1. Enumerați componentele SNC.

Sistemul nervos central (SNC) cuprinde encefalul și măduva spinării.

2. Enumerați componentele SN periferic.

Sistemul nervos periferic (SN) are o componentă somatică (nervii cranieni și nervii spinali) și o
componentă vegetativă (sistemul nervos vegetativ – SNV, alcătuit din sistemul nervos simpatic și cel
parasimpatic).

3. SN somatic – definiție.

Sistemul nervos somatic reprezintă legătura dintre recepție, transmitere și efect, legătură
prezentă la nivelul aparatului locomotor. El este, deci, implicat în controlul voluntar al mișcărilor corpului,
prin recepția stimulilor și acționarea mușchilor scheletici.
Structural, sistemul nervos somatic are la bază arcul reflex somatic, cu o componentă aferentă și
una eferentă.

4. SN vegetativ – definiție.

Sistemul nervos vegetativ (visceral sau splahnic) este partea ce controlează activitatea organelor
interne, a vaselor de sânge și are, ca și sistemul nervos somatic, o componentă aferentă și una eferentă.
El este împărțit în sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.

5. Enumerați tecile neuronului și precizați rolul fiecăreia.

Fibra axonică este acoperită de următoarele teci:

a. Teaca Schwann – este formată din celule gliale (nevroglii), care înconjoară axonii, între două
celule succesive aflându-se strangulațiile Ranvier (regiunile nodale).
Celulele Schwann secretă teaca de mielină, prezentă în cazul majorității axonilor, al cărei rol
constă atât în protecția și izolarea fibrei nervoase de fibrele învecinate, cât și în asigurarea
nutriției axonului. Teaca de mielină este dispusă sub formă de lamele lipoproteice concentrice,
de culoare albă, în jurul fibrei axonice – axonii mielinizați.
b. Teaca Henle – este o teacă continuă, care însoțește ramificațiile axonice până la terminarea
lor, și este constituită din celule de tip conjunctiv, fibre de colagen și reticulină, orientate într-o
rețea fină, care acoperă celulele Schwann. Rolul ei este de a separa membrana plasmatică a
celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur. De asemenea, mai are rol nutritiv, de protecție, în
permeabilitate și rezistență.

6. Enumerați componentele sinapsei neuromusculare și funcția acestora.

Sinapsa neuromusculară (joncțiunea neuromusculară, placa motorie) este conexiunea

funcțională dintre un neuron și o fibră musculară. Ea are următoarele componente:
a. Membrana presinaptică (membrana fibrei nervoase) – ramificațiile finale axonale (butonii
terminali) conțin mici vezicule cu mediatori chimici, care înlesnesc transmiterea influxului nervos
la nivelul sinapselor;
b. Membrana postsinaptică (membrana fibrei musculare) – conține chemoreceptori;
c. Fanta sinaptică (spațiul dintre aceste două membrane) – conține un lichid asemănător cu
plasma sanguină).
Sinapsa neuromusculară este o sinapsă chimică. Terminația presinaptică eliberează mediatorul
chimic în fanta sinaptică, sub acțiunea impulsului nervos. Mediatorul chimic interacționează cu
receptorii specifici de pe membrana postsinaptică, determinând modificări ale potențialului
membranei postsinaptice.
Conducerea este unidirecțională, dinspre terminația presinaptică spre cea postsinaptică.

7. Enumerați coarnele măduvei spinării, precizând și tipul neuronilor incluși în fiecare dintre
acestea.

Substanța cenușie din măduva spinării, constituită din corpul neuronilor, se găsește la interior, sub
forma unei coloane, care, pe secțiune transversală, are forma literei H. Partea transversală a H-ului

1
formează comisura cenușie, iar porțiunile laterale sunt divizate în coarne: anterioare, laterale și
posterioare.
Coarnele anterioare prezintă neuroni somatomotori de două tipuri (alfa și gama), ai căror axoni
formează rădăcina ventrală a nervilor spinali.
Coarnele laterale cuprind neuroni vegetativi preganglionari (de la nivel toracal la primul segment
lombar, cu reapariție la segmentele II, III și IV sacrale). Axonii părăsesc măduva pe calea rădăcinilor
ventrale ale nervilor spinali și formează fibrele preganglionare ale sistemului simpatic.
Coarnele posterioare cuprind neuroni senzitivi, care primesc impulsuri nervoase de la receptorii
periferici, prin rădăcina posterioară a nervului spinal. Axonii lor trec în partea periferică a cordonului
lateral și apoi urcă, formând fascicule în substanța albă.

8. Enumerați căile sensibilității exteroceptive și denumirea fasciculelor.

Căile sensibilității exteroceptive sunt următoarele:

a. Calea sensibilității termice și dureroase; axonii acestor căi formează fasciculul spinotalamic
lateral, din cordonul lateral al măduvei spinării;
b. Calea sensibilității tactile grosiere (protopatică); axonii acestor căi formează fasciculul
spinotalamic anterior, din cordonul anterior al măduvei spinării;
c. Calea sensibilității tactile fine (epicritică); axonii acestor căi formează fasciculele spinobulbare
gracilis (Goll) și cuneat (Burdach) din cordonul posterior al măduvei spinării; fasciculul cuneat
apare numai în măduva toracala superioară și în cea cervicală.

9. Enumerați căile sensibilității proprioceptive și denumirea fasciculelor.

Căile sensibilității proprioceptive sunt următoarele:

a. Calea sensibilității kinestezice; axonii acestor căi formează fasciculele gracilis (Goll) și cuneat
(Burdach) din cordonul posterior al măduvei spinării; fasciculul cuneat apare numai în măduva
toracala superioară și în cea cervicală;
b. Calea sensibilității proprioceptive de control a mișcării; axonii acestor căi formează formează
două fascicule: fasciculul spinocerebelos dorsal (direct), format în cordonul lateral de aceeași
parte, și fasciculul spinocerebelos ventral (încrucișat), format în cordonul lateral de pe partea
opusă.

10. Enumerați căile motilității piramidale

Căile piramidale (bineuronale) răspund de motricitatea voluntară și comandă, în mod special,

musculatura distală a membrelor.
Căile piramidale se împart în corticonucleare și corticospinale.
Căile corticonucleare își au originea în scoarța cerebrală și coboară spre trunchiul cerebral, de unde
se vor distribui nucleilor motori de pe partea opusă.
Căile corticospinale își au originea în cortexul cerebral, cea mai mare parte în aria motorie 4, dar și
în ariile motorii învecinate. Totalitatea fibrelor formează fasciculul piramidal (corticospinal), care are
traseu descendent și străbate toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral, până la porțiunea inferioară
a etajului bulbar, unde se comportă astfel:
a. Aproximativ trei sferturi din fibre se încrucișează, trecând în partea opusă a bulbului și formând
fasciculul piramidal încrucișat (corticospinal lateral), care ajunge în cordonul lateral al măduvei
și se termină la nivelul nucleilor motori din coarnele anterioare;
b. Restul de fibre sunt directe (nu se încrucișează) și formează fasciculul piramidal direct
(corticospinal anterior), terminându-se în neuronii motori din coarnele anterioare de pe partea
opusă (încrucișarea se produce în etajele medulare, la fiecare nivel).
De la nivelul neuronilor motori din coarnele anterioare pleacă o singură cale spre organele
efectoare, numită calea finală comună a lui Sherrington.

11. Enumerați căile motilității extrapiramidale.

Căile motilității extrapiramidale controlează motilitatea involuntară automată și semiautomată și au

centrii situați la nivele diferite, cortical și subcortical.
Căile extrapiramidale corticale ajung la nucleii bazali (corpii striați), apoi străbat nuclei din trunchiul
cerebral (substanța neagră, nucleul roșu, formația reticulată și nucleii vestibulari), de unde pleacă
fasciculele ce ajung la măduva spinării: tectospinale, nigrospinale, rubrospinale, reticulospinale și
vestibulospinale.
2
 Căile extrapiramidale subcorticale își au originea în nucleii trunchiului cerebral și sunt reprezentate
de următoarele tracturi: tectospinal, rubrospinal, vestibulospinal, olivospinal și reticulospinal, care ajung
toate la motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei spinării.

12. Enumerați componentele nervului spinal și precizați structura rădăcinilor anterioare și posterioare
ale acestuia.

Nervul spinal este alcătuit din rădăcini (anterioară și posterioară), trunchi și ramuri terminale.
Rădăcina anterioară este motorie și este formată din trei tipuri de fibre eferente:
a. Fibre mielinice groase (8-14 microni), care reprezintă axonii motoneuronilor alfa;
b. Fibre mielinice mijlocii (3-8 microni), care reprezintă axonii motoneuronilor gama;
c. Fibre mielinice subțiri (sub 3 microni), reprezentate de fibrele vegetative preganglionare, cu
origine în coarnele laterale.
Rădăcina posterioară este senzitivă și prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal, fiind formată din fibre
mielinice și amielinice, astfel:
a. Fibre mielinice groase (12-20 microni), rapide, pentru sensibilitatea proprioceptivă inconștientă;
b. Fibre mielinice mijlocii (5-12 microni), mai puțin rapide, pentru sensibilitatea proprioceptivă și
tactilă;
c. Fibre mielinice subțiri (2-5 microni), cu conducere lentă, pentru sensibilitatea termică și
dureroasă;
d. Fibre amielinice, pentru sensibilitatea dureroasă viscerală.

13. Definiția plexului nervos cervical.

Plexul cervical este situat profund înapoi marginii posterioare a mușchiului SCM și este format prin
unirea ramurilor anterioare ale nervilor spinali C1 – C4 și contribuție de la C5. Aceste ramuri se divid, la
rândul lor (cu excepția C1) în două alte ramuri, superioară și inferioară, care anastomozează între ele,
formând trei anse prevertebrale, din care vor pleca diverse ramuri nervoase, unele superficiale,
cutanate, în număr de patru, și altele profunde, motorii.

14. Definiția plexului nervos brahial.

Plexul brahial se formează la nivelul defileului interscalenic (între mușchii scalen anterior și scalen
mijlociu), superior arterei subclaviculare, are formă triunghiulară, cu baza la coloana vertebrală și vârful
orientat către axilă. În componența sa intră ramurile ventrale ale nervilor spinali C5 – T1, care, la rândul
lor, formează trei trunchiuri primare (superior, mijlociu și inferior), acestea, la rândul lor, formează fiecare
câte două ramuri, anterioară și posterioară, care anastomozează, formând trei fascicule (lateral, medial
și posterior). Din aceste fascicule pleacă ramurile nervoase terminale ale plexului, care mai dă naștere
și la ramuri colaterale.

15. Definiția plexului nervos lombar.

Plexul lombar este situat în partea posterioară a mușchiului psoas mare, înaintea apofizelor
transverse lombare și este constituit prin anastomozarea ramurilor anterioare ale nervilor spinali L1 –
L3, cu contribuții din T12 și L4. Dă naștere la ramuri terminale și ramuri colaterale (lungi și scurte).

16. Definiția plexului nervos sacral.

Plexul sacral se află în zona posterioară pelvină și este constituit prin fuziunea trunchiului
lombosacral (L4-L5) cu primele trei rădăcini sacrale (S1-S3), primind contribuții nervoase și de la S4.
Formează ramuri colaterale și un ram terminal (nervul sciatic).

17. Definiția plexului nervos coccigian.

Plexul coccigian este format dintr-o diviziune descendentă, scurtă, a ramului ventral al nervului
spinal S4 și din ramurile ventrale ale nervilor S5 și coccigian, care, după ce anastomozează, dau
.naștere nervilor anococcigieni.

3
18. Enumerați doi mușchi inervați de ramurile profunde musculare ale plexului cervical.

Mușchii:
1. drept anterior și drept lateral al capului,
2. lung al capului,
3. lung al gâtului,
4. scaleni,
5. ridicător al scapulei,
6. romboizi,
7. mușchiul frenic.

19. Ce mușchi este inervat de nervul frenic și care este principalul său rol?

Principalul mușchi inervat de nervul frenic este diafragma. Aceasta este o formațiune
musculoaponevrotică boltită, care separă cavitatea toracică de cea abdominală. Este principalul mușchi
inspirator, prin contracția căruia se măresc toate cele trei diametre ale toracelui (vertical, transversal și
sagital). De asemenea, intervine în acte fiziologice precum râsul, sughițul, căscatul și crește presa
abdominală, favorizând micțiunea, defecația, voma.
Nervul frenic, în traiectul său toracic, emite și ramuri pentru pericard.

20. Enumerați doi mușchi inervați de nervul axilar.

Mușchiul deltoid, mușchiul rotund mic.

21. Enumerați doi mușchi inervați de nervul ulnar.

Nervul ulnar inervează următorii mușchi:

1. flexor ulnar al carpului,
2. jumătatea internă a flexorului profund al degetelor,
3. scurți ai degetului mic,
4. toți mușchii interosoși,
5. lombricali 3-4,
6. adductor al policelui.

22. Enumerați doi mușchi inervați de nervul median.

Nervul median inervează următorii mușchi:

1. rotund pronator,
2. pătrat pronator,
3. flexor radial al carpului,
4. flexor superficial al degetelor,
5. flexor profund al degetelor,
6. lungul flexor al policelui,
7. scurți ai policelui (abductor și flexor),
8. palmar lung,
9. primul și al doilea lombrical.

23. Enumerați doi mușchi inervați de nervul radial.

Nervul radial inervează următorii mușchi:

1. triceps,
2. anconeu,
3. extensori scurt și lung ai carpului,
4. extensor ulnar al carpului,
5. supinator,
6. extensor comun al degetelor,
7. extensorul propriu al degetului V,
8. extensor propriu al indexului,
4
 9. extensorii lung și scurt ai policelui,
10. abductor lung ai policelui.

24. Enumerați doi mușchi inervați de nervul iliohipogastric.

Nervul iliohipogastric inervează următorii mușchi:

1. oblic intern,
2. oblic extern,
3. transvers al abdomenului.

25. Enumerați doi mușchi inervați de nervul femural.

Nervul femural inervează următorii mușchi:

1. pectineu,
2. sartorius,
3. cvadriceps,
4. adductor mic,
5. iliopsoas.

26. Care este originea nervului sciatic?

Nervul sciatic se formează prin anastomozarea diviziunilor posterioare ale ramurilor ventrale ale
nervilor spinali L4, L5, S1, S2 (nervul fibular comun) cu diviziunile anterioare ale ramurilor ventrale ale
nervilor spinali L4, L5, S1, S2, S3 (nervul tibial), după care descinde pe fața posterioară a coapsei.

27. Enumerați doi mușchi inervați de nervul sciatic.

Nervul sciatic inervează următorii mușchi:

1. semitendinos,
2. semimembranos,
3. biceps femural (lung și scurt),
4. adductor mare – parțial.

28. Enumerați doi mușchi inervați de nervul tibial.

Nervul tibial inervează următorii mușchi:

1. gastrocnemian,
2. solear,
3. plantar,
4. popliteu,
5. flexorul lung al halucelui,
6. flexorul lung al degetelor,
7. tibial posterior.

29. Enumerați doi mușchi inervați de nervul fibular.

Nervul fibular inervează următorii mușchi:

1. tibial anterior,
2. extensorul lung al halucelui,
3. extensorul lung al degetelor,
4. peroneu lung,
5. peroneu scurt.

30. Enumerați nervii cranieni senzitivi.

Nervii cranieni senzitivi sunt:

a. Nervul I, olfactiv
b. Nervul II, optic
c. Nervul VIII, acustico-vestibular.
5
31. Enumerați nervii cranieni motori.

Nervii cranieni motori sunt:

a. Nervul III, oculomotor

b. Nervul IV, trohlear
c. Nervul VI, abducens
d. Nervul XI, accesor
e. Nervul XII, hipoglos.

32. Enumerați nervii cranieni micști.

Nervii cranieni micști sunt:

a. Nervul V, trigemen
b. Nervul VII, facial
c. Nervul IX, gloso-faringian
d. Nervul V, vag (pneumo-gastric)

33. Teritoriul de inervație al nervului cranian I.

Nervul cranian I – olfactiv este un nerv senzitiv ale cărui dendrite sunt distribuite și culeg informațiile
de la nivelul mucoasei pituitare.

34. Teritoriul de inervație al nervului cranian II.

Nervul cranian II – optic este un nerv senzitiv care culege informațiile primite de la receptorii vizuali,
prin intermediul protoneuronilor săi (celulele bipolare), aflați în retină.

35. Teritoriul de inervație al nervului cranian III.

Nervul cranian III – oculomotor comun are ca teritoriu de inervație, prin fibrele motorii, mușchii
extrinseci ai globului ocular (mușchiul ridicător al pleoapei superioare, mușchiul drept intern, mușchii
drept superior și drept inferior, mușchiul oblic mic), iar prin fibrele vegetative inervează parasimpatic
mușchii intrinseci ai globului ocular (ciliar și sfincterul pupilei).

36. Teritoriul de inervație al nervului cranian IV.

Nervul cranian IV – trohlear este un nerv motor care are ca teritoriu de inervație mușchiul marele
oblic al globului ocular.

37. Teritoriul de inervație al nervului cranian V.

Nervul cranian V – trigemen este un nerv mixt, având o componentă motorie și una senzitivă.
Fibrele motorii alcătuiesc nervul masticator, care are ca teritoriu de inervație mușchii motori ai
mandibulei, o parte din mușchii deglutiției și mușchiul tensor al timpanului.
Fibrele senzitive formează trei ramuri nervoase, care culeg sensibilitatea astfel:
1. Nervul oftalmic culege sensibilitatea din regiunea mucoasei nazale, a irisului, a corneei, a
conjunctivei ochilor și de la tegumentele regiunii frontale și glandei lacrimale;
2. Nervul maxilar se distribuie tegumentelor regiunii temporale, malare, pleoapei inferioare, foselor
nazale, buzei superioare, precum și gingiei și dinților superiori;
3. Nervul mandibular culege sensibilitatea de la glanda parotidă, pavilionul urechii, bărbie, gingia
și dinții inferiori; nervul lingual, ramificație a nervului mandibular, culege sensibilitatea de la
nivelul mucoasei limbii (cele două treimi anterioare), glandelor salivare sublinguală și
submandibulară și de la nivelul amigdalei palatine.

38. Teritoriul de inervație al nervului cranian VI.

Nervul cranian IV – abducens este un nerv motor, care are ca teritoriu de inervație mușchiul drept
lateral al globului ocular.
6
39. Teritoriul de inervație al nervului cranian VII.

Nervul cranian VII – facial este un nerv care conține fibre motorii, senzitive și vegetative. Din punct
de vedere motor, nervul VII inervează mușchii mimicii, mușchiul stilohioidian și mușchiul scăriței. Căile
senzitive constituie căi aferente gustative pentru cele două treimi anterioare ale mucoasei linguale, iar
fibrele vegetative asigură inervația parasimpatică a glandei sublinguale și a celei submandibulare.

40. Teritoriul de inervație al nervului cranian VIII.

Nervul cranian VIII – vestibulocohlear (sau acusticovestibular) este un nerv exclusiv senzitiv,
compus din două categorii de fibre: acustice (căi auditive) și vestibulare (căi ale echilibrului corpului).
Căile acustice culeg excitațiile acustice de la celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea
internă, iar căile vestibulare culeg excitațiile de la celulele receptoare ale canalelor semicirculare,
utriculei și saculei, din labirintul membranos.

41. Teritoriul de inervație al nervului cranian IX.

Nervul cranian IX – glosofaringian este un nerv care conține fibre motorii, senzitive și vegetative.
Căile motorii merg la musculatura faringelui, cele senzitive culeg informațiile din treimea posterioară a
limbii, iar ramurile vegetative merg la glanda parotidă (salivară).

42. Teritoriul de inervație al nervului cranian X.

Nervul cranian X – vag (pneumogastric) este un nerv mixt, compus din fibre motorii, senzitive și
vegetative parasimpatice. Fibrele motorii inervează vălul palatin, o parte din mușchii laringelui și
faringele. Fibrele senzitive culeg sensibilitatea de la nivelul pavilionului urechii, laringe, esofag, stomac,
aparat respirator și inimă. Fibrele vegetative asigură inervația parasimpatică a următoarelor structuri:
laringe, trahee, bronhii, plămâni, inimă, esofag, stomac, ficat, pancreas, splină, intestin subțire, parțial
intestinul gros.

43. Teritoriul de inervație al nervului cranian XI.

Nervul cranian XI – accesor este un nerv motor care inervează mușchii trapez și
sternocleidomastoidian.

44. Teritoriul de inervație al nervului cranian XII.

Nervul cranian XII – hipoglos este un nerv motor care inervează mușchii limbii și o parte din mușchii
hioidieni.

45. Arcul reflex – componente.

Arcul reflex elementar este compus din următoarele elemente:

1. Receptorul (specific diferențiat sau terminația nervoasă liberă);
2. Calea aferentă (senzitivă), reprezentată de fibrele senzitive (dendrite);
3. Centrii nervoși (reprezentați de motoneuronii alfa și gama, situați în coarnele anterioare
medulare);
4. Calea aferentă (motorie), reprezentată de fibrele motorii (axoni, atât ai motoneuronilor alfa, cât
și ai motoneuronilor gama);
5. Organul efector muscular.

46. Exemple de reflexe somatice monosinaptice.

Reflexele miotatice: static, dinamic, negativ, de greutate.

47. Exemple de reflexe somatice polisinaptice.

Reflexul de tendon, reflexul flexor.

7
48. Enumerați nucleii bulbari, în funcție de tipul fiecăruia.

La nivelul trunchiului cerebral, aranjamentul substanței cenușii este modificat față de cel din măduva
spinării, în principal datorită secționării coarnelor, rezultând astfel câte 6 coloane longitudinale de fiecare
parte, două motorii, două senzitive și două viscerale, la nivelul cărora vor lua naștere nuclei izolați.
La nivelul bulbului rahidian, distingem următoarele tipuri de nuclei: nuclei ai nervilor cranieni
(numiți și nuclei echivalenți, întrucât au corespondenți medulari, nucleii nervilor spinali) și nuclei
proprii (au funcții proprii și nu constituie origini și terminații ale nervilor cranieni, fiind doar relee pe căile
piramidale și cerebeloase, cu excepții).
Nucleii echivalenți prezenți la nivelul bulbului sunt:
1. Nucleul ambiguu (unde se regăsesc nucleii somatomotori ai nervilor cranieni IX – gloso-
faringian, X – vag și XI – accesor);
2. Nucleul somatomotor al nervului cranian XII – hipoglos;
3. Nucleul dorsal al nervului X – vag (nucleu mixt);
4. Nucleul somatosenzitiv al nervului V – trigemen (conține deutoneuronii fibrelor senzitive ale
trigemenului);
5. Nucleul tractului solitar – conține deutoneuronii fibrelor viscerosenzitive ale nervilor VII – facial,
IX – gloso-faringian, X – vag);
6. Alți nuclei, proveniți din coloana visceromotorie: nucleul cardiopneumoenteric (atașat nervului
X – vag), nucleul salivator inferior (atașat nervului IX – gloso-faringian);
Nucleii proprii ai bulbului rahidian sunt:
1. Nucleii gracilis (Goll) și cuneat (Burdach) (plus nucleul de mai mică importanță, cuneat accesor
– von Monakov), care constituie deutoneuronul căii proprioceptive conștiente;
2. Olivele bulbare (și paraolivele) – constituie releu între cerebel și măduvă, stabilesc legătura
între sistemul extrapiramidal și cerebel;
3. Nucleii bulbari ai formației reticulate (formația reticulată este o rețea de fibre și neuroni prezentă
în toate etajele trunchiului cerebral; formează nuclei de talie mică, prezenți, de asemenea, în
toate etajele trunchiului; aceștia transmit influxul nervos între diferitele grupări neuronale, dar
au și rol facilitator sau inhibitor, coordonează mecanismul veghe-somn, coordonează nucleii
nervilor cranieni, având rol în reglarea funcțiilor vegetative).

49. Enumerați nucleii pontini, în funcție de tipul fiecăruia.

La nivelul punții, se disting, de asemenea, nuclei echivalenți și proprii.

Nucleii echivalenți ai punții lui Varolio sunt:
1. Nucleul motor al nervului VII – facial;
2. Nucleul motor al nervului V – trigemen (sau nucleul masticator – inervează motor mușchii
masticatori);
3. Nucleul motor al nervului VI – abducens;
4. Nucleul principal somatosenzitiv al nervului V – trigemen;
5. Nucleul cohlear – nucleu somatosenzitiv, al doilea neuron al căii acustice (nerv VIII –
vestibulocohlear);
6. Alți nuclei, proveniți din coloana visceromotorie: nucleul salivator superior, nucleul
lacrimomuconazal (atașat nervilor V – trigemen și VII – facial).

Nucleii proprii ai punții lui Varolio sunt:

1. Nucleii punții
2. Oliva pontină
3. Nucleul corpului trapezoid
4. Nucleii pontini ai formației reticulate.

50. Enumerați nucleii mezencefalici, în funcție de tipul fiecăruia.

Mezencefalul prezintă nuclei echivalenți și proprii.

Nucleii echivalenți ai mezencefalului sunt:
1. Nucleul motor al nervului III – oculomotor;
2. Nucleul motor al nervului IV – trohlear;
3. Nucleul somatosenzitiv mezencefalic al nervului V – trigemen.

8
 4. Alți nuclei, proveniți din coloana visceromotorie: nucleii pupilari (atașați nervului III – oculomotor,
nucleul median al lui Perlia (atașat nervului III – oculomotor, intervine în convergența globilor
oculari).
Nucleii proprii ai mezencefalului sunt:
1. Nucleul roșu (funcții în coordonarea și realizarea distribuției tonusului muscular sub control
cortical și sub controlul centrilor extrapiramidali superiori);
2. Substanța neagră (rol în reglarea mișcărilor automate asociate celor voluntare);
3. Coliculii cvadrigemeni anteriori (coordonează mișcările conjugate ale globilor oculari și ale
capului, ca și mișcările reflexe ale trunchiului și membrelor, care au ca punct de plecare un
excitant optic; intervin în realizarea mișcărilor sinergice, de ridicare și coborâre, ale globilor
oculari);
4. Coliculii cvadrigemeni posteriori (constituie un centru al reflexelor acustice, fără a interveni în
percepția acustică);
5. Nucleul comisural Darkschewitsch;
6. Nucleul interstițial Cajal
7. Nucleul interpeduncular Gudden.

51. Enumerați componentele diencefalului și precizați funcțiile principale ale hipotalamusului.

Diencefalul este alcătuit din totalitatea formațiunilor cu dezvoltare inegală, care se grupează în jurul
ventriculului III, respectiv:
1. Talamus;
2. Metatalamus (alcătuit, la rândul său, din corpii geniculați laterali și mediali);
3. Epitalamus;
4. Hipotalamus.
Hipotalamusul reprezintă sediul mecanismelor integrative cu rol în reglarea funcțiilor vitale ale
organismului. Prin conexiunile sale, reprezintă centrul homeostaziei, primind informații de la organele
interne și talamus, venite pe calea sistemului nervos autonom. Prin mecanisme de feed-back negativ,
hipotalamusul va asigura reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii osmotice, aportul alimentar
și hidric (senzații de foame/sete), reglarea funcțiilor respiratorii, cardiovasculare, sexuale.
Fiind situat între sistemul endocrin și cel nervos, hipotalamusul primește și transmite informații
de la și către sistemul endocrin, controlându-l (participă la reglarea activității acestuia, la reglarea
metabolismului intermediar și hidric).
Împreună cu sistemul limbic, participă la integrarea funcțiilor vegetative, la generarea răspunsului
fiziologic emoțional care însoțește manifestările vegetative, intervenind astfel în stările emoționale,
de comportament și de stres.

52. Care este rolul paleocerebelului?

Paleocerebelul controlează mușchii antigravitaționali ai corpului, mușchii de susținere.

Astfel, controlează tonusul postural al mușchilor somatici și reglează sinergia mișcărilor vieții
de relație. Împreună cu arhicerebelul, constituie cerebelul static, cu rol în reflexele de orientare, echilibru
și de control al tonusului muscular.

53. Care este rolul arhicerebelului?

Arhicerebelul are rol în orientarea spațială, fiind responsabil de echilibrul static și de cel
dinamic. Leziunea sa determină tulburări de echilibru (în ortostatism - astazie -sau în poziție șezândă),
tulburări de locomoție (devierea de la direcția de deplasare, mersul ebrios), vertij, absența răspunsului
la mișcări de rotație sau la stimularea termică a labirintului.

54. Care este rolul neocerebelului?

Neocerebelul este porțiunea ce mai tânără a cerebelului și îndeplinește funcția de control al

motilității voluntare, acționând ca o frână asupra mișcărilor voluntare, în special asupra celor care cer
o activitate de control și oprire, cum ar fi mișcările fine executate de mână. În leziunile neocerebeloase,
mișcarea voluntară demarează cu întârziere, este sacadată și imprecisă ca destinație, prin lipsa de
coordonare a mușchilor agoniști și antagoniști (asinergia va determina diminuarea capacității de a
executa mișcări line, coordonate, sincronizate, lipsa coordonării mișcărilor precise, pierderea țintei sau
depășirea acesteia).

9
55. Definiți neocortexul motor.

Neocortexul motor este reprezentat de asocierea zonelor motorii ale neocortexului și este localizat
la nivelul girului precentral din lobul frontal. Reprezintă centrul de plecare al căilor motorii voluntare și
mare parte din cele semivoluntare. Comanda motorie pleacă prin căile piramidale (în cea mai are parte
din aria 4 motorie primară a lui Brodman) și extrapiramidale. O eventuală proiecție a zonelor motorii
primare se face sub forma homunculs motor.

56. Definiți neocortexul receptor.

Neocortexul receptor reprezintă zona de proiecție corticală a sensibilității și este localizat la nivelul
girului postcentral din lobul parietal. Zona anterioară a girului postcentral primește aferențe de la
talamus, recepționând astfel toate fibrele sensibilității somatice – exteroceptivă și proprioceptivă. Partea
posterioară a girului raportează aferențele primite la vechea experiență, făcând posibilă evaluare și
discriminarea aferențelor. O eventuală proiecție a zonelor sensibilității somatice (la nivelul ariei 3
Brodman, arie a sensibilității generale) se face sub forma homunculs senzitiv.

10