Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Răpiţeanu Ştefania
Facultatea de Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III
Coordonatorul lucrării
Lect. univ. dr. Vintilă Nicoleta
Rezumat. Prezenta lucrare prezintă presiunea fiscală atât din perspectiva abordărilor
din literature de specialitate, cât şi a dimensiunii acesteia la nivelul economiei Româneşti.
Totodată, ţinând cont de legătura dintre această povară fiscală şi nivelul încasărilor de
prelevări fiscal obligatorii se analizează cum s-a situat politica fiscală la nivelul României
din punctul de vedere al curbei Laffer.
*100 ,unde:
În cadrul acestui subcapitol mi-am propus să analizez evoluţia poziţiei fiscale a României
pe perioada 2000-2014, cu precădere din punctul de vedere al presiunii fiscale; analiza nu s-a
putut realiza până în prezent din lipsa datelor.
1
Iulian, Vacarel(coord), Finantele publice, editia a VI-a , Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2007)
Sursa : Eurostat-prelucrare proprie a datelor.
Evoluţia presiunii fiscale din România în perioada 2000-2014 este ilustrată pe baza
graficului de mai sus. Cel mai ridicat nivel al presiunii fiscale din România s-a înregistrat în
anul 2000 (30,44%) şi cea mai scăzută valoare a fost atinsă în anul 2010 (26,79%).
Putem spune că aceste variaţii ale nivelurilor presiunii fiscale se datorează şi cotelor de
impozitare care pe toată această perioadă au suferit modificări, astfel că până în anul 2004 se
aplica un sistem progresiv, cu cote diferenţiate pentru veniturile persoanelor fizice, respectiv
de la 18% până la 40%, iar din 2005 se practică cota unică de 16%.În cazul impozitului pe
profit, cota de impozitare a acestuia a suferit modifcări, astfel în anul 2000 această cota era de
25% , iar din anul 2005 s-a trecut la cota unică de 16%.
România a înregistrat un boom economic în perioada 2003-2008, ce a condus la
supraîncălzire şi la dezechilibre nesustenabile. Creşterea medie a PIB s-a situat la peste 6,5%
pe an conform surselor Ministerului Finanţelor, investițiile străine directe şi intrările de capital
contribuind la o creştere importantă a consumului şi investițiilor. Creşterea robustă a
exporturilor spre țările UE a reflectat un proces de integrare din ce în ce mai mare cu
economiile vest-europene, ceea ce a facut ca veniturile fiscale şi bugetare ale statului să
crescă, având drept consecinţă şi creşterea presiunii fiscale asupra contribuabililor în această
perioadă.
Putem spune că din momentul aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, se
poate observa un trend descendent al nivelului ratei fiscalităţii deoarece România a avut drept
obiectiv armonizarea reglementărilor fiscale cu cele europene, dar această tendinţă a fost
răsturnată în anul 2011 când presiunea fiscală a crescut cu 1,19 puncte procentuale faţă de
anul 2010.
Astfel, în anul 2009 când s-a instalat criza economică în România, ea avut ca efect
scăderea consumului, cu consecința naturală a scăderii indicatorilor fiscali și în special cu
deteriorarea colectării din TVA. Prin urmare, colectarea de TVA a cunoscut în 2009 cea mai
dramatică scădere și a stat la baza măsurilor fiscale care s-au luat, culminând cu creșterea
cotei de TVA de la 19% la 24% la jumătatea anului următor, 2010.
Pe perioada crizei economice globale, presiunea fiscală din România a fost mai scăzută
decât în ceilalţi ani deoarece se încerca o relaxare fiscală a contribuabililor şi o stimulare a
economiei în acele momente dificile din punct de vedere economic.Acest lucru s-a putut
observa în anii 2009 şi 2010, urmată de o presiune fiscală mai ridicată începand cu anul 2011
şi până în prezent, dar nu mai ridicată faţă de presiunea fiscală înregistrată pe perioada 2000-
2008. Astfel, România încearcă prin lărgirea bazei impozabile sau prin modificarea cotelor de
impozitare să sporească veniturile bugetare pentru a-şi putea achita datoriile şi obligaţiile
asumate în momentele dificile cauzate de criza economică, dar şi datorită faptului că
aşteptările cetăţenilor au crescut, iar guvernele încearcă să îndeplinescă aşteptările populaţiei
ca presiunea fiscală resimţită de către aceştia să fie redusă.
Corelând aceste evoluţii ale presiunii fiscale cu reglementările fiscale luate pe perioada
crizei economice, dar şi în perioadele de recesiune economică, acţiunile întreprinse de către
Guvernul României pentru relaxarea fiscală a contribuabililor, dar şi pentru a crea facilităţi
fiscale de atragere a investitorilor străini, au fost următoarele2 :
S-au introdus prevederi cu privire la scutirea de impozit a profitului reinvestit, valabil
până la 31.12.2010. Această prevedere era doar o amânare la plata impozitului pe
profit. Acest lucru s-a întâmplat deoarece facilitatea s-a acordat nu prin intermediul
unei cheltuieli deductibile, ci a unei rezerve. În plus, pentru bunurile respective nu se
2
Goran B. (2014),Cinci ani de modificări fiscale, Revista de actualitate financiară, http//:codfiscal.net
mai calcula amortizarea fiscală, în final existând posibilitatea ca investiția să nu mai fie
deloc amortizată fiscal, iar facilitatea nu a prea fost folosită3;
Micii producători de țuică (max. 250 l/an,100% alcool) și vin (600 hl/an) sunt exceptați
de la plata accizei. Această măsura a scos din sfera producătorilor de produse accizabile
foarte multe persoane din zona rurală, producători pentru autoconsum sau comerț
local4;
Pensiile obținute de persoanele cu handicap grav sau accentuat nu mai sunt impozitate
(pentru ceea ce depășește 1.000 lei/lună),acestă măsură a avut un impact foarte limitat,
probabil pentru a reflecta și scutirea de impozit pe salariu a unor astfel de persoane5,
precum şi extinderea scutirilor de la impozitele locale pentru persoanele persecutate
politic în comunism precum și pentru persoanele care au participat la Revoluția din
1989. Se acordă scutiri de impozit pentru veteranii de război, văduve de veterani
nerecăsătorite;
S-a reintrodus impozitul pe venitul microîntreprinderilor, în cota de 3%, în condiții
similar cu cele existente anterior eliminării lui în urmă cu 7 luni în cursul aceluiaş an.
