Tema 1. Istoriografia, bazele teoretico-conceptuale și metodologice ale studierii SDșC.

1. Scopurile și sarcinile cursului ȘDșC în sistemul RI din viața cotidiană

2. Istoriografia și bazele teoretico-conceptuale ale SDșC
3. Analiza sursologiei ale disciplinei de studiu
4. Influența factorului intern asupra politicii internaționale . Participanții la RI
5. Modalități De analiză a RI. Dezbateri în contradictoriu asupra politicii internaționale.

1. Scopul cursului este de a studia componentele de bază ale serviciilor diplomatice și consulare de către
studenți. Cursul este pregătit pe baza sintezei studiilor interne și străine. Obiectivele cursului sunt pregătirea
elevilor pentru lucrări practice, stăpânirea regulilor de bază, tehnici și metode de desfășurare a activității
informaționale-analitice, informaționale și explicative, pregătirea documentelor pentru corespondența diplomatică,
consulară, interdepartamentală, menținerea și participarea la procesul de negociere, contacte diplomatice,
colaborarea cu compatrioții pentru în străinătate, negociază în cadrul diplomației economice și culturale. Având la
dispoziția studenților cunoștințele necesare cu privire la elementele de bază ale serviciului consular, cursul le
permite studenților să stăpânească cunoștințele și abilitățile moderne necesare activității în diferite organizații de
stat și non-guvernamentale legate de activitatea economică internațională și străină.
Istoria dezvoltării societăţii umane confirmă faptul că schimbarea formaţiunilor social-economice în mare
măsură determină conţinutul şi formele organizaţionale ale promovării politicii externe a statului şi importanţa, în
această operă, a serviciului diplomatic, care spre deose-bire de alte servicii publice are specificul său în asigurarea
suveranită-ţii şi securităţii internaţionale a ţării.
Istoria demonstrează că interacţiunea diferitelor comunităţi socia-le pe arena mondială manifestă întotdeauna
un interes al lor comun de a asigura ca relaţiile economice şi culturale dintre state şi cetăţeni, din-tre procesele
politice şi sociale, care depăşesc hotarele statelor, coope-rarea şi conflictele şi chiar războaiele să se stabilească în
corespundere cu anumite reguli, care într-o anumită măsură reglementau problemele ce apăreau în sfera respectivă.
În acest context, un rol important în relaţiile internaţionale îi revine diplomaţiei.
Strategia diplomatică a statului contemporan, ca şi practica servi-ciului diplomatic, se bazează şi se
construieşte pe un fundament solid ştiinţific, suportul căruia îl constituie bazele teoretico-conceptuale, politico-
juridice, instituţional-funcţionale, experienţa istorico-politică şi tradiţiile cultural-istorice.
Însuşirea critică a întregului tezaur al teoriei relaţiilor internaţio-nale, a istoriei şi teoriei diplomaţiei, a
sintezei teoretice şi a analizei conceptuale a experienţei cercetărilor comparative, acumulate de sa-vanţii străini şi
autohtoni, face posibilă, în cadrul procesului de instrui-re, aprecierea cu obiectivitate a preistoriei, evoluţiei şi
situaţiei actuale a dezvoltării serviciului diplomatic al Republicii Moldova, evidenţie-rea particularităţilor şi
tendinţelor de constituire, a perspectivelor de perfecţionare a tuturor componentelor, mărirea eficacităţii pârghiilor
politico-profesioniste în scopul sporirii potenţialului de influenţă asu-pra dezvoltării ţării, creşterii prestigiului ei pe
arena internaţională, promovării interesului naţional în cadrul cooperării internaţionale şi a proceselor
integraţioniste europene
De câteva decenii s-a discutat despre viitorul serviciului diplomatic. Participanții săi sunt împărțiți în
principal în pesimiști și optimiști, cei care prezic apusul său și cei care consideră această ramură a guvernului destul
de stabilă. Cea mai cunoscută expresie a pesimismului a fost declarația lui Z. Brzezinski, care se rezumă la
afirmația despre oportunitatea închirierii spațiului ambasadei americane la Londra pentru un dormitor studențesc.
