Sunteți pe pagina 1din 11

CUPRINS

Capitolul 1. Scurtă introducere în dreptul mediului.............................................3


Capitolul 2. Noțiuni introductive privind apele.....................................................3
2.1. Noțiunea de apă...................................................................................................3
2.2. Importnța apei.....................................................................................................4
2.3 Clasificarea apelor................................................................................................4
Capitolul 3. Poluarea apelor și protecția corpurilor de apă împotriva
poluării......................................................................................................................5
3.1. Noțiunea de poluare.............................................................................................5
3.2. Surse de poluare..................................................................................................6
3.3. Protecția apei.......................................................................................................6
Capitolul 4. Administrarea și gospodărirea apelor...............................................7
4.1. Considerații introductive.....................................................................................7
4.2. Obligațiile utilizatorilor de apă............................................................................8
4.3. Administrarea elementelor naturale complementare corpurilor de apă...............8
4.4. Venituri din exploatarea apelor și cheltuieli pentru buna administrare a apelor..9
Capitolul 5. Răspunderea juridică..........................................................................9
5.1. Răspunderea penală.............................................................................................9
5.2. Răspunderea contravențională..........................................................................11
5.3. Răspunderea civilă............................................................................................11
Bibliografie ............................................................................................................12
Capitolul 1. Scurtă introducere în dreptul mediului
Evoluţiile sociale, economice, politice şi legislative din ultimele decenii, dinamica
dreptului şi tendinţa ce se manifestă în sfera dreptului şi anume aceea de conturare a unor noi
ramuri de drept, distincte, au determinat recunoaşterea dreptului mediului ca ramură de drept
autonomă în sistemul de drept.
Dreptul mediului poate fi definit ca fiind ramura de drept distinctă din sistemul de drept
românesc, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre persoane
stabilite în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului.
Statutul mediului, de patrimoniu comun al umanității, ce trebuie conservat spre binele
generației prezente și transmis în bună stare generațiilor viitoare, face ca protejarea sa să constituie
o problemă de interes general, atât din perspectiva individuală, cât și din cea colectivă: comunități,
popoare și state. Caracterul de ”interes general planetar” al protecției mediului, larg recunoscut la
nivel mondial, a fost considerat de unii autori drept un ”concept primordial” reflectat de toate
principiile mediului. Din perspecttiva contextului sociojuridic și a implicațiilor sale instituțional-
legislative, apreciem că valoarea excepțională pe care o reprezintă mediul pentru viață, în general,
și pentru specia umană, în special, impune considerarea protecției sale ca interes general
sociouman drept un principiu esențial, dominant al dreptului mediului, care determină finalotățile
celorlalte principii generale și ale reglementărilor componente1.
Obiectul dreptului mediului îl reprezintă relaţiile sociale ce se nasc în legătură cu
conservarea şi dezvoltarea mediului natural şi artificial. Altfel spus, dreptul mediului,
reglementează o categorie distinctă de relaţii sociale, complexe şi variate, formate în legătură cu
activitatea de protecţie şi de dezvoltare a mediului.
În capitolele ce vor urma ne vom axa asupra protecției juridice a apelor, facând referire mai
întai la aspectele generale privind noțiunea de apă, poluarea acesteia, cât și administrarea și
gospodărirea apelor.

Capitolul 2. Noțiuni introductive privind apele


2.1. Noțiunea de apă
Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau
chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de
forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic
al hidrogenuluiși al oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele
cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
Pe pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată
există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare,
ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide sau ninsoare. Sub formă de apă dulce

1
Dreptul mediului, Mircea Duțu, Andrei Duțu, Ediția 4, Editura C.H. Beck, 2014, p.111

2
lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi și ape freatice sau
subterane. În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer
determinând umiditatea acesteia. Considerând întreaga planet, apa se găsește în continua mișcare
și transformare, evaporarea și condensarea, respective solifificarea și topirea alternând mereu.
Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă.