S-a eliminat cota de impozit de 1% pentru vânzarea de titluri deținute cel puțin 1, iar
pierderile din operațiuni pe bursă vor putea fi reportate. Această măsură ar fi trebuit a fi
inclusă în legislație încă din 2004, odată cu introducerea cotei unice6;
S-au redus dobânzile de întârziere la 0,04%/ zi7;
S-a mărit plafonul de scutirea la TVA de la 35.000 Euro (119.000 lei) la 65.000 Euro
(220.000 lei), prin care se reduce numărul de plătitori de TVA8;
Veniturile din arendă se impun similar cu cele din închiriere, aceasta fiind o măsură de
lărgire a bazei impozabile9;
S-au introdus facturi simplificate (bon fiscal, cu codul de TVA al cumpărătorului
înscris pe bon) pentru cumpărături mai mici de 100 euro. În același timp, bonurile
fiscale fără cod de TVA nu mai pot fi folosite ca document justificativ la deducerea
TVA, fiind Măsură de simplificare10;
A crescut la 50%(de la 20%) deducerea suplimentară pentru cheltuielile de cercetare-
dezvoltare. Măsură utilă, ținând cont de nivelul extrem de mic al cheltuielilor private de
cercetare11;
S-a introdus impozit pe venitul din activități agricole, silvicultură și piscicultură,
conform unor norme de venit pre-stabilite. Se elimină reținerea de 2% din valoarea
produselor predate la centre de colectare, fiind o măsură de lărgire a bazei impozabile12;
Diurnele ce depășeau de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice deveneau
impozabile, fiind o măsură de lărgire a bazei impozabile13;
S-a majorat ușor limitele pentru venituri neimpozabile din agricultură, viticultură și creșterea
animalelor și s-a micșorat unele norme de venit, prin care se reducea ușor sarcina fiscală a
agricultorilor14;
3
Legea 329/ 09.11.2009
4
Lege 367/25.11.2009
5
Lege 22/02.03.2010
5
UG 117/30.12.2010
7
OUG 88/29.09.2010
8
OUG 125/30.12.2011
9
OUG 125/30.12.2011
10
OG 15/29.08.2012
11
OG 8/23.01.2013
12
OG 8/23.01.2013
13
OG 8/23.01.2013
14
Legea 168/ 29.05.2013
Companiile nou înființate cu capital social de minim 25.000 euro puteau opta să nu
înceapă activitatea ca microîntreprindere. Chiar dacă limita de capital social era
restrictivă, măsura era extrem de necesară pentru investițiile mari, de tip Greenfield15;
S-a introdus cota redusă de 9% TVA la produse de panificație, făină, grâu și secară.
Măsura a fost prezentată ca o măsură importantă de reducere a fiscalității. În realitate,
impactul ei este unul foarte mic, de sub 10 lei/ familie/ lună. Datorită și aplicării
măsurilor de taxare inversă, se pare că evaziunea este în scădere în acest domeniu16;
Se exceptează de la impozit pe profit câstigurile din vânzarea de participații la firme
românesti sau străine (cu condiția să fie în state din UE sau cu care avem Convenție
privind evitarea dublei impuneri), cu condiția ca mai mult de 10% din titluri să fie
deținute pentru mai mult de 1 an. Se reduce perioada de deținere pentru aplicarea
Directivei subsidiarei de la 2 la 1 an. Se exceptează de la impozit dividendele primite
din străinătate . Acest set de măsuri pune România pe harta locațiilor posibile pentru
companii de tip holding. Pentru a putea fi atractivi și a culege beneficiile acestei
măsuri, mai sunt încă multe de făcut, în special în ceea ce privește contribuțiile sociale
și stabilitatea legislativă. Măsura poate fi însă considerată ca fiind cea mai bună măsură
de politică fiscală din acea periodă;17
în anul 2013 a fost înfiinţată Direcţia Generală antifraudă fiscală în cadrul ANAF
(Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), având drept scop creşterea eficienţei
controalelor, dar şi existenţa unor penalizări şi sancţiuni stricte în cazul depistării unor
activităţi informale18.
