EDUCAȚIA RELIGIOASĂ DIN ȘCOLILE

PUBLICE DIN PRISMA LEGISLAȚIEI

NAȚIONALE DIN UE
-GERMANIA-
I. INTRODUCERE
În Germania, normele privind statutul religiei în sistemul public de învățământ
se încadrează în cadrul general al dreptului constituțional referitor la comunitățile
religioase. Legea fundamentală germană constituie un ordin juridic în ceea ce
privește religia, care se caracterizează prin principiile libertății și egalității, sprijin
binevoitor, neutralitatea statului și separarea statului de biserică. Statul, în
conformitate cu legea fundamentală, este deschis religiilor cetățenilor săi, tocmai
pentru ca statul să nu poată deveni el însuși religios și ideologic. În consecință,
religia joacă un rol important în sistemul educațional public.

II. CONTEXT GENERAL

1. Fapte
Sistemul public de educașie din Germania conține atât creșe si grădinițe de
stat cât și private precum sistemul școlar de patru nivele. Întrucât organizarea
grădinițelor și a sistemului școlar din Germania este o problemă a statelor federale
germane, aceasta este modelată de diversitatea federală.
a) Creșă și grădiniță
Până în ziua de azi, Germania este împărțită atunci cand vine vorba de
probleme de educație preșcolară. În Republica Democratică Germană, în general,
mamele se întorceau la muncă imediat după ce au născut, dat fiind faptul că exista
un număr suficient de grădinițe. În Germania de Vest, totuși, grădinițele au fost
destinate programului de îngrijire de jumătate de zi pentru o lungă perioadă de timp.
Mai puțin de 50% din toți copiii născuți într-un anumit an beneficiază de aceste
facilități în întregime. Totuși, de când a fost înființat acest sistem, nevoile părinților
s-au schimbat fundamental. În ultimii 10 ani, eforturile intenste de creștere a
programului full-time de ingrijire în Germania de Vest pot fi văzute. Motivele sunt
diverse: pe de o parte, acestea provin dintr-o apropiere de gen (compatibilitatea
dintre familie și job ca o cerință a emancipării femeii), pe de altă parte, sunt asociate
cu creșterea populației în Germania. În același timp, acestea sunt justificate din cauza
politicilor de integrare și educație (dobândirea limbii de către imigranți). Conform
celor mai recente cercetări, disponibilitatea grădinițelor în Germania de Vest este
încă insuficientă, în special în afara marilor orașe. Multe grădinițe sunt conduse de
biserici și alte organizații religioase. Numărul grădinițelor locale depinde de
influențele regionale și de gradul de apartenență religioasă locală.
b) Structura sistemului școlar
În mod traditional, educația în Germania are loc mai întâi în școlile de bază,
clasele fiind împărțite pe baza performanțelor din Gymnasium, Realschulen și
Hauptschulen. În unele state, orele de orientare independentă marchează trecerea de
la școala elementară la școli superioare. În completare la acest sistem pe trei nivele
există diferite concepte de școli inteligente și școală comunitară.

c) Date statistice
Există în total aproximativ 35000 de școli generale (dintre care 16000 școli
elementare, 4200 școli secundare, 2600 colegii, 3000 licee și 700 școli
cuprinzătoare) și 8900 de școli profesionale. Din 9 milioane de elevi din școlile
elementare de învățământ, aproximativ 7% frecventează școli private.

2. Școli publice și private cu profil religios

a) Întâietatea școlilor publice asupra școlilor private
În centrul protestanților reformați, sistemul școlar a fost pentru mult timp
modelat de biserici. Până în secolul al XIX-lea, bisericile erau la conducerea
supravegherii locale a școlilor de stat. Influența religioasă a sistemului școlar este
recognoscibilă chiar și astăzi în unele state federale.
În Germania, școlile de stat se bucură oarecum de întâietate față de școlile
private. Constituția protejează fondarea de școli private. Totuși, aceasta prescrie
câteva cerințe. Izolarea socială trebuie evitată. Aceste politici sunt extrem de stricte
când vine vorba de școli elementare și școli secundare. Ca rezultat, există mult mai
puține școli secundare și elementare private comparativ cu numărul de școli
gimnaziale și colegii private. Caracterul confesional sau ideologic special al unei
școli private prevede un motiv legitim pentru înființarea sa. Ordinea de prioritate
costituțională a școlilor publice asupra școlilor private este interpretată ca o expresie
a ideii de egalitate democratică și are ca obiectiv incluziunea socială.
b) Școlile cu comunitate creștină
Pentru a acomoda caracteristicile regionale ale influenței religioase asupra
sistemului școlar, câteva state au prevăzut reguli speciale pentru școlile publice (în
statele Baden-Wurttemberg, Bavaria, Rhineland-Palatinate) pe când în alte state
unitățile de învățământ pot fi instituite ca și școli cu denumire religioasă.
Caracterizarea școlilor publice ca școli ale comunității creștine a fost aprobată
de Curtea Constituțională Federală Germană. Cu toate acestea, este o condiție
esențială ca libertatea religioasă a studenților să fie protejată la fel de bine cum este
și faptul că școala nu prezintă trăsături misionare. Școala poate fi numai creștină în
sensul acceptării și comunicării puterii de formare culturală a creștinismului.
Obiectivul trebuie să fie practica toleranței reciproce.

