Universitatea “Dunărea de Jos’’ din Galați

Facultatea de Economie și Administrarea Afaceriolor

Proiect la disciplina ‘’Comerț internațional’’

CAER

Studenți: Tocan Silvia, Curecheru Carolina

Specializarea: ECTS
Anul de studii: 2022-2023

Cadrul didactic coordonator: Prof.univ.dr. Mihaela-Carmen MUNTEAN

Galați
2023
1. Cuprins
1. Istoric........................................................................................................................................3
2. Organele de bază......................................................................................................................3
3. Obiective și principii................................................................................................................4
4. Comisiile permanente...............................................................................................................4
5. România și CAER....................................................................................................................5
6. Concluzii..................................................................................................................................6
7. Webografie...............................................................................................................................6

2
 1. Istoric
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost creat la inițiativa URSS-
ului în 1949, ca organizație economică a statelor comuniste europene, pentru a
constitui un echivalent al OECE-ului (Organizația Europeana pentru Cooperare
Economica); CAER-ul a fost răspunsul la Planul Marshall al americanilor. El avea
misiunea de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic. În realitate, URSS-ul
nu a putut oferi țărilor comuniste un ajutor comparabil cu cel acordat de SUA
țărilor occidentale.
Membre ale CAER-ului erau: URSS-ul, Germania de Est (RDG-
ul), Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România. Alte țări comuniste
neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnamul) au luat și ele parte în ultimii ani la unele
sesiuni ale Consiliului. Numai R.S.F. Iugoslavia a avut statut de membru asociat,
începând de la 1964. La activitatea CAER-ului nu au luat parte Republica Populară
Chineză și Coreea de Nord, Albania părăsind mai târziu.
Secretariatul și multe din Comisiile CAER aveau sediul la Moscova. CAER-ul nu a
reușit să îndeplinească rolul pentru care fusese creat, în principal datorită
sistemului planificat centralizat al economiei statelor membre, schimburile de
mărfuri continuând să se desfășoare prin tratative bilaterale cu păstrarea
echilibrului balanței de plăți. Îndeosebi începând din anul 1962, delegațiile române
în CAER au avut o poziție critică în CAER la adresa propunerilor sovietice de
integrare a economiilor acestor țări. Drept urmare a schimbărilor politice din anii
1989 și 1990, CAER-ul s-a autodesființat în 1991.
Albania a încetat participarea la activitățile CAER-ului de la 1961, după ruptura
sovieto-albaneză, dar s-a retras oficial de-abia la 1987. Germania de Est s-a reunit
cu cea de Vest la 1990.

2. Organele de bază
Organele de bază ale Consililului de Ajutor Economic Reciproc enumerate în
Statut sunt:
 Sesiunea Consiliului,
 Consfătuirea reprezentanţilor ţărilor în Consiliu,
 Comisiile permanente,
 Secretariatul.
3
Sesiunea Consiliului este organul de bază, împuternicit să dezbată toate problemele
care intră in competența Consiliului și să adopte recomandări și hotărâri. Este
format din delegați ai tuturor ţărilor membre. Consfătuirea reprezentanţilor ţărilor
în Consiliu este formată tot din reprezentanți ai tuturor țărilor membre, de acestă
dată doar câte un reprezentant din fiecare țară. Printre cele mai importante atribuții
se numară vegherea la respectarea hotărârilor si recomandărilor Sesiunii
Consiliului. Comisiile permanente sunt create de Sesiunea Consiliului . Ele
elaboreazã măsuri şi pregătesc propuneri privind realizarea scopului organizației.
Secretariatul reprezintă Consiliul în fața persoanelor şi organizaţiilor oficiale ale
ţărilor membre ale Consiliului şi ale altor țări, precum şi în fața organizaţiilor
internaţionale. Prin aceste reorganizări tindea să se transforme treptat într-un
organism suprastatal care controla economiile statelor membre și în care sensul
dezvoltării economice era stabilit conform celor puternici, în cazul de faţă U.R.S.S.
O altă urmă lasată de organizația economică a statelor sovietice a fost rubla
treansferabilă. Aceasta reprezenta o unitate monetară scripturală bazată pe rubla
sovietică și utilizată până în 1991 pentru calculul valorii schimburilor comerciale și
sumelor datoriilor dintre țările membre ale acestui organism economic al Blocului
de Est.

3. Obiective și principii
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc are ca scop sa contribuie, prin unirea şi
coordonarea eforturilor ţãrilor-membre ale Consiliului, la dezvoltarea planica a
economiei naţionale, la accelerarea progresului economic şi tehnic în aceste tari, la
ridicarea nivelului industrializarii ţãrilor cu o industrie mai puţin dezvoltata, la
creşterea continua a productivitatii muncii şi ridicarea neincetata a bunastarii
popoarelor ţãrilor-membre ale Consiliului.
2. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc este fondat pe baza egalitãţii suverane a
tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului.