Simplificarea sistemului de taxe şi impozite, concomitent cu reducerea
birocraţiei.Pentru reducerea birocraţiei Guvernul României a declansat o aplicaţie prin
care solicită cetăţenilor români să îşi exprime punctul de vedere asupra a ceea ce
trebuie simplificat pentru o interacţiune cât mai eficientă cu instituţiile statului.19
Figura 1.2.2 Veniturile fiscale reale din Romania (2000-2014) exprimate in preturile
curente ale anului 2005
15
Legea 168/ 29.05.2013
16
OG 16/30.07.2013
17
OUG 102/15.11.2013
18
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro Agenţia Naţională de Administrare Fiscală,
https://www.anaf.ro
19
Guvernul României, http://maisimplu.gov.ro/
Astfel, pe baza analizelor făcute ( Figura 1.2.2) putem observa că veniturile fiscale
formate din impozitele directe, indirecte şi contribuţiii sociale pe toată perioada analizată a
înregistrat un trend ascendant, iar cea mai mare valoare înregistrată pe această perioada a fost
în anul 2014, când veniturile fiscale constituite la Bugetul general de stat al României au fost
în valoare de 184,321.9 mil Lei .Acest trend s-a păstrat crescător chiar dacă economia
românească a fost afectată de criza economică din anul 2008, iar variaţia veniturilor fiscale
din anul 2009 faţă de anul 2008 fost cea mai redusă din acest interval analizat, fiind de 158.35
mil Lei.
Pentru a putea determina care dintre componentele presiunii fiscale au cea mai mare
pondere în totalul veniturilor fiscale din perioada 2000-2014, am realizat structura sistemului
fiscal (Figura 1.2.3).
Astfel, putem observa că cea mai mare parte din veniturile fiscale consolidate la Bugetul
de stat sunt alcătuite pe seama impoziteleor indirecte ( TVA, accize, taxe vamale) , acestea
având un trend crescător pe perioada 2000-2014 având o pondere medie de 44% din totalul
veniturilor fiscale, urmate de ponderea contribuţiilor sociale de aproximativ 34% , iar cea mai
redusă pondere în totalul veniturilor fiscale o au impozitele directe, cu o pondere medie de
22% pe această perioada.
Pe baza analizelor se poate observa că ponderea impozitelor indirecte a avut o tendinţă
crescătoare de la 38,97 % în anul 2000 la 46,43 % în anul 2014, ceea ce arată faptul că
România este dependentă de impozitarea indirectă într-o proporţie semnificativă pentru a-şi
putea colecta veniturile fiscale la bugetul de stat.
Putem spune că ponderea veniturilor indirecte predomină în totalul resurselor publice
aflate la dispozţtia statului deoarece asemenea ţărilor din Uniunea Europeană, ţările emergente
,printre care şi România, îşi asigură aceste resurse necesare pe baza impozitării consumului şi
mai puţin pe baza impozitării muncii, spre deosebire de ţările dezvoltate care procedează în
sens opus.
Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale în această perioadă nu a variat
semnificativ de la un an la altul, aceasta variind între 21% şi 24%, iar ponderea contribuţiilor
sociale în totalul veniturilor fiscale pe perioada 2000-2014 a avut un trend descrescător,
scăzând de la 39% ,care a fost ponderea cea mai ridicată înregistrată în anul 2002 până la
31,13% în anul 2014.
20
Global Tax Rate Survery, KPMG, 2015
21
OUG 29/27.03.2009
22
OMF 614/31.03.2009
23
HG 960/20.08.2009
Figura 1.2.6 Structura impozitelor directe in Romania (2000-2014)
Chiar dacă ponderea veniturilor directe în totalul veniturlor fiscale este de 22% în anul
2014, majoritatea acestor venituri provin din impozitarea veniturilor în proporţie de 57,%,
urmată de ponderea impozitului pe profitul companiilor care deţin 35% din totalul impozitelor
directe, iar cea mai mică pondere de 8% din impozitele directe o constituie alte surse.
Este important de ştiut că începând din 2005, cota unică de impozitare este de 16%, a
înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranşe de impozitare (între 18% şi 40%).Pe
perioada 2000-2014 veniturile colectate de bugetul de stat din impozitarea muncii au fost în
creştere, astfel suma colectată în anul 2000 de 2,799.00 mil lei aproape că a crescut de 11 ori
până în anul 2014, când aceste venituri din impozitul pe venit au atins suma de 23,691.60 mil
lei. Astfel, pentru a se mări baza impozabilă a muncii au fost supuse impozitului pe venit
tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă acordate salariaţilor24şi de asemenea a
fost introdusă o prevedere referitoare la plăta impozitului pe venit de către taximetrişti, pe
baza normelor de venit25.
În cazul veniturilor din impozitului pe profit, este de remarcat faptul că începând cu anul
2000 şi până în anul 2008 acestea au înregistrat o evoluţie crescătoare, atingând valoarea
maximă de 15,411.30 mil lei, iar începând cu anul 2009 aceste venituri au avut un trend
descendent, fiind colectate la bugetul de stat 14,434.30 mil lei în anul 2014, cu 977.00 mil lei
mai puţin faţă de anul 2008.
Putem spune că veniturile din impozitul pe profit începând din anul 2009 au avut un trend
descendent, deoarece au fost introduse anumite prevederi prin care se acordă anumite facilităţi
precum :
24
OUG 58/28.06.2010
25
OG 30/02.09.2011
Rezervele din reevaluare deveneau impozabile la data vânzării bunului pentru care era
constituită rezerva,iar această măsură a permis companiilor ca în plin boom speculativ
să nu plătească impozit pe profitul din vânzarea imobilelor, ci să îl amâne26;
S-a introdus deductibilitatea cheltuielilor cu tichetele de vacanță în condițiile legii,
contravaloarea lor nefiind impozabilă pentru angajat, măsură care a fost intenționată
pentru a stimula turismul27;
S-au eliminat antrepozitele de depozitare pentru produsele accizabile (motorină,
benzină), au fost premise doar antrepozitele de producție. Prin această măsură
comercianții au trebuit să suporte costuri suplimentare iar unii au închis, măsura a avut
însă succes deoarece evaziunea în domeniu a scăzut considerabil28.
