Ficu Stefan-Laurentiu

anul I , facultatea de istorie , universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Referat istorie veche romaneasca

 Neoliticul si eneoliticul in sud-estul Europei:
Fenomenul istoric al neolitizarii este definit astazi in primul rand de modificarea tipului de economie practicat
de catre comunitatile umane neolitice , mai mult poate decat sedentarismul , inventarea ceramicii sau uneltele de
piatra slefuita.Trecerea progresiva de la o strategie alimentara bazata numai pe colectarea resurselor din mediul
natural , la una diversificata , in care agricultura si domesticirea animalelor au permis oamenilor sa fie mai putin
dependenti de dificultatile inerente ce puteau aparea , s-a efectuat in diverse locuri in lume.Neolitizarea Europei s-a
produs incepand de la un nucleu initial situat in Orientul Apropiat(Bazinul oriental al Mediteranei), unde ,agricultu-
ra(cultivarea graului si orzului) a fost practicata inca de la sfarsitul mileniului IX i.e.n.Din aceasta zona primara ea a
fost difuzata in Mesopotamia si Anatolia in cursul mileniului VIII i.e.n.Acest proces de difuziune a atins continentul
european inca din mileniul VII i.e.n.,ajungand pana la nord de Dunare.

Hartă cu distribuţia celor mai importante complexe culturale neolitice în Europa aproximativ 4500 î.C.

Neolitizarea continentului a fost urmata , treptat , de modificari socio-economice importante.Odata cu practica-

rea agriculturii , cresterea animalelor si sedentarizarea , oamenii s-au regrupat , formand veritabile comunitati satesti
La inceput fara indoiala egalitare , aceste populatii purtau in ele insele “germenul” unor profunde mutatii , percepti-
bile prin intermediul religiei , artei , arhitecturii si al activitatilor productive.Progresele tehnice constatate , diversifi-
carea si specializarea progresiva a activitatilor , au determinat cresterea productivitatii care , la randul ei , a condus
in cele din urma la inventarea metalurgiei , situatie ce explica aparitia termenului de civilizatii “calcolitice” sau
“eneolitice”.In fapt , calcolitizarea a fost marcata in primul rand de o diferentiere sociala din ce in ce mai marcata ,
vizibila in special in cazul mormintelor cu cu inventar bogat si obiecte ce subliniaza pozitia sociala , in construirea
fortificatiilor in cazul unor asezari mai importante , aparitia templelor si sanctuarelor , ca si in functionarea unor
retele de drumuri comerciale ce legau zone indepartate intre ele.
In Peninsula Balcanica , acest proces s-a desfasurat , fara indoiala , sub efectul unor impulsuri venite din Orien-
tul Apropiat , in cursul mileniului V i.e.n. , concretizate prin aparitia unor culturi stralucitoare , urmasele-vizibil –
ale culturilor neolitice anterioare , dupa cum este cazul culturilor Gumelnita si Cucuteni.In cursul mileniului al IV-
lea i.e.n. , in arealul culturilor eneolitice de la nord de Dunare si apoi in Peninsula Balcanica , la inceput treptat ,