2.2. Importanța apelor


Viața pe Pământ este dependent de apă. Existența apei în natură a fost comparată adesea
cu sângele din corpul omenesc sau cu seva unui copac care hrănește și oxigenează toate celulele,
dar poate și dăuna atunci când ea transport substanțe poluante2.
În societatea modernă, apa este indispensabilă, nu doar pentru viață, ci și pentru buna
funcționare a societății. În plus, ea este considerate materie primă pentru unele activități
productive, sursă de energie și cale de transport3.
Considerată multă vreme ca o sursă inepuizabilă, apa se dovedește a nu fi, totuși,
disponibilă în cantități suficiente și de o calitate corespunzătoare nevoilor de folosire, în anumite
perioade și în anumite regiuni ale Terrei.
Cerințele firești și permanente de apă duc la creșterea substanțială și neîntreruptă a
consumului de apă, ce nu mai poate fi satisfăcută întotdeauna în regimul natural al resurselor de
apă, impunând realizarea de baraje, lacuri de acumulare, derivații și canale magistrale.

2.3. Clasificarea apelor


Apele pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. După criteriul administrării lor, apele pot fi:
a) ape internaționale – sunt acelea cu privire la care statul roman este riveran cu alte state,
cele care intră sau trec prin granițele țării, precum și cele cu privire la care interesele unor state
străine au fost recunoscute prin tratate și convenții internaționale;
b) ape teritoriale – sunt cele cuprinse în porțiunea de la țărmul țării noastre spre larg și a
căror delimitare și întindere se stabilesc prin lege;
c) ape naționale – sunt fluviile, râurile, pârâurile, canalurile și lacurile navigabile interioare,
precum și apele fluviale și râurile de frontier stabilote prin acte juridice interaționale;
2. În funcție de așezarea lor, se disting:

2
Tratat de dreptul mediului, Daniela Marinescu, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, 2010,
p.158
3
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București, p.206

3
a) ape de suprafață – sunt cele care se găsesc deasupra solului fie în mișcare, fie rămânând
în principiu în același loc;
b) ape subterane – sunt cele care se găsesc la o adâncime oarecare sub pământ, nefiind
vizibile la suprafață;
3. După destinația lor economică, distingem:
a) ape de folosință general – acelea destinate satisfacerii nevoilor populației;
b) ape utilizate ca mijloc de producție – cele utilizate pentru navigație, pescuit, pentru
producerea energiei electrice, etc.;
c) ape cu destinații speciale4 - ape destinate industriei;
4. După criteriul formei de roprietate, distingem:
a) ape aparținând domeniului public al statului - sunt cele de suprafață, cu albiile lor
minore, cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazinele hidrografice de peste 10 km², precum și
malurile și cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării,
împreună cu bogățiile lor natural și potențialul energetic valorificabil, marea teritorială, precum și
fundul apelor maritime;
b) ape aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale – lacurile și
plajele care nu sunt declarate de interes national;
c) ape aparținând domeniului privat – sunt cele cuprinse în alibi minore ale unor păduri, cu
lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice ce nu depășesc 10 km²; aceste ape nu curg
permanent și ele aparțin deținătorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formează sau curg ele
;

Capitolul 3. Poluarea apelor și protecția corpurilor de apă împotriva poluării


3.1. Noțiunea de poluare
Prin poluarea apei înțelegem orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a
acesteia peste o limită admisibilă stabilită prin lege, inclusiv depășirea nivelului natural de
radioactivitate produsă direct sau indirect de activități umane, care o fac improprie pentru o folosire
normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.
Existența apei în natură a fost comparată adesea cu sângle din corpul omenesc sau cu seva
unui copac care hrănește și oxigenează toate celulele, dar poate și dăuna atunci când ea transportă
substanțe poluante5.

4
Când apa reprezintă un obiect al muncii.
5
Tratat de dreptul mediului, Daniela Marinescu, Ediția a IV-a revizuită și adăugită, Editura universul Juridic, 2010,
p.160

4
Evoluția fenomenelor de poluare a apei, schimbările care au loc cu privire la diversificarea
surselor de poluare și gradul sporit de nocivitate a lor, au condus la o evoluție în privința
mijloacelor și metodelor juridice de combatere a acestei ”boli” a civilizației moderne6.
În legislația română, poluarea înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al
activității umane, a unor substanțe sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătății
umane sau calității ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate
conduce la pagube materiale ale proprietății, sau care pot dăuna sau obstrucționa serviciile sau alte
folosințe legale ale mediului7.