Cheltuielile cu sponsorizarea care nu erau acoperite de credit fiscal (0,3% din cifra de
afaceri, 20% din impozitul pe profit datorat) pot fi reportate 7 ani29;
S-a introdus procedura pentru eliminarea dublei impuneri între persoane române
afiliate, prevedere care era necesară pentru eliminarea abuzurilor: ajustarea prețului de
transfer între afilități trebuie făcută la ambele capete ale tranzacției30.
Dreptul de deducere pentru bunurile distruse de calamități, degradate sau constatate
lipsă nu se mai ajustează. Din păcate, în cazul bunurilor furate se condiționează de
existența unei hotărâri judecătorești definitive31.
Creșterea la 50% (de la 20%) a deducerii suplimentare pentru cheltuielile de cercetare-
dezvoltare, măsură utilă, ținând cont de nivelul extrem de mic al cheltuielilor private
de cercetare.
Începând cu 1 ianuarie 2016, plăţile reprezentând sponsorizări se scad din impozitul pe
profit, dacă valoarea sponsorizării nu depăşeşte cumulativ 0,5% din cifra de afaceri
(anterior era 0,3 %) şi 20% din impozitul pe profit datorat, începând cu 1 ianuarie
2016 conform noului Cod Fiscal.
Angajatorii pot acorda salariaţilor tichete de vacanţă, tichete cadou în locul primelor
sau bonusurilor. Aceste tichete sunt scutite de plata contribuţiilor CAS, CASS
începând cu 1 ianuarie 2016 conform noului Cod Fiscal.
26
OUG 34/11.04.2009
27
OUG 109/13.10.2009
28
OUG 54/23.06.2010
29
OUG 102/15.11.2013
30
OG 2/30.01.2012
31
OG 15/29.08.2012
Sursa: Eurostat - prelucrare proprie a datelor.
32
OUG 125/30.12.2011
33
OUG 125/30.12.2011
34
OUG 15/08.05.2012
existența unui contract de muncă, unde baza de calcul nu putea fi mai mică decât salariul
minim pe economie, dar nici mai mare decât 5 salarii medii35.
În anul 2014 pe baza unei modificări legislative36 , angajaţii cu condiţii normale de
muncă trebuiau să contribuie pentru asigurările sociale de stat cu 10,5%, iar angajatorii cu
15,8%. În anumite cazuri se puteau aplica cote mai mari pentru angajatori. Angajaţii şi
angajatorii contribuie şi la fondul de asigurări de sănătate (10,7%) şi la fondul de şomaj
(0,5%). Angajatorul Angajaţii şi angajatorii contribuie şi la fondul de asigurări de sănătate
(10,7%) şi la fondul de şomaj (0,5%). Tot în acest an, a avut loc reducerea CAS-ului cu 5
puncte procentuale, iar în 2015 reducerea cu 5% a ratei de securitate socială, ajungând la
23,45%.
Figura 1.2.8 Ponderea in PIB a componentelor veniturilor fiscale din Romania (2014)
Ca pondere în PIB, veniturile colectate din TVA au reprezentat 7,75% în anul 2014,
aceasta reprezentând presiunea fiscală datorită aplicării TVA, fiind sarcina fiscală cea mai
apăsătoare aferentă anului 2014 asupra contribuabililor. Sarcina fiscală aferentă TVA-ului a
scăzut în anul 2014 faţă de anul 2013 cu 0,5 puncte procentuale ( în anul 2013 se aplica o cotă
a TVA-ului de 24%), iar faţă de anul 2009 când se practica o cota de TVA de 19%, presiunea
fiscală a crescut cu 1.23%. Din punct de vedere economic, presiunea fiscală aferentă aplicării
taxei pe valoarea adăugată a fost cea mai apăsătoare deoarece această cota se aplică tuturor
produselor de larg consum, atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice când
tranzacţionează sau prestează anumite bunuri şi servicii care includ această taxă, chiar dacă la
unele categorii precum evenimentele culturale, comerţul cu cărţi si manuale şcolare,
medicamente, alimente, cazări în sectorul hotelier.37
35
OUG 88/20.09.2013
36
Legii 123/2014
37
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro
Ceea ce merită subliniat este faptul că o altă categorie importantă de impozite indirecte,
reprezentată de accize, reflectă o presiune fiscală în cuantum de 3,27% din PIB pentru anul
2014, care depăşeşte ca procent din PIB presiunea fiscală aferentă aplicării impozitului pe
profit (2,16%), aceasta fiind aproximativ egală, la o diferenţă nesemnificativă de 0,28 puncte
procentuale, de sarcina fiscală aferentă impozitului pe venit (3,55%).
În cadrul acestui subcapitol vom analiza presiunea fiscală la nivelul Uniunii Europene,
având în componenţa sa 28 de state membre, deoarece prin această analiză a structurii fiscale
a României comparativ cu celelalte state membre ale UE 28 putem deduce dacă gradul de
Astfel, din punctul cotei de impozitare a venitului România se afla pe locul 4, comparativ
cu statele UE28, cu o cotă de 16%, iar cea mai redusă cotă a impozitului pe venit este deţinută
de Bulgaria cu o cotă de 10%, iar cea mai ridicată cotă a impozitului pe venit este deţinută de
Olanda cu cota de 43,12%, neluând Luxemburg şi Malta în considerare deoarece acestea au
impozitarea venitului pe tranşe de venit.