1
apar elemente etnice si culturale straine , provenind din stepele de la nordul Marii Negre , caracterizate , printre
altele , de utilizarea calului sau de rituri funerare diferite.
Aceste miscari de populatii au fost considerate ca fiind un prim val migrator indoeuropean.Oricum , trebui pre-
cizat faptul ca aceasta notiune este in principal lincvistica , ea insasi constituind obiectul unor dispute stiintifice
vechi de mai bine de doua secole.
Mestesugurile:
Productia artistica a acesti perioade nu poate fi disociata de tot ceea ce inseamna traire religioasa.Din acest
punct de vedere , legatura cu etapele anterioare este evidenta.Deosebirea importanta sta nu atat in schimbarea desti-
natiei , ci in natura si calitatea artei neolitice.Tot in aceasta prioada intalnim o larga diversitate a gamei meste-
sugurilor , nemaintalnita pana atunci.Printre ele se numara generalizarea pietrei prin slefuire , metalurgia , prelucra-
rea atat a fibrelor vegetale cat si a celor animale cu ajutorul razboiului de tesut.Insa dintre toate elementele unei
culturi neolitice , cea mai reprezentativa este ceramica , la care ma voi referi in capitolul urmator.
Ceramica:
Prin formele sale , dar mai ales prin unele forme de decor , ce nu se intalnesc decat pe vasele anumitor culturi ,
ea confera specialistului posibilitatile cele mai valoroase.De altfel , in principal , pe temeiul ceramicii(prin cartogra-
fierea tuturor asezarilor cu acelasi fel de vase) , se delimiteaza aria de raspandire a comunitatilor unei culturi , dez-
voltarea lor in timp , ca si dinamica(in spatiu) a acelor colectivitati.Atunci insa cand intr-o anumita regiune
constatam ca s-a produs modificarea brusca a ceramicii , ca si a celorlalte elemente de cultura , faptul oglindeste ca
evenimente istorice , avand drept consecinta dislocarea sau distrugerea vechii populatii din zona respectiva si inlo-
cuirea ei cu o alta venita din afara.Tot pe baza ceramicii se precizeaza si contactele pasnice dintre locuitorii dintr-un
tinut , cu vecinii lor apartinand altei culturi.
Formele elegante si , mai ales grija oglindita in decorul realizat constituie indicii ca olaria era , in general , prac-
ticata de femei.Faptul este confirmat prin analiza amprentelor digitale pastrate pe o serie de vase.In studierea olariei
se au in vedere:
A)Compozitia pastei
B)Modul de modelare
C)Formele
D)Decorul
E)Modul de ardere
In cadrul ficarei culturi se constata modificari treptate(mai
incete sau mai repezi) , de la faza la faza , a elementelor
alariei.
A) Oamenii epocii neolitice , inca de la inceputul utilizarii ce-
ramicii s-au confruntat cu o serie de dificultati tehnice deoare-
ce vasele din lut plesneau la uscare. Dupa un anumit rastimp
s-a gasit rezolvarea problemei prin amestecarea pastei cerami-
ce cu un degresant.Pe teritoriul nostru , in aceasta privinta se
Statueta modelata din lut maroniu-roscat reprezinta probabil
un taur. Eneolitic, cultura Gumelnita, 4500-4000 î. Chr. pot defini doua perioade principale:
I. In cursul neoliticului timpuriu si pana spre mijlocul
perioadei urmatoare , pasta ceramica se amesteca , in general , cu pleava de cereale.Cantitatea de pleava era mai
mare in cazul recipientelor mai mari , dar foarte mica atunci cand se pregateau vase din pasta fina , de dimensiuni
reduse.Vasele mijlocii si mari , din pasta amestecata cu pleava , nu puteau fi ornamentate direct , deoarece unealta
cu care se facea decorul se agata de firele de pleava din pasta si s-ar fi produs adancituri neregulate in peretii vase-
lor.Pentru a se evita dificultatea , intreaga suprafata exterioara a vaselor ce urmau a fi ornamentate se acoperea cu
un strat subtire de lut fin , in care , dupa netezire , se facea cu toata grija decorul , adesea , deosebit de frumos .In