c) Finanțarea școlilor private de către stat

Legile școlare ale statelor reglementează înființarea școlilor private. Până la
90% din costuri sunt rambursate de către stat. Școlile private conduse de biserici
contribuie pe deplin la această finanțare.
Datorită libertății de a înființa școli private în temeiul dreptului constituțional,
Curtea Constituțională Federală Germană consideră că statul este obligat să
finanțeze școlile, altfel existența sistemului privat de școli ar fi fost pe cale de
dispariție.

3. Religia ca subiect de instruire și substituenții săi

Din acest punct de vedere al educației religioase ca materie în școli rezultă că
statul oferă instruire religioasă, plătește costurile și este responsabil de organizarea
orelor de curs. Ca o chestiune de principiu, instruirea religioasă trebuie să fie tratată
ca orice altă materie: frecventarea școlii este obligatorie, iar nota este relevantă
pentru trecerea claselor.
Cu toate acestea, potrivit constituției, instruirea religioasă nu trebuie să
furnizeze informații precum studiul secular al religiilor, ci trebuie să transmită
învățăturile religioase în mod autentic din punct de vedere teologic, în conformitate
cu afilierea religioasă a elevilor. Prin urmare, instruirea religioasă este dată în funcție
de credința elevilor în cauză. Deoarece statele neutre din punct de vedere religios nu
au o religie proprie, ele trebuie să coopereze cu comunități religioase pentru acest
tip de învățătură. Comunitățile religioase sunt cele care trebuie să garanteze
autenticitatea învățăturilor aduse și siguranța profesorilor. Acest caracter confesional
și cooperarea cu comunitățile religioase asigură faptul că instruirea religioasă nu se
bazează nici pe un stat cu o viziune anti-religioasă asupra lumii, nici pe o religie de
stat privilegiată. În același timp, statul trebuie să respecte aspectele negative ale
libertății religioase. Prin urmare, legea permite retragerea elevului de la orele de
religie și niciun profesor nu este obligat să predea lecții din domeniul educației
religioase.
În acest sens, educația religioasă cu privire la propria credință a fiecărei
persoane trebuie înțeleasă ca o expresie a unei educații religioase strict anti-totalitare
și liberale în școlile publice.
Datorită garanției oferite de dreptul constituțional, instruirea religioasă are în
mod oficial o poziție puternică. Aceasta poate fi anulată doar prin schimbarea
constituției. Această educație religioasă contribuie la un sentiment de a fi acasă, în
propria religie și, prin urmare, permite transmiterea valorilor într-un mod durabil. În
același timp, dezvoltarea unei certitudini religioase reflectată de identitate permite
în special o analiză solidă a altor religii și concepții despre lume. Prin urmare, din
punct de vedere pedagogic, creșterea pluralității religioase în Germania nu pune la
îndoială modelul confesional al educației religioase. Din contră: educația religioasă
de înaltă calitate este mai necesară ca oricând.
Cu toate acestea, datorită slăbirii legaturii dintre populație și biserică și
datorită pluralității afilierii religioase, atât în Germania de Est cât și în zonele urbane,
practicabilitatea abordării constituționale a instruirii religioase este în discuții.
Eforturile organizatorice cresc pentru a ajunge la același număr de elevi ca și înainte.
În același timp, cooperarea pentru anumite proiecte care depășesc limitele credinței
și religiei pare a fi utilă pentru a îmbunătăți înțelegerea pluralității religioase în
societate.
BIBLIOGRAFIE
GERHARD ROBBERS, Religion in public education