Disciplina: Drept instituțional european

CURS 9

ORGANELE UNIUNII EUROPENE

În doctrina de specialitate europeană, se face distincţie între:

● instituţiile Uniunii Europene - abordate din perspectivă istorică şi din perspectiva
Tratatului de la Lisabona, având un rol primordial în asigurarea reuşitei abordării comunitare în
procesul de integrare europeană;
● organele Uniunii Europene - entităţi instituţionale cu rol secundar, de regulă cu
competenţe de avizare, tehnice.
Organele UE nu au:
- personalitate juridică;
- buget propriu;
- independenţă.
Funcţia organelor UE se limitează la emiterea de rapoarte, avize, observaţii la cererea
instituţiilor Uniunii Europene sau din proprie iniţiativă.
Conform art. 13 alin. 4 din TUE (versiunea consolidată în urma adoptării Tratatului de la
Lisabona) şi art. 300 alin. 1 din TFUE, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate
de două organe consultative, respectiv:
- Comitetul Economic şi Social ;
- Comitetul Regiunilor.
În plus, Uniunea Europeană mai dispune de:
- o bancă proprie, şi anume Banca Europeană de Investiţii;
- organe interinstituţionale, cele mai importante fiind Oficiul pentru Publicaţii al
Uniunii Europene şi Oficiul European pentru Selecţia Personalului.

Comitetul Economic şi Social European

- este corespondentul la nivel unional al structurilor organizaţionale naţionale menite să
reprezinte categoriile socio-economico-profesionale;
- a fost creat prin dispoziţiile Tratatelor de la Roma (articolele 193-198 din Tratatul CEE
şi Articolele 165-170 din Tratatul CEEA) și are sediul la Bruxelles;
- este un organ în care reprezentanţii vieţii economice şi sociale au posibilitatea să-şi
exprime în mod colectiv punctele de vedere asupra activităţilor Uniunii Europene.
- este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi
ai societăţii civile, în special din domeniile economic şi social, civic, profesional şi cultural (art.
300 al. (2) din TFUE)
Membrii Comitetului Economic şi Social, în număr fixat la 344 (din care României are15
locuri) sunt împărţiţi în 3 grupuri:
- grupul angajatorilor (sectoare publice şi private din industrie, comerţ, finanţe -
întreprinderi mari);
- grupul salariaţilor (confederaţii sindicale naţionale);
- grupul pentru activităţi diverse, care reuneşte reprezentanţi ai altor sectoare ale vieţii
economice şi sociale decât cele cuprinse în primele două grupuri: organizaţii de artizani,
 Disciplina: Drept instituțional european

fermieri, IMM-uri, profesiuni liberale, consumatori, ecologişti, organizaţii ale economiei sociale
(cooperative, asociaţii de ajutor reciproc), asociaţii familiale, organizaţii de interes general
(ONG-uri), etc.
Principala atribuţie: de a emite avize consultative cu privire la subiecte de interes
european, la solicitarea Consiliului, a Comisiei Europene şi Parlamentului European.

Comitetul Regiunilor
Organizarea şi funcţionarea Comitetului a suportat modificări în urma adoptării
Tratatului de la Lisabona: conform art. 305 TFUE, Consiliul, hotărând în unanimitate, la
propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului, numărul
membrilor neputând depăşi trei sute cincizeci.
- membrii Comitetului, precum şi un număr egal de supleanţi se numesc pentru o perioadă
de cinci ani, mandatul acestora putând fi reînnoit.
- membrii Comitetului, chiar dacă provin din anumite regiuni, nu le reprezintă pe acestea ci
reprezintă interesul general al Uniunii, fiind ca atare independenţi şi nu pot cumula
această calitate cu aceea de parlamentar european.
Sediul se află la Bruxelles, iar activitatea sa permanentă este coordonată de un Secretar
general.
Comitetul este consultat în probleme cum ar fi fondurile structurale, cultură, sănătate
publică, tineret şi formare profesională, cooperarea trans-frontalieră.
Organele Comitetului sunt Adunarea Plenară, preşedintele, Biroul şi comisiile.
Funcţia de consultare a Comitetul Regiunilor se materializează în emiterea unor avize
consultative, acestea fiind cerute când:
a) Parlamentul European şi Consiliul adoptă acţiuni de încurajare a cooperării dintre
statele membre în domenii precum:
- îmbunătăţirea cunoaşterii şi a diseminării culturii şi istoriei popoarelor europene;
- conservarea şi protejarea patrimoniului cultural de importanţă europeană;
- schimburile culturale necomerciale;
- creaţia artistică şi literară, inclusiv în sectorul audiovizualului (art. 167 TFUE);
b) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, definesc misiunile, obiectivele prioritare şi organizarea fondurilor
structurale, ceea ce poate să implice regruparea fondurilor (art. 167 TFUE);
c) Consiliul, în afara Fondurilor şi fără a aduce atingere măsurilor hotărâte în cadrul altor
politici ale Uniunii, adoptă acţiuni specifice în realizarea coeziunii economice, sociale şi
teritoriale (art. 159 TFUE).