2
unele culturi , paralel cu amestecul de pleava , se adauga(cand se faceau vase de uz comun) , o anumita cantitate de
nisip sau concretiuni calcaroase , pisate marunt.
II. In a doua parte a neoliticului mijlociu si pana la sfarsitul epocii s-a renuntat la folosirea plevei ca degresant si
pasta se amensteca cu cioburi pisate.Metoda s-a generalizat cu timpul pe aproape tot teritoriul tarii.
B)(Modul de modelare) Toata olaria neolitica a fost modelata cu mana.Mai intai se pregatea cantitatea de pasta ne-
cesara.In cazul vaselor mari mai intai se facea un boţ de lut de marimea fundului viitorului vas.Apoi , persoana care
lucra pregatea fasii de lut(mai groase sau mai subtiri , in functie de marimea recipientului , late de maxim 10 cm in
cazul vaselor mari).O margine a fasiei era subtiata si lipita de extremitatea ingrosata a fundului vasului , apoi , trep-
tat , din mai multe fasii suprapuse , lipite bine , se realizau
partile componente(corp, umeri si gat) ale vasului.Practicarea
acestei metode este dovedita prin constatarea ca vasele neoliti-
ce , in multe cazuri , s-au spart inca din vechime , de-a lungul
liniilor de contact dintre fasii.La alte categorii de vase sparge-
rea este neregulata.In cadrul diferitelor culturi , in functie de
obiceiurile specifice , vaselor li se faceau unele completari.
Astfel , fie ca se ingrosa fundul cu inca un strat de lut , fie ca
la unele forme din categoria castroanelor li se adauga cate un
picior masiv.In perioadele mai tarzii , prin diverse metode , se
faceau tortitele.
Vasele mici si mijlocii s-au mai modelat dupa o alta meto-
Statueta modelata din lut maroniu-roscat reprezinta probabil
da , anume din “suluri” cilindrice de lut , care se “incolaceau”
un taur. Eneolitic, cultura Gumelnita, 4500-4000 î. Chr. la marimea necesara , apoi , prin apasare , se ajungea tot la un
fel de fasii , bine lipite unele de altele.In aria unor culturi , va-
sele mici si mijlocii , din pasta fina , cu peretii subtiri , au adesea fundul putin albiat spre interior.Explicatia este ca
incepand din aceasta perioada , astfel de vase se faceau pe un suport de lemn , de lut ars sau pe o piatra cu partea de
sus bombata , pe care se fixa boltul de lut ce servea la modelarea partii inferioare a vasului.Avantajul metodei cons-
ta in aceea ca vasul nu mai trebuia miscat , ci se putea roti treptat suportul care poate fi considerat stramosul rotii o-
larului.
C)(Formele) Repertoriul formelor de vase difera , in general de la o cultura la alta.Mai ales in perioada de sfarsit a
epocii exista in mai multe culturi forme preferate.In tinuturile noastre , toata ceramica neolitica a fost cu fund drept ,
spre deosebire de regiunile vecine , spre est , unde, in unele perioade predominau vasele cu fundul ascutit sau arcuit.
In cadrul fiecarei culturi au existat cateva categorii ceramice , cu forme si ornamente specifice , care s-au trans-
mis in parte , de la faza la faza.Se constata de regula in cursul evolutiei normale ai unei culturi ca pe langa formele
vechi au aparut unele noi.Cu timpul , cele vechi dispar si se mentin o vreme cele noi , pe masura diversificarii
functionale si a modificarilor treptate din modul de trai si alimentatie.
In neoliticul timpuriu si in diverse culturi din neoliticul mijlociu , se intalnesc vase cu picior , in perioada mai ve-
che picioarele erau rotunde sau in patru lobi , goale pe dinauntru sau masive.Mai tarziu vasele picioarelor erau
svelte.O serie de vase de la sfarsitul epocii , din Moldova , Transilvania , Crisana si Banat , au avut picioare inalte ,
goale pe dinauntru , si prevazute cu orificii , mai ales rotunde(culturile Petresti , Cucuteni).La sfarsitul neoliticului
timpuriu , in sudul tarii , este documentata in cultura Dudesti , apoi , pana la sfarsitul culturii Boian categoria cera-
mica reprezentata prin vase mici si mijlocii , de culoare neagra sau cenusie , ornamentate cu grupuri de caneluri , cu
suprafata lustruita.Aceasta categorie este de origine sudica si s-a raspandit treptat in tinuturile noastre , pe un front
larg , din Tracia spre Oltenia si Muntenia , din Macedonia spre Banat.
D)(Decorul) Decorul vaselor neolitice se executa , de obicei inainte de ardere , mai rar dupa ardere , mai ales de ca-
tre femei.Modul de ornamentare si motivele decorative se deosebesc de la o cultura la alta(cu exceptia cazurilor de

