sn |fσ (ei ) = ei , ∀i = 1, n = σ ∈ Sn |eσ(i) = ei , ∀i = 1, n =

= σ ∈ Sn |σ(i) = i, ∀i = 1, n = {e} ,
deci ϕ este morfism injectiv.
Revenim acum la demostraţia Teoremei 4.3.2: dacă aplicăm Teorema

Sn
fundamentală de izomorfism funcţiei ϕ din Propoziţia 4.3.3, obţinem: ker ϕ
'
Imϕ, deci Sn ' Imϕ, care este un subgrup al lui GLn (V ), ceea ce trebuia
demonstrat.
101
4.4 Grupul special liniar de grad n peste K,

SLn(K)
Funcţia
det : GLn (K) → K ∗ := K\ {0} ,

A 7→ det(A) 6= 0, pentru orice A ∈ GLn (K),
este un morfism surjectiv de grupuri: det(AB) = det(A) · det(B), ∀A, B ∈

GLn (K), iar pe!de alta parte pentru orice a ∈ K ∗ , există o matrice de forma
a 0 ... 0
0 1 ... 0
A= .. .. . . .. astfel ı̂ncât det(A) = a.
.. ..
0 0 ... 1
Nucleul acestei aplicaţii este
ker(det) = {A ∈ GLn (K)| det(A) = 1} ,
care este subgrup normal ı̂n GLn (K).

Definiţia
4.4.1. Grupul SLn (K) := {A ∈ GLn (K)|det(A) = 1} se

numeşte grupul special liniar de grad n peste K.
Aplicând Teorema Fundamentală de Izomorfism morfismului det, obţinem
GLn (K)
' K ∗.
SLn (K)
102
Capitolul 5
Inele şi corpuri
5.1 Inele. Definiţie. Exemple

Definiţia

5.1.1. Se numeşte inel o mulţime nevidă R ı̂nzestrată cu două
operaţii algebrice: ” + ” : R × R → R, (x, y) 7→ x + y numită adunare, şi
” · ” : R × R → R, (x, y) 7→ x · y numită ı̂nmulţire, care satisfac următoarele
grupuri de axiome :
1. (R, +) este grup abelian;
2. (R, ·) este semingrup;
3. ” · ” este distributivă faţă de adunare la stânga şi la dreapta, adică

pentru orice x, y, z ∈ R,
x · (y + z) = x · y + x · z,
(x + y) · z = x · z + y · z.

Definiţia

5.1.2. Dacă (R, +, ·) este un inel ı̂n care operaţia ” · ” este
comutativă, inelul (R, +, ·) se numeşte inel comutativ.
103

Definiţia

5.1.3. Dacă (R, +, ·) este inel ı̂n care operaţia ” · ” admite
element neutru, adică
∃ 1R ∈ R astfel ı̂ncât x · 1R = 1R · x = x, ∀x ∈ R,
(i.e (R, ·) este monoid ), inelul R se numeşte inel unitar.

Definiţia

5.1.4. Dat un inel (R, +, ·), grupul (R, +) se numeşte grupul
aditiv subiacent inelului R.
Elementul neutru al acestui inel se notează cu 0 şi se numeşte elementul
nul al inelului.
Simetricul lui x ∈ R relativ la adunare se notează −a şi se numeşte opusul
lui a.

Exemple

5.1.5 (Exemple de inele). 1. (Z, +, ·), (Q, +, ·), (R, +, ·)
sunt inele comutative unitare.
2. Pentru n ≥ 2 un număr natural, (nZ, +, ·) este un inel comutativ neu-

nitar.
3. (Mn (R), +, ·), (Mn (Q), +, ·), (Mn (Z), +, ·) sunt inele unitare neco-
mutative, pentru n ∈ N, n ≥ 2.
4. Inelul endomorfismeler unui grup comutativ G

Fie (G, +) un grup comutativ şi
End(G) = {f : G → G|f morfism de grupuri }
mulţimea endomorfismelor lui G.

Definim
” + ” : End(G) × End(G) → End(G)

(f, g) 7→ f + g, ∀f, g ∈ End(G),
unde (f + g)(x) := f (x) + g(x), ∀x ∈ G.
104
STRUCTURI ALGEBRICE
Atunci f + g ∈ End(G) pentru că, pentru orice x, y ∈ G avem:

def
(f + g)(x + y) = f (x + y) + g(x + y) =
f,g∈End(G)
= f (x) + f (y) + g(x) + g(y) =
G=com
= f (x) + g(x) + f (y) + g(y) =
def
= (f + g)(x) + (f + g)(y).
Se verifică cu uşurinţă că (End(G), +) formează grup comutativ, având

ca element neutru morfismul nul
Θ:G → G
Θ(x) = 0G , ∀x ∈ G.
Fie acum f, g, h ∈ End(G). Atunci, pentru orice x ∈ G,

def
(f ◦ (g + h))(x) = f ((g + h)(x)) = f (g(x) + h(x)) =
f ∈End(G)
= f (g(x)) + f (h(x)) =
= (f ◦ g)(x) + (f ◦ h)(x) =
def
= (f ◦ g + f ◦ h)(x),
de unde
f ◦ (g + h) = f ◦ g + f ◦ h, pentru orice f, g, h ∈ End(G).
Analog se verifică
(f + g) ◦ h = f ◦ h + g ◦ h, pentru orice f, g, h ∈ End(G).
Cum (End(G), ·) formează monoid, rezultă că (End(G), +, ·) formează

inel unitar, ı̂n general necomutativ.
5. Produsul direct a 2 inele
Fie (R1 , +, ·) şi (R2 , +, ·) două inele. Pe mulţimea
R1 × R2 = {(x1 , x2 )|x1 ∈ R1 , x2 ∈ R2 }
definim adunarea şi ı̂nmulţirea pe componente astfel: pentru orice (x1 , y1 ),
(x2 , y2 ) ∈ R1 × R2
+ : (R1 × R2 ) × (R1 × R2 ) → R1 × R2 ,
(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 ),
105
şi
· : (R1 × R2 ) × (R1 × R2 ) → R1 × R2 ,
(x1 , y1 ) · (x2 , y2 ) = (x1 x2 , y1 y2 ).

Propoziţia

5.1.6. (a) (R1 × R2 , +, ·) este inel.
(b) R1 × R2 este inel comutativ ⇔ R1 , R2 sunt inele comutative.
(c) R1 × R2 este inel unitar ⇔ R1 , R2 sunt inele unitare.
Demonstraţie: (a) Verificarea axiomelor este simplă şi rămâne ca

exerciţiu pentru cititor.
(b) Inelul R1 × R2 este inel comutativ dacă şi numai dacă pentru orice
perechi (x1 , y1 ) şi (x2 , y2 ) din R1 × R2 avem
(x1 , y1 ) · (x2 , y2 ) = (x2 , y2 ) · (x1 , y1 ),
ceea ce este echivalent cu faptul că
(x1 x2 , y1 y2 ) = (x2 x1 , y2 y1 ), ∀x1 , y1 ∈ R1 şi x2 , y2 ∈ R2 ,
de unde x1 x2 = x2 x1 , pentru orice x1 , x2 ∈ R1 şi y1 y2 = y2 y1 ,

pentru orice y1 , y2 ∈ R2 adică dacă şi numai dacă R1 şi R2 sunt
inele comutative.
(c) Se arată uşor că R1 şi R2 sunt inele unitare având unitaţile 1R
şi 1S dacă şi numai dacă (1R , 1S ) ∈ R1 × R2 este unitate pentru
inelul R1 × R2 .

Definiţia

5.1.7. Inelul (R1 × R2 , +, ·) construit mai sus se numeşte
produsul direct al inelelor R1 şi R2 .
6. Produsul direct a n inele, n ∈ N, n ≥ 2.

Produsul direct a 2 inele construit ı̂n exemplul anterior se poate extinde
pentru o familie finită, arbitrară de inele.
106
STRUCTURI ALGEBRICE
Astfel, pentru R1 ,...,Rn inele, pe mulţimea

R1 × .... × Rn = x = (x1 , ..., xn )|xi ∈ Ri , pentru i = 1, n
pentru x = (x1 , ..., xn ) ∈ R1 × ... × Rn şi y = (y1 , ..., yn ) ∈ R1 × ... × Rn

definim
x + y := (x1 + y1 , ..., xn + yn )
şi
x · y := (x1 · y1 , ..., xn · yn ).
Se arată fară dificultate că R1 × ... × Rn ı̂mpreună cu cele două operaţii

formează un inel care se numeşte produdul direct al inelelor R1 × ... ×
Rn .
7. Inelul matricelor pătratice de tip n × n cu elemente dintr-un

inel comutativ şi unitar R.
Fie R un inel comutativ şi unitar N = {1, ..., n} şi
RN ×N = {f : N × N → R|f (i, j) = aij , ∀(i, j) ∈ N × N } .

··· a1n
a
11 a12
Definiţia a21 a22 ··· a2n

5.1.8. f = ··· ··· ··· ··· se numeşte matrice pătratică cu
an1 an2 ··· ann
n linii şi n coloane cu elemente din inelul R.
Notăm cu Mn (R) mulţimea matricelor cu n linii şi n coloane cu ele-

mente din inelul R. Pe Mn (R) definim adunarea a două matrici asfel:
pentru A = (aij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R) şi B = (bij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R),
A + B := (aij + bij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R).

Propoziţia

5.1.9. (Mn (R), +) formează grup comutativ având drept

0 0 ··· 0
element neutru matricea 0 = 0 0 ··· 0 ∈ Mn (R).
··· ··· ··· ···
0 0 ··· 0
Demonstraţie: Exerciţiu.
107
Pentru A şi B din Mn (R) fie
AB := (cij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R),

n
P
unde cik = aij bjk .
j=1

Propoziţia

5.1.10. (a) (Mn (R), ·) formează semigrup, ı̂n general
1 0 ··· 0
!
0 1 ··· 0
necomutativ, având elementul neutru matricea In = .. .. . . .. ∈
.. ..
0 0 ··· 1
Mn (R).
(b) Pentru orice A, B, C ∈ Mn (R) avem A(B + C) = AB + AC şi
(A + B)C = AC + BC
(c) (Mn (R), +, ·) formează inel. Dacă R este inel unitar, atunci in-
elul Mn (R) este unitar, având elementul unitate matricea unitate
din In ∈ Mn (R)
5.2 Reguli de calcul ı̂ntr-un inel

Propoziţia

5.2.1 (Reguli de calcul ı̂ntr-un inel). Fie (R, +, ·) un inel
şi 0 elementul neutru al operaţiei ” + ”. Atunci:
1. 0 · a = a · 0 = 0, ∀a ∈ R.
2. Regula semnelor
i. a(−b) = (−a)b = −(ab), ∀a, b, ∈ R,
ii. (−a)(−b) = ab, ∀a, b ∈ R.
3. Pentru a, b ∈ R, notez a − b := a + (−b). Atunci:
i. a(b − c) = ab − ac, ∀a, b ∈ R,
ii. (a − b)c = ac − bc, ∀a, b ∈ R.
4. Distributivitatea generală:
i. a(b1 + b2 + ... + bn ) = ab1 + ab2 + ... + abn , pentru orice a, bi ∈ R,
cu 1 ≤ i ≤ n şi orice n ∈ N∗ ,
108
STRUCTURI ALGEBRICE
ii. (a1 + a2 + ... + an )b = a1 b + ... + an b, pentru orice ai , b ∈ R, cu

1 ≤ i ≤ n şi orice n ∈ N∗ .
5. Pentru orice n ∈ N şi a, b ∈ R,
(n · a) · b = n(ab),
unde 


 {z... + a},
|a + a + dacă n > 0,
de n ori


na := 0, dacă n = 0,



 (−a) + (−a) + ... + (−a), dacă n < 0.
 | {z }
de −n ori
Demonstraţie: 1. Avem
a · 0 = a(0 + 0) = a · 0 + a · 0,
de unde a · 0 = 0.
2. Din
0 = a · 0 = a(b + (−b)) = ab + a(−b)
obţinem a(−b) = −ab. Cealaltă relaţie rezultă analog.
3. Rezultă din distributivitatea ı̂nmulţirii faţa de adunare şi din 2.
5. Se obţine imediat din definiţia dată pentru na.
5.3 Formule de calcul prescurtat ı̂ntr-un inel

comutativ
În cazul unui inel comutativ (R, +, ·), la regulile de calcul date ı̂n Propoziţia
5.2.1 se adaugă şi următoarele:

Propoziţia

5.3.1. Fie R un inel comutativ. Atunci pentru orice a, b ∈ R
şi orice n ∈ N au loc:
1. (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 ;
109
n
2. Este adevărată formula Binomului lui Newton: (a+b)n = Cnk an−k bk ;
P
k=0
3. a2 − b2 = (a − b)(a + b);
4. i. an − bn = (a − b)(an−1 + an−2 b + ... + abn−2 + bn−1 );

ii. an + bn = (a + b)(an−1 − an−2 b + ... + (−1)n−2 abn−2 + (−1)n−1 bn−1 ).
Demonstraţie: Rezultă din calcul direct, folosind faptul că ı̂ntr-un inel
comutativ, pentru orice a, b ∈ R, ab = ba şi am bn = bn am , ∀m, n ∈ N.
5.4 Elemente speciale ı̂ntr-un inel

5.4.1 Elemente inversabile (unităţi) ı̂ntr-un inel unitar
R. Corpuri.
Fie (R, +, ·) un inel unitar, cu 1R elementul neutru al legii ”·”.

Definiţia

5.4.1. Un element x ∈ R se numeşte element inversabil ı̂n
R (sau unitate ı̂n R) dacă x este element simetrizabil ı̂n monoidul (R, ·),
i.e. dacă există x−1 ∈ R astfel ı̂ncât x · x−1 = x−1 · x = 1R .

Notaţia

5.4.2. Notam cu U (R) multimea unităţilor lui R i.e.
U (R) = x ∈ R | ∃ x−1 ∈ R astfel ı̂ncât x · x−1 = x−1 · x = 1R .

Mulţimea (U (R), ·) formează grup şi se numeşte grupul unităţilor inelului

R.

Exemple

5.4.3. 1. U (Z) = {±1};
2. U (Q) = Q∗ ;
3. U (R) = R∗ ;
4. U (Mn (R)) = GLn (R), grupul general liniar de grad n peste R.
110
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia
5.4.4. Un inel unitar ı̂n care orice element nenul este in-
versabil se numeşte corp.
Cu alte cuvinte (R, +, ·) este corp dacă U (R) = R\{0} sau, echivalent,
(R, +, ·) este corp dacă:
1. (R, +) este grup comutativ;
2. (R\{0}, ·) este grup;
3. ” · ” este distributivă faţă de ”+” la stânga şi la dreapta.

