ASPECTE LEGALE SI ETICE ALE

SECRETULUI PROFESIONAL LEGAT DE

PRACTICA MEDICALA IN DOMENIUL
PSIHIATRIEI
M EDIC REZIDENT P SIHIATRU A RAMA C RISTIAN - A LEXANDRU

Secretul professional este un drept legal statuat pentru pacienti si o obligatie a personalului
medical, obligatie etica si in acelasi timp legala. Numeroase acte normative ( Codul Penal, Codul
de Deontologie Medicala, Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Legea nr. 487/2002 a
sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice) constituie cadrul legal al secretului
profesional. In situatia in care aceasta obligatie de pastrare a secretului profesional este incalcata
pot aparea consecinte imprevizibile pentru pacient mai ales atunci cand domeniul de activitate
este psihiatria.

Dreptul pacientului la confidentialitatea actului medical si obligatia furnizorilor de servicii medicale

de a pastra secretul profesional reprezinta un aspect extrem de sensibil al practivii medicale, mai
ales in unele domenii, cum ar fi psihiatria. Originile secretului profesional pornesc chiar de la
Juramantul lui Hippocrate.

Conform principiului confidentialitatii, pactientii pot fi incredintati ca medicul nu va dezvalui, fara

acordul lor, nici un element al actului medical.

Continutul notiunii de secret profesional este mult mai larg si este definit de Codul Deontologic ca
”tot ceea ce medicul, in calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect in legatura cu viata
intima a bolnavului, a familiei, apartinatorilor, prognostic, tratament, circumstantei in legatura cu
boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.”

Exista o serie de aspecte legal ale secretului profesional care includ:

 Obligatiile furnizorilor de servicii medicale si mai ales ale medicilor, de a proteja informatiile obtinute
in cadrul actului medical fata de persoane neautorizate.
 Dreptul pacientului de a cunoaste care sunt informatiile pe care medicii le detin in ceea ce ii
priveste.
 Datoria medicilor de a se asigura ca in cazul in care pacientul autorizeaza dezvaluirea unor
informatii el este corect informat si aceasta este vointa sa.

In practica de specialitate s-a statuat ca medicul devine un adevarat confesor iar secretul medical
protejeaza pacientul de eventuale expuneri nedorite. Conditia esentiala a increderii pacientului,
confidentialitatea este extrem de importanta in sfera psihiatriei. Se poate ajunge in unele situatii,
atunci cand pacientul nu are incredere deplina in discretia medicului, ca acesta sa renunte la
serviciile profesionale.
Asa cum am mentionat anterior baza legala a pastrarii secretului profesional este reprezentanta
de norme legislative.
In situatia in care medicul este salariat al unei institutii medicale sau in situatia in care lucreaza in sistemul de
asigurari de sanatate, principiul legal care obliga la pastrarea secretului medical, este cel derivat din obligatia
generica a medicului de ”a avea grija”, de a se comporta fata de pacient in respectul regulilor etice ale
practicarii profesiei.

Daca intre pacient si medic exista o relatie contractuala, bazata pe plata directa a serviciilor, desi acest contract
poate fi nescris, o clauza uzuala este cea a pastrarii confidentialitatii. Chiar daca relatia contractuala este
stabilita intre medic si pacient, obligatia incumba si personalului sanitar auxiliar, iar medicul are in plus datoria
de a se asigura ca personalul auxiliar nu va avea acces decat la datele strict necesare si ca va pastra secretul
profesional.

Prevederile legale cu privire la obligatia secretului profesional sunt cuprinse in dreptul romanesc
in acte normative cu caracter general ( Codul Penal) si in acte normative cu caracter special
(Codul de Deontologie Medicala, Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Legea nr. 487/2002
a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, Legea nr. 677 /2001 cu privire
la pritectia persoanelor cu privire la datele cu caracter personal). Toate aceste acte normative
garanteaza implicit dreptul pacientului la confidentialitate.

In cuprinsul actelor normative anterior mentionate se prevede ca desi obligatia confidentialitatii actului medical
este garantata de lege exista si situatii in care ea poate fi depasita de o alta obligatie de interes public sau
general. Este situatia pacientilor care pot constitui un pericol pentru sine, pentru familie si pentru
alte persoane, caz in care legislatia permite informarea unor ”terti” cu privire la anumite acpecte
ale actului medical.

Codul Penal stipuleaza in art. 227 un cadru juridic general pentru datoria de confidentialitate a
medicului: ”divulgarea, fara drept, a unor date de catre acela caruia i-au fost incredintate, sau de
care a luat la cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, si care are obligatia pastrarii
confidentialitatii cu privire la aceste date , se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau
amenda.” Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.”

Spre deosebire de vechea reglementare, actuala definitie nu mai stipuleaza conditia conform
careia divulgarea trebuie sa determina producerea unui prejudiciu. In actuala forma simpla
divulgare fara drept a datelor intruneste elementele constitutive ale infractiunii.

In concluzie, tinand cont de increderea pe care o acorda pacientul medicului sau, secretul profesional trebuie
pastrat cu strictete fara a aduce atingere in vreun fel vietii private a pacientului prin divulgarea intentionata
sau culpabila a acestui secret.