Consiliul de Ajutor Economic Reciproc

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost creat la inițiativa

URSS în 1949 ca organizație economică a statelor comuniste. El avea misiunea
de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic. State Membre ale CAER au
fost : URSS, RDG, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România
Mongolia, Cuba, Vietnam.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc a fost răspunsul la Planul

Marshall. Acesta din urmă a constat în lansarea unui program de asistență
economică inițiat de SUA și destinat refacerii economiilor europene având ca
scop oprirea extinderii comunismului , fenomen pe care îl considera legat de
problemele economice. În realitate, URSS nu a putut oferi țărilor comuniste un
ajutor comparabil cu cel acordat de SUA țărilor occidentale.

A funcționat pe baza unui statut , Statutul Consiliului de Ajutor Economic

Reciproc, care a intrat în vigoare pe data de 14 decembrie 1959.

Potrivit statutului său, C.A.E.R. are ca scop să contribuie, prin unirea si

coordonarea eforturilor țărilor membre, la dezvoltarea economiilor naționale, la
accelerarea progresului economic și tehnic al acestor țări, la ridicarea nivelului
industrializării țărilor cu industrie mai puțin dezvoltată, la creșterea
productivității muncii și ridicarea continuă a nivelului de trai al popoarelor lor.

Începând cu anul 1953 activitatea CAER este din ce in ce mai intensă.

Intră într-o perioadă de schimbări organizatorice majore. Sesiunile se vor
înmulţi, va fi adoptat un nou regulament de funcţionare, 1954, vor fi înfiinţate
noi organisme C.A.E.R, o comisie a locţiitorilor reprezentanţilor statelor
membre, un secretariat permanent cu sediul la Moscova, 13 comisii permanente
pentru colaborarea economică și tehnico-știinţifică, specializate pe ramuri de
producţie.

1
Organele de bază ale Consililului de Ajutor Economic Reciproc enumerate în
Statut sunt:

 Sesiunea Consiliului,
 Consfătuirea reprezentanţilor ţărilor în Consiliu,
 Comisiile permanente,
 Secretariatul.

Sesiunea Consiliului este organul de bază, împuternicit să dezbată toate

problemele care intră in competența Consiliului și să adopte recomandări și
hotărâri. Este format din delegați ai tuturor ţărilor membre.

Consfătuirea reprezentanţilor ţărilor în Consiliu este formată tot din

reprezentanți ai tuturor țărilor membre, de acestă dată doar câte un reprezentant
din fiecare țară. Printre cele mai importante atribuții se numară vegherea la
respectarea hotărârilor si recomandărilor Sesiunii Consiliului.

Comisiile permanente sunt create de Sesiunea Consiliului . Ele elaboreazã

măsuri şi pregătesc propuneri privind realizarea scopului organizației.

Secretariatul reprezintă Consiliul în fața persoanelor şi organizaţiilor oficiale

ale ţărilor membre ale Consiliului şi ale altor țări, precum şi în fața organizaţiilor
internaţionale.

Prin aceste reorganizări tindea să se transforme treptat într-un organism

suprastatal care controla economiile statelor membre și în care sensul dezvoltării
economice era stabilit conform celor puternici, în cazul de faţă U.R.S.S.

O altă urmă lasată de organizația economică a statelor sovietice a fost

rubla treansferabilă. Aceasta reprezenta o unitate monetară scripturală bazată pe
rubla sovietică și utilizată până în 1991 pentru calculul valorii schimburilor
comerciale și sumelor datoriilor dintre țările membre ale acestui organism
economic al Blocului de Est.

2
Romania și CAER

Pentru România, principalul reprezentant în discuţiile economice cu

partea sovietică, cât și la C.A.E.R. a fost Alexandru Bârlădeanu. Potrivit
acestuia, primele presiuni, în cadrul C.A.E.R. s-au făcut simţite încă din 1959
când Aleksei Kosîghin a sugerat ca în interiorul organizaţiei deciziile să fie
adoptate cu majoritate de voturi, fapt ce presupunea modificarea Statutului
Consiliului și avea drept consecinţe impunerea de politici economice
neconforme cu interesele unei ţări, adică ale ţărilor membre C.A.E.R.

Între 6-7 iunie 1962, la Moscova a avut loc Consfătuirea reprezentanţilor

partidelor comuniste și muncitorești din ţările membre C.A.E.R., la care au luat
parte primii secretari ai partidelor comuniste. Problemele discutate s-au axat pe
lărgirea și întărirea continuă a colaborării economice între statele membre
C.A.E.R

În faţa acestor încercări ale sovieticilor de a transforma C.A.E.R.-ul într-

un organism suprastatal, românii iau măsuri prin convocarea Plenarei ( ședinta
cu participarea tuturor membrilor) din 21-23 noiembrie 1962.

Astfel, în cadrul acestei ședinţe a Plenarei al P.M.R. din 21-23 noiembrie

1962, Alexandru Bârlădeanu va prezenta un material intitulat: „Informare cu
privire la dezvoltarea colaborării economice între Republica Populară Română și
celelalte ţări membre C.A.E.R.” . Prin această informare, Bârlădeanu va arăta că
la Consfătuirea C.A.E.R. din iunie 1962, a confirmat poziţia delegaţiei române,
prin care această organizaţie nu se substituie ţărilor, nu le impune colaborarea, ci
sprijină colaborarea.

Evoluţia României în C.A.E.R. în intervalul 1958-1964 și după aceea, este

marcată de sporirea autonomiei politico-economice a Bucureștiului în raport cu
puterea de la Kremlin, aspect esenţial al opoziţiei românești faţă de toate
variantele de integrare, subordonare sau specializare a economiilor naţionale din
statele democrat-populare, opoziţie care a avut în vedere păstrarea în mâna
autorităţilor de la București a puterii de decizie în majoritatea problemelor de
politică internă și externă.

În anul 1964, economistul sovietic Emil Borisovici Valev, propune un

proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene numit Planul
Valev, prin care propunea specializarea respectivelor economii pe anumite
3
ramuri de producție, României revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă.
Planul nu a fost adoptat, fiind puternic contestat de România. Demolatorul
acestuia, cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe plan internațional,
fusese economistul român Costin Murgescu, desemnat de fostul lider comunist
Gheorghiu-Dej să dea un răspuns Moscovei.

În locul unui alt instrument de control, dominaţie şi de represiune, ce se

dorea a fi CAER-ul , Moscova s-a ales cu un adevărat forum de dezbateri libere,
democratice, în mijlocul unui sistem opresiv, cu o coordonare a planurilor
naţionale şi o planificare transnaţională ieșite de sub control şi ineficiente.

CONCLUZIE

CAER nu a reușit să îndeplinească rolul pentru care fusese creat, în

principal datorită sistemului planificat centralizat al economiei statelor membre,
schimburile de mărfuri continuând să se desfășoare prin tratative bilaterale cu
păstrarea echilibrului balanței de plăți.

Îndeosebi, începând din anul 1962, delegațiie român în CAER au avut o

poziție critică la adresa propunerilor sovietice de integrare a economiilor acestor
țări.

Drept urmare a schimbărilor politice din anii 1989 și 1990, CAER s-a
autodesființat în 1991.