Definiţia
5.4.5. Un corp (R, +, ·) se numeşte corp comutativ (sau

câmp) dacă ” · ” este lege de compoziţie comutativă.
Un corp necomutativ se mai numeşte şi inel cu diviziune.

Exemple

5.4.6. (Q, +, ·), (R, +, ·) sunt corpuri comutative.
5.4.2 Divizori ai lui zero ı̂ntr-un inel

Fie R un inel, nu neapărat unitar.

Definiţia
5.4.7. Elementul a ∈ R se numeşte divizor al lui zero la

stânga (respectiv la dreapta) dacă există b ∈ R, b 6= 0 astfel ı̂ncât a · b = 0,
(respectiv b · a = 0).

Definiţia

5.4.8. Elementul a ∈ R se numeşte divizor al lui zero dacă
este divizor al lui zero la stânga şi la dreapta.
111

Observaţia
5.4.9. Să remarcăm faptul că ı̂ntr-un inel nenul R, 0 este

divizor al lui 0.
Demonstratie: Cum R 6= {0} rezultă că există x ∈ R, x 6= 0. Atunci,
evident, 0 · x = 0 şi x · 0 = 0.

Definiţia
5.4.10. 0 se numeşte divizor impropriu al lui 0. Orice a ∈ R,

a divizor al lui 0, a 6= 0 se numeşte divizor propriu al lui 0.

Definiţia

5.4.11. Spunem că un inel R are divizori ai lui 0 dacă are
divizori proprii ai lui 0, adică dacă există a ∈ R, a 6= 0, a divizor al lui 0.

Definiţia

5.4.12. Un inel R fără divizori ai lui 0 se numeşte inel in-
tegru (domeniu integru).

Definiţia
5.4.13. Un inel R unitar, comutativ şi integru se numeşte

domeniu de integritate.
5.4.3 Legătura dintre elementele inversabile şi divi-

zorii lui 0 ai unui inel unitar.
Fie R un inel unitar, având unitatea 1R .

Propoziţia
5.4.14. Dacă R este un inel unitar şi x ∈ R este element

inversabil (unitate) ı̂n R, atunci x nu este divizor al lui 0.
112
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstratie: Presupunem prin absurd că x este divizor al lui 0 la

stânga. Rezultă că există a ∈ R, a 6= 0 astfel ı̂ncât x · a = 0.
Cum x este inversabil, există x−1 ∈ R astfel ı̂ncât x · x−1 = x−1 · x = 1R .
Din x · a = 0, ı̂nmulţind la stânga cu x−1 , obţinem 1R · a = 0, deci a = 0,
contradicţie. Prin urmare, x nu este divizor al lui 0 la stânga.
Analog se demonstrează că x nu este divizor al lui 0 nici la dreapta.
Ne punem intrebarea dacă este valabilă şi afirmaţia reciprocă: ı̂ntr-un

inel unitar R, dacă x ∈ R nu este divizor al lui 0 atunci rezultă că x este
inversabil? Răspunsul este: ı̂n general, NU!

Exemplul

5.4.15. În inelul unitar (Z, +, ·), 2 ∈ Z nu este divizor al lui 0
şi nu este nici inversabil.

Propoziţia

5.4.16. Dacă ı̂ntr-un inel R, x ∈ R este nondivizor al lui 0,
atunci x este simplificabil la stânga şi la dreapta.
Demonstratie: Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât a·x = b·x, de unde (a−b)·x = 0.

Cum x nu este divizor al lui 0, rezultă că a − b = 0, a = b, deci x este
simplificabil la dreapta.
Analog se demonstreaza că x este simplificabil şi la stânga.
5.4.4 Legătura dintre corpuri şi inele integre.

Propoziţia

5.4.17. Orice corp este inel integru.
Demonstratie: Rezultă imediat din Propoziţia 5.4.14.

Observaţia
5.4.18. Reciproca afirmaţiei precedente nu este, ı̂n general,

adevărată. De exemplu, Z este domeniu de integritate care nu este corp (ı̂n
mod evident, nu orice element nenul din Z este inversabil).
Are loc ı̂nsă următorul rezultat:

Propoziţia

5.4.19. Orice domeniu de integritate finit este corp.
113
Demonstratie: Fie R un inel integru finit şi a ∈ R, a 6= 0 un element

nenul din R. Va trebui să demonstrăm că a are un invers. Pentru aceasta,
fie funcţia
fa : R → R,
fa (x) = ax, pentru orice x ∈ R.
Din fa (x) = fa (y), rezultă ax = ay, deci a(x − y) = 0. Cum inelul R nu are
divizori ai lui zero şi a 6= 0, rezultă că x − y = 0, adică x = y, deci funcţia fa
este injectivă.
Dar mulţimea R este finită, şi atunci orice funcţie de forma fa : R → R
care este injectivă este şi surjectivă. Există deci un element b ∈ R astfel
ı̂ncât fa (y) = 1, i.e. ab = 1. Cum inelul R este comutativ, rezultă că b este
inversul lui a.
5.5 Corpului numerelor complexe C.

Corpul R al numerelor reale nu este suficient de larg din punct de vedere
al existenţei rădăcinilor pentru ecuaţiile cu coeficienţi reali. De exemplu,
ecuaţia x2 + 1 = 0 nu are rădăcini reale. Se pune problema obţinerii unui
corp C care să conţină corpul R şi care să aibă proprietatea că orice ecuaţie
de gradul doi are rădăcinile ı̂n C.
Considerăm produsul cartezian R×R := {(a, b) | a, b ∈ R} pe care definim
operatiile ” + ” şi ” · ” astfel :
+ : (R × R) × (R × R) → R × R
(a1 , b1 ) + (a2 , b2 ) := (a1 + a2 , b1 + b2 )
şi
· : (R × R) × (R × R) → R × R
(a1 , b1 ) · (a2 , b2 ) := (a1 · a2 − b1 · b2 , a1 · b2 + a2 · b1 )

Propoziţia

5.5.1. R × R ı̂mpreună cu operaţiile ” + ” şi ” · ” definite mai
sus formează un corp comutativ, care se noteaza cu C şi se numeşte cor-
pul numerelor complexe. Fiecare element al acestui corp se numeşte număr
complex.
Demonstratie: Se verifică cu uşurintă că operaţia ” + ” este asociativă şi
comutativă având elementul neutru (0, 0); opusul oricărui element (a, b) ∈
R × R este (−a, −b) ∈ R × R.
114
STRUCTURI ALGEBRICE
De asemenea, ” · ” este asociativă şi comutativă (verificaţi!), (1, 0) este

elementul neutru şi orice (a, b) ∈ R × R, (a, b) 6= (0, 0) este simetrizabil.
Se mai arată, fără dificultate, că ” · ” este distributivă fata de ” + ”, deci
(R × R, +, ·) este corp comutativ.
Aplicaţia i : R → C definită de i(a) = (a, 0), pentru orice a ∈ R este ı̂n

mod evident o funcţie injectiva şi, ı̂n plus, i(a + b) = i(a) + i(b) şi i(a · b) =
i(a) · i(b), pentru orice a, b ∈ R.
Acest fapt ne permite să identificăm numărul complex (a, 0) ∈ C cu
numărul real a ∈ R, adică R ⊆ C.
Notăm cu i numărul complex (0, 1). Atunci i2 = (0, 1) · (0, 1) = (−1, 0) =
−1 (deci ecuaţia x2 + 1 = 0 are soluţie ı̂n C), i3 = (−1, 0) · (0, 1) = (0, −1) =
−(0, 1) = −i, i4 = i2 · i2 = 1.
Să mai remarcăm faptul că orice (a, b) ∈ C se poate scrie sub forma:
(a, b) = a + b · i,
pentru că:
a + b · i = (a, 0) + (b, 0) · (0, 1) = (a, 0) + (0, b) = (a, b).
Deci, orice număr complex se poate reprezenta sub forma z = a + i · b, cu

a, b ∈ R, care se numeşte forma algebrică a numărului complex z.

Definiţia

5.5.2. Pentru z = a + i · b, cu a, b ∈ R, a se numeşte partea
reală a lui z ∈ C şi se notează a = Re(z), iar b se numeşte partea imaginară
a lui z ∈ C şi se notează b = Im(z).
z = a − i · b se numeşte conjugatul lui z ∈ C.

Definiţia

5.5.3. Punctul M (a, b) se numeşte afixul lui z = a + i · b,
√
|z| = a2 + b2 se numeşte modulul numărului complex z, iar unghiul ϕ ∈
[0, 2π) se numeşte argumentul lui z.
115
Figura 5.1: Interpretarea geometrică a unui număr complex
5.6 Corpului cuaternionilor

Fie H mulţimea matricilor pătratice de ordinul 2 cu elemente numere com-
plexe de forma

z w
H= | z, w ∈ C ⊆ M2 (C).
−w z

Propoziţia

5.6.1. H ı̂mpreună cu adunarea şi ı̂nmulţirea matricilor formează
corp necomutativ.
Demonstratie: Se verifică fără dificultate că H este ı̂nchisă la adunarea

şi ı̂nmulţirea matricilor, deci ” + ” şi ” · ” sunt legi de compoziţie pe H.

0 0 z w
Cum O2 = ∈ H şi pentru orice A = ∈ H avem
0 0 −w z
−z −w −z −w
−A = = ∈ H, rezultă că (H, +) este
w z −(−w) −(−z)
subgrup ı̂n (M2 (C), +), deci (H, +) este grup comutativ.
Pe de (H, ·) este monoid: ı̂nmulţirea matricilor este comutativă
altă parte,
1 0
şi I2 = ∈ H.
0 1

z w
Fie acum A = ∈ H, A 6= O2 , adică măcar unul dintre
−w z
numerele complexe z sau w este nenul. Atunci detA = z · z + w · w =
116
STRUCTURI ALGEBRICE
|z|2 + |w|2 6= 0, deci A este inversabila ı̂n M2 (C) şi

−1 1 z w 1 z w
A = · = 2 · =
detA −w z |z| + |w|2 −w z

αz αw
= ∈ H,
−αw αz
1
unde α := |z|2 +|w| 2 ∈ R.
Prin urmare (H\{O2 }, ·) este grup. Cum distributivitatea ” · ” faţă de

” + ” pe H rezultă din proprietatea similară pe M2 (C), am demonstrat că
(H, +, ·) este corp.
În final, să mai observăm că H nu este comutativ:

0 i i 0 0 1
· = ,
i 0 0 −i −1 0
iar
i 0 0 i 0 −1
· = .
0 −i i 0 1 0

Definiţia
5.6.2. (H, +, ·) se numeşte corpul cuaternionilor, iar ele-

mentele sale se numesc cuaternioni.

a 0
Definim funcţia i : R → H, prin i(a) = . În mod evident
0 a
funcţia i este injectivă, i(a + b) = i(a) + i(b), i(ab) = i(a)i(b) şi i(1) = I2 ,
ceea ce ne permite să identificăm corpul R cu imaginea sa ı̂n H, deci vom
nota cuaternionul i(a) cu a. Dacă notăm

i 0 0 1 0 i
i= , j= , k= ,
0 −i −1 0 i 0
avem relaţiile
i2 = j 2 = k 2 = −1, ij = −ji = k, jk = −kj = i, ki = −ik = j.
117
Dacă z = a1 + b1 i şi w = a2 + b2 i sunt numere complexe scrise sub formă

algebrică, atunci

z w
= a1 + b1 i + a2 j + b2 k.
−w z
Prin urmare, orice cuaternion poate fi scris ı̂n mod unic sub forma
h = a + bi + cj + dk,
unde a, b, c, d sunt numere reale.

Este important să observăm că o ecuaţie cu coeficienţi ı̂n corpul necomu-
tativ H poate să aibe mai multe rădăcini decât gradul său. După cum vom
vedea, ı̂n cazul corpurilor comutative acest lucru nu este posibil.
118
Capitolul 6
Morfisme şi izomorfisme de

inele şi corpuri
6.1 Morfisme de inele şi corpuri. Definiţie.

Exemple
6.1.1 Morfisme de inele şi corpuri. Definiţie

Definiţia
6.1.1. Fie R şi S două inele. O aplicaţie f : R → S se

numeşte morfism de inele dacă satisface condiţiile:
1. f (x + y) = f (x) + f (y), pentru orice x, y ∈ R;
2. f (x · y) = f (x) · f (y), pentru orice x, y ∈ R.

Observaţia
6.1.2. Dacă f : R → S este morfism de inele, din prima

condiţie rezultă că f este morfism de grupuri de la (R, +) ı̂n (S, +), deci f
”moşteneşte” proprietăţile morfismelor de grupuri, deci:
1. f (0R ) = 0S ;
2. f (x1 + ... + xn ) = f (x1 ) + ... + f (xn ), pentru orice x1 , ..., xn ∈ R, şi

orice n ∈ N∗ ;
3. f (−x) = −f (x), pentru orice x ∈ R;
119
4. f (n · x) = n · f (x), pentru orice n ∈ Z şi pentru orice x ∈ R.
5. Un morfism de inele f : R → S este injectiv dacă şi numai dacă

ker f = {0R }. (vezi Propoziţia 3.2.3).
6. De asemenea, din a doua condiţie, f este morfism de semigrupuri de

la (R, ·) ı̂n (S, ·), deci :
f (xn ) = f (x)n , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ .

Definiţia
6.1.3. Dacă R şi S sunt inele unitare şi f : R → S este

un morfism de inele cu proprietatea că f (1R ) = 1S , atunci f se numeşte
morfism unitar de inele (unitare).

Propoziţia

6.1.4. Fie f : R → S un morfism unitar de inele şi x ∈ U (R).
Atunci f (x) ∈ U (S) şi f (x−1 ) = f (x)−1 , pentru orice x ∈ U (R).
Demonstratie: Evident.

Definiţia

6.1.5. Fie K şi L două corpuri. Aplicaţia f : K → L se
numeşte morfism de corpuri dacă f este morfism de inele unitare.
6.1.2 Exemple de morfisme de inele şi corpuri

1. Incluziunile canonice Z ,→ Q ,→ R ,→ C sunt morfisme unitare.
2. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi inelul (neunitar) nZ. Aplicaţia i : nZ ,→ Z este

morfism de inele.
3. Daca R şi S sunt două inele, aplicaţia θ : R → S, θ(x) = 0S , pentru

orice x ∈ R este morfism de inele şi se numeşte morfismul nul.
120
STRUCTURI ALGEBRICE
4. Fie R şi S două inele şi R × S produsul lor direct (vezi Definiţia 5.1.7).
Aplicaţiile
p : R × S → R,
p(a, b) = a, pentru orice (a, b) ∈ R × S
şi
q : R × S → S,
q(a, b) = b, pentru orice (a, b) ∈ R × S,
sunt morfisme surjective de inele unitare, dacă R şi S sunt unitare

(verificaţi!).
De asemenea, aplicaţiile:
τ : R → R × S,
τ (a, b) = (a, 0S ), pentru orice a ∈ R,
şi
σ : S → R × S,
σ(a, b) = (0R , b), pentru orice b ∈ S,
sunt morfisme injective de inele neunitare (verificaţi!).
5.