Conform raportului Global Tax Rate Survery din 2015 realizat de KPMG în care sunt
incluse 145 de ţări, pe baza cotei unice de 16% a impozitului pe profit, respectiv a
impozitului pe venit plasează România în grupul țărilor cu cel mai redus nivel de impozitare,
mai exact în ultima cincime a clasamentului.De asemenea, în cazul impozitului pe venit, cota
aplicabilă în România de 16% reprezintă mai puțin de jumătate din cota medie la nivelul
Uniunii Europene (37,94%), respectiv din cota medie din țările de pe continentul european
(32,19%), acest aspect se datorează faptului că în multe dintre țările incluse în studiu sunt
aplicabile cote de impozitare progresive în funcție de mărimea venitului.
Din punctul de vedere a cotelor contribuţiilor sociale, România se află pe poziţia 23,
comparativ cu statele UE28, cu cota de 42,8% , iar cea mai redusă cotă este practicată este
Danemarca , aceasta fiind de 8%, iar cota cea mai ridicată de 48,6 % este practicată în
Slovacia.
În ce privește contribuțiile sociale obligatorii, după reducerea cu 5 puncte procentuale din
2014, contribuțiile datorate în România de angajator (23,45%) se încadrează în media
europeană (23-24%), în timp ce contribuțiile datorate de angajat (16,5%) sunt printre cele mai
ridicate din Europa, unde media este de aproximativ 13%, conform raportului Global Tax
Rate Survery din 2015 realizat de KPMG în care sunt incluse 145 de ţări .38
Sursa: http//:ec.europa.eu/Eurostat/statistics
Conform datelor prezentate (Figuraul 1.3.2),la nivelul UE-28 veniturile fiscale au
reprezentat 40% din PIB în anul 2014, iar comparativ cu anul 2013 ponderea veniturilor
fiscale în PIB a crescut 0,1 puncte procentuale.
Putem observa că în anul 2014, raportul dintre veniturile fiscale şi PIB înregistrat în
Danemarca (50,8%) a indicat cel mai ridicat nivel al presiunii fiscale din UE28, urmată de
Franţa şi Belgia cu ponderea de 47,9%, iar cele mai mici ponderi ale veniturilor fiscale în PIB
au fost înregistrate de către Lituania (28%), Bulgaria(27,8%),România (27,7%),
Elveţia(27,1%).
Evoluţia structurii sistemului fiscal la nivel European pe perioada 2000-2014 ne va indica
care sunt sursele cele mai dominante la nivel European de colectare a veniturilor fiscale
pentru toate cele 28 de state membre.
38
Global Tax Rate Survery , KPMG, 2015
Figura 1.3.2 Structura sistemului fiscal european UE2(2000-2014)
Pentru a se putea stabili o relaţie între fluxul încasărilor fiscale şi rata fiscalităţii,
americanul Arthur Laffer în 1980 prin intermediul curbei Laffer expune o idee experimentată
de un alt cercetător Adam Smith ,care prin teoriile sale spunea că ratele fiscalităţii prea
ridicate distrug baza asupra căreia acţionează fiscalitatea.
Modelul teoretic dezvoltat de catre Arthur Laffer este prezentat in graficul 2.1, care arată
legatura dintre rata de impozitare propusă de stat şi venitul rezultat din impozitare.39
Ideea de bază a acestei curbe Laffer a fost aceea că modificările ratei de fiscalitate pot
genera efecte asupra veniturilor fiscale. Aceste efecte sunt :
efectul aritmetic, care prevede ca atunci când rata fiscalităţii este în scădere şi
veniturile fiscale, care sunt exprimate pe unitatea de venit impozabil, vor scădea, şi
invers, în cazul în care rata fiscalităţii creşte va influenţa creşterea veniturilor fiscale.
efectul economic, acţionează invers faţă de cel aritmetic, astfel scăderea ratei de
impozitare a muncii şi a producţiei, adică a bazei de impozitare va avea un efect
benefic asupra economiei deoarece participarea la activităţi impozabile va fi
recompensată printr-o impozitare mai redusă, şi creşterea ratei fiscalităţii va avea ca
efect penalizarea participării la activităţi impozabile40.
Conform graficului 2.1 al curbei Laffer, dacă rata fiscalităţii este 0%, atunci şi veniturile
fiscale vor fi 0 datorită aplicării efectului aritmetic, iar conform efectului economic veniturile
fiscale vor fi 0 când rata fiscalităţii va fi 100%.
Nivelul veniturilor fiscale obţinut între aceste două rate ale fiscalităţii (0%-100%) este
greu de determinat, dar pentru a atrage acelaşi nivel de venituri fiscale se pot utiliza două rate
ale fiscalităţii şi anume: se poate aplica o rată de fiscalitate mare unei baze impozabile mici
(zona de scăderea a veniturilor fiscale sau zona B), sau o rată de fiscalitate mică unei baze
impozabile mare (zona optimă, adică zona A).
Drept urmare, dacă economia se situează în zona A, orice creştere a ratei fiscalităţii până
la rata fiscalităţii optime va genera creşterea veniturilor fiscale deoarece efectul aritmetic va fi
39
Trandafir A., Brezeanu P.,(2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,
Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti
40
Pădurean E. (2005) ,Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.194,
Bucureşti.
superior efectului economic, iar dacă economia se află în zona B, orice creştere a ratei
fiscalităţii va genera scăderea veniturilor fiscale deoarece efectul economic va fi mai puternic
decât efectul aritmetic41.
De aceea, cercetătorii economişti consideră zona A ca find zona tolerabilă sau admisibilă
a curbei Laffer, iar zona B ca fiind zona intolerabilă sau inadmisibilă.
