LP HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

• Antrenamentul fizic contolat reprezintă o componentă

principală în prevenirea şi tratarea bolilor CV pt ca:
• Reduce valorile TAs şi a FC,
• reduce consumul de O la nivelul musculaturii
• mareste capacitatea se fixare a O în sânge,
perfecţioneaza activitatea inimii şi starea de
funcţionare şi reglare neuro-endocrino-metabolică a
aparatului circulator.
• Toate acestea au ca rezultat creşterea puterii de
adaptare şi a rezistenţei organismului la efort, ceea
ce corespunde cu o bună condiţie fizică, absolut
necesară desfăşurării vieţii în condiţii optime.
• Menţinerea sau obţinerea acestei rezistenţe se poate
realiza numai pe baza unui AF gradat şi practicat în mod
sistematic, al cărui efect este de economisire a activităţii
cordului, de ameliorare a performanţelor, de creştere a
eficienţei utilizării timpului şi, totodată, de a reda pofta de
viaţă, înlăturând stările de depresie şi anxietate.
• In efortul fizic, gradul de solicitare al inimii depinde de:
• natura efortului (izometric, care nu se recomandă la
vârstnici şi bătrâni, şi izotonic);
• grupele musculare angrenate în efort ;
• gradul de dificultate al exerciţiilor ;
• intensitatea şi durata contracţiei musculare ;
• volumul de lucru şi ritmul de execuţie a exerciţiilor.
• Trebuie urmărită în mod riguros corelarea
mişcărilor cu respiraţia, pt ca blocarea
respiraţiei (lucru în datorie de O2)
determină creşterea presiunii intratoracice
şi intracraniene, ce duce la scăderea
debitului cardiac, cu influenţă nefavorabilă
în special pentru bolnavii cardiovasculari.
Metodologia antrenamentului la efort
la pacienţii cu boli CV
• AF controlat şi susţinut reduce valorile TA cu 4-5
mmHg la indivizii normotensivi şi cu aproximativ
10 mmHg la hipertensivi.
• AA (aerob) produce cea mai importantă scădere
tensională atât dpdv al valorilor acesteia cât şi din
pdv al perioadei de timp.
• Sunt necesare 3 şedinţe/ săptâmână de 20 min
fiecare, la o FC eficientă care se situează între 60-
80% din VO2max.
• Este precedat de o testare a pacientului la efort
 Modalităţi efective de antrenament
1. Antrenamentul prin mers dozat
este cel mai utilizat şi recomandat pentru începerea A la efort
Parametri ce orientează efortul sunt:
– distanţa parcursă într-o anumită perioadă (6’ sau 12’, 4’ sau
2’);
– dozarea ritmului paşilor;
– durata de mers;
– panta.
• Se recomandă:
– mers continuu 15’ în ritm propiu pe teren plat;
– distanţa de 30m în ritm susţinut urmat de mers în ritm
propiu lent (mers cu schimbări de ritm);
– durata totală a antrenamentului de mers într-o zi este de 60
min, recomandându-se chiar 2-3 şedinţe pe zi.
2. Antrenamentul prin alergare (jogging)
• este metoda care se introduce imediat după ce
individul a atins o anumită capacitate de ef.
• Dozarea alergării se va face prin:
– modificarea ritmului de alergare (viteza de alergare);
– nivelul de ridicare al genunchilor;
– distanţa de alergare;
– durata alergării.
• Atingerea a 75% din FCmax şi se va controla TA
înainte şi după alergare.
• Frecvenţă de 3x/săptămână, durată de 20 min.
• Există şi forme de alergare ce se pot efectua la
domiciliu sau în sala de gimnastică, cu efecte la fel de
bune (alergarea pe loc, sărituri cu coarda sau cu
mingea).
3. Antrenamentul la bicicleta ergonomică:
• Şedinţele de antrenament de 3ori/săpt., durată de 20
min., la o FC la 60-80% din FC max atinsă în timpul
probei de ef.
• După ce se măsoară TA şi FC, se urcă pac pe
cicloergometru (înălţimea şeii se adaptează tipului
constituţional) şi se lasă pac să pedaleze liber, fară
încărcare 1 - 2min.
• Se încarcă bicicleta cu 40W şi pac pedalează în ritm de
40rot./min., timp de 3min. până la 10 min., pauză 1 -
3min. fără să coboare de pe şa, după care repetă
pedalarea.
• Dacă a reuşit să pedaleze fără apariţia dispneei se va
creşte încărcarea cu 10-20 W până la 80W la care pac
pedalează de 2 ori câte 10min.
• Şedinţa va dura în total 40min.
• Oprirea se face progresiv cu diminuarea voltajului la 1-
2 min câte 10W.
4. Antrenarea la covorul rulant:
• Parametri principali: viteza de derulare a
covorului şi panta (înclinarea).
• Se măsoară TA şi FC după care, pac este pus să
meargă pe o suprafaţă dreaptă la viteze
crescânde până la durata de 10 min, după care
face pauză de 5-10 min.
• După aceasta, se creşte progresiv panta (se
începe de la 10min. cu mărire progresivă cu 5-
10 grade).
5. Antrenamentul la scariţă (Master):
• Parametri ce orientează asupra capacităţii de efort
sunt reprezentaţi de:
• numărul scărilor/min.;
• timpul în care pacientul urcă şi coboară scăriţa fără
oprire.
• Se foloseşte o scară cu 2 trepte şi înălţimea treptei de
23cm.
• Încărcarea: numarul de Watti al ef se calculează după
formula:
• W = 3/4 X G(kg) X 9,81 X I (treptei în metri)/60 X nr. de
urcări /min
Modalităţi de lucru la scăriţă:
• Se solicită pac să urce scăriţa timp de 1min. în ritm
adaptat stării sale (stare generală bună – ritm crescut,
stare medie – ritm mai lent).
• Se creşte progresiv durata de urcare a scăriţei până la
10 min. Se începe urcarea 1 min în ritm adaptat pac
după care se creşte progresiv durata de urcare a
scăriţei.
• La domiciliu, se pot folosi scările locuinţei.
6. Antrenamentul la mers (în staţiunile
balneare) – aer nepoluat, aerosoli cu sulf.
7. Antremanentul la piscină, beneficiind de
avantajele înotului
 Antrenamentul de forta la pacienţii
hipertensivi
• Este defint ca orice tehnică ce foloseşte rezistenţa
progresivă în vederea creşterii FM.
• În faza iniţială – se introduc ex cu R uşoară,
moderată cum ar fi scripetele, greutăţile uşoare de
mână, sau benzi elastice, progresânu-se la ex de
rezistenţă la aparate.
• Un set de 8 - 10 ex ce antrenează principalele
grupe musc, fiecare ex repetându-se de 10-15 ori.
• Pauzele dintre repetări - în funcţie de afecţiunea
pac şi de simptomele experimentate de acesta.
• După adaptarea pac la efort, se progresează
spre 2 sau chiar 3 seturi de ex.
• Frecvenţa în cadrul unei săptămâni de 2X/săpt,
progresându-se până la 3x/săpt.
• Durata şedinţei - 20-30 min.
• Execuţia va fi lentă (4 sec. la ducere, 2 sec. la
revenire), cu o tehnică corectă, evitându-se
manevra Valsalva (menţinerea respiraţiei în
timpul execuţiei).
• Se va începe cu o greutate pe care sub o poate
ridica de 10 ori fără efort mare, treptat această
greutate putând fi crescută.
• Se poate utiliza şi un procent de 30-40% din 1
RM pt MS şi 50-60% pt MI.
Regula
• ex cu greutăţi mici şi nr mare de repetări. Dacă
se folosesc greutăţi mari şi nr mic de repetări,
FM va creşte dar nu se va obţine îmbunătăţirea
rezistenţei CV.
Contraindicaţiile A de R:
• Bolnavi CV cu angină pectorală instabilă,
hipertensiune necontrolobilă (TAs peste
160mmHg şi TAd peste 100 mmHg), aritmii,
• Bolnavi cu o istorie recentă a bolii ce nu au fost
evaluaţi şi trataţi efectiv, stenoză severă,
cardiomiopatie hipertrofică.
 Alcătuirea programelor kinetice la
pacienţii hipertensivi
Obiective urmărite în cadrul programelor
kinetoterapice:
• Echilibrarea SN şi influenţarea pozitivă a centrilor
vasomotori;
• Favorizarea vasodilataţiei periferice şi a
decongestionării unor segmente ale corpului;
• Atingerea şi menţinerea unei greutăţi corporale
optime;
• Prevenirea fenomenelor de ateroscleroză;
• Obţinerea vasodilataţiei locale şi scăderea
rezistenţei periferice;
• Relaxare musculară şi neuro-psihică.
• Mijloace:
– ex de MI din decubit cu capul ridicat;
– ex de trunchi sub formă de circumducţii ;
– ex de respiraţie cu accent pe expiraţie;
– ex de MS pentru derivarea circulaţiei toracice;
– exerciţii de mobilizare analitică a tuturor segmentelor,
contracţii musculare analitice izometrice sau „intermediare”;
– Ex de relaxare: balansări ale membrelor, scuturări de membre
executate de pacient sau scuturări pasive executate de către
kt, răsucirile de trunchi sau unele poziţii cu răsucirea
trunchiului;
– Ex de relaxare neuro-psihică - metoda autotraining-ului a lui
Schultz şi a lui Edmund Jacobson, gimnastică colectivă
relaxantă
– Antrenamentul de rezistenţă: mersul, alergarea (jogging),
urcatul scărilor şi pantelor, bicicleta ergometrică sau covorul
rulant, înotul în piscină în apă caldă (termală sau
mezotermală), sportul terapeutic.