Definiţia

6.1.6. Fie R un inel. Un morfism de inele f : R → R se
numeşte endomorfism al lui R.
Să determinăm, de exemplu, endomorfismele (de inel) ale lui Z.

Din Observaţia 6.1.2 rezultă că f : (Z, +) → (Z, +) este un morfism
de grupuri, deci, conform Propoziţiei 3.1.10, f (x) = a · x, pentru orice
x ∈ Z, unde a := f (1) ∈ Z.
Pe de altă parte, f (x · y) = f (x) · f (y), pentru orice x, y ∈ Z, adică
a(xy) = (ax)(ay), pentru orice x, y ∈ Z, de unde obţinem că a ∈ {0, 1}.
Prin urmare, pentru a = 0, avem f : Z → Z, f (x) = 0, ∀x ∈ Z (i.e.
f este morfismul nul) şi, pentru a = 1, avem f : Z → Z, f (x) = x,
pentru orice x ∈ Z (i.e. f = 1Z ).
121
Am demonstrat astfel că
End(Z) = {θ, 1Z }.

Definiţia

6.1.7. Fie f : R → S un morfism de inele. Multimea
ker f := {x ∈ R|f (x) = 0S } = f −1 ({0}) ⊆ R
se numeşte nucleul morfismului f , iar multimea
Imf := {f (x)|x ∈ R} = f (R) ⊂ S
se numeşte imaginea morfismului f .
6.2 R-algebre şi morfisme de R-algebre.

6.2.1 Definiţia unei R-algebre şi a unui morfism de R-
algebre

Definiţia

6.2.1. Fie R un inel comutativ şi unitar, S un inel unitar şi
ϕ : R → S un morfism unitar de inele.
S se numeşte R-algebră de morfism structural ϕ dacă:
ϕ(a) · b = b · ϕ(a), ∀a ∈ R, ∀b ∈ S,
sau, echivalent
Im ϕ ⊆ Z(S),
adică dacă ϕ(a), pentru orice a ∈ R, comută cu toate elementele din S.

Observaţia

6.2.2. În particular, această condiţie este ı̂ndeplinită dacă S
este inel comutativ.
122
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

6.2.3. Fie S şi T două R-algebre de morfisme structurale ϕ
şi ψ. O funcţie f : S → T se numeşte morfism de R-algebre dacă f este
morfism unitar de inele şi face comutativă diagrama:
ϕ
R - S
ψ ,
f
?
T
i.e. f ◦ ϕ = ψ.
6.2.2 Exemple de R-algebre

Propoziţia
6.2.4. Orice inel unitar R are ı̂n mod unic o structură de

Z-algebră de morfism structural
ϕ : Z → R,
ϕ(n) = n · 1R , pentru orice n ∈ Z
Demonstratie: Să verificăm ı̂ntâi că ϕ este un morfism unitar de inele.

Pentru orice m, n ∈ Z, avem:
ϕ(m + n) := (m + n) · 1R = m · 1R + n · 1R =
= ϕ(m) + ϕ(n),
ϕ(m · n) := (m · n) · 1R = m · (n · 1R ) = (m · 1R ) · (n · 1R ) =
= ϕ(m) · ϕ(n).
Cum şi
ϕ(1Z ) = 1 · 1R = 1R ,
rezultă că ϕ este un morfism unitar de inele.
Să arătăm acum că Im f ⊂ Z(R). Pentru un x ∈ R şi un n ∈ Z,
ϕ(n) · x = (n · 1R ) · x = (1R + ... + 1R ) · x = |x + {z

... + x} = n · x,
| {z }
n ori n ori
123
iar
x · ϕ(n) = x · (n · 1R ) = x · (1R + ... + 1R ) = x · 1R + ... + x · 1R = n · x,

| {z } | {z }
n ori n ori
deci ϕ(n) · x = x · ϕ(n), pentru orice x ∈ R şi orice n ∈ Z. Aşadar R este o

Z-algebră.
Fie acum f : Z → R un morfism unitar de inele astfel ı̂ncât
f (n) · x = x · f (n), pentru orice x ∈ R şi pentru orice n ∈ Z.
Cum f (1Z ) = 1R , iar pentru n ∈ Z, n > 0,
... + 1}) = n · f (1) = n · 1R ,

f (n) = f (1| + {z
n ori
iar pentru n ∈ Z, n < 0,
f (n) = f (−(−n)) = −f (−n) = −(−n) · 1R = n · 1R ,
rezultă f = ϕ.

Propoziţia

6.2.5. Fie R un inel, Mn (R) inelul matricilor de ordin n şi
aplicaţia ϕ : R → Mn (R), ϕ(a) = (a · δij ) 1≤i≤n , cu
1≤j≤n

a, dacă i = j,
a · δij =
0, dacă i 6= j.
Atunci :
1. ϕ este morfism unitar de inele;
2. Pentru orice a ∈ R şi orice A ∈ Mn (R), ϕ(a) · A = a · A;
3. Pentru orice a ∈ R şi orice A ∈ Mn (R), A · ϕ(a) = A · a.
Demonstratie: 1. Să verificăm, pentru ı̂nceput, că ϕ este un morfism

unitar de inele. Pentru orice a, b ∈ R, avem:
ϕ(a + b) = ((a + b) · δij ) 1≤i≤n = (a · δij + b · δij ) 1≤i≤n =

1≤j≤n 1≤j≤n
= (a · δij ) 1≤i≤n + (b · δij ) 1≤i≤n =
1≤j≤n 1≤j≤n
= ϕ(a) + ϕ(b),
124
STRUCTURI ALGEBRICE
iar
ϕ(a) · ϕ(b) = (a · δij ) 1≤i≤n · (b · δij ) 1≤i≤n =

1≤j≤n 1≤j≤n
= (cik ) 1≤i≤n ,
1≤k≤n
unde
n
X
cik = (aδij ) · (bδjk ) = aδii · bδik = a · 1 · b · δik = ab · δik .
j=1
Dar
ϕ(a · b) = ((ab) · δij ) 1≤i≤n ,
1≤j≤n
deci
ϕ(a) · ϕ(b) = ϕ(a · b).
Cum şi
ϕ(1) = (δij ) 1≤i≤n = In ,
1≤j≤n
rezultă că ϕ este morfism unitar de inele.

2. Fie a ∈ R şi A = (a) 1≤i≤n . Atunci:
1≤j≤n
ϕ(a) · A = (a · δij ) 1≤i≤n · (ajk ) 1≤j≤n = (a · aik ) 1≤i≤n = (a · aij ) 1≤i≤n =

1≤j≤n 1≤k≤n 1≤k≤n 1≤j≤n
= a · A.
3. Analog cu punctul precedent.

Corolar

6.2.6. Dacă R este un inel comutativ, atunci Mn (R) este o
R-algebră de morfism structural
ϕ : R → Mn (R)
ϕ(a) := a · In
Demonstratie: Evident.
6.3 Proprietăţi ale morfismelor de inele

Propoziţia

6.3.1. Fie f : R → S şi g : S → T două morfisme (unitare)
de inele. Atunci g ◦ f este morfism (unitar) de inele.
125

Definiţia

6.3.2. Un morfism de inele f : R → S se numeşte izomorfism
dacă există un morfism de inele g : S → R astfel ı̂ncât
f ◦ g = 1S şi g ◦ f = 1R .

Propoziţia

6.3.3. Fie f : R → S un morfism de inele. Atunci f este
izomorfism dacă şi numai dacă funcţia f este bijectivă.
Demonstraţie: Analog cu demonstraţia Propoziţiei 3.3.3.

Definiţia

6.3.4. Două inele (corpuri) R şi S se numesc izomorfe şi se
notează R ' S dacă există f : R → S un izomorfism de inele (corpuri).

Propoziţia
6.3.5. Relaţia de izomorfism ı̂ntre inele (corpuri) are pro-

prietăţile unei relaţii de echivalenţă.

Definiţia

6.3.6. Fie R un inel (corp). Un izomorfism f : R → R se
numeşte automorfism al inelului (corpului) R.

Propoziţia

6.3.7. Fie f : K → L un morfism de corpuri. Atunci f este
injectiv.
126
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstraţie: Fie x şi y două elemente din corpul K astfel ı̂ncât f (x) =
f (y). Atunci f (x) − f (y) = 0, adică f (x − y) = 0.
Să presupunem, prin absurd, că x − y 6= 0. Cum x − y ∈ K, iar K este
corp, deci orice element nenul este inversabil, rezultă că există un t ∈ K
astfel ı̂ncât t(x − y) = 1.
Dacă aplicăm f relaţiei precedente obţinem:
f (t) · f (x − y) = f (1),
| {z }
=0
de unde f (t) · 0 = 1, 0 = 1 fals.

Prin urmare, x − y = 0, x = y, deci f este injectiv.
Reţinem deci că
orice morfism de corpuri este injectiv.
127
128
Capitolul 7
Subinele şi ideale ı̂n inele

unitare
7.1 Subinel. Definiţie. Exemple

Definiţia

7.1.1. Fie R un inel şi ∅ =
6 S ⊂ R o submulţime nevidă a
sa. S se numeşte subinel al lui R dacă satisface condiţiile:
1. pentru orice x, y ∈ S, avem x − y ∈ S (sau echivalent, S − S ⊆ S; cu

alte cuvinte (S, +) este subgrup ı̂n (R, +));
2. pentru orice x, y ∈ S, avem x · y ∈ S (sau echivalent, S · S ⊆ S; cu

alte cuvinte S este ı̂nchisă la operaţia ”·”, sau (S, ·) este subsemigrup
ı̂n (R, ·)).

Propoziţia

7.1.2 (de caracterizare a subinelului). Fie R un inel şi
S ⊂ R, S 6= ∅ o submulţime nevidă a sa.
Atunci S este subinel al lui R dacă şi numai dacă S ı̂mpreună cu operaţiile
induse de pe R formează inel.
Demonstraţie: ”⇐”: Dacă (S, +, ·) este inel, atunci (S, +) este grup, deci
este subgrup ı̂n (R, +), iar (S, ·) este semigrup. Prin urmare, S este subinel
al lui R.
129
”⇒”: Dacă (S, +) formează subgrup ı̂n (R, +), atunci ”+” de pe R induce
pe S o operaţie algebrică ı̂mpreună cu care (S, +) este grup abelian şi rezultă
acum că (S, +, ·) este inel.

Definiţia

7.1.3. Fie R un inel unitar având elementul unitate 1R şi S
un subinel al său. Dacă 1R ∈ S, atunci S se numeşte subinel unitar al lui
R.

Exemple

7.1.4 (Exemple de subinele).
1. Dacă R este inel, atunci R şi {0} sunt subinele ale sale.
2. Z este subinel ı̂n Q, iar Q este subinel ı̂n R.
3. Subinelele lui Z sunt exact subgrupurile lui Z.
Pentru n ∈ N, n ≥ 2, nZ este subinel ı̂n Z, dar nu este subinel unitar
( deşi Z este inel unitar).
√
4. R\Q√nu este subinel ı̂n √ √ de exemplu, 2 − 3 ∈ R\Q,
R pentru că,
4 + 3 ∈ R\Q, dar (2 − 3) + (4 + 3) = 6 ∈ / R\Q.
5. Fie K un corp şi Mn (K) inelul matricilor pătratice cu elemente din
K. Mulţimea
S = {A = diag(a1 , ..., an )|a1 , ..., an ∈ K} =
  

 a 1 . . . 0 

=

 0 . . . 0  1

|a , ..., a ∈ K
n
 
 0 . . . an 
este un subinel unitar ı̂n Mn (K).

6. Fie R = Z × Z produsul direct al lui Z cu el ı̂nsuşi. R ı̂mpreună cu
adunarea şi ı̂nmulţirea pe componente:
(a1 , b1 ) + (a2 , b2 ) := (a1 + a2 , b1 + b2 ), ∀(a1 , b1 ), (a2 , b2 ) ∈ R
(a1 , b1 ) · (a2 , b2 ) := (a1 a2 , b1 b2 ), ∀(a1 , b1 ), (a2 , b2 ) ∈ R
este inel unitar, având elementul unitate 1R = (1, 1).
130
STRUCTURI ALGEBRICE
7. Fie
S := Z × {0} := {(a, 0)|a ∈ Z}.
Pentru (a, 0), (b, 0) din S, avem
(a, 0) − (b, 0) = (a − b, 0) ∈ S,
(a, 0) · (b, 0) = (ab, 0) ∈ S,
deci S este subinel ı̂n R. De asemenea, deoarece (1, 1) ∈

/ S, S nu este
subinel unitar al lui Z × Z.
Pe de altă parte, (1, 0) ∈ S şi
(a, 0) · (1, 0) = (1, 0) · (a, 0) = (a, 0),
pentru orice (a, 0) ∈ S, adică (1, 0) este element unitate ı̂n S. Cum
1S = (1, 0) 6= (1, 1) = 1R , rezultă că S este inel unitar, dar nu este
subinel unitar ı̂n R.

Definiţia

7.1.5. Fie K un corp. O submulţime cu cel puţin două ele-
mente a lui K ce are proprietatea că formează corp cu operaţiile induse de
pe K se numeşte subcorp al lui K.

Propoziţia

7.1.6 (de caracterizare a unui subcorp). Fie K un corp
şi L o submulţime a lui K având cel puţin două elemente. Atunci L este
subcorp al lui K dacă şi numai dacă satisface următoarele condiţii:
1. Pentru orice x, y ∈ L, y 6= 0, avem x − y ∈ L, i.e. (L, +) este subgrup

ı̂n (K, +).
2. Pentru orice x, y ∈ L, y 6= 0, avem xy −1 ∈ L i.e. (L\{0}, ·) este

subgrup ı̂n (K ∗ , ·).
Demonstraţie: Analog cu Propoziţia 7.1.2.