Zona A este o zonă admisibilă, deoarece în această zonă contribuabilii acceptă majorarea
presiunii fiscale, datorită faptului că îşi doresc o cantitate superioară a utilităţii publice, ceea
ce conduce la creşterea veniturilor fiscale, deşi treptat se va reduce baza impozabilă deoarece
mulţi dintre contribuabili nu vor mai putea suporta această presiune fiscală care va fi în
creştere, ceea ce va conduce la falimentarea multor companii sau vor găsi alte metode de a se
proteja, ceea ce va dezvolta economia subterană.
Zona B este considerată zonă inadmisibilă, deoarece cea mai mare parte din veniturile
contribuabililor va fi restituită statului datorită impozitelor care se aplică asupra veniturilor
contribuabililor, iar existenţa unei rate a fiscalităţii foarte mari va face ca subiecţii din
economie să îşi restrângă activităţile, care erau sursa de constituire a veniturilor fiscale . Pe
masură ce rata fiscalităţii creşte şi presiunea fiscală suportată de contribuabili va fi din ce în ce
mai apăsătoare, ceea ce va conduce la constrângerea contribuabililor, pentru că statul
descurajează dezvoltarea activităţilor economice, refinanţările precum şi investiţiile, deoarece
conform legislaţiei cele mai impozitate elemente sunt profitul ţi salariile, iar cu cât o
companie este mai profitabilă cu atât presiunea fiscală suportată de un agent economic este
mai mare42.
Trebuie avut în vedere faptul că aplicabilitatea acestei teorii este foarte greu de realizat
deoarece pentru a determinat nivelul optim al fiscalităţii se au în vedere mai mulţi factori de
influenţă precum:
nivelul produsului intern brut pe locuitor, care reflectă gradul de dezvoltare al
economiei,
structura resurselor publice şi destinaţia acestora reflectată în cheltuielile publice.
De asemenea, curba Laffer nu ţine cont de stadiile în care s-ar putea afla economia şi nu
face distincţia între evoluţia curbei pe o perioadă de timp scurt sau pe o perioadă mai
îndelungată.
Spre exemplu, în perioadele de creştere economică, reducerea gradului general de
fiscalitate este suficient, de regulă, pentru a genera venituri fiscale cât mai mari la bugetul
statului; nu acelaşi lucru se poate însa afirma cu certitudine în perioadele de recesiune
economică, în care stimulentul fiscal nu este suficient pentru a încuraja procesul investiţional,
generîndu-se de cele mai multe ori comportamente de tip speculativ.
Aceasta teorie propusa de americanul Laffer a cunoscut în unele ţări un impact practic
considerabil, şi acest model arată că forma și poziția curbei Laffer pentru Suedia depinde de
puterea efectelor ofertei, progresivitatea sistemului fiscal și mărimea economiei. De
asemenea, curba de dinamică Laffer a fost studiată de către Irlanda, iar Irlanda a considerat
relevant un impozit unic, și a găsit o gamă non-triviale de reduceri fiscale fezabile.
Curba Laffer a fost studiată în Franţa în corelație cu situația de pensionare întârziere, unde s-a
investigat situația în care taxarea muncii a continuat să fie eliminată prin implementarea unor
scheme echitabile prin care să le ofere indivizilor doar o fracțiune din stimulente, în cazul
pensionării amânate. Acest lucru va face un compromis între a da suficiente stimulente pentru
41
Pădurean E.(2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.195,
Bucureşti.
42
Pădurean E. (2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeanâ, Revista OEconomica, pg.195,
Bucureşti.
a face persoanele fizice să întârzie efectiv perioada de pensionare și dând o mică creștere a
pensiilor, în scopul de a contribui la finanțarea deficitului așteptat, care poate fi capturat de o
curbă Laffer folosind datele franceze.
Curba Laffer cantitativ a fost examinată folosind un model de creștere neoclasic simplu
pentru SUA, UE-14 și țările europene individuale folosind baza de date în timpul 1995-2007.
Modelul folosit a arătat că relația dintre ratele de impozitare și veniturile fiscale depinde de
tipul sistemului de impozitare (de exemplu, într-o țară sunt utilizate mai multe impozite pe
capital, forță de muncă sau de consum, cu o cotă unică sau o impozitare progresivă).
De asemenea, s-a arătat faptul că SUA și zona UE-14 sunt situate pe zona optimă a curbei
Laffer datorită impozitării muncii și a impozitul pe capital , dar Danemarca și Suedia sunt pe
partea greșită a teoriei Laffer.43
În cazul României sunt doar cateva studii care au abordat problema ratelor de impozitare
din perspectiva curbei Laffer.
În acest sens, studiile efectuate de Pădurean și Cataramă (2004)44 în perioada 1990-2002,
a arătat că o simplă proiecție de ansamblu a ratei de impozitare și a veniturilor publice nu a
scos la iveală curba Laffer, dar se poate observa o tendință care indică o relație pozitivă între
rata de impozitare şi veniturile fiscale , România fiind situată pe "zona acceptată" a curbei
Laffer. De asemenea, studiul a evidențiat perioadele scurte, atunci când rata de impozitare a
fost situată pe "zona interzisă". De exemplu, pentru anii 1992, 2001 și 2002 au indicat dovezi
empirice care arată o relație negativă între veniturile fiscale și rata globală de impozitare, în
timp ce pentru anul 1997, corelația a fost negativă.
Moșteanu și Stoian (2005)45 a propus o abordare alternativă pentru rata de impozitare
Laffer având în vedere că mediana ar putea fi un proxy relevant pentru rata de impozitare,
atfel au estimate rata globală de impozitare ca fiind o valoare aproximativă de 28% din PIB.