4. Comisiile permanente
Comisiile permanente ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc se creeazã de
Sesiunea Consiliului în vederea contribuirii la dezvoltarea în continuare a relaţiilor
economice între ţãrile-membre ale Consiliului şi organizãrii colaborãrii economice
şi tehnico-ştiinţifice multilaterale în diferite domenii ale economiei naţionale a
acestor tari. Fiecare ţara-membra a Consiliului numeşte în Comisiile permanente
4
pe reprezentanţii sãi. Comisiile permanente au dreptul, în limitele competentei lor,
sa adopte recomandãri şi hotãrâri potrivit prezentului Statut. Comisiile permanente
îşi stabilesc regulile lor de procedura. Şedinţele Comisilor permanente se ţin, de
regula, la sediul permanent al acestora, care se stabileşte de Sesiunea Consiliului.
Comisiile permanente pot crea, în caz de nevoie, organe auxiliare. Fiecare Comisie
permanenta are secretariat sub conducerea Secretariatului Comsiei. Comisiile
permanente elaboreazã mãsuri şi pregãtesc propuneri privind realizarea colaborãrii
economice şi tehnico-ştiinţifice, menţionate la punctul 1 al prezentului articol, de
asemenea îndeplinesc alte atribuţii ce rezulta din prezentul Statut, din
recomandãrile şi hotãrârile sesiunilor Consiliului şi ale Consfatuirii
Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.

5. România și CAER
Pentru România, principalul reprezentant în discuţiile economice cu partea
sovietică, cât și la C.A.E.R. a fost Alexandru Bârlădeanu. Potrivit acestuia, primele
presiuni, în cadrul C.A.E.R. s-au făcut simţite încă din 1959 când Aleksei Kosîghin
a sugerat ca în interiorul organizaţiei deciziile să fie adoptate cu majoritate de
voturi, fapt ce presupunea modificarea Statutului Consiliului și avea drept
consecinţe impunerea de politici economice neconforme cu interesele unei ţări,
adică ale ţărilor membre C.A.E.R. Între 6-7 iunie 1962, la Moscova a avut loc
Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste și muncitorești din ţările
membre C.A.E.R., la care au luat parte primii secretari ai partidelor comuniste.
Problemele discutate s-au axat pe lărgirea și întărirea continuă a colaborării
economice între statele membre C.A.E.R În faţa acestor încercări ale sovieticilor
de a transforma C.A.E.R.-ul întrun organism suprastatal, românii iau măsuri prin
convocarea Plenarei ( ședinta cu participarea tuturor membrilor) din 21-23
noiembrie 1962. Astfel, în cadrul acestei ședinţe a Plenarei al P.M.R. din 21-23
noiembrie 1962, Alexandru Bârlădeanu va prezenta un material intitulat:
„Informare cu privire la dezvoltarea colaborării economice între Republica
Populară Română și celelalte ţări membre C.A.E.R.” . Prin această informare,
Bârlădeanu va arăta că la Consfătuirea C.A.E.R. din iunie 1962, a confirmat poziţia
delegaţiei române, prin care această organizaţie nu se substituie ţărilor, nu le
impune colaborarea, ci sprijină colaborarea. Evoluţia României în C.A.E.R. în
intervalul 1958-1964 și după aceea, este marcată de sporirea autonomiei politico-
economice a Bucureștiului în raport cu puterea de la Kremlin, aspect esenţial al
opoziţiei românești faţă de toate variantele de integrare, subordonare sau

5
specializare a economiilor naţionale din statele democrat-populare, opoziţie care a
avut în vedere păstrarea în mâna autorităţilor de la București a puterii de decizie în
majoritatea problemelor de politică internă și externă. În anul 1964, economistul
sovietic Emil Borisovici Valev, propune un proiect de organizare economică a
țărilor comuniste est-europene numit Planul Valev, prin care propunea
specializarea respectivelor economii pe anumite 4 ramuri de producție, României
revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă. Planul nu a fost adoptat, fiind
puternic contestat de România. Demolatorul acestuia, cu argumente puternice,
recunoscute inclusiv pe plan internațional, fusese economistul român Costin
Murgescu, desemnat de fostul lider comunist Gheorghiu-Dej să dea un răspuns
Moscovei. În locul unui alt instrument de control, dominaţie şi de represiune, ce se
dorea a fi CAER-ul , Moscova s-a ales cu un adevărat forum de dezbateri libere,
democratice, în mijlocul unui sistem opresiv, cu o coordonare a planurilor
naţionale şi o planificare transnaţională ieșite de sub control şi ineficiente.

6. Concluzii
CAER nu a reușit să îndeplinească rolul pentru care fusese creat, în principal
datorită sistemului planificat centralizat al economiei statelor membre, schimburile
de mărfuri continuând să se desfășoare prin tratative bilaterale cu păstrarea
echilibrului balanței de plăți. Îndeosebi, începând din anul 1962, delegațiie român
în CAER au avut o poziție critică la adresa propunerilor sovietice de integrare a
economiilor acestor țări. Drept urmare a schimbărilor politice din anii 1989 și
1990, CAER s-a autodesființat în 1991.

7. Webografie