Observaţia

7.1.7. În condiţia a doua din Propoziţia 7.1.6, deoarece trebuie
să existe un y diferit de 0, intervine condiţia |L| ≥ 2.
131
7.2 Ideal. Definiţie. Exemple. Proprietăţi

Definiţia

7.2.1. Fie R un inel unitar şi I o submulţime nevidă a sa.
Spunem că I este ideal la stânga al inelului R dacă satisface următoarele
două condiţii:
1. Pentru orice x, y ∈ I, x − y ∈ I (sau echivalent, I − I ⊆ I, sau (I, +)

subgrup ı̂n (R, +)).
2. Pentru orice r ∈ R şi x ∈ I, rx ∈ I (i.e. RI ⊆ I), unde RI :=

{rx|r ∈ R, x ∈ I}. (se mai spune că elementele idealului absorb
elementele din inel).

Definiţia

I se numeşte ideal la dreapta al inelului R dacă satisface următoarele două
condiţii:

subgrup ı̂n (R, +));
2. Pentru orice r ∈ R şi x ∈ I, xr ∈ I (i.e. IR ⊆ I), unde IR :=

{xr|x ∈ I, r ∈ R}.

Definiţia

I se numeşte ideal bilateral al inelului R dacă satisface următoarele două
condiţii:

subgrup ı̂n (R, +));
2. Pentru orice r, s ∈ R şi x ∈ I, rxs ∈ I (sau, echivalent RIR ⊆ I),

unde RIR := {rxs|r ∈ R, x ∈ I, s ∈ R}.
132
STRUCTURI ALGEBRICE

Observaţia
7.2.4. Să observăm faptul că dacă inelul R este comutativ,

atunci RI = IR, deci idealele stângi, idealele drepte şi idealele inelului R
coincid.

Exemple

7.2.5 (Exemple de ideale).
1.

Propoziţia

7.2.6. Subinelele şi idelele lui Z sunt de forma nZ, cu
n ∈ N.
Demonstraţie: Fie S ⊆ Z un subinel al lui Z. Atunci (S, +) este

subgrup ı̂n (Z, +) deci, conform Propoziţiei 2.3.7, S = nZ. Deoarece,
pentru a = nx ∈ Z şi b = ny ∈ nZ, avem ab = n(nxy) ∈ nZ,
demonstraţia este ı̂ncheiată.
2.

Propoziţia

7.2.7. Orice ideal stâng (drept, bilateral) al lui R este
subinel ı̂n R.
Demonstraţie: Fie I un ideal stâng ı̂n R. Atunci R · I ⊆ I, deci

I · I ⊆ I, de unde rezultă că I este subinel al lui R.

Observaţia

7.2.8. Reciproca propoziţiei precedente nu este, ı̂n gen-
eral, adevărată.
De exemplu, Z este subinel ı̂n Q, dar nu este ideal ı̂n Q pentru că
1
Q · Z * Z: ı̂n mod evident, 1 = 12 ∈
· |{z} / Z.
2
|{z} ∈Z
∈Q
3. În M2 (R),
0 a
I= A= |a, b ∈ R
0 b
este ideal stâng, dar nu este ideal drept.
133

0 a1 0 a2
Demonstraţie: Fie A1 = şi A2 = două ma-
0 b1 0 b2
x y
trici din I şi M = ∈ M2 (R).
z t
Avem
0 a1 − a2
A1 − A2 = ∈I
0 b1 − b2
şi
0 xa1 + ya2
M · A1 = ∈ I,
0 za1 + ta2
de unde rezultă că I este ideal stâng ı̂n M2 (R).

0 1
Dar I nu este ı̂nsă şi ideal drept ı̂n M2 (R): pentru A = ∈I
0 1
0 0
şi M = ∈ M2 (R),
1 1

1 1
AM = ∈
/ I.
1 1
4. Se verifică analog că pentru un inel unitar R,

n o
I = A = (aij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R)|ai1 = 0, ∀i = 1, n ⊆ Mn (R)
este ideal stâng, dar nu este ideal drept.
5. Într-un inel R, (0) := {0} şi R sunt ideale bilaterale ı̂n R. Ele se
numesc ideale improprii. Orice ideal I al lui R, I 6= (0) şi I 6= R se
numeşte ideal propriu.

Propoziţia

7.2.9. Fie R un inel unitar şi I un ideal stâng (drept, bilateral)
ı̂n R. Atunci I = R dacă şi numai dacă I ∩ U (R) 6= ∅.
Demonstraţie: ” ⇒ ”: Trivial.
” ⇐ ”: Presupunem I ∩ U (R) 6= ∅. Fie x ∈ I ∩ U (R). Atunci ∃x−1 ∈ R
astfel ı̂ncât x−1 · x = 1. Din x ∈ I, x−1 ∈ R şi I ideal stâng ı̂n R, obţinem
1 ∈ R.
Fie acum r ∈ R. Cum
r · |{z}
r = |{z} 1 ∈ I,
∈R ∈I
avem R ⊆ I, deci I = R.
134
STRUCTURI ALGEBRICE
Un ideal coincide cu ı̂ntreg inelul dacă şi numai dacă conţine cel
puţin un element inversabil.

Propoziţia

7.2.10. Un inel unitar R este corp dacă şi numai dacă sin-
gurele sale ideale sunt (0) şi R.
Demonstraţie: ” ⇒ ” : Fie R un corp şi I un ideal ı̂n R, I 6= (0). Există

atunci un x ∈ I, x 6= 0. Cum U (R) = R\{0}, rezultă că x ∈ I ∩ U (R). Prin
urmare I ∩ U (R) 6= {∅} şi, aplicând Propoziţia 7.2.9, obţinem I = R.
” ⇐ ” : Reciproc, fie R un inel unitar ale cărui singure ideale sunt (0) şi
R. Să arătăm că U (R) = R\{0}, adică că R este corp.
Fie x ∈ R, x 6= 0. Rezultă, fără mare dificultate, că Rx := {rx|r ∈ R}
este ideal stâng ı̂n R. Cum 1 · x = x 6= 0 ∈ Rx, idealul Rx este nenul, deci
Rx = R. Dar 1 ∈ R, deci 1 ∈ Rx şi prin urmare există x−1 ∈ R astfel ı̂ncât
1 = x−1 · x. Am arătat astfel că x este inversabil la stânga.
Analog, din xR = R ideal la dreapta, nenul al lui R, obţinem xR = R,
de unde x este inversabil la dreapta. Prin urmare x ∈ U (R), adică U (R) =
R\{0}.
Aşadar, reţinem că:
O modalitate de a demonstra că un inel este corp este aceea de a

arăta că are numai ideale improprii.
7.3 Operaţii cu ideale

7.3.1 Intersecţia unei familii de ideale

Propoziţia

7.3.1. Intersecţia unei familii arbitrare de ideale stângi (drepte,
respectiv bilaterale) ı̂ntr-un inel unitar R este ideal stâng (drept, respectiv bi-
lateral) ı̂n R.
Demonstraţie:
T Fie {Iα |α ∈ A} o familie de ideale stângi ı̂n R şi I :=
Iα intersecţia acestora. Atunci, conform Propoziţiei 2.5.1, I este subgrup
α∈I
ı̂n (R, +).
135
Fie acum r ∈ R şi x ∈ I. Cum x ∈ Iα , pentru orice α ∈ A şi Iα este ideal

stâng ı̂n R, avem rx ∈ Iα , pentru orice α ∈ A. Deci rx ∈ I. Am arătat astfel
că I este ideal stâng ı̂n R.
Demonstraţia se face analog pentru o familie de ideale drepte sau bilat-
erale.
7.3.2 Idealul generat de o submulţime X a unui inel

unitar R
Propoziţia 7.3.1 ne permite să definim noţiunea de ideal generat de o submulţime
a unui inel R.

Definiţia

7.3.2. Fie R un inel unitar şi X ⊆ R o submulţime a sa.
Numim idealul stâng generat de mulţimea X intersecţia tuturor idealelor
stângi care conţin mulţimea X:
< X >s := ∩{I|I ideal stâng ı̂n R, I ⊇ X}.

Observaţia
7.3.3. Să remarcăm faptul că mulţimea {I|I ideal stâng ı̂n
R, I ⊇ X} este nevidă (R ∈ {I|I ideal stâng ı̂n R, I ⊇ X}) şi că < X >s
este cel mai mic ideal stâng al lui R care conţine X.

Definiţia

7.3.4. Fie
< X >d := ∩{I|I ideal drept ı̂n R, I ⊇ X}.
Atunci < X >d este cel mai mic ideal drept al lui R care conţine X şi se
numeşte idealul drept generat de X.
136
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

7.3.5. Fie
< X >b := ∩{I|I ideal bilateral ı̂n R, I ⊇ X}.
Atunci < X >b este cel mai mic ideal bilateral al lui R care conţine X şi se
numeşte idealul bilateral generat de X.

Exemple

7.3.6. Pentru X = ∅ ,
< ∅ >s =< ∅ >d =< ∅ >b = {0} = (0).
Pentru X = {1R },
< 1R >s =< 1R >d =< 1R >b = R.

Teorema

7.3.7. Fie R un inel unitar şi X o submulţime nevidă a sa.
Atunci:
1. Idealul stâng generat de X este

n

P
< X >s = ri xi |xi ∈ X, ri ∈ R, ∀i = 1, n, n ≥ 1 ,
i=1
2. Idealul drept generat de X este

n

P
< X >d = xi ri |xi ∈ X, ri ∈ R, ∀i = 1, n, n ≥ 1 ,
i=1
3. Idealul bilateral generat de X este

n

P
< X >b = ri xi si |xi ∈ X, ri , si ∈ R, ∀i = 1, n, n ≥ 1 .
i=1
137
Demonstraţie: 1. Vom demonstra că mulţimea

( n )
X
T := ri xi |xi ∈ X, ri ∈ R, ∀i = 1, n, n ≥ 1
i=1
este ideal stâng ı̂n R şi că T =< X >s .

n
P m
P
Pentru aceasta, fie x = ri xi şi y = sj yj cu ri , sj ∈ R şi xi , yj ∈ X
i=1 j=1
două elemente din T . Atunci, ı̂n mod evident, x − y ∈ T şi, pentru r ∈ R,
X n n
X
r·x=r· ri x i = rri xi ∈ T,
|{z}
i=1 i=1 ∈R
deci T este ideal stâng ı̂n R.

Deoarece, pentru orice x ∈ X, x = |{z}
1 · |{z}
x ∈ T , rezultă X ⊆ T ; dar
∈R ∈X
< X >s este cel mai mic ideal care conţine X, şi, prin urmare, T ⊇< X >s .
n
P
Pentru incluziunea inversă fie x ∈ T de forma x = ri xi , cu ri ∈ R şi
i=1
xi ∈ X, pentru orice i = 1, n. Cum xi ∈ X ⊆< X >s şi < X >s este ideal
n
P
stâng al lui R, ri xi ∈< X >s , pentru orice i = 1, n, deci şi ri xi ∈< X >s .
i=1
Am obţinut atunci că T =< X >s .
2. Analog cu primul punct al teoremei.
3. Analog cu primul punct al teoremei.
Cazuri particulare:
1. Dacă X = {x}, atunci
( n )
X
< X >s = < x >s = ri x|ri ∈ R, ∀i = 1, n, n ∈ N∗ =
i=1
= {rx|r ∈ R} := Rx.

Definiţia

7.3.8. Rx := {rx|r ∈ R} se numeşte idealul principal stâng
general de x.
Se obţin analog
< X >d = < x >d = {xs|s ∈ R} = xR,
< X >b = < x >b = {rxs|r, s ∈ R} = RxR.
138
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

7.3.9. xR := {xs|s ∈ R} se numeşte idealul principal drept
general de x, iar RxR := {rxs|r, s ∈ R} se numeşte idealul principal bilat-
eral general de x.

Definiţia

7.3.10. Un domeniu de integritate R se numeşte domeniu cu
ideale principale dacă orice ideal al său este principal.

Exemplul

7.3.11. Z este domeniu cu ideale principale pentru că
orice ideal din Z este de forma nZ =< n >, cu n ∈ N.
2. Dacă X = {x1 , ..., xn }, atunci

( n )
X
< X >s = < x1 , ..., xn >s = ri xi |ri , ..., rn ∈ R = Rx1 + ... + Rxn ,
( i=1
n
)
X
< X >d = < x1 , ..., xn >s = xi ri |ri , ..., rn ∈ R = x1 R + ... + xn R.
i=1

Definiţia

7.3.12. Un ideal I al inelului unitar R se numeşte finit gen-
erat dacă există o submulţime finită X a lui R astfel ı̂ncât I =< X >, i.e.
X generează pe I.
7.3.3 Suma unei familii de ideale

Propoziţia

7.3.13. Fie R un inel unitar şi I, J două ideale stângi (drepte,
bilaterale) ı̂n R. Atunci I ∪ J este ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n R dacă şi
numai dacă I ⊆ J sau J ⊆ I.
Demonstraţie: Rezultă din Propoziţia 2.5.2 .
139

Observaţia
7.3.14. Din Propoziţia 7.3.13 rezultă că reuniunea a două

ideale stângi (drepte, bilaterale) nu este, ı̂n general, ideal stâng (drept, bilat-
eral).
Fie I şi J două ideale stângi (drepte, bilaterale) ale unui inel unitar R şi
fie < I ∪ J >s cel mai mic ideal stâng (drept, bilateral) al lui R care conţine
I şi J.
Atunci < I ∪ J >s este de forma:
( n )
X
< I ∪ J >s := ri xi |ri ∈ R, xi ∈ I ∪ J, i = 1, n, n ≥ 1 .
i=1
n
P
Fie x ∈< I ∪ J >s , x = ri xi şi să presupunem că x1 , ..., xm ∈ I şi
i=1
xm+1 , ..., xn ∈ J. Atunci:
m
X n
X
x= ri x i + ri xi =: a + b,
|{z} |{z}
i=1 ∈I i=m+1 ∈J
| {z } | {z }
∈I ∈J
cu a ∈ I şi b ∈ J.
Prin urmare:
< I ∪ J >s = {x = a + b|a ∈ I, b ∈ J} = I + J.
140
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

7.3.15. Pentru I, J două ideale stângi ale inelului R, idealul
I + J = {a + b|a ∈ I, b ∈ J} =< I ∪ J >s
se numeşte suma idealelor I şi J şi este cel mai mic ideal stâng al lui R
care conţine idealele I şi J.
Analog, pentru I, J ideale drepte (bilaterale) se defineşte suma idealelor I
şi J.
Inductiv, dacă I1 , I2 , ..., Im sunt, de exemplu, ideale stângi ı̂n R, atunci
I1 + I2 + ... + Im = (I1 + I2 + ... + Im−1 ) + Im =

= {x1 + x2 + ... + xm |xj ∈ Ij , ∀j = 1, m} =
= Rx1 + Rx2 + ... + Rxm
se numeşte suma idealelor I1 , I2 , ..., Im .
7.3.4 Laticea idealelor unui inel unitar

Fie R un inel unitar.