3.2. Surse de poluare


Sursele care produc poluarea apelor de suprafață se pot împărți în: surse de poluare
concentrate sau organizate, reprezentate de apele uzate orășeești ce deversează continuu sau ape
uzate industriale, cu descărcare continuă sau intermediată, surse de poluare neorganizate,
dispersate pe suprafața bazinului hidrografic al cursului de apă, constituite din apele de precipitații
care spală localitățile și drumurile, depozitele de reziduri, terenurile agricole pe care s-au aplicat
îngrășăminte, sau pesticide.
Pentru apele subterane, sursele de impurificare provin, în principal, din: impurifiarea cu
ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere sau de foraje;
impurificări produse de infiltrațiile de la suprafața solului a tuturor categoriilor de ape care produc
și impurificarea dispersată a surselor superficiale; impurificări produse în secțiunea de captare, din
cauza nerespectării zonei de protecție sanitară sau a condițiilor de execuție.

3.3. Protecția apei


Protecția apei are ca scop:
a) conservarea, dezvoltarea și protecția resurselor de apă, precum și asigurarea unei curgeri libere
a apelor;
b) protecția împotriva oricărei forme de poluare și de modificare a caracteristicilor resurselor de
apă, a malurilor și albiilor sau cuvetelor acestora;
c) atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafață și subterane;
d) conservarea și protejarea ecosistemelor acvatice;
e) asigurarea alimentării cu apă potabilă a populației și a salubrității publice;

6
Tratat de dreptul mediului, Daniela Marinescu, Ediția a IV-a revizuită și adăugită, Editura universul Juridic, 2010,
p.161
7
Anexa nr.1 la Legea apelor nr. 107/1996, publicată în M. Of. Nr. 244/1996, cu modificările și completările
ulterioare

5
f) gospodărirea durabilă a apei și reparația rațională și echilibrată a acestei resurse, cu menținerea
și cu ameliorarea calității și regenerării naturale e apelor;
g) apărarea împotriva inundațiilor și oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;
h) managementul riscului la inundații, cu scopul de a reduce consecințele negative pentru sănătatea
umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică;
i) satisfacerea cerințelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor,
aquaculturii, turismului, agrementului și sporturilor nautice,precum și ale oricăror alte activități
umane;
j) integrarea aspectelor cantitative și calitative atât pentu apele de suprafață, cât și pentru apele
subterae care aparțin aceluiași sistem ecologic, hidrologic și hidrogeologic;
k) asigurarea protecției ecosistemelor acvatice situate în imediata vecinătate a coastelor, în golfuri
sau aflate în Marea Neagră;
l) promovarea utilizării durabile a apelor pe baza protecției pe termen lung a resurselor
disponibilede apă;
m) conservarea, protecția și îmbunătățirea mediului acvatic prin măsuri specifice pentru reducerea
progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe prioritar periculoase;
n) reducerea progresivă a poluării apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare;
o) atingerea obiectivelor Convenției pentru protecția Mării Negre împotriva poluării în ceea ce
privește încetarea sau eliminarea etaizatăa evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe
prioritare pentru atingerea în mediul marin a concentrațiilor acestor substanțe aproape de valorile
fondului natural și aproape de valoarea zero pentru substanțele de sinteză;
p) prevenirea deteriorării ulterioare, protecția și îmbunătățirea stării ecostistemelor acvatice și, în
ceea ce privește cerințele de apă, a ecosistemelor terestre și a zonelor umede ce depind în mod
direct de ecosistemele acvative.8

Capitolul 4. Administrarea și gospodărirea apelor


4.1. Considerații introductive
Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarității umane și interesului comun,
prin colaborare și cooperare strânsă, la toate nivelurile administrației publice, a utilizatorilor de
apă, a reprezentanților colectivităților locale și a populației, pentru realizarea maximului de profit
social.

