MORTALITATEA ȘI SPERANȚA DE VIAȚĂ

La nivel individual, o stare bună de sănătate reprezintă o componentă importantă a

capitalului uman, permițând oamenilor să își desfășoare activitățile, să își îndeplinească țelurile,
să aibă o viață complexă și să fie membrii activi ai societății. La nivel societal, o stare bună de
sănătate este un element cheie al capitalului uman al fiecărei țări, contribuind la competitivitatea
ei față de alte țări.
În perioada de tranziție, România a trecut prin numeroase procese economice, sociale și
politice cu influență asupra stării de sănătate a populației. În perioada anilor 90 starea de
sănătate a populației din România s-a degradat iar abia după 1999-2000 a început să se
îmbunătățească.
Degradarea stării de sănătate s-a datorat căderii economice, scăderii nivelului de trai al
populației, scăderii ponderii populației ocupate și a trecerii la sistemul de asigurări sociale,
printre altele.
Introducerea unor tratamente medicale noi, îmbunătățirea tehnologiei, modernizarea
sistemului medical, accesul la noi informații medicale, dezvoltarea serviciilor private de
sănătate au constituit factori cu o influență pozitivă asupra stării de sănătate a populației din
România.
Populația din România, având un nivel redus de educație în ceea ce privește menținerea
și îngrijirea sănătății, a fost afectată de noile riscuri apărute odată cu trecerea la economia de
piață și modernizarea rapidă.
Speranța de viață la naștere rămâne unul dintre indicatorii cei mai utilizați pentru
măsurarea stării de sănătate a unei populații și a nivelului de dezvoltare. România se situează
printre țările cu cea mai scăzută speranță de viață la naștere.
Mortalitatea reprezintă un indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o
populație, într-o anumită perioadă la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu.
După 1990, România nu a înregistrat progrese în ceea ce privește mortalitatea generală,
ratele de mortalitate rămânând la un nivel ridicat, chiar mai mari decât valorile din 1990.
În România se păstrează inegalități ridicate între ratele de mortalitate în funcție de gen,
mediu de rezidență, regiuni de dezvoltare, județe și grupe de vârstă. Bărbații au rate de
mortalitate mai ridicate decât femeile, precum și mediul rural față de mediul urban.
Principala cauză de deces în România este reprezentată de bolile aparatului circulator,
rata de mortalitate pentru această cauză fiind mult mai ridicată față de celelalte cauze.