Notaţia

7.3.16. Fie
Ls (R) := {I|I ideal stâng al lui R};

Ld (R) := {I|I ideal drept al lui R};
Lb (R) := {I|I ideal bilateral al lui R}.

Propoziţia

7.3.17. Mulţimile (Ls (R), ⊆), (Ld (R), ⊆), (Lb (R), ⊆) formează
latici complete având drept prim element idealul nul (0) şi drept ultim element
R.
Demonstraţie: În mod evident, fiecare din aceste mulţimi este parţial
ordonată cu ”⊆” şi, conform Propoziţiei 7.3.1 şi Definiţiei 7.3.15, fiecare
dintre ele este latice cu inf şi sup definite astfel: de exemplu, pentru I, J ∈
Ls (R),
inf{I, J} = I ∩ J ∈ Ls (R)
şi
sup{I, J} = I + J ∈ Ls (R).
141
Laticea Ls (R) este completă: conform Propoziţiei 7.3.1, pentru {Iα |α ∈

A} ⊆ Ls (R),
\
inf{Iα |α ∈ A} = Iα ∈ Ls (R),
α∈A
iar
[ X
sup{Iα |α ∈ A} = < Iα >= Iα =
α∈A α∈A
( n
)
X
= x= xi |xi ∈ Iαi , i = 1, n, αi ∈ A .
i=a
Când R este inel comutativ, putem defini şi alte operaţii cu ideale.
7.3.5 Produsul unei familii de ideale

Definiţia

7.3.18. Fie I şi J două ideale stângi ı̂n inelul R. Fie IJ
idealul generat de produse de elemente de forma a · b, cu a ∈ I şi b ∈ J, i.e.
( n )
X
IJ = ai bi |ai ∈ I, bi ∈ J, i = 1, n .
i=1
Mulţimea IJ definită mai sus se numeşte produsul idealelor I şi J.

Propoziţia

7.3.19. Dacă I, J ∈ Ls (R), atunci IJ ∈ Ls (R) (cu alte cu-
vinte, produsul a două ideale stângi este ideal stâng).
Demonstraţie: Se verifică folosind definiţia unui ideal.
142
STRUCTURI ALGEBRICE

Definiţia

7.3.20. Inductiv, pentru I1 , I2 , ..., Im ideale stângi (drepte,
bilaterale) ı̂n R, definim
( m
)
X
I1 I2 ...Im = (I1 I2 ...Im−1 )Im = ai1 ai2 ...aim |aij ∈ Ij , ∀j = 1, m
i1 ,i2 ,...,im
produsul idealelor I1 , I2 , ..., Im .

În particular,
I m = I| · {z
... · I} .
de m ori
7.3.6 Câtul a două ideale

Definiţia

7.3.21. Fie I şi J două ideale stângi (drepte, bilaterale) ale
inelului unitar, comutativ R. Mulţimea
I : J := {x ∈ R|x · J ⊆ I},
unde xJ := {xb|b ∈ J}, se numeşte câtul idealelor I şi J.

Propoziţia

7.3.22. Fie I şi J două ideale stângi (drepte, bilaterale) ale
inelului unitar, comutativ R. Atunci:
1. I : J este ideal ı̂n R;
2. I ⊆ I : J.
Demonstraţie: 1. Fie x1 , x2 ∈ I : J. Atunci x1 J ⊆ I şi x2 J ⊆ I. Vrem
să arătăm că (x1 − x2 )J ⊆ I. Fie (x1 − x2 )b ∈ (x1 − x2 )J. Atunci
(x1 − x2 )b = x1 b − x2 b ∈ I.
|{z} |{z}
∈x1 J⊆I ∈x2 J⊆I
De asemenea, pentru r ∈ R şi x ∈ I : J, mai trebuie să verificăm că

rx ∈ I : J. Deoarece x ∈ I : J, xJ ⊆ I. Fie acum rxb ∈ rxJ. Avem:
rxb = r · xb = r |{z}
xb ∈ rI ⊆ I,
∈xJ⊆I
143
rxb ∈ I, deci I : J este ideal ı̂n R.

2. Fie x un element din idealul I. Rezultă atunci că xJ ⊆ I, deci
x ∈ I : J.

Definiţia

7.3.23. Idealul
(0) : J := {x ∈ R|xJ = 0} := AnnR J
se numeşte anulatorul lui J ı̂n R.
7.3.7 Radicalul unui ideal

Definiţia

7.3.24. Fie I un ideal stâng al inelului unitar, comutativ R.
Mulţimea √
I := {x ∈ R|∃m ≥ 1 astfel ı̂ncât xm ∈ I}
se numeşte radicalul idealului I şi se mai notează cu r(I) sau rad(I).

Propoziţia

7.3.25. Fie I un ideal stâng (drept, bilateral) al inelului unitar,
comutativ R. Atunci:
√
1. I este ideal ı̂n R.
√
2. I ⊆ I.
√
Demonstraţie: 1. Fie x şi y două elemente din mulţimea I. Există
atunci m şi n două numere naturale, m, n ≥ 1 astfel ı̂ncât xm ∈ I şi y n ∈ I.
Din Propoziţia 5.3.1 rezultă că:
m+n
X
m+n k
(x − y) = Cm+n xk y m+n−k =
k=0
m
X m+n
X
k
= Cm+n xk y n ·y m−k + k
Cm+n xk ·y m+n−k ∈ I,
|{z}
|{z}
k=0 ∈I k=m+1 ∈I
| {z } | {z }
∈I ∈I
144
STRUCTURI ALGEBRICE
i.e. x − y ∈ I. √
Fie acum r ∈ R şi x ∈ I. Există m ≥ 1 astfel ı̂ncât xm ∈ I. Deoarece:
(rx)m = rm |{z}
xm ∈ I,
∈I
√ √
rezultă că rx ∈ I, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia faptului că I este ideal ı̂n
R.
2.√ Pentru x ∈ I, există m = 1 astfel ı̂ncât xm = x ∈ I, de unde
I ⊆ I.
Caz particular: Pentru I = {0},

√
0 := {x ∈ R|∃m ≥ 1 astfel ı̂ncât xm = 0.}

Definiţia

7.3.26. Elementul x ∈ R se numeşte element nilpotent dacă
există m ≥ 1 astfel ı̂ncât xm = 0.

Observaţia √

7.3.27. Prin urmare, 0 reprezintă mulţimea elementelor nilpo-
tente ale inelului R şi, conform Propoziţiei 7.3.25, mulţimea elementelor
nilpotente dintr-un inel comutativ şi unitar R formează un ideal.

Exerciţiul

7.3.28. Pentru mZ, nZ ideale ale lui Z, determinaţi:
1. mZ ∩ nZ = [m, n]Z
2. mZ + nZ = (m, n)Z
3. mZ · nZ = mnZ
4. mZ : nZ
√
5. nZ
145
7.4 Transportul idealelor şi subinelelor prin

morfisme
În această secţiune vom arăta cum se face transportul direct şi invers al
idealelor şi subinelelor printr-un morfism de inele.

Teorema

7.4.1 (Comportarea subinelelor şi idealelor la trans-
portul direct şi invers printr-un morfism). Fie R şi S două inele
unitare şi f : R → S un morfism unitar de inele. Atunci:
1. Dacă R0 este subinel ı̂n R, atunci f (R0 ) este subinel ı̂n S. În partic-
ular, Imf este subinel ı̂n S.
2. Dacă S 0 este subinel ı̂n S, atunci f −1 (S 0 ) este subinel ı̂n S. În par-
ticular, ker f este subinel ı̂n S.
3. Dacă J este ideal stâng (drept, bilateral) ı̂n S, atunci f −1 (J) este ideal
stâng (drept, bilateral) ı̂n R. În particular, ker f este ideal bilateral ı̂n
R.
4. Dacă morfismul f este surjectiv şi I este ideal stâng (drept, bilateral)
ı̂n R, atunci f (I) este ideal de acelaşi tip cu I ı̂n inelul S.
Demonstraţie: 1. Cum R0 este subinel ı̂n R, rezultă că R0 este subgrup

ı̂n R. Pe de altă parte, f fiind morfism de inele rezultă că f este morfism de
grupuri. Din Propoziţia 3.5.1 obţinem acum că f (R0 ) este subgrup ı̂n (S, +).
Fie s1 , s2 ∈ f (R0 ). Există deci r1 , r2 ∈ R0 astfel ı̂ncât f (r1 ) = s1 şi
f (r2 ) = s2 . Atunci:
s1 · s2 = f (r1 ) · f (r2 ) = f (r1 · r2 ) ∈ f (R0 ),
deoarece f este morfism de inele şi R0 este subinel ı̂n R.
Pe de altă parte, cum f este morfism unitar de inele, f (1R ) = 1S , deci
1S ∈ Imf i.e. Imf este subinel unitar ı̂n S.
2. Deoarece S 0 este subinel unitar ı̂n S, (S 0 , +) este subgrup ı̂n (S, +) şi,
conform Propoziţiei 3.5.1, f −1 (S 0 ) este subgrup ı̂n (R, +).
Fie r1 , r2 ∈ f −1 (S 0 ). Rezultă că f (r1 ) ∈ S 0 , f (r2 ) ∈ S 0 . Deoarece S 0 este
subinel, avem că
f (r ) · f (r ) = f (r1 · r2 ) ∈ S 0 ,
| {z1} | {z2}
∈S 0 ∈S 0
146
STRUCTURI ALGEBRICE
de unde rezultă că r1 · r2 ∈ f −1 (S 0 ).

Cum f este morfism unitar de inele, f (1R ) = 1S . De asemenea, deoarece
S 0 este subinel ı̂n (S, +), deci subgrup ı̂n (S, +), rezultă că 1S ∈ S 0 . Aşadar,
1R ∈ f −1 (S 0 ), şi f −1 (S 0 ) este subinel unitar ı̂n R.
3. Fie J un ideal ı̂n S. Ca mai sus, din Propoziţia 3.5.1, rezultă că f −1 (J)
este subgrup al grupului aditiv R.
Fie acum r ∈ f −1 (J) şi α ∈ R. Să verificăm că α · r ∈ f −1 (J). Cum
r ∈ f −1 (J), f (r) ∈ J. Din f (α) ∈ S şi J ideal stâng ı̂n S, rezultă că
f (α) · f (r) ∈ J. f fiind morfism de inele, f (α) · f (r) = f (α · r) ∈ J, deci
α · r ∈ f −1 (J).
Pentru J ideal drept sau bilateral demonstraţia este analoagă. A doua
afirmaţie rezultă din faptul că (0) este ideal bilateral ı̂n S.
4. Cum I este ideal stâng ı̂n R, rezultă că (I, +) este subgrup ı̂n (R, +),
deci f (I) este subgrup ı̂n (S, +).
Fie acum s ∈ S şi f (x) ∈ f (I), cu x ∈ I. Vrem să arătăm că s · f (x) ∈
f (I).
Cum s ∈ S şi f este funcţie bijectivă, rezultă că există r ∈ R astfel ı̂ncât
f (r) = s. Avem
f =morf.
s · f (x) = f (r) · f (x) = r · |{z}
f (|{z} x ) ∈ f (I),
∈R ∈I
deoarece I este ideal stâng ı̂n R.
7.5 Inelul factor (cât) al unui inel ı̂n raport

cu un ideal bilateral al său
Fie R un inel unitar şi I un ideal bilateral ı̂n R. Rezultă că (I, +) este
subgrup ı̂n (R, +), deci putem considera grupul aditiv factor al lui R prin
subgrupui său I, R/I := {x + I|x ∈ R}, unde x + I := {x + y|y ∈ I}.
Să ne reamintim că adunarea ı̂n acest grup este definită de
(x + I) + (y + I) := x + y + I.

Definiţia

7.5.1. Pe R/I definim ı̂nmulţirea a două clase astfel:
(x + I) · (y + I) := x · y + I.
147
Să arătăm că definiţia dată mai sus este corectă (adică ”·” este operaţie
algebrică pe R/I).
Fie x+I = x0 +I şi y +I = y 0 +I. Trebuie verificat că x·y +I = x0 ·y 0 +I.
Din x + I = x0 + I rezultă că x − x0 ∈ I, deci x − x0 = a, sau cu x = x0 + a,
cu a ∈ I. Analog, din y + I = y 0 + I, obţinem y = y 0 + b, cu b ∈ I. Atunci:
x · y − x0 · y 0 = (x0 + a) · (y 0 + a) − x0 · y 0 =
= x0 · y 0 + |{z}
x0 · |{z} a · y 0 + |{z}
b + |{z} b −x0 · y 0 ∈ I,
a · |{z}
|{z}
∈R ∈I ∈I ∈I ∈I
| {z } | {z ∈R} | {z }
∈I ∈I ∈I
ceea ce arată că definiţie operaţiei ”·” nu depinde de alegerea reprezentanţilor

ı̂n clasele modulo I.

Propoziţia
7.5.2. Împreună cu operaţiile ”+” şi ”·” definite mai sus,

(R/I, +, ·) este inel unitar şi se numeşte inelul factor (cât) al lui R prin
idealul său bilateral I.
Demonstraţie: Deoarece ştim deja că (R/I, +) este grup abelian, mai
rămâne să studiem proprietăţile operaţiei ”·”.
Fie x + I, y + I, z + I ∈ R/I. Atunci
def def
[(x + I) · (y + I)] · (z + I) = (x · y + I) · (z + I) = (x · y) · z + I =
def
= x · (y · z) + I = (x + I) · [(y + I) · (z + I)],
deci ”·” este operaţie asociativă.
Dacă inelul R este unitar, atunci ”·” admite element neutru: pentru orice
x + I ∈ R/I, avem:
(x + I) · (1 + I) = (1 + I) · (x + I) = x + I
(x · 1) + I = 1 · x + I
x + I = x + I,
deci 1 + I este element neutru.
Operaţia ”·” este distributivă faţă de ”+” la stânga şi la dreapta: pentru
orice (x + I), (y + I), (z + I) ∈ R/I, avem:
(x + I) · [(y + I) + (z + I)] = (x + I)((y + z) + I) = x · (y + z) + I =
= (x · y + x · z) + I = (x · y + I) + (x · z + I) =
= (x + I) · (y + I) + (x + I) · (z + I),
şi analog pentru distributivitatea la dreapta, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia
propoziţiei.
148
STRUCTURI ALGEBRICE

Observaţia

7.5.3. Dacă inelul R este comutativ, atunci R/I este inel co-
mutativ.

Exemple

7.5.4. 1. Fie (Z, +, ·) inelul numerelor ı̂ntregi şi I un ideal
ı̂n Z. Conform Propoziţiei 7.2.6, există n ∈ N astfel ı̂ncât I = nZ.
n o
Inelul factor este atunci de forma R/I = Z/nZ = Zn = b 1, · · · , n[
0, b −1 .
Din Propoziţia 7.5.2, rezultă că (Zn , +, ·) este inel comutativ şi uni-
tar cu operaţiile ”+” şi ”·” definite astfel: pentru ba, bb ∈ Zn de forma
a = a + nZ, bb = b + nZ,
b
a + bb = a[
b + b = (a + b) + nZ,
a · bb = ad
b · b = (a · b) + nZ.
Inelul (Zn , +, ·) se numeşte inelul claselor de resturi modulo n.
2. Dacă n = 0, atunci I = (0) şi Z/(0) = Z.

n o
Dacă n = 1, atunci I = Z şi Z/Z = b 0 este inelul nul.
3. Reţinem că, ı̂n general, pentru un inel oarecare R,
R/ {0} = R.
4. Într-un inel unitar R, pentru I = (u), cu u element inversabil ı̂n R,

conform Propoziţiei 7.2.9, avem I = R şi deci R/I = R/R = {0} =
(0).
Aşadar, reţinem că
R/R = {0}.

Observaţia

7.5.5. 1. Z este infinit, dar Zn este finit.
2. Z este domeniu de integritate, dar Zn poate avea divizori ai lui 0.

De exemplu, ı̂n (Z4 , +, ·), b 2·b
2 este divizor al lui 0 (b 2=b
0).
149
7.6 Proprietatea de universalitate a inelului

factor

Teorema 7.6.1 (Proprietatea de universalitate a inelului factor).

Fie R un inel, I un ideal bilateral al său, R/I inelul factor al lui R relativ
la I şi f : R → S un morfism de inele astfel ı̂ncat ker f ⊇ I.
Atunci există un unic morfism f¯ : R/I → S care face comutativă diagrama
p
R - R/I
p
p pp
f p p
pp
?
f¯
S
adică f¯ ◦ p = f , unde p : R → R/I, p(x) = x + I este proiecţia canonică.
În plus,
1. Funcţia f¯ este surjectivă dacă şi numai dacă f este surjecţie.
2. Funcţia f¯ este funcţie injectivă dacă şi numai dacă ker f = I.
Demonstraţie: Pentru ı̂nceput să demonstrăm că surjecţia canonică p :

R → R/I, p(x) = x + I este un morfism surjectiv, unitar de inele.
În acest sens, mai trebuie demonstrat că p(x · y) = p(x) · p(y), pentru
orice x, y ∈ R şi că p(1) = 1 + I, dar acestea sunt evidente:
p(x · y) = x · y + I = (x + I) · (y + I) = p(x) · p(y),
iar
p(1) = 1 + I.
Din Proprietatea de universalitate a grupului factor 3.7.1, există un unic
morfism de grupuri f¯ : (R/I, +) → (S, +) cu proprietatea că face următoarea
diagramă comutativă:
p
(R, +) - (R/I, +)
pp
pp
p pp
f
pp
pp
? + f
(S, +)
150
STRUCTURI ALGEBRICE
adică f¯ ◦ p = f sau, echivalent, f¯ (x + I) = f (x), pentru orice x ∈ R.

Mai trebuie să demonstram că f¯ este chiar morfism unitar de inele:
f¯ ((x + I) · (y + I)) = f¯ (x · y + I) = f (x · y) = f (x) · f (y) =

= f¯ (x + I) · f¯ (y + I)
şi
f¯ (1 + I) = f (1) = 1.
Restul afirmaţiilor din enunţul teoremei rezultă imediat din Proprietatea
de universalitate a grupului factor 3.7.1.
151
152
Capitolul 8
Teoremele de izomorfism
pentru inele
8.1 Teorema fundamentală de izomorfism pen-

tru inele
Fie R un inel unitar, I ⊂ R un ideal bilateral al său, R/I inelul factor al lui
R relativ la I şi p : R → R/I, p (x) = x + I, pentru orice x ∈ R, proiecţia
canonică, despre care să ne reamintim că este un morfism unitar, surjectiv
de inele.

Teorema

8.1.1 (Teorema fundamentala de izomorfism pentru
inele). Fie R şi S inele unitare şi f : R → S un morfism unitar de inele.
Atunci:
1. ker f este ideal bilateral ı̂n R;
2. Există un unic izomorfism de inele (numit canonic) f¯ : R/ ker f → Imf
care face comutativă diagrama:
p
R - R/ ker f
p
p pp
pp
pp
f
f¯
pp
?
Imf
adică f¯ ◦ p = f .
153
Demonstraţie: 1. Deoarece ker f este subgrup ı̂n (R, +), mai trebuie
verificat că pentru orice x ∈ ker f şi a, b ∈ R, avem a · x · b ∈ ker f . Cum
x ∈ ker f , f (a · x · b) = f (a) · f (x) · f (b) = 0, deci ker f este ideal bilateral al
lui R.
2. Să observăm, pentru ı̂nceput, că Imf este un inel unitar, fiind subinel
unitar ı̂n S (f este morfism unitar de inele).
De asemenea, din şirul de echivalenţe:
f¯ ◦ p = f ⇔ f¯(p(x)) = f (x), ∀x ∈ R ⇔ f¯(x + ker f ) = f (x), ∀x ∈ P,
rezultă că, dacă există, f¯ este unic.

Definim
f¯ : R/ ker f → Imf
f¯(x + ker f ) = f (x), ∀x ∈ R,
şi demonstrăm că f¯ este morfism unitar de inele şi că funcţia f¯ este bijectivă.
Din Teorema fundamentală de izomorfism pentru grupuri, există
f¯ : (R/ ker f, +) → (Imf, +)
izomorfism de grupuri. Din
f¯((x + ker f ) · (y + ker f )) = f¯(xy + ker f ) = f (x · y) = f (x) · f (y) =

= f¯(x + ker f ) · f¯(y + ker f )
şi din
f¯(1 + ker f ) = f (1),
rezultă că f¯ este izomorfism de inele.
Reţinem:
Dacă vrem să definim un izomorfism de la un inel factor R/I la un alt
inel S, trebuie să definim un morfism f : R → S surjectiv cu proprietatea că
ker f = I.
154
STRUCTURI ALGEBRICE
8.2 Aplicaţii la teorema fundamentală de izomor-

fism: Inelul Zn
8.2.1 Caracterizarea elementelor inversabile din inelul
Zn

Propoziţia
a ∈ Zn este inversabil dacă şi numai dacă

8.2.1. Un element b
(a, n) = 1.
Demonstraţie: Elementul b a ∈ U (Zn ) dacă şi numai dacă există bb ∈ Zn

a · bb = b
astfel ı̂ncât b 1 sau, echivalent, există bb ∈ Zn astfel ı̂ncât a\
·b−1 =b 0,
relaţie echivalentă mai departe cu faptul că există b ∈ Z astfel ı̂ncât n|1−a·b,
i.e. există b ∈ Z, există k ∈ Z astfel ı̂ncât 1 − a · b = n · k.
Am obţinut astfel că ba ∈ U (Zn ) dacă şi numai dacă există b ∈ Z şi există
k ∈ Z astfel ı̂ncât ab + nk = 1, adică a şi n sunt prime ı̂ntre ele.

Exemple
n o

8.2.2. Elementele inversabile din Z6 sunt U (Z6 ) = 1, b
b 5 , iar
n o
elementele inversabile din Z7 sunt U (Z7 ) = 1, 2, 3, 4, 5, 6 = Z∗7 , deci Z7
b b b b b b
este corp.

Corolar

8.2.3. Inelul Zn este corp dacă şi numai dacă n este prim.
Demonstraţie: Inelul Zn este corp dacă şi numai dacă U (Zn ) = Z∗n . Con-
form Propoziţiei 8.2.1 acest lucru are loc dacă şi numai dacă orice 1 ≤ a ≤
n − 1 este prim cu n, deci dacă şi numai dacă n este număr prim.

Exemple

8.2.4. Conform Corolarului 8.2.3, inelele Z2 , Z3 , Z5 , Z7 etc.
sunt corpuri.
8.2.2 Indicatorul lui Euler. Teorema lui Euler

Corolar 8.2.5 (Teorema lui Euler). Fie a ∈ Z şi n ∈ N∗ astfel ı̂ncât

(a, n) = 1. Atunci
aϕ(n) ≡ 1 mod n,
unde ϕ(n) este indicatorul lui Euler, adică ϕ(n) este numărul numerelor
naturale prime cu n şi mai mici decât n.
155
Demonstraţie: Conform Propoziţiei 8.2.1,
U (Zn ) = {x ∈ N|1 ≤ x ≤ n − 1, (x, n) = 1} ,
deci |U (Zn )| = ϕ(n).

Fie acum a ∈ Z prim cu n. Atunci b a ∈ U (Zn ) şi, din Teorema lui
Lagrange, baϕ(n) = b
1, adică n|aϕ(n) − 1, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
8.2.3 Teorema lui Fermat

Corolar

8.2.6 (Teorema lui Fermat). Fie p un numă natural, prim
şi a ∈ Z astfel ı̂ncât p nu divide a. Atunci
ap−1 ≡ 1 mod p.
Demonstraţie: Cum p nu divide a, rezultă că (a, p) = 1. Deoarece, ı̂n

mod evident, ϕ(p) = p − 1, din Corolarul 8.2.5,
ap−1 ≡ 1 mod p,
8.2.4 Lema chineză a resturilor

Teorema 8.2.7 (Lema chineză a resturilor). Fie r ∈ N∗ şi m , m ,
1 2
· · · , mr ∈ N\ {0, 1}, r numere naturale, oricare două relativ prime (adică
pentru orice 1 ≤ i 6= j ≤ r, (mi , mj ) = 1). Atunci
Zm1 ·...·mr ∼
= Zm1 × · · · × Zmr .
Demonstraţie: Inducţie după r.

Pentru r = 1, nu avem ce demonstra.
Pasul de inducţie se reduce la cazul r = 2: dacă presupunem r ≥ 2
şi enunţul teoremei adevărat pentru r − 1 numere naturale relativ prime
două câte două şi m1 , m2 , ..., mr ∈ N\ {0, 1} cu (mi , mj ) = 1, pentru orice
1 ≤ i 6= j ≤ r, atunci (mr , m1 · m2 · ... · mr−1 ) = 1 şi
Zmr × Zm1 ·...·mr−1 ∼

= Zm1 ·...·mr−1 ·mr
156
STRUCTURI ALGEBRICE
care, conform ipotezei de inducţie este izomorf cu
Zmr × Zm1 × .... × Zmr−1 ∼

= Zm1 ·...·mr ,
de unde
Zm1 × .... × Zmr−1 × Zmr ∼
= Zm1 ·...·mr−1 ·mr .
Prin urmare, este suficient să demonstrăm teorema pentru două numere
naturale m şi n cu m, n ≥ 2 şi (m, n) = 1.
Fie funcţia
f : Z → Zm × Zn ,
f (x) = (b
x, x),
b = x + mZ ∈ Zm şi x = x + nZ ∈ Zn .
unde x
Deoarece
f (x + y) = (x[+ y, x + y) = (b x + yb, x + y) = (b x, x) + (b y , y) =
= f (x) + f (y),
f (x · y) = (xd· y, x · y) = (b
x · yb, x · y) = (b
x, x) · (b
y , y) =
= f (x) · f (y),
f (1) = (b
1, 1),
rezultă că f este un morfism unitar de inele.

Nucleul morfismului f este
n o n o
ker f = x ∈ Z|f (x) = (b 0, 0) = x ∈ Z|(b
x, x) = (b
0, 0) =
n o
= x ∈ Z|b x = 0, x = 0 .
b
Deoarece
x 0 ⇔ x + mZ = 0 + mZ ⇔ x ∈ mZ ⇔ m|z,
b=b
şi analog
x = 0 ⇔ n|x.
Folosind acum faptul că (m, n) = 1, rezultă mn|x.
Prin urmare,
x ∈ ker f ⇔ m · n|x ⇔ x ∈ mnZ.
Din Teorema fundamentală de izomorfism, există un izomorfism de inele
f : Z/mnZ → Imf
f (x + mnZ) = (b
x, x).
157
Cum f este, ı̂n particular, funcţie injectivă, Imf = Imf . Dar Imf este
un subgrup ı̂n Zm × Zn având mn elemente, deci Imf = Zm × Zn .
Prin urmare,
Z/mnZ ∼ = Zm × Zn .

Corolar

8.2.8. În aceleaşi ipoteze ca la Lema chineză a resturilor, avem:
U (Zm1 ·...·mr ) ∼
= U (Zm1 ) × ... × U (Zmr ).
Demonstraţie: Rezultă direct din Teorema 8.2.7 şi din faptul că U (R ×
S) = U (R) × U (S).

Corolar

8.2.9. Indicatorul lui Euler este funcţie multiplicativă, adică
pentru orice r numere naturale m1 ,...,mr ∈ N, cu (mi , mj ) = 1, pentru
1 ≤ i 6= j ≤ r, avem
ϕ(m1 · m2 · ... · mr ) = ϕ(m1 ) · ... · ϕ(mr ).
Demonstraţie: Rezultă din Corolarul 8.2.8 şi din faptul că |U (Zm )| =
ϕ(m), pentru orice m ∈ N.

Corolar

8.2.10. Fie n un număr natural, n ≥ 2 având descompunerea
ı̂n factori primi n = pα1 1 · pα2 2 · ... · pαr r . Atunci

1 1 1
ϕ(n) = n · 1 − · 1− · ... · 1 − .
p1 p2 pr
α
Demonstraţie: Cum p1 , p2 ,...,pr sunt numere prime distincte, (pαi i , pj j ) =
1, pentru orice 1 ≤ i 6= j ≤ r, şi, prin urmare,
ϕ(n) = ϕ(pα1 1 · pα2 2 · ... · pαr r ) = ϕ(pα1 1 ) · ... · ϕ(pαr r ).
Pentru p este număr prim şi α un număr natural, α ≥ 1, să calculăm
ϕ(pα ). Fie 1 ≤ k ≤ pα astfel ı̂ncât (k, pα ) = 1. Rezultă ı̂n particular că p nu
divide k. Aşadar

α α α−1 α 1
ϕ(p ) = p − p =p · 1− ,
p
deoarece
p|k ⇔ k = p · k1 , 1 ≤ p · k1 < pα ⇔ 1 ≤ k1 ≤ pα−1 ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia corolarului.
158
STRUCTURI ALGEBRICE
8.3 Prima teoremă de izomorfism pentru in-

ele

Teorema 8.3.1 (Prima teoremă de izomorfism pentru inele). Fie

R un inel unitar, S ⊂ R un subinel unitar şi I un ideal bilateral al lui R.
Atunci:
1. S + I este subinel unitar ı̂n R, unde S + I :=

{x ∈ R|x = s + a, cu s ∈ S şi a ∈ I};
2. S ∩ I este ideal bilateral ı̂n S;
3. S+I ∼
= S
.
I S∩I
Demonstraţie: Punctele 1. şi 2. se verifică cu uşurinţă (exerciţiu!).

3. Fie ϕ compunerea morfismelor unitare S ,→ S + I ,→ S+I I
, deci
ϕ(s) = s = (s + 0) = I, ∀s ∈ S. Atunci ϕ este un morfism unitar de inele al
cărui nucleu este
ker ϕ = {s ∈ S|ϕ(s) = 0 + I} = {s ∈ S|s + I = 0 + I} =

= {s ∈ S|s ∈ I} = S ∩ I.
Să verificăm acum că morfismul ϕ este surjectiv. Fie x ∈ S + I, x = t + b, cu

t ∈ S şi b ∈ I. Trebuie să arătăm că există s ∈ S astfel ı̂ncât ϕ(s) = x + I
sau, echivalent, s + I = x + I, adică s + I = t + |{z}b +I, i.e. s + I = t + I.
∈I
Fie atunci s := t ∈ S. Rezultă că ϕ(s) = ϕ(t) = t + I = x + I, deci
funcţia ϕ este surjecţie. Din Teorema fundamentală de izomorfism,
S ∼ S+I
= .
S∩I I
8.4 A doua teoremă de izomorfism pentru in-

ele
159

Teorema

8.4.1 (A doua teoremă de izomorfism pentru inele).
Fie R un inel unitar, I ⊂ J ⊂ R ideale bilaterale ı̂n R. Atunci:
J
1. I
este ideal bilateral ı̂n R/I.
2. R/I
J
∼
= R
.
J
I
Demonstraţie: 1. Fie p : R → R/I proiecţia canonică. Cum J este ideal

bilateral ı̂n R, conform Teoremei 7.4.1, p(J) este ideal bilateral ı̂n R/I. Dar
J
p(J) = {p(x)|x ∈ J} = {x + I|x ∈ J} = ,
I
deci J/I este ideal bilateral ı̂n R/I.
2. Fie funcţia
ϕ : R/I → R/J,
ϕ(x + I) = x + J.
Să arătăm că ϕ este bine definită. Fie x +I = y +I; atunci x − y ∈ I ⊂ J,

de unde rezultă că x − y ∈ J, x + J = y + J, deci ϕ(x + I) = ϕ(y + I).
Se verifică cu uşurinţă că ϕ este morfism unitar, surjectiv de inele (exerciţiu!).
Mai trebuie să calculăm acum nucleul funcţiei ϕ:
ker ϕ = {x + I ∈ R/I |ϕ(x + I) = 0 + J } =

= {x + I ∈ R/I |x + J = 0 + J } =
= {x + I ∈ R/I |x ∈ J } =
J
= .
I
Aplicând Teorema fundamentală de izomorfism, obţinem:
R/I ∼ R
= ,
ker ϕ J
adică
R/I ∼ R
J = .
I
J
160
Capitolul 9
Inelul de fracţii ale unui inel

comutativ şi unitar
În acest capitol prin inel vom ı̂nţelege inel comutativ şi unitar.
9.1 Sistem multimplicativ ı̂nchis: definiţie,

exemple.

Definiţia

9.1.1. Fie (R, +, ·) un inel şi S ⊂ R. S se numeşte sistem
multiplicativ ı̂nchis dacă:
• 1R aparţine lui S.
• S este ı̂nchis la ı̂nmulţire, adică pentru orice x, y din S, x · y ∈ S.

Exemple

9.1.2. 1. U (R) este sistem multiplicativ ı̂nchis pentru că 1R ∈
U (R) şi, pentru orice x, y ∈ U (R), avem x · y ∈ U (R).
2. Fie x ∈ R. Atunci multimea S = {1, x, x2 , . . . , xn , . . .} este ı̂n mod

evident un sistem multiplicativ ı̂nchis.
3.
161

Definiţia

9.1.3. Un element x ∈ R se numeşte regulat ı̂n R dacă nu
este divizor al lui zero, adică dacă x este diferit de 0 şi pentru orice a din
R cu a · x = 0, rezultă a = 0.
Fie
S := {x ∈ R|x regulat ı̂n R} .
Atunci S este sistem multiplicativ ı̂nchis.
Demonstraţie: 1R aparţine lui S pentru că din a · 1 = 0, rezultă

a = 0. Fie x şi y două elemente regulate şi a ∈ R astfel ı̂ncât a (xy) = 0.
Cum x şi y sunt respectiv regulate, din (ax) y = 0 rezultă succesiv
ax = 0, a = 0, deci xy este regulat.
4. Multimea numerelor ı̂ntregi impare este un sistem multiplicativ ı̂nchis.
9.2 Construcţia inelului de fracţii al unui

inel
Fie R un inel şi S ⊂ R un sistem multiplicativ ı̂nchis.
Pe
R × S := {(a, s)|a ∈ R, s ∈ S}
definim relaţia binară
(a, s) ∼ (b, t) ⇔ ∃v ∈ V astfel ı̂ncât v (at − bs) = 0.

Propoziţia

9.2.1. Fie R un inel şi S ⊂ R un sistem multiplicativ
ı̂nchis al lui R format din non-divizori ai lui zero. Atunci relaţia ” ∼ ”
este relaţie de echivalenţă pe R × S.
Demonstraţie: Reflexivitatea şi simetria relaţiei ” ∼ ” se verifică

imediat.
Pentru a verifica tranzitivitatea, fie (a, s) ∼ (b, t) şi (b, t) ∼ (c, r), cu
(a, s), (b, t) şi (c, r) din R × S.
162
STRUCTURI ALGEBRICE
Există atunci u şi v ı̂n S astfel ı̂ncât u (at − bs) = 0 şi v (br − ct) = 0.
Înmulţind prima dintre aceste relaţii cu vr şi pe a doua cu us, se obţine
relaţia
uv (ar − cs) t = 0.
Din această relaţie rezultă uv (ar − cs) = 0, deoarece t nu este divizor

al lui zero ı̂n R şi, prin urmare (a, s) ∼ (c, r).

Notaţia a
9.2.2. Notăm cu s
clasa de echivalenţă a lui (a, s) modulo
relaţia ” ∼ ”, adică
a
= {(b, t) ∈ R × S| (a, s) ∼ (b, t)} =
s
= {(b, t) ∈ R × S|∃v ∈ S astfel ı̂ncât v (at − bs) = 0} .
Fie S −1 R = R × S/ ∼ mulţimea claselor de echivalenţă relativ la ” ∼ ”,

adică: na o
−1
S R= |a ∈ R, s ∈ S .
s
Pe S −1 R definim două operaţii algebrice: adunarea notată ”+” şi ı̂nmulţirea
notată ” · ”, astfel:
a b at + bs
+ = ,
s t st
a b ab
· = .
s t st
0 0
Operaţiile ”+” şi ” · ” sunt bine definite: pentru as = as0 şi bt = bt0 , să arătăm
0 0 0 s0 0 0
că at+bs
st
= a ts+b0 t0 şi ab
st
= as0 tb0 .
0
Din as = as0 rezultă că exista u ı̂n S astfel ı̂ncât u (as0 − a0 s) = 0. Analog,
0
din bt = bt0 rezultă că există v ı̂n S astfel ı̂ncât v (bt0 − b0 t) = 0.
Înmulţind prima dintre aceste relaţii cu vtt0 , pe a doua cu uss0 şi adunând
relaţiile obţinute, obţinem
uv [tt0 (as0 − a0 s) + ss0 (bt0 − b0 t)] = 0.
Notând w = uv ∈ S, avem w [tt0 (as0 − a0 s) + ss0 (bt0 − b0 t)] = 0, sau, echiva-

0 0 0 s0
lent, w (ats0 t0 + bss0 t0 − a0 stt0 − b0 sts0 ) = 0, ceea ce arată că at+bs
st
= a ts+b
0 t0 .
ab a0 b0
Analog, st = s0 t0 , deci operaţiile ” + ” şi ” · ” nu depind de alegerea
reprezentanţilor ı̂n fiecare clasă de echivalenţă.
163

Teorema 9.2.3. S −1 R ı̂mpreună cu adunarea şi ı̂nmulţirea definite mai

sus formează un inel comutativ şi unitar.
Demonstraţie: S −1 R ı̂mpreună cu adunarea formează grup comutativ, ı̂n

care elementul neutru este fracţia 01 = 0s , pentru orice s ∈ S. De asemenea,
pentru orice as ∈ S −1 R, există − as := −a
s
care aparţine lui S −1 R astfel ı̂ncât
a −a −a a 0
+ = + = ,
s s s s 1
deoarece as + −as
= as+(−1)s
s·s
= s02 = 01 .
Înmulţirea este asociativă, comutativă şi admite elementul neutru 11 =
s
s
∈ S −1 R, pentru orice s ∈ S.
Distributivitatea ı̂nmulţirii faţă de adunare se verifică prin calcul direct.
Prin urmare, S −1 R formează inel comutativ cu cele două operaţii.

Definiţia
9.2.4. Inelul (S −1 R, +, ·) se numşte inelul de fracţii sau lo-

calizatul inelului R cu numitori ı̂n sistemul multiplicativ ı̂nchis S.

Observaţia
9.2.5. Dacă 0 aparţine lui S, atunci pentru orice as ,

aparţinândb
t
−1 a b
lui S R, avem = deoarece putem alege v = 0 astfel ı̂ncât v (at − bs) = 0.
s t
În particular, 10 = 11 , adică S −1 R este inelul nul.
Aşadar, vom presupune ı̂ntotdeauna că 0 nu aparţine lui S.

Propoziţia
9.2.6. Fie funcţia ϕ : R → S −1 R definită prin ϕ(a) = a

1
,
pentru orice a ∈ R.
Atunci:
1. ϕ este morfism unitar de inele.
2. ϕ(S) ⊂ U (S −1 R).
0
3. ϕ(a) = 1
dacă şi numai dacă există s ı̂n S astfel ı̂ncât as = 0.
164
STRUCTURI ALGEBRICE
4. Dacă S conţine numai elemente regulate, atunci ϕ este injectivă.

Demonstraţie: 1. Pentru orice a, b ∈ R, avem:
a+b a b
ϕ(a + b) = = + = ϕ(a) + ϕ(b),
1 1 1
ab a b
ϕ(ab) = = · = ϕ(a) · ϕ(b),
1 1 1
1R
ϕ(1R ) = .
1S
2. Fie s ı̂n S şi ϕ(s) = 1s . Există 1
s
∈ S −1 R astfel ı̂ncât
s 1 1 s 1
· = · = ,
1 s s 1 1
deci ϕ(s) este element inversabil ı̂n S −1 R.
3. Avem şirul de echivalenţe:
a a 0
ϕ(a) = ⇔ = ⇔ ∃s ∈ S astfel ı̂ncât s (a · 1 − 0 · 1) = 0 ⇔
1 1 1
⇔ ∃s ∈ S astfel ı̂ncât as = 0.
4. Să presupunem că S conţine numai elemente regulate. Fie a şi b două
elemente din R astfel ı̂ncât ϕ(a) = ϕ(b). Atunci a1 = 1b , deci există v ı̂n S
astfel ı̂ncât v (a − b) = 0.
Cum S conţine numai elemente regulate, rezultă că v 6= 0 şi, prin urmare
a − b = 0, deci a = b. Injectivitatea funcţie ϕ este astfel demonstrată.
9.3 Corpul de fracţii al unui domeniu de in-

tegritate
Dacă R este un domeniu de integritate şi S = R∗ := R\ {0}, atunci S este
un sistem multiplicativ ı̂nchis care nu conţine divizori ai lui zero.
Deci, na o
S −1 R = |a, s ∈ R, a 6= 0 ,
s
a 0
iar fracţiile s şi 1 sunt egale dacă şi numai dacă există un v ı̂n S astfel ı̂ncât
v (a · 1 − 0 · s) = 0 sau, echivalent, există v ı̂n S astfel ı̂ncât va = 0, ceea ce
implică a = 0.
Prin urmare,
a 0
6= ⇔ a 6= 0 ⇔ a ∈ S.
s 1
165
Dacă as din S −1 R este o fracţie nenulă, adică a 6= 0, atunci ea este ı̂n mod
evident inversabilă, inversa sa fiind as . Rezultă atunci că orice element nenul
din inelul S −1 R este inversabil, deci S −1 R este corp.

Definiţia
9.3.1. Pentru R un domeniu de integritate şi S = R∗ , corpul

S −1 R se numeşte corpul de fracţii al domeniului R şi se notează Q(R) sau
F r(R).

Exemple

9.3.2. 1. Corpul de fracţii al domeniului de integritate R =
Z este na o
F r(Z) = |a, s ∈ Z, s 6= 0 = Q.
s
2. Dacă R = Z[i], atunci

x
F r(Z[i]) = |x, y ∈ Z[i], y 6= 0 ,
y
unde
x a + bi (a + bi)(c − di) ac + bd bc − ad
= = 2 2
= 2 + i=
y c + di c +d + d2} |c2 +
|c {z
2
{zd }
m n
= m + ni,
cu m, n ∈ Q şi y 6= 0, deci c + di 6= 0, (c, d) 6= (0, 0) dacă şi numai

dacă c2 + d2 6= 0.
Prin urmare,
F r(Z[i]) = Q[i].
√ √
3. Analog se arată că F r(Z[ 2]) = Q[ 2].
n o
f
4. Analog, F r(Z[X]) = g
|f, g ∈ Z[x], g =
6 0 .
166
STRUCTURI ALGEBRICE
9.4 Proprietatea de universalitate a inelului

de fracţii
Fie R un inel (reamintim că subı̂nţelegem inel comutativ şi unitar) şi S un sis-
tem multiplicativ ı̂nchis. Inelul de fracţii asociat S −1 R satisface proprietatea
de universalitate dată ı̂n următoarea teoremă:

Teorema
9.4.1 (Proprietatea de universalitate a inelului de

fracţii). Fie R un inel, S ⊂ R un sistem multiplicativ ı̂nchis şi ϕ : R →
S −1 R, dată de ϕ(a) = a1 , pentru orice a din R.
Atunci pentru orice inel R0 şi pentru orice morfism unitar f : R → R0
0
care satisface condiţia f (S) ⊂ U (R ) (adică pentru orice s ∈ S, f (s) este
0
unitate ı̂n R0 ), există un unic morfism unitar de inele f¯ : S −1 R → R care
face următoarea digramă comutativă
ϕ
R -
S −1 R
p
p pp
f
p pp ,
pp
f¯
?
R0
adică f¯ ◦ ϕ = f .
Demonstraţie: Începem prin a arăta unicitatea lui f¯. Dacă există, f¯ are
o singură definiţie posibilă: din comutativitatea diagramei, avem
f¯ ◦ ϕ = f ⇔ f¯ ◦ ϕ (a) = f (a), ∀a ∈ R ⇔

a
¯
⇔ f = f (a), ∀a ∈ R,
1
de unde obţinem: pentru a

s
din S −1 R
a a 1 h s i−1

¯ ¯ a 1 ¯
f = f · =f · f¯ = f (a) · f¯ =
s 1 s 1 s 1
= f (a) · f (s)−1 .
167
Fie atunci funcţia f¯ definită astfel:

0
f¯ : S −1 R → R
a a
f¯ = f (a) · f (s)−1 , pentru orice ∈ S −1 R.
s s
Să arătăm că funcţia f¯ astfel definită este morfism unitar de inele. Pentru
a
s
şi bt din S −1 R , avem:

a b at + bs
f¯ + = f¯ = f (at + bs) · f (st)−1 =
s t st
= [f (a) · f (t) + f (b) · f (s)][f (s) · f (t)]−1 =
= f (a) · f (s)−1 + f (b) · f (t)−1 =
a
b
= f¯ + f¯ ;
s t

a b ab
f¯ · = f¯ = f (ab) · f (st)−1 =
s t st
= f (a) · f (s)−1 · f (b) · f (t)−1 =
a s
= f¯ · f¯ ;
s t
1
f¯ = f (1) · f (1)−1 = 1,
1
ceea c ı̂ncheie demonstraţia.
Reţinem: Dacă vrem să definim un morfism de la un localizat al unui inel

0
R ı̂n inelul R , este suficient să definim un morfism de la R la R0 care să ducă
elementele din sistemul multiplicativ S ı̂n elemente inversabile ale inelului
R0 .

Corolar 9.4.2. Dacă R este domeniu de integritate, S = R∗ şi F r(R) =

S −1 R este corpul de fracţii al lui R, atunci F r(R) este cel mai mic corp (ı̂n
sensul incluziunii) care conţine domeniul R.
Cu alte cuvinte, corpul de fracţii al unui domeniu de integritate este cel
mai mic corp (ı̂n sensul incluziunii) care conţine domeniul R.
Demonstraţie: Din Proprietatea de universalitate 9.4.1, pentru R0 = K,

cu K corp şi f : R → K morfism injectiv de inele (pentru orice a din R, a
diferit de 0, f (a) este diferit de 0, deci inversabil ı̂n K), deducem că există
un unic f¯ : F r(R) → K morfism care face comutativă diagrama:
168
STRUCTURI ALGEBRICE
ϕ
R - F r(R)
p
p pp
pp ,
pp
f
f¯
pp
?
K
adică f¯ ◦ ϕ = f .
Dacă luăm R ⊂ K şi f : R ,→ K incluziunea, atunci F r(R) este izomorf
cu un subcorp al lui K prin izomorfismul
f¯ : F r(R) → K
a a
f¯ = a · s−1 = ∈ K. (9.1)
s s
Putem considera că F r(R) ⊂ K identificând as cu a · s−1 .
În concluzie, reţinem că orice corp K care conţine R trebuie să conţină
corpul de fracţii F r(R).
O proprietate importantă a corpului de fracţii este dată ı̂n următoarea

teoremă.

Teorema

9.4.3. Două domenii de integritate izomorfe au corpurile de
fracţii izomorfe.
Demonstraţie: Fie f : R → R0 un izomorfism ı̂ntre domeniile R şi R0 şi

F r(R), F r(R0 ) corpurile lor de fracţii.
Considerăm diagrama:
f
R - R0
@
@ g
ϕ @ ϕ0 ,
@
@@
R ?
?
F r(R) p p p p p p
- p F r(R0 )
f¯
a0
unde ϕ : R → F r(R) cu ϕ(a) = a1 , ∀a ∈ R şi ϕ0 : R0 → F r(R0 ) cu ϕ0 (a0 ) = 1
,
∀a0 ∈ R0 .
169
Evident, din Prpoziţia 9.2.6 rezultă că ϕ şi ϕ0 sunt morfisme injective,
0
deci putem identifica a cu a1 şi a0 cu a1 .
Fie g : R → F r(R0 ) morfismul compunere g = ϕ0 ◦ f . Pentru a putea
aplica Proprietatea de universalitate a corpului de fracţii F r(R), mai trebuie
să verificăm că g(S) ⊂ U (F r(R0 )).
Fie s ı̂n S, i.e. s aparţine lui R, s 6= 0. Atunci

0 0 f (s) 0
g(s) = (ϕ ◦ f )(s) = ϕ f (s)) = 6= ,
1 1
pentru că f este izomorfism şi, s fiind diferit de 0 , rezultă că şi f (s) este
diferit de 0.
Prin urmare, g(s) este un element nenul din F r(R0 ) deci g(s) aparţine lui
U (F r(R0 )).
Din proprietatea de universabilitate a lui F r(R), există un unic f¯ :
F r(R) → F r(R0 ) morfism astfel ı̂ncât f¯ ◦ ϕ = g,
ϕ
R - F r(R)
p
p pp
g
p pp ,
pp
f¯
?
F r(R0 )
adică f¯ ◦ ϕ = ϕ0 ◦ f , i.e. pentru orice a din R avem

a
(f¯ ◦ ϕ)(a) = (ϕ0 ◦ f )(a) ⇔ f¯( ) = ϕ0 (f (a)) ⇔
1
a f (a)
⇔ f¯( ) = .
1 a
a
Atunci, pentru s
din F r(R) rezultă:
a 1
a a 1 a s −1
f¯ = f¯ · = f¯ · f¯ = f¯ · f¯ =
s 1 s 1 s 1 1
a h s i−1 f (a) 1 f (a)
= f¯ · f¯ = · =
1 1 1 f (s) f (s)
−1
= f (a) · f (s) .
Să demonstrăm acum că funcţia f¯ este bijectivă. Cum f este bijectivă,
există h = f −1 : R0 → R izomorfism de inele. Analog cu prima parte a
170
STRUCTURI ALGEBRICE
demonstraţiei, obţinem că există h̄ : F r(R0 ) → F r(R) morfism de corpuri

care face următoarea diagramă comutativă:
h
R0 - R
ϕ0 ϕ ,
? ?
F r(R ) p p
0 p p
h̄p p
- p F r(R)
0 0
unde h̄( as0 ) = h(a )
h(s0 )
, oricare ar fi a0 ∈ R0 şi s0 ∈ R0∗ .
Să verificăm acum că f¯ şi h̄ sunt inverse una celeilalte, adică f¯◦ h̄ = 1F r(R0 )
şi h̄ ◦ f¯ = 1F r(R) .
0
Pentru orice as0 din F r(R0 ) avem că
0 0
h(a0 ) f (h(a0 ))

a a
(f¯ ◦ h̄) = ¯
f h̄ = ¯
f = =
s0 s0 h(s0 ) f (h(s0 ))
(f ◦ h)(a0 ) (f ◦ f −1 )(a0 )
= = =
(f ◦ h)(s0 ) (f ◦ f −1 )(s0 )
a0
= 0.
s
a
Analog, pentru orice s
∈ F r(R) obţinem

a f (a) (h ◦ f )(a) a
(h̄ ◦ f¯)( ) = h̄ = = ,
s f (s) (h ◦ f )(s) s
9.5 Ideale ı̂n inele de fracţii

Vrem să vedem cum arată idealele ı̂n inelele de fracţii.

Propoziţia

9.5.1. Fie R un inel, S ⊂ R un sistem multiplicativ ı̂nchis şi
−1
S R localizatul.
Atunci:
−1 −1 −1
1. Dacă
a I este ideal ı̂n R, atunci S I este ideal ı̂n S R, unde S I :=
s
|a ∈ I, s ∈ S .
171
2. Dacă J este ideal ı̂n S −1 R, atunci există un ideal I ı̂n R astfel ı̂ncât
J = S −1 I.
Demonstraţie : 1. Fie x = a
s
şi y = b
t
două fracţii din S −1 I. Atunci:
∈I ∈I
z}|{
a t− b s
z}|{
a s
x−y = − = ∈ S −1 I.
s t st
|{z}
∈S
Fie acum b
t
∈ S −1 R şi x = a
s
∈ S −1 I. Avem:
∈I
z}|{
b b a b a
·x= · = ∈ S −1 I,
t t s ts
deci S −1 I este ideal ı̂n S −1 R.
2. Fie J un ideal ı̂n S −1 R. Considerăm morfismul ϕ : R → S −1 R,
ϕ(a) = a1 , pentru orice a ∈ R. Cum J este ideal ı̂n S −1 R, conform Teoremei
7.4.1, rezultă că ϕ−1 (J) este ideal ı̂n R.
Fie I := ϕ−1 (J). Vom demonstra că J = S −1 I prin dublă incluziune.
” ⊇: ” Fie as din S −1 I, cu a aparţinând lui I = ϕ−1 (J) şi s din S. Atunci
ϕ(a) aparţine lui J, adică a1 aparţine lui J. Deoarece J este ideal ı̂n S −1 R şi
a a 1
= · ,
s |{z}
1 s
|{z}
∈J ∈S −1 R
rezultă că S −1 I ⊆ J.
Pentru incluziunea ” ⊆ ”, fie a
s
din J. Cum J este ideal ı̂n S −1 R şi
a a s
= ·
1 |{z}
s 1
|{z}
∈J ∈S −1 R
rezultă că a1 ∈ J, adică ϕ(a) ∈ J.

Am obţinut astfel că a ∈ ϕ−1 (J) = I, deci a ∈ I. Aşadar, as ∈ S −1 I, de
unde J ⊆ S −1 I şi demonstraţia propoziţiei este astfel ı̂ncheiată.
172

Algebra II (Curs+seminar) PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra II (Curs+seminar) PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STRUCTURI ALGEBRICE

Ene Viviana şi Denis Ibadula

1 Semigrupuri şi monoizi 7

3 Morfisme şi izomorfisme de grupuri 59

5 Inele şi corpuri 103

5.5 Corpului numerelor complexe C. . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

6 Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri 119

7 Subinele şi ideale ı̂n inele unitare 129

8 Teoremele de izomorfism pentru inele 153

9 Inelul de fracţii ale unui inel comutativ şi unitar 161

9.3 Corpul de fracţii al unui domeniu de integritate . . . . . . . . 165

Semigrupuri şi monoizi

1.1 Legi de compoziţie

1.1.3. 1. Pe N, Z, Q, R, adunarea şi ı̂mulţirea sunt legi de

4. Fie (X, ≤) un poset (i.e. X este o mulţime şi ” ≤ ” este o relaţie de

5. Pe Mn (R), adunarea matricilor şi ı̂nmulţirea matricilor sunt legi de

2. În (X X , ◦) submulţimile Inj(X) = {f : X → X|f = injectivă } şi

1.2 Semigrupuri. Monoizi

În acestă secţiune vom defini structurile algebrice de semigrup, respectiv

elemente simetrizabile ı̂ntr-un monoid, vom introduce noţiunile de morfis-

1.2.1 Definiţie. Exemple

2. Pentru o mulţime X, (P (X) , ∪), (P (X) , ∩), (P (X) , ∆) sunt semi-

3. Fie (X, ≤) o latice. Atunci (X, ∨) şi (X, ∧) sunt semigrupuri.

5. Mulţimile (Mn (R), +) şi (Mn (R), ·) sunt semigrupuri.

1.2.2 Teorema de asociativitate generală

Inductiv, dacă am definit x1 x2 ...xn , atunci

x1 x2 ...xn xn+1 := (x1 x2 ...xn ) · xn+1 .

1.2.6 (Teorema de asociativitate generală). Fie (S, ·)

x1 x2 ...xn+m = (x1 x2 ...xn ) (xn+1 ...xn+m ) .

Demonstraţie: Inducţie dupa m.

Pentru patru elemente x1 , x2 , x3 şi x4 ,

x1 x2 x3 x4 = x1 [(x2 x3 ) x4 ] = x1 [x2 (x3 x4 )] = (x1 x2 ) (x3 x4 ) =

a) Demonstraţi că legea ” ∗ ” nu este asociativă.

1.2.3 Reguli de calcul ı̂ntr-un semigrup

1.2.11 (Reguli de calcul cu puteri (multiplii) ı̂ntr-un

În notaţie aditivă, pentru un semigrup (S, +), avem:

Demonstraţie: Aplicând Teorema 1.2.6 de asociativitate generală, la punc-

xn · xm = (x · x · ... · x) · (x · x · ... · x) = (x · x · ... · x) =

şi analog la punctul 2.:

(xn )m = (xn · xn · ... · xn ) = (x · x · ... · x) ·... · (x · x · ... · x) =

Demonstraţia se face analog pentru notaţia aditivă.

1.2.13. 1. Adunarea şi ı̂nmulţirea sunt legi de compoziţie co-

2. Intersecţia, reuniunea şi diferenţa simetrică sunt legi de compoziţie co-

4. În mod evident, pe Z scăderea nu este comutativă.

5. Pe Mn (R), adunarea este comutativă, dar ı̂mulţirea matricilor nu.

6. Pe X X din 1.1.3, pentru |X| ≥ 2, compunerea funcţiilor nu este o lege

1.2.15. Două elemente x, y ale unui semigrup (S, ·) se

2. Pentru n = 3, |Sn | = 3! = 6; dacă x1 , x2 , x3 cumută oricare două,

Demonstraţie: Inducţie după n.

Fie 1 ≤ k ≤ n + 1 astfel ı̂ncât σ(k) = n + 1. Sunt posibile următoarele

xσ(1) xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) = xn+1 xσ(2) ...xσ(n) xσ(n+1) =

Cazul 3: Dacă 1 < k < n, atunci:

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.

1.2.5 Reguli de calcul cu puteri de elemente permutabile

1.2.18 (Reguli de calcul cu puteri de elemente per-

2. xn y m = y m xn (i.e. dacă x şi y sunt permutabile, atunci orice puteri

Demonstraţie: Aplicând succesiv Definiţia 1.2.5 şi Teorema 1.2.6, obţinem:

1.2.6 Morfisme de semigrupuri

1.2.20. Fie (S, ·), S , · , S ” , · trei semigrupuri şi f : S → S

Demonstraţie: Fie x, y ∈ S. Avem:

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Demonstraţie: În demonstraţia acestei teoreme vom folosi un rezultat

ceea ce arată ca g este morfism de semigrupuri.