Organizația modernă a afacerilor și comunicațiilor mondiale permite oricărui om de afaceri, a spus el, să stabilească
contactele necesare fără ajutorul vreunei ambasade. Într-adevăr, companiile Shell din Nigeria, BP Amoko din
Columbia, Oxfam în Etiopia și Sudan au birouri de reprezentare mult mai multe decât orice agenție
guvernamentală. În această privință, se pune întrebarea dacă țările au nevoie de sistemul diplomatic clasic care a
apărut în zorii vremurilor moderne în statele orașului din Peninsula Apenină. Cunoscut drept „modelul italian” al
diplomației, acest sistem s-a bazat pe separarea politicii externe într-o ramură independentă a guvernului și pe
relațiile conducătorilor suverani seculari care au încercat să monitorizeze echilibrul internațional. Ambasadorul era
reprezentantul personal al monarhului său autocratic și, ca alter ego-ul său, avea toate puterile necesare pentru a lua
decizii independente, având un sprijin constant din partea acestei autorități în oricare dintre întreprinderile sale. La
rândul său, această stare de lucruri a fost determinată de faptul că centrele de putere responsabile - monarhul,
președintele, primul ministru atotputernic - din țara reprezentată de diplomat au putut să forțeze alte structuri de
putere să joace un rol adecvat în procesul politic derulat prin metode diplomatice.
În lumea modernă, politica externă își pierde treptat statutul său anterior, care pe vremea lui Bismarck era
caracterizat drept „das Primat der Aussenpolitik” (limba germană, primatul politicii externe). Într-o lume
globalizatoare, linia dintre politica externă și cea internă dispare treptat. Problemele considerate anterior a fi pur
internaționale ale unei sau altei țări sunt deseori rezolvate doar la nivel internațional, prin eforturile mai multor
actori diferiți. Spre deosebire de țările cu structuri autoritare, în țările democratice există o dispersie semnificativă a
centrelor de putere și, în consecință, a centrelor de decizie. Diplomații acestor țări nu sunt în niciun caz siguri dacă
vor primi sprijin din partea acțiunilor întreprinse în străinătate de la instituțiile parlamentare, autoritățile locale și
autoritățile municipale. La rândul său, acest lucru dăunează prestigiului reprezentanților diplomatici în ochii țării
gazdă. Nu este întâmplător că cu mult înainte de Brzezinski în 1925, celebrul diplomat francez Jules Cambon a
spus: „Democrația va avea întotdeauna nevoie de ambasadori și miniștri, dar nu se știe dacă va avea nevoie de
diplomați?” Dificultățile serviciului diplomatic modern sunt confirmate și de o serie de alți factori. În primul rând,
aceasta este o lipsă cronică de fonduri furnizate de bugetele de stat pentru finanțarea agențiilor centrale pentru
afaceri externe și a misiunilor externe. Într-adevăr, după cel de-al Doilea Război Mondial, a existat o creștere
extraordinară a aparatului diplomatic birocratic. Acest lucru s-a datorat logicii Războiului Rece și apariției a
numeroase state independente noi.
Autorii nu ignoră faptul că condițiile dificile în care trebuie să lucreze în zonele de conflict, amenințarea cu
acte teroriste și restrângerea imunităților și privilegiilor aduc adesea diplomaților un risc considerabil.
Locul corespunzător în colecție este dedicat problemelor personalului serviciului diplomatic. Studiul arată
acuitatea cu care se confruntă astăzi problemele formării personalului diplomatic. Autorii subliniază că diplomația
modernă impune cerințe calitative noi personalului din domeniile muncii analitice, diplomației publice și
capacitatea de a răspunde flexibil și inovator la provocările vremurilor.

2. Noţiunea ,,serviciu de stat” poate fi examinată din diferite puncte de vedere, însă cea mai generală noţiune
defineşte serviciul de stat ca activitate orientată spre asigurarea suveranităţii şi securităţii statului, apărării
intereselor, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi a persoane-lor juridice. Serviciul de stat este un vast domeniu de
activitate unde fiecare element al acestui serviciu are statutul, trăsăturile, caracteristi-ca şi criteriile sale specifice.
Dacă serviciul de stat este considerat drept activitate profesională a persoanelor care deţin funcţii deciziona-le în
aparatul guvernamental pentru a satisface scopurile şi a asigura interesele naţionale şi de stat, aceasta înseamnă că
statutul serviciului diplomatic, principiile şi funcţiile, formele şi metodele sunt determina-te de instituţiile statului,
fiind atribuţii ale puterii executive. Serviciul diplomatic, fiind exercitat din numele şi în interesul statului, satisface
necesităţile şi voinţa societăţii în ansamblu.
Noţiunea şi conceptul de diplomaţie, serviciu diplomatic sunt bi-ne analizate în lucrările specialiştilor
autohtoni ca, de exemplu, în dic-ţionarul lui V.Beniuc şi Gh.Rusnac Conceptele şi noţiunile de bază ale diplomaţiei
care este prima lucrare de acest gen publicată în Republica Moldova. Dicţionarul include nu numai terminologia
diplomatică, dar şi concepte ce au tangenţă cu alte domenii de activitate cum ar fi drep-tul internaţional, teoria
relaţiilor internaţionale, relaţiile economice internaţionale, ştiinţele politice, termeni care sunt utilizaţi pe scară
largă în limbajul diplomatic.
Este de remarcat, de asemenea, importanţa monografiei lui V.Beniuc Istoria diplomaţiei, care reprezintă o
lucrare de bază şi un izvor de inspiraţie foarte util în procesul de studiu şi de formare a abilităţilor profesionale
diplomatice. Această analiză presupune un mod de abordare teoretico-istoric a principalelor tendinţe diplomatice, a
concepţiei fundamentale de dezvoltare şi a structurii serviciului di-plomatic, a specificului principalelor şcoli
diplomatice, rolului diplo-maţiei în soluţionarea conflictelor interstatale şi internaţionale, evolu-ţiei istorice a
ceremonialului şi protocolului diplomatic etc.
O valoare importantă în studiul aspectelor juridice ale diplomaţiei şi relaţiilor internaţionale au lucrările
experţilor autohtoni în domeniul dreptului internaţional A.Burian şi V.Arhiliuc. E de remarcat, în spe-cial,
contribuţia lui A.Burian privind procesul de studii a noilor aspec-te ale legislaţiei diplomatice şi consulare, a
bazelor juridice privind activitatea diplomatică, diplomaţia parlamentară, precum şi aspectele legale de
reglementare a serviciului diplomatic, care vor fi abordate în capitolele următoare ale manualului.
Un interes deosebit prezintă analiza ştiinţifică a normelor de pro-tocol, a regulilor de ceremonial şi etichetă,
inserată în lucrarea lui O.Tărîţă Protocolul, ceremonialul, eticheta. Autorul analizează reguli-le de protocol,
începând cu primele formaţiuni statale ale civilizaţiilor antice până în prezent. Istoria protocolului este istoria
civilizaţiei umane, iar protocolul este obligatoriu în orice societate umană, indife-rent de etapa dezvoltării sale. O
atenţie deosebită este acordată impac-tului protocolului diplomatic asupra relaţiilor dintre state, diferitelor
organizaţii internaţionale şi regionale, cât şi a vieţii interne de zi cu zi a statului. Autorul analizează conceptul de
protocol, ceremonial şi eti-cheta, dezvăluie semnificaţia lor istorică prin prisma contemporaneită-ţii, argumentează
necesitatea de a respecta aceste valori în toate împre-jurările şi timpurile. Unele întrebări ale diplomaţiei şi
serviciului di-plomatic au fost reflectate într-o serie de articole publicate în diverse cărţi şi reviste academice cum
ar fi Moldoscopie (probleme de analiză politică), editată de prof. univ. V.Moşneaga, precum şi în Analele şti-
inţifice universitare (S.Nazaria, V.Cujbă, L.Laura, S.Pânzari).
La fel, sunt utile publicaţiile ştiinţifico-metodologice ale profeso-rilor de la Catedra Relaţii Internaţionale din
cadrul Universităţii de Stat din Moldova inserate în lucrarea Studii internaţionale: viziuni din Moldova editată prin
munca asiduă a prof. V.Teosa în perioada anilor 2006–2009, care înmănunchează peste 50 de articole ştiinţifice ce
abordează problema istoriei relaţiilor diplomatice (N.Ţîu, M.Bantuş) şi o serie de aspecte actuale privind serviciul
diplomatic contemporan ale autorilor O.Tărîţă, Gh.Căldare, N.Osmochescu, C. Martîniuc.
Un şir de lucrări dedicate aspectelor diplomatice au fost incluse în publicaţiile privind teoria relaţiilor
internaţionale (C.Eşanu, V.Teosa, E.Ciobu, A.Colaţchi, O.Serebrean, V.Varzari, N.Stercul), organizaţiile
internaţionale (N.Osmochescu, R.Gorincioi, S.Cebotari, V.Saca, V.Boian, I.Nicolaescu, I.Coropcean, V.Berbeca),
procesul de intregrare europeană (G.Vasilescu, V.Grosu, N.Stercul, V.Teosa, V.Saca, O.Casiadi, N.Albu, L.Guţu,
S.Bondarenco, V.Croitoru, V.Ceban, I.Nicolaescu, D.Manole, V.Conacu, C.Ungureanu, S.Corlăteanu, V.Antonov,
E.Burdelinîi), problemele globalizării (V.Saca, C.Ejova, N.Stercul, A.Ejov, I.Malai), aspecte ale securităţii
internaţionale (C.Eşanu, Gh.Căldare, D.Molodilo, G.Slobodeniuc, I.Bogatîi).
De exemplu, în articolul L. Laur Problemele diplomaţiei contem-porane în contextul schimbărilor sistemului
relaţiilor internaţionale sunt analizate schimbările în sistemul internaţional de la sfârşitul seco-lului al XX-lea–
începutul secolului al XXI-lea, care au influenţat ca-racterul şi conţinutul diplomaţiei ce a devenit o preocupare nu
numai a instituţiilor statale, dar şi a actorilor arenei internaţionale. Conexiunea activităţii diplomatice oficiale şi
celei neoficiale a condus la apariţia unor noi forme de diplomaţie: diplomaţia publică şi diplomaţia socia-lă.
Sistemul serviciului diplomatic, sub influenţa globalizării, creează noi mecanisme şi desfiinţează funcţiile care nu
mai sunt actuale, în contextul răspândirii pe scară largă a noilor tehnologii informaţionale.
Diplomaţia multilaterală, ca parte componentă a serviciului di-plomatic, devine obiectul de studiu al
cercetărilor lui S.Pânzari. Auto-rul supune analizei un şir de activităţi oficiale, metode şi mijloace di-plomatice
utilizate de către actorii relaţiilor internaţionale în cadrul unor conferinţe internaţionale, negocieri şi organizaţii, în
care, de re-gulă, sunt examinate problemele ce reflectă interesele comune ale am-belor părţi în scopul soluţionării
problemelor stringente ale relaţiilor internaţionale.
Locul şi rolul diplomaţiei moldoveneşti este analizat în publicaţii-le diplomaţilor, oamenilor de ştiinţă şi
politicienilor P. Comandant, N. Ţîu, Iu. Liancă, E. Ciobu, N. Osmochescu, I. Stăvilă ş.a.. Un loc deosebit îl ocupă
lucrarea profesorului N.Ţîu, ex-ministru de externe, diplomat, profesor, Diplomaţia în culise. În opinia
diplomatului I. Stăvilă, N. Ţîu a reuşit să scoată în evidenţă noi aspecte ale procesu-lui de formare şi dezvoltare a
diplomaţiei naţionale în primii ani de independenţă a Republicii Moldova. De asemenea, lucrarea reprezintă un
material valoros pentru cititori în scopul studierii istoriei diploma-ţiei Republicii Moldova, în particular, şi a
relaţiilor internaţionale, în general. Drept suport pentru cercetările contemporane ale serviciului diplomatic al
Republicii Moldova au servit teoriile de bază vis-à-vis de studiul serviciului diplomatic, concepute de autorii
sovietici şi din străinătate. Problemele apărute în procesul funcţionării aparatului di-plomatic, de regulă, sunt
supuse examinării de către autorii autohtoni prin prisma istoriografico-metodologică şi a activităţii practice a insti-
tuţiilor serviciului diplomatic. În acest context, sunt scoase în evidenţă particularităţile devenirii şi dezvoltării
serviciului diplomatic moldo-venesc. O deosebită atenţie se acordă stilului diplomatic. Cele mai actuale probleme
supuse examinării în cercetările actuale sunt:
 - realizările diplomaţiei Republicii Moldova în procesul integrării europene;
- activitatea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europe-ne în contextul cooperării Republicii
Moldova cu ONU şi agenţiile sale specializate;
- consolidarea dialogului politic şi a cooperării Republicii Mol-dova cu statele-partenere în cadrul Planului
Individual de Acţiuni (IPAP) Republica Moldova–NATO;
- rolul misiunilor diplomatice, a relaţiilor bi- şi multilaterale în promovarea intereselor economice ale
Republicii Moldova, inclusiv a noilor posibilităţi de extindere a cooperării economico-comerciale;
- dimensiunea culturală a politicii externe şi aprofundarea relaţii-lor de cooperare a Republicii Moldova în
domeniul culturii.
O atenţie deosebită în Republica Moldova se acordă procesului de pregătire şi formare a specialiştilor în
acest domeniu. Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative fondată în 1995, în cadrul
Universităţii de Stat devine în ultimii 15 ani un centru de studii prestigios în domeniul relaţiilor internaţionale şi a
politicilor europene. Studiile corespund integral cerinţelor europene şi includ toate etapele procesului de studii de la
Bologna: primul ciclu de studii universitare de trei ani la specialitatea Relaţii internaţionale cu posibi-litatea
ulterioară de specializare în cadrul studiilor de masterat, în domenii ca teoria relaţiilor internaţionale, diplomaţie,
studii europene, strategii de dezvoltare, studii americanistice. Cercetarea istoriei şi a teoriei relaţiilor internaţionale,
a problemelor actuale vis-à-vis de inte-grarea europeană, a politicii externe a Republicii Moldova, a păcii şi
securităţii, cât şi a altor aspecte ale dezvoltării contemporane sunt efectuate în cadrul studiilor de doctorat şi
postdoctorat, pe lângă cate-drele de Politologie şi Relaţii internaţionale. De asemenea, în scopul pregătirii
profesionale a tinerei generaţii, în cadrul facultăţii activează Laboratorul de cercetări ştiinţifice sociopolitice,
Centrul de programe pentru contribuţie civică, Centrul moldo-austriac pentru iniţiative de pace şi soluţionare a
conflictelor. Activitatea studenţilor în cadrul acestora face posibilă aplicarea în practică a cunoştinţelor în domeniul
serviciului diplomatic şi protocolului diplomatic şi dezvoltarea abilită-ţilor necesare unui angajat în structurile
diplomatice.
O contribuţie majoră la pregătirea specialiştilor în domeniul rela-ţiilor internaţionale şi integrării europene, la
studierea istoriei, teoriei şi proceselor actuale în problemele relaţiilor internaţionale şi diploma-ţiei o au, de
asemenea, Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldo-va, Academia de Administrare Publică pe lângă
Preşedintele Republi-cii Moldova, Universitatea Internaţională “Perspectiva”, Universitatea de Studii Politice şi
Economice Europene şi Universitatea de Studii Europene din Moldova.
Însă, în acest context, în Republica Moldova se simte lipsa mate-rialelor analitico-ştiinţifice şi metodico-
didactice autohtone. La etapa actuală creşte necesitatea cercetării în domeniul diplomaţiei pentru a pătrunde în
esenţa artei diplomatice şi protocolare, pentru asimilarea noilor tehnici şi metode diplomatice, conştientizarea
specificului di-plomaţiei multilaterale şi a procesului de apariţie şi dezvoltare a tradi-ţiilor diplomatice naţionale,
adaptarea serviciului diplomatic al Repu-blicii Moldova la noile realităţi contemporane.

3. Statele sunt ceea ce sunt în mare parte datorită trecutului lor. Ele reprezintă o serie lungă de eforturi
comune și de luptă? gles și idealuri; și memoria trecutului lor, așa cum este consemnat în istoria lor, influențează
profund ceea ce sunt acum și ceea ce speră să devină. Documentul acumulat? trinele și instituțiile omenirii
dinaintea timpului nostru sunt adevărate forțe în viața de astăzi. Împotriva lor, adesea se zbat intelectualii și cei mai
înalți entuziaști. Progresul câștigat greu este adesea distrus de inerția silențioasă a unor falimente discreditate și a
instituțiilor outworn. Statele, la fel ca indivizii, sunt într-un pericol constant de a vedea problemele prezente cu
emoții învechite și de a încerca să le rezolve prin raționamentele învechite. Tradițiile istorice și rezultatele directe și
indirecte ale dezvoltării trecute sunt influențe puternice în politica mondială.
Relațiile dintre state, la fel ca toate celelalte activități umane, au loc pe scena stabilită de natură și sunt
afectate de diferite faze ale mediului natural. Conturul geografic, climatul și resursele naturale sunt factori
importanți în politica mondială. Mărimea statelor, gradul lor de izolare și direcția naturală a exansiunii lor externe
depind în mare măsură de condițiile geografice. Amplasarea strategică a unui stat și forma frontierelor sale naturale
influențează locul și politica sa în afacerile mondiale. Clima și resursele afectează temperamentul populației și
natura industriilor sale, cu consecințe importante asupra guvernării sale și a politicii externe. Dacă accentul este pus
pe forța militară sau navală este în mare parte o problemă de geografie. Prieteniile internaționale sau dușmanii sunt
deseori rezultatele accidentale ale propinității geografice. Protecția națională prin bariere tarifare și rivalitatea
comercială pentru comerț, transport maritim și investiții financiare sunt, la bază, rezultatele resurselor naturale din
țările în cauză. Luptele, de care a rezultat depinderea soartei națiunilor, au fost decise prin fenomene naturale, cum
ar fi vântul, ploaia, ceața sau zăpada, dincolo de controlul uman.
Există o relație reciprocă între organizația internă și politica unui stat și activitățile și interesele sale externe.
Forma guvernului unui stat exercită o influență considerabilă asupra politicii sale externe. Monarhiile și
democrațiile iau atitudini diferite asupra multor întrebări legate de relațiile internaționale, iar grupurile sau clasele
dintr-un stat care își controlează organizația își păstrează în mod natural propriile interese în privința politicilor
externe. În schimb, problemele și exigențele politicii mondiale reacționează frecvent, uneori treptat și
imperceptibil, alteori brusc și violent, la treburile interne ale statelor, influențându-și politicile interne uneori chiar
revoluționând guvernele lor. Războaiele de succes au făcut și au dezmembrat statele și au ridicat eroii militari la
conducerea politică din statele lor. Relațiile dintre state trebuie să se desfășoare prin organe care fac parte din
mecanismele politice ale statului, prin urmare, natura departamentului de afaceri externe și a serviciului diplomatic
devine importantă. Normele conform cărora se desfășoară relațiile internaționale au devenit mai definite și mai
legale prin natura și metoda lor de creare. În cele din urmă, au existat deseori încercări de creare a organizațiilor
guvernamentale internaționale pentru a trata problemele comune mai multor state. Curtea de la Haga și diferitele
uniuni administrative internaționale, precum Uniunea Poștală Universală, sunt exemple. Proiectele de uniune
mondială ar duce această dezvoltare la mai multă durată și ar face din multe probleme ale politicii mondiale
problemele interne ale unei organizații mondiale. În condițiile existente, organizația guvernamentală a fiecărui stat
separat, mecanismele și metodele de interacțiune diplomatică între state și încercările de uniune internațională sunt
toate factorii din politica mondială.
Poziția și influența unui stat în politica mondială este adesea determinată de puterea sa ca putere armată.
Forța războinică a unui stat este, desigur, influențată în mare măsură de numărul populației sale și de bogăția și
resursele economice. Cu toate acestea, statele mari și bogate nu sunt întotdeauna puteri militare și navale; în timp
ce statele mici, prin organizarea superioară a puterii lor potențiale, pot juca roluri din istorie în proporție de toate
dimensiunile lor. Pozițiile relative actuale ale Chinei și Japoniei ca puteri mondiale ilustrează aceste fapte. Dacă un
stat va accentua puterea militară sau navală depinde de condițiile din interiorul statului în cauză și din lumea zilelor
sale. Atâta timp cât pământul este împărțit în unități politice distincte, care consideră că interesele lor sunt esențiale,
forța sau amenințarea cu forța vor fi arbitrul final în caz de dispută gravă și singura garanție efectivă a unui acord
internațional. Oricât de dorit din punct de vedere etic poate fi pacea universală, faptul rămâne că practic toate
statele moderne au fost create prin război, că războiul a fost o influență constantă și puternică în evoluția politică și
că statele care decid treburile lumii astăzi sunt cei care posedă putere fizică pentru a-și impune voința

Încă de la începuturile vieții sociale, se poate urmări o legătură strânsă între activitățile și organizațiile
implicate în producerea și distribuirea averii și activitățile și organizațiile care ulterior au devenit mai distincte
politice. Forma statului și distribuția puterii în interiorul statului au depins în mare măsură de natura vieții sale
economice și de forma și împărțirea proprietății între indivizi și clase. Relațiile pașnice dintre state au fost în mare
măsură rezultatul schimbului de produse, iar o mulțime de drept internațional a rezultat din necesitatea unei
reglementări uniforme și a protecției comerțului. Alianțele dintre state reprezintă frecvent identitatea intereselor
economice. Pe de altă parte, războiul a avut de obicei o bază economică. Presiunea populației asupra aprovizionării
cu alimente, cu rivalitatea rezultată pentru pământ și, după stabilirea producției, pentru piețe și materii prime, este o
sursă constantă de dificultate internațională.
Legătura dintre afaceri și politică este mai strânsă astăzi ca niciodată, nu numai în politicile interne ale
statelor, ci și în problemele mai mari ale afacerilor mondiale. Interesele mari ale afacerilor din cadrul statului
privesc în mod firesc guvernul lor pentru protecție și ajutor în proiectele lor externe. Utilizarea de utilaje, sistemul
de producție din fabrică, forma corporativă de organizare a afacerilor și îmbunătățirea? Mijloacele de transport și
comunicare reacționează în diverse moduri la politicile mondiale ale statelor. Un număr mare de tratate și o
cantitate considerabilă de diplomație sunt în prezent preocupate în principal de afacerile economice. În timp ce
lumea politică este compusă dintr-un număr de state, lumea economică este în mare măsură o singură unitate.
Capitalul este investit, resursele sunt dezvoltate și comerțul se continuă în toate părțile pământului, adesea
indiferent de granițele politice. Din această situație apar numeroase dificultăți internaționale. Tarifele și restricțiile
comerciale pot fi utilizate cu un efect aproape la fel de mortal ca armatele și navele de luptă, iar controlul
transportului mondial sau al finanțării lumii sau al anumitor mărfuri cheie poate deveni factorul decisiv în strategia
internațională. Expansiunea capitalistă sau comercială precedă frecvent controlul guvernamental. Prin „diplomația
dolarului” sau sfere de influență, independența statelor mai slabe este practic distrusă. Când ambițiile coloniale sau
comerciale ale marilor puteri se ciocnesc, pot rezulta războaie mondiale. Și întrucât, în prezent, războiul depinde în
mare măsură de resursele și organizația economică și de capacitatea de a rezista tensiunii financiare, condițiile
economice pot determina rezultatul războaielor purtate din cauza problemelor economice. Politicile internaționale
ale statelor diferă foarte rar de interesul lor național de afaceri.