8
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București, p.209, 210

6
4.2. Obligațiile utilizatrilor de apă
În scopul folosirii raționale și protejării calității resurselor de apă, utilizatoii deapă au
următoarele obligații:
a) să adopte tehnologii de producție cu cerințe de apă reduse și cât mai puțin poluante, să
economisească apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa și să diminueze
pierderile de apă, să reducă poluanții evacuați odată cu apele uzate și să recupereze substanțele
utileconținute în apele uzate și în nămoluri;
b) să reducă progresiv evacuările, emisiile și pierderile de substanțe prioritare și să înceteze
sau să elimine treptat evacuările, emisiile și pierderile substanțelor prioritar periculoase;
c) să adopte tehnologii de tratare a apei prelevate din sursă, care să asigure cerințele
calitative și cantitative ale folosințelor de apă;
d) să asigure realizarea, intreținerea și exploatarea stațiilor și instalațiilor de prelucrare a
calității apelor la capacitatea autorizată, să urmărească eficiența acestora prin analize de laborator
și să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru
evacuarea apelor uzate, limite prevăzute prin autorizația de gospodărire a apelor;
e) să respecte cu strictețe dicpiplina și normele tehnologice în activitățile de producție care
folosesc apa și evacuează ape uzate, precum și stațiile și instalațiile de prelucrare a calității apelor;
f) să urmărească, prin foraje de observații și control, starea calității apelor subterane din
zona de influență a stațiilor de epurare, platformelor industriale, a depozitelor de substanțe
periculoase, produse petroliere și a rezidurilor de orice fel9.

4.3. Administrarea elementelor naturale complementare corpurilor de apă


Avizul de gospodărire a apelor este necesar și pentru lucrările construite pe ape sau care
au legătură cu apele, realizate în albia majoră. Unele dintre aceste activități sunt cele silvice. Astfel,
plantarea sau tăierea arboilor sau arbuștilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor
de apă și pe țărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor și avizul organelor silvice de
specialitate, este interzisă10.
Pădurile de protecție a apelor, cele de protecție a solurilor, situate pe stâncării, pe
grohotișuri, pe soluri erodate, pe terenuri cu înclinare mai mare de 35 de gradeși alte asemenea
păduri se gospodăresc în regim special de protecție. Pădurile din zonele de munte și de deal trebuie
astfel gospodărite încât să nu contribuie la formarea inundațiilor și la producerea eroziunii
solului11.

9
Conform art. 17 din Legea apelor nr. 107/1996, modificată
10
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București, p.227
11
Conform art. 31 din Legea apelor nr. 107/1996, modificată

7
Transportul pe apele interioare, pe Dunărea fluvială și maritimă și pe marea teritorială al
substanțelor periculoase, inclusiv al materialelor radioactive, se poate face numai în condițiile unui
aviz comun, emis, pentru fiecare caz în parte, de autoritatea publică centrală din domeniul apelor
și autoritatea publică centrală din domeniul transporturilor. Aceste dispoziții se aplică și
transportului în tranzit al acestora12.

4.4. Venituri din exploatarea apelor și cheltuieli pentru buna administrare a apelor
Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare.
Conservarea, refolosirea și economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici,
inclusiv pentru cei ce manifestă o preocupare constantă în protejarea cantității și calității apei,
precum și prin aplicarea de penalități celor care risipesc sau poluează resursele de apă.
Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative și calitative a
resurselor de apă include sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități ca parte a modului
de finanțare a dezvoltării domeniului și de asigurare a funcționării Administrației Naționale ”Apele
Române”. Acest sistem se aplică tuturor utilizatorilor. Cuantumul contribuțiilor, plăților,
bonificațiilor și penalitților specifice activității de gospodărire a resurselor de apă se reactualizează
periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale în domeniul apelor.
Contribuțiile specifice de gospodărire a apelor sunt:
a) contribuția pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse și utilizatori;
b) contribuția pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;
c) contribuția pentru potențialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din
administrarea Administrației naționale ”Apele Române”;
d) contribuția pentru exploatarea agregatelor minerale din albiile și malurile cursurilor de apă ce
intră sub incidența Legii nr. 107/1996.

Capitolul 5. Răspunderea juridică


5.1. Răspunderea penală
Legea apelor reglementează o serie de infracțiuni care pot fi grupate după gradul de pericol
social și, implicit, după gravitatea pedepsei.
Infracțiuni pedepsite cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă:
a) executarea, modificarea sau extinderea de lucrări, construcții ori instalații pe ape sau
care au legătură cu apele, fără avizul legal ori fără notificarea unei astfel de lucrări, precum și darea