Banca Europeană de Investiţii (BEI)

- a fost creată prin dispoziţiile Tratatului de la Roma în 1958 cu un capital social vărsat
de statele membre şi de Comunitatea Economică Europeană.
- este principala instituţie de credit a Uniunii Europene, având sediul la Luxemburg, şi are
ca membri statele membre ale U.E., care au subscris şi capitalul social al băncii.
- oferă împrumuturi şi acordă garanţii în toate sectoarele de activitate economică şi poate
acorda împrumuturi pe pieţele financiare, finanţând proiecte de investiţii într-o astfel de manieră
încât să contribuie la dezvoltarea echilibrată a Uniunii.
 Disciplina: Drept instituțional european

- are personalitate juridică (art. 308 şi 309 din TFUE).

- are misiunea de a contribui, recurgând la pieţele de capital şi la resursele proprii, la
dezvoltarea echilibrată şi neîntreruptă a pieţei interne în interesul Uniunii.
În acest scop facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări un
scop lucrativ, finanţarea următoarelor proiecte în toate sectoarele economiei:
- proiecte care urmăresc punerea în valoare a regiunilor mai puţin dezvoltate;
- proiecte care urmăresc modernizarea sau conversia întreprinderilor ori crearea
de noi activităţi care sunt rezultatul realizării sau funcţionării pieţei interne şi care,
prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele
mijloace de finanţare existente în fiecare dintre statele membre;
- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea
sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace de finanţare
existente în fiecare dintre statele membre.
Ca urmare, în îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finanţarea programelor de
investiţii în legătură cu intervenţiile fondurilor structurale şi ale altor instrumente financiare ale
Uniunii.
Banca, pe lângă fondurile proprii provenite din cotizaţiile ţărilor membre, are şi fonduri
atrase provenite din împrumuturi pe care le contractează pe piaţa financiară internaţională,
împrumuturi contractate cu dobânzi reduse şi în general cu rate fixe de restituire.
Este un organism independent faţă de alte instituţii sau organe ale Uniunii Europene, cu o
largă autonomie gestionară şi cu o structură organizatorică proprie.

ATENȚIE!!! Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.) nu trebuie confundată cu Banca

Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.).
B.E.R.D. a fost creată în 1991 şi cu contribuţia B.E.I. (3%) în scopul acordării de
împrumuturi statelor din Europa Centrală şi de Est în vederea realizării tranziţiei spre o economie
de piaţă funcţională. La înfiinţarea B.E.R.D. au participat peste 40 de ţări, însă mai mult de
jumătate din capitalul social l-a constituit contribuţia Uniunii Europene.

Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene

- Sediul materiei: Decizia nr. 496/CE/2009290;
- este un oficiu interinstituţional care are drept obiect de activitate să asigure, în cele mai bune
condiţii posibile, editarea publicaţiilor instituţiilor Uniunii Europene. În acest scop:
- permite instituţiilor îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în ceea ce priveşte
publicarea textelor legislative;
- contribuie la concepţia tehnică şi la punerea în aplicare a politicilor de informare
şi comunicare în domeniile sale de competenţă.
- are sediul la Luxemburg şi este condus de un director, cu respectarea orientărilor strategice
stabilite de un comitet de conducere.
- participă la lucrările comitetului de conducere având calitatea de observator.
Oficiul îşi desfăşoară competenţele în următoarele domenii:
a) editarea Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (JOUE) şi garantarea autenticităţii lui;
b) editarea altor publicaţii obligatorii;
 Disciplina: Drept instituțional european

c) editarea sau coeditarea publicaţiilor fără caracter obligatoriu încredinţate Oficiului în

cadrul prerogativelor fiecărei instituţii, cu precădere în contextul activităţilor de comunicare ale
instituţiilor;
d) editarea sau coeditarea de publicaţii din proprie iniţiativă, inclusiv de publicaţii care au
drept scop promovarea serviciilor proprii; în acest context, Oficiul îşi poate asigura traduceri pe
baza unui contract de servicii;
e) dezvoltarea, menţinerea şi actualizarea serviciilor sale de editare electronică destinate
publicului;
f) punerea la dispoziţia publicului a întregii legislaţii şi a altor texte oficiale;
g) conservarea şi punerea la dispoziţia publicului, sub formă electronică, a tuturor
publicaţiilor instituţiilor etc.
Instituţiile utilizează serviciile Oficiului pentru editarea publicaţiilor lor obligatorii, iar
decizia fiecărei instituţii cu privire la publicare este exclusiv de competenţa acesteia.

Oficiul European pentru Selecţia Personalului

- a fost înfiinţat prin Decizia nr. 2002/6207/CE291, organizarea şi funcţionarea acestuia
fiind reglementate prin Decizia 2002/621/CE292.
- este administrat de un director, numit de către Comisie (pe o perioadă de cinci ani care
poate fi reînnoită cu un nou mandat) după un aviz favorabil emis de consiliul de administraţie cu
o majoritate simplă.
Atribuţiile Oficiului European pentru Selecţia Personalului sunt:
- organizează concursuri deschise cu scopul de a asigura angajarea funcţionarilor în
condiţii profesionale şi financiare optime în instituţiile Uniunii Europene;
În acest sens, oficiul întocmeşte liste de rezerve pe baza cărora instituţiile au posibilitatea
de a recruta personal înalt calificat, care satisface cerinţele stabilite de instituţii;
- poate organiza proceduri de selecţie pentru recrutarea personalului de către organismele,
oficiile sau agenţiile Uniunii Europene, în baza unui acord între acestea şi directorul oficiului, cu
aprobarea prealabilă a consiliului de administraţie.