Stoian (2008)46 a estimat o rată de impozitare Laffer privind datele anuale pe perioada
1990-2009 și a ajuns la concluzia că o rată de impozitare mai mare de 31% va plasa România
în zona "prohibitiv" a curbei Laffer. Pentru o rată globală de impozitare de 31% din PIB a fost
corelată cu cea mai mare cantitate de venituri fiscale pentru bugetul public.
Dracea (2009)47 testează corelaţia dintre rata fiscalităţii şi veniturile fiscale în România
în perioada de timp 1991-2006 din perspectiva curbei Laffer, identificându-se trei niveluri
optime ale fiscalităţii ,şi anume: primul nivel între 27-28%, al doilea nivel intre 28-29% si al
treilea nivel fiind de 33%. Creşterea acestor rate ale fiscalitatii se consideră a fi efectul
adoptării cotei unice de 16% în anul 2005.
Trandafir şi Brezeanu (2011)48 a analizat relaţia dintre presiunea fiscală brută şi
veniturile fiscale pe perioada 2000-2010 prin intermediul curbei Laffer, iar conform acestui
articol România s-a situat în zona prohibă a curbei Laffer în anii 2000, 2001, 2004, 2005,
2006, 2007, 2008 şi 2009, iar în anul 210 se atinge punctul maxim al veniturilor fiscale
realizate la o presiune fiscală brută de 10,96%, iar situarea în zona prohibă se datorează
43
Pădurean E.,Stoian A.,Câmpeanu E., Laffer taxation rate :Estimation for Romania’s case
44
Pădurean, E., Cataramă, D., Evaluarea curbei Laffer în România, Revista Finanţe Publice şi Contabilitate,
nr.10, octombrie, 2004.
45
Moşteanu, T, Stoian, A., Theoretical Considerations on Romanian Optimal Taxation System, published within
the volume of International Economic Conference 25 Years of Higher Economic Education in Braşov, Braşov,
2005
46
Stoian, A., Taxation Rate Estimation for Preventing Fiscal Evasion, publihed within the volume of the 1-st
International Conference Financial Crime and Securitization of Banking Circuits in order to Prevent and Fight
against Money Laundering, Sinaia, October, 2008.
47
Dracea R., Studiu empiric privind corelaţia dintre presiunea fiscală-încasări fiscale în România, în Economie
aplicată şi teoretică, V16, NR8 (2009), pg. 29-40.
48
Trandafir A., Brezeanu P.,(2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,
Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti
instabilităţii domeniului fiscal, capacităţii administrative deficitare a autorităţilor române, iar
situarea economiei fiscale în acesată zonă prohibă determină redistriburi inutile de venit,
egalizare prin constrângerea publică a subiectilor şi descurajarea activităţilor economice,
individuale şi a asumării riscurilor.
Pe baza celor spuse, în momentul luării unei decizii politice de înăsprire a fiscalităţii,
decizii care au ca obiectiv propus maximizarea resurselor financiare publice, acest obiectiv
trebuie analizat comparativ cu efectele acestor decizii pe perioade de timp scurt, mediu şi
lung.
Este necesară o analiză a acestor efecte, deoarece o creştere necontrolată a fiscalităţii (peste un
anumit nivel) descurajează formarea de economii şi realizarea de investiţii, îngustează bazele
de impunere şi anulează eventualele efecte benefice privind nivelul veniturilor bugetare aduse
de creşterea ratei fiscalităţii.
În continuare, mi-am propus să construiesc curba Laffer pentru veniturile fiscale ale
bugetului general consolidat al României. Prin această curba voi putea să observ pe ce parte a
curbei se află economia românească, pe partea optimă sau pe partea inadmisibilă, datorită
efectelor de creştere sau de scădere a presiunii fiscale brute , dar şi pentru a determina nivelul
optim la fiscalităţii în România pentru a se realiza un echilibru macroeconomic din punctul de
vedere al fiscalităţii.
În prima etapă, pe baza presiunii fiscale brute şi a veniturilor fiscale reale se poate
observa pe baza Figurei 2.1.1 evoluţia acestor două variabile pe perioada 2000-2014.
Dupa cum se remarcă, cei doi indicatori nu ne indică sugestiv o formă de evoluţie,
indicatorii luaţi în considerare ne arată că economia românească s-a situat în zona admisibilă
pe perioada 2000-2014 deoarece rata fiscalităţii a înregistrat un trend descrescător , pe când
veniturile fiscale urmează un trend crescător.
Am considerat că este util să se observe evoluţia variaţiei presiunii fiscale cu variaţia
veniturilor fiscale reale de la un an la altul,
pentru a se vedea dacă România s-a situat într-o
anumită perioadă în zona admisibilă a curbei
Laffer sau în zona inadmisibilă, dar şi pentru a se
vedea dacă povara veniturilor fiscale a depăşit
sau nu nivelul optim al fiscalităţii şi care este
acest nivel optim conform curbei Laffer.
Sursa: Eurostat-prelucrare proprie a datelor.
Pe baza evoluției dintre veniturile fiscale reale și rata fiscalităţii, se pot identifica două
arii ale economiei:
Zona "admisibilă" (interval normal), dacă o creştere ( scădere) a presiunii
fiscale de la un an la altul va fi însoţită de o creştere (scădere) a veniturilor
fiscale, ceea ce baza graficelor de mai sus, putem confirma faptul că România
s-a situat în zona admisibilă în anii 2005, 2006,2007, 2011 şi 2014.