12
Conform art. 32 din Legea apelor nr. 107/1996, modificată

8
în exploatare de unități fără punerea concomitentă în funcțiune a rețelelor de canalizare, a stațiilor
și instalațiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizației de gospodărire a apelor;
b) utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri, fără autorizația de gospodărire a apelor
sau fără notificarea activității;
c) exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele,
desfășurare activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor
și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor;
d) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecție sanitară a surselor de apă, în
zonele de protecție a albiilor, malurilor, construciilorhidrotehnice, construcțiilor și instalațiilor
hidrotermice sau a instalațiilor de măsurare autonomă a calității apelor;
e) utilizarea albiilor minore fără autorizația de gospodărire a apelor, precum și a plajei și
țărmului mări în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea.
Infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă: depozitarea sau
folosirea de îngrășăminte chimice, de pesticide ori de alte substanțe toxice periculoase în zonele
de protecție a apelor.
Infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă:
a) manevrarea de către persoanele neautorizate a stăvilarelor, grătarelor, vanelor, barierelor
sau a altor construcții ori instalații hidrotehnice, circulația vehiculelor pe coronamentul digurilor
și barajelor neamenajate în acest scop, tăierea la ras a perdelelor forestiere de protecție a digurilor
și lacurilor de acumulare, blocarea golililor de fund ale barajelor;
b) efectuarea de săpături, gropi sau șanțuri în baraje, diguri ori în zonele de protecție acestor
lucrări, precum și extragerea pământului sau a altor materiale din lucrările de apărare, fără avizul
de gospodărire a apelor ori cu nerespectarea acestuia.
Infraciuni pedepsite cu închisoare de la un an la 5 ani:
a) evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafață și subterane, în apele maritime
interioare ori în apele mării teritoriale de ape uzate, deșeuri, reziduri de produse de orice fel, care
conțin substanțe, bacterii ori microbi în cantitate sau concentrație care poate schimba
caracteristicile apei, punând în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața
animalelor, mediul, producția agricolă ori industrială sau fonsul piscicol;
b) poluarea în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic și produce
daune utilizatorilor de apă din aval;
c) depozitarea în albia majoră a râului a combustibilului nuclear sau a deșeurilor rezultate
din folosirea acestuia;
d) punerea în pericol a digurilor de contur ale lacurilor de acumulare prin exploatările de
agregate minerale din albia majoră sau terase.

9
Dacă faptele au fost comise din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate.
Tentativa, de asemenea, se pedepsește.
Toate aceste infracțiuni se constată de organele abilitate, precum și de către personalul
specializat din cadrul autorităților publice pentru protecția apelor, care înaintează actul de
constatare la organul de cercetare penală13.

5.2. Răspunderea contravențională


În articolul 87 din Legea apelor nr. 107/1996 sunt enumerate 53 de fapte considerate
contravenții în domeniul apelor, dintre care unele mai semnificative:
a) executarea sau punerea în funcțiune de lucruri construite pe ape sau care au legătură cu
apele, precum și modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau autorizației de
gospodărire a apelor;
b) folosirea resurselor de apă de suprafață sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea
prevederilor autorizației de gospodărire a apelor, cu excepția satisfacerii necesităților gospodăriei
proprii;
c) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precurm și descărcarea de reziduri și orice alte
materiale în resursele de apă, fără respectarea avizului sau a autorizației de gospodărire a apelor;
d) nerespectarea de către agenții economici a obligației de a solicita autorizația de
gospodărire a apelo, la termenele stabilite;
e) neîntreținerea corespunzătoare a albiilor sau malurilo în zonele stabilite, de către cei
cărora li s-a recunoscut un drept de folosința a apei sau de către deținătorii de lucrări;
f) practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă,
a pisciculturii în regim de furajare a peștilor;
g) neparticiparea la acțiunile de apărare împotriva inundațiilor, de combatere a secetei sau
a altor calamități naturale.

5.3. Răspunderea civilă


Răspundrea civilă în cazul poluării apelor, intervine, ori de câte ori prin contravenție sau
infracțiune săvârșite în acest domeniu, se cauzează și un prejudiciu patrimonial. Această
răspundere are caracter obiectiv, independent de culpă.
În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară și se aplică principiile și regulile
consacrate legislativ pentru aceasta, prin Codul civil14.

13
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București, p.256, 257
14
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București, p.261

10
Bibliografie
Dreptul mediului, Cristina Oneț, Editura Universul Juridic, 2017, București
Legea apelor nr. 107/1996, modificată
Tratat de dreptul mediului, Daniela Marinescu, Ediția a IV-a revizuită și adăugită, Editura
universul Juridic, 2010
Dreptul mediului, Mircea Duțu, Andrei Duțu, Ediția 4, Editura C.H. Beck, 2014

11