3
legaturi genetice , de exemplu Dudesti-Boian , Vinĉa-Turdaş si altele).In perioada de inceput a epocii , in timpul
culturii Starcevo-Cris , in functie de categoriile ceramice , decorul era format din adancituri cu unghia , in “spic”
sau in “fagure” , barbotina , braurile in relief , proeminentele de diferite forme , decorul incizat(de exemplu in retea)
si destul de rar cel pictat inainte de ardere.Cu toate ca s-a produs o diversificare a culturilor , unele elemente orna-
mentale , mai cu seama celor ale categoriilor vaselor de uz co-
mun , s-au mentinut vreme indelungata , se poate spune pana la
sfarsitul epoicii.Ne referim la barobotina organizata , braurile
in relief cu alveole si la proeminente.
La sfarsitul neoliticului timpuriu au patruns in Moldova
comunitatile culturii Ceramicii liniare , cu decor si cu forme
ceramice deosebite de cele specifice tinuturilor noastre.Aveau
boluri cenusii , cu decor spiralic , din linii incizate intrerupte ,
din loc in loc cu “capete de note muzicale”.
Ceramica din neoliticul mijlociu din S-E Olteniei(cultura
Vadastra) , din Muntenia si S-E Transilvaniei(cultura Boian) si
din Moldova(cultura Precucuteni) este caractetizata prin vase
cu decor excizat sau trasat , alcatuit adesea din spirale(in Olte-
nia), din meandre triunghiuri(“dinti de lup”) si “tabla de sah”
(in Muntenia si Moldova).Benzile scobite sau trasate erau in-
Vas de ceramica lobat reprezinta probabil , modelare , ardere crustate cu materie alba.Pe aproapte tot intinsul Dobrogei , in
oxidanta , pictare. Eneolitic, cultura Cucuteni,mil. IV î. Chr. aceeasi perioada , au vietuit comunitatile Hamangia.Vasele lor
erau elegante , in forma de pahare sau castroane(cu sau fara picior) , ornamentate prin tehnica impunsaturilor succe-
sive , prin falsa excizie si prin incrustare cu alb.Mai rare sunt vasele cu decor canelat.In partile de vest ale Olteniei
si in Banat s-a mentinut Cultura Vinĉa , avand vasele cu decor canelat sau in benzi incizate.O situatie similara se
constata si in S-V Transilvaniei , in aria Turdas.Pe meleagurile din sudul Crisanei este atestat decorul de aspect tex-
til(Cultura Tisa) , iar in partea de nord a Crisanei , in N-V Transilvaniei si partial in Maramures s-a mentinut in uz
din perioada precedenta decorul pictat cu culoare bruna si cel format din linii incizate omdulate.
In cursul neoliticului tarziu se constata o continuitate culturala si respectiv etnica pe aproape tot teritoriul tarii.
Culturile Salcuta si Gumelnita sunt caracterizate prin vase ornamentate cu motive pictate cu grafit.Mai rar , la ince-
putul evolutiei lor , s-a format “pictura cruda” (aplicata dupa ardere cu culoare alba si rosie).In Moldova si Transil-
vania , in ariile culturilor Cucuteni si Petresti , ceramica a fost cu decor picat , deosebit de fumos.La inceput cu alb ,
negru si rosu , iar la sfarsit cu brun sau negru. In Crisana , Maramures si apoi in Transilvania si Banat s-au raspandit
comunitatile de tip Romanesti-Tiszapolgar , avand vase cu picior inalt , prevazute cu proeminente ascutite sau cu
decor din benzi incizate.Le-au urmat , in aceleasi regiuni , comunitatile culturii Gornesi-Bodrogkeresztur.
La sfarsitul epocii , in S-E tarii , sunt documentate comunitatile culturii Cernavoda I , cu ceramica total deosebita
modelata din pasta , amestacata cu valve de scoici sau cochilii de melci pisate , ornamentate cu siruri de adancituri
sau cu snurul.
Prin urmare , in cursul epocii neolitice , se pot deosebi la culturile locale trei perioade principale:

1) In neoliticul timpuriu ceramica avea decorul din adancituri si incizat.In unele zone si decor pictat
bogat(Ocna Sibiului , Gura Baciului , Let).
2) In neoliticul mijlociu a fost specific decorul excizat si trasat , incrustat cu alb.
3) In neoliticul tarziu predomina culturile avand ceramica pictata cu grafit sau culori(alb , negru , rosu sau
brun).
E)(Modul de ardere) Arderea vaselor se facea in mod diferit , in functie de categoria ceramic .Metoda mai simpla a
fost pusa in practica , in cursul neoliticului timpuriu si mijlociu , cu prilejul arderii vaselor de uz comun , din pasta

4
grosolana.Daca avem in vedere caracteristicile si aspectul lor care dovedeste o ardere la o temperatura joasa , de
numai cateva sute de grade , vom fi indreptatiti sa sustinem ca ele au fost arse pe vetre obisnuite.Se realiza o ardere
inegala , peretii vaselor dobandeau culori de nuante diferite.
Majoritatea vaselor din celelalte categorii au fost arse in cuptoare de olarie de diverse tipuri , deosebite de la o
zona la alta , de la perioada la perioada(si uneori in cadrul aceleiasi culturi).Din analiza tipologica a cuptoarelor de
olarie cunoscute pana in prezent rezulta ca in neoliticul de pe teritoriul Romaniei s-au folosit trei tipuri de cuptoare:

I)Cuptoare simple , cu o singura incapere ce serveste, in ace-

lasi timp drept camera de foc(focarie) si arderea vaselor.Sunt
gropi rotunde (de obicei) sau ovale.In sectiune au forma unui
trunghi de con cu aripi boltite.Gura cuptorului , servind si
drept gura de foc , era larga si se afla la partea superioara.
Vatra cuptoarelor se realiza dintr-un strat de lipitura.Malurile
gropilor sunt totdeauna arse la rosu , pe o grosime pe o gro-
sime care difera in functie de durata si intensitatea utilizatii
cuptorului.In groapa se introduceau atat vase , cat si material
lemnos , datorita faptului ca vasele , in timpul arderii veneau
in contact direct cu focul , culoarea lor nu era uniforma , pre-
Arderea vaselor gumelnitene la temperaturi foarte inalte zentand adesea pete de culoare.In spartura vaselor , se vede
pentru obtinerea culorii rosiatice cum “miezul” peretilor mai pastreaza , pe o anumita grosime ,
culoare inchisa , datorita unei arderi incomplete.In aceste
cuptoare arderea nu putea fi regulata.Vasele erau supuse unei arderi reducatoare , de aceea capatau culoarea ce-
nusie sau neagra.Cercetarile facute in acest sens ne duc la concluzia ca astfel de cuptoare au fost intrebuintate ,
in neoliticul mijlociu si tarziu , numai in sudul tarii , si anume: S-E Olteniei(faza Vadastra) , Muntenia(faza
Bolintineanu , asezarea gumelniteana de la Varasti-faza Sultana ) , Dobrogea (Techirghiol-cultura Hamangia) ,
S-E Transilvaniei(Ariusd-cuptoare “cucuteniene”).In cursul neoliticului mijlociu , astfel de cuptoare aveau dia-
metrul maxim de cca 1m si adancimea de cca 0,5m.
II)Un alt tip de cuptoare de olar este reprezentat prin cele descoperite la Circea(neoliticul timpuriu) si Tartaria
(cuptor atribuit culturii Turdas). Prin urmare , ele se gasesc pana acum in neoliticul timpuriu si mijlociu numai
in Oltenia si S-V Transilvaniei.Cele doua cuptoare aveau forma ovala , cu diametrul mare de cca 1m.Caracteris-
tica pentru ele era existenta a doua orificii:gura cuptorului , amenajata in partea superioara , si gura de foc ,
laterala.Aceasta din urma necesita o a doua parte componenta a complexului , o groapa de acces.Folosirea cup-
toarelor de tip II era putin deosebita.Prin gura cuptorului se introduceau vasele , iar focul era facut si alimentat
prin gura de foc.
III)Principalul tip de cuptor folosit de oamenii neolitici a fost cel numit cu “reverberatie”.Aceste cuptoare erau
alcatuita din doua parti:cuptorul si groapa de acces. Cuptorul se compunea din doua incaperi suprapuse: la par-
tea inferioara(focaria) si deasupra camera de ardere a vaselor.De regula , focaria avea diametrul putin mai mic
decat cealalta incapere.Cuptoarele de acest tip aveau , de obicei , forma aproape rotunda.Focaria era cilindrica
(de exemplu cea de la Glavanestii Vechi , 0,6 m inaltime) si era impartira in doua printr-un mal de lut crutat
(numit premiez) , ce avea la baza cateva orificii(pentru a se asigura uniformizarea temperaturii aerului cald).
Premiezul se oprea in dreptul gurii de foc , care facea legatura cu groapa de acces. Cele doua incaperi ale cupto-
rului erau despartite printr-un gratar(realizat dintr-un fel de cornete de lut) , sprijinit pe un prag crutat anume, de
jur imprejurul gropii , iar pe mijloc pe premiez.In gratar erau lasate gauri pentru patrunderea de jos a aerului in-
cins in camera de ardere.Pentru a putea sustine greutatea vaselor , gratarul avea cca 0,15m grosime.Camera de
ardere a vaselor avea forma de trunci de con(cu malurile putin boltite) , cu diametrul de peste 1,50m si inaltimea
de cca 1m.Ea era prevazuta cu o deschidere larga(gura cuptorului) la partea superioara , prin care se introduceau