Zona inadmisibilă a curbei Laffer, dacă o creştere (scădere) a presiunii fiscale
de la un an la altul va fi însoţită de o scădere (creştere) a veniturilor fiscale
reale, ceea ce s-a întamplat şi în România conform datelor şi reprezentărilor
grafice de mai sus în anii 2001, 2002, 2003, 2004,2008, 2009, 2010,2012,
201349.
Conform curbei
Laffer a
României pe perioada
2000-2014, în care se
prezintă evoluţia
veniturilor fiscale şi
a ratei
fiscalităţii putem
spune că rata de
impozitare se află în
jurul valorii de 28% din PIB, care generează cele mai mare venituri fiscale pentru bugetul
public şi se evită existenţa unei evaziuni fiscale, iar dacă rata de impozitare va depăşi aceasta
valoare veniturile fiscale consolidate la bugetul de stat vor fi în scădere.
Pe baza datelor noastre cele mai mari venituri au fost înregistrate în anul 2014 la o rată a
fiscalităţii de 27,61% când România era situată în zona optimă a curbei Laffer, iar o rată
superioara celei estimate cu ajutorul curbei Laffer va situa economia în zona prohibă.
Reacția manifestată de economia românească prin politicile fiscale a fost în conformitate
cu legile economice bazate pe teorii economice. În prezent, România adoptă o atitudine
optimistă, bazată pe tendințele statistice care confirmă teoria lui Arthur Laffer, aplicate de alte
țări din Europa de Est.
Deși, forma curbei Laffer, în cazul România, nu este identică cu cea introdusă de
economistul american, acest fapt a arătat că presiunea fiscală nu poate fi considerată ca o
variabilă a comportamentului economic sau ca indicator economic, pentru perioada analizată
2000-2014.
Pentru a determina nivelul optim la presiunii fiscale, am considerat că ar fi necesar să
estimăm cota optimă a taxei pe valoarea adaugată, deoarece pe baza analizelor realizate
anterior am arătat că presiunea fiscală aferentă aplicării TVA-ului, a fost sarcina fiscală cea
mai apăsătoare aferentă anului 2014 asupra contribuabililor.
Efectele presiunii fiscale:
49
Trandafir A, Brezeanu P., (2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer,
Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8(561), pp53-61, Bucureşti.
Scăderea efortului productive
Riscul inflaţiei prin fiscalitate -deoarece majorarea impozitelor are tendinta de
a se rasfrange asupra proceselor de determinare a preturilor si salariilor si de a
alimenta astfel inflatia
Reducerea competitivităţii pe plan internaţional a produselor autohtone sau a
micsorarii capacitatii de investire si modernizare.
Abstinenta fiscala, care consta in evitarea indeplinirii anumitor operatiuni in
scopul de a evita impozitele aferente acestora. De exemplu, persoana activa
cauta sa limiteze sau sa reduca activitatea sa pentru a nu atinge un anumit
plafon de impozitare sau un consumator nu consuma produse care sunt
impozitate cu mai multe impozite (importate, accizabile).
Contrabanda şi evaziunea fiscală
Ansamblul acțiunilor de evaziune fiscală sunt grupate în economia neagră (evaziune
fiscală totală) şi economia gri (evaziune fiscală parțială), ambele constituind economia
subterană. În cadrul țărilor mai dezvoltate, evaziunea fiscală este întâlnită sub mai multe
forme:
1. O primă formă sub care se prezintă aceasta este evaziunea fiscală pe termen lung,
care se întâlneşte în momentul în care un agent economic cu o bună reputație obținută prin
rezultatele şi comportamentul său îşi declară incapacitatea de plată, încetându-şi astfel plățile
după ce şi-a transferat profitul în afara țării.
2. A doua formă, respectiv frauda pe termen scurt, se înregistrează în cazul în care o
întreprindere nou înființată depune o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, dar
după momentul rambursării societatea îşi încheie activitatea.
3. „Sindromul “ Phoenix”, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A. se declară
în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o firmă cu acelaşi director;
4. Sindromul “companiilor multiple” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe
firme, printre care şi uniforma.”
Bibliografie
Dracea R. (2009), Studiu empiric privind corelaţia dintre presiunea fiscală-încasări fiscale în
România, în Economie aplicată şi teoretică, V16, NR8, pp. 29-40.
Goran, B. (2014), Cinci ani de modificări fiscale, Revista de actualitate financiară,
http//:codfiscal.net
KPMG (2015), Global Tax Rate Survery
Moşteanu, T., Stoian, A., Theoretical considerations on Romanian optimal taxation system,
published within the volume of International Economic Conference 25 Years of Higher
Economic Education in Braşov, Braşov, 2005
Pădurean, E. (2005), Fiscalitatea în România şi în Uniunea Europeană, Revista Economica,
Bucureşti
Pădurean, E., Stoian, A., Câmpeanu, E. (2004), Evaluarea curbei Laffer în România, Revista
Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.10, octombrie
Stoian, A. (2008), Taxation rate estimation for preventing fiscal evasion, published within the
volume of the 1-st International Conference Financial Crime and Securitization of
Banking Circuits in order to Prevent and Fight against Money Laundering, Sinaia,
October.
Trandafir, A., Brezeanu, P. (2011), Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva
curbei Laffer, Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, Nr8 (561), pp. 53-61,
Bucureşti
Văcărel, I. (coord) (2008), Finanţele publice, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti
Lege 367/25.11.2009
Lege 22/02.03.2010
UG 117/30.12.2010
OUG 88/29.09.2010
OUG 125/30.12.2011
OUG 125/30.12.2011
OG 15/29.08.2012
OG 8/23.01.2013
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, https://www.anaf.ro