5
vasele.Aceste cuptoare , mult evoluate in raport cu cele descrise anterior , prezinta o serie de avantaje.In cazul lor ,
vasele nu intrau in contact direct cu focul , in ele se obtinea o temperatura mult mai ridicata(peste 1000 grade C) si
ceea ce e mai important , in interiorul lor se putea regla arderea.Vasele erau arse uniform(pe toata suprafata si in ge-
neral pe toata grosimea peretilor lor).In astfel de cuptoare se realiza o ardere oxidanta , obtinandu-se vase de culoa-
re rosie.
Pana in prezent , cuptoarele de tip III sunt atestate la noi , in perioada neoliticului tarziu , in aria Cucuteni din e-
tapa Cucuteni A3(poate si mai inainte) si pana la sfarsitul perioadei Cucuteni B2.Astfel de cuptoare s-au descoperit
la Draguseni , Glavanestii Vechi , Valea Lupului , Bodesti , Hangu si la Ariusd.Din punct de vedere tipologie , cup-
toarele de tip III reprezinta evolutia directa a celor de tip I si II.
In stadiul actual al cercetarilor nu dispunem de dovezi atestand
ca trecerea de la tipul I de cuptoare la tipul III s-a produs pe terito-
riul tarii noastre.Paralel cu evolutia cuptoarelor , a progresat si teh-
nica de ardere a vaselor.O practica indelungata si numeroase obser-
vatii facute pe parcurs a permis olarilor neolitici sa treaca de la ar-
derea la temperatura relativ joasa , inegala , la o ardere uniforma ,
la temperatura inalta , reglabila , oxidanta sau reducatoare.De la
obiceiul de a face cuptoare de tipul III , izolate , in care se produ-
cea ceramica de calitate , necesara tuturor membrilor comunitatii ,
oamenii culturii au ajuns sa organizeze , treptat , adevarate centre
de productie ceramica , formate din grupuri de cuptoare dispuse in
sir , situate in afara asezarilor , pe locuri unde se gaseau lutul nece-
sar modelarii vaselor , o sursa de apa si combustibil.In aceste
centre se producea ceramica fina , cu forme si ornamente specifice.
Existenta lor si elementele specifice au dus la cateva concluzii im-
portante:prin organizarea centrelor , s-a ajuns cu timpul la o
Vas bitronconic cu decor realizat prin imprimarea anumita spcializare, iar olaritul a inceput sa se desprinda de activi-
degetului in pasta. tatile gospodaresti si sa devina un adevarat mestesug.De asemenea ,
folosirea intensiva a cuptoarelor complicate , de tip III , a facut necesara cunoasterea unei serii de elemente tehnice
cu privire la maniera de a regla arderea vaselor pictate(asa fel ca sa pastreze nealterate culorile decorului).Din acel
moment , productia olariei a trecut , aproape in intregime , din mainile femeilor in cele ale barbatilor.Folosirea vase-
lor de tip III a permis producerea vaselor in serie , in cantitate mare.Astfel de centre au ajuns sa asigure vesela nece-
sara nu numai a comunitatolor respective , ci si pentru schimb , asigurandu-se vase de lux pentru diversele
colectivitati vecine.In functie de formele si de decorul vaselor produse de un centru sau de altul , constatam arheo-
logic existenta mai multor arii de raspandire , caracterizate prin ceramica pictata care , cel putin in unele cazuri nu
apartine unor etape succesive , ci in parte contemporane intre ele.
Torsul:

A fost o ocupatie obisnuita a femeilor.In toate culturile se gasesc dovezi privind

aceasta indeletnicire casnica. Din fiecare asezare s-au scos la iveala diferita fusaiole
de lut , in forma de disc , cu diametrul de 5-8cm, cu orificiu pe mijloc.Urmele unor
tesaturi dovedesc faptul ca firele toarse erau de grosimi diferite.
In asezarile din neoliticul timpuriu , se intalnesc adesea un fel de fusaiole mari,
cruciforme , considerate ca ar fi servit la sucitori.

Fusaiola

6
 Tesutul:
O alta ocupatie practicata , probabil numai de femei , era aceea a tesutului , pentru facerea “panzelor” si
“stofelor” pentru imbracaminte , dar si pentru alte eventuale scopuri gospodaresti.
Tesaturile erau lucrate , in principal , pe un razboi de tesut vertical .Pe temeiul analogiilor etnografice si a unor
reprezentari pictate pe vase antice , se poate reconstitui razboiul de tesut vertical , intrebuintat de oamenii neolitici.
El era alcatuit din doua furci laterale , care sustineau un cilindru , nu prea gros , facut din trunchi de copac.Pe aceas-
ta bara orizontala se legau firele , atarnate vertical.La capatul lor inferior aveau legate greutati de lut ars (in forma
de para sau rotunde si groase) , fiecare cu cate un orificiu.Tesutul se facea cu o suveica de os sau de lemn.Se folo-
seau fire de lana si probabil de canepa.Latimes tesaturii era , de obicei , de cca 0,60m si in general nu depasea 1m.
La Radovanu , s-a facut o descoperire care ne permite sa formulam cuncluzia ca , in perioada data , tesaturile nu
se faceau de fiecare familie , ci intr-un singur loc(intr-o locuinta obisnuita) , pentru toti membrii colectivitatii.
Urmele unor portiuni de tesatura s-au pastrat intiparite pe fundul diverselor vase de lut.Pe amprentele respective
se pot vedea ca unele tesaturi erau lucrate grosolan , din fire groase(similare celor din care se face panza de sac) si
aveau destul de multe noduri.In asezarea de la Gumelnita s-a descoperit intr-un vas un depozit de podoabe de arama
ce fusesera invelite intr-o bucata de tesatura , din care , datorita impregnarii cu patina aramei , s-a pastrat o bucata
de panza de circa 10 cm lungime.
Daca tinem seama de reprezentarea pe unele figurine feminine a imbracamintei , se poate afirma , in functie de
ornamentele zgariate si vopsite pe acele piese , ca tesaturile erau de multe ori decorate cu benzi in forma de spirala
sau alte motive geometrice colorate.
Reprezentarea pe o figurina de la Ipotesti(redand un barbat) a unui brau facut dintr-o tesatura de cca 15 cm lati-
me , cu decorul alcatuit din cateva benzi paralele , longitudinale , ne face sa presupunem ca , pe langa razboiul de
tesut , oamenii din epoca neolitica , mai foloseau si o alta metoda de tesut , cu un dispozitiv simplu , orizontal , in
vederea realizarii unor tesaturi in fasii nu prea lata.

Prelucrarea metalelor:
Pe plan universal , oamenilor din epoca neolitica le revine un merit deosebit in descoperirea si folosirea , iar mai
apoi in exploatarea zacamintelor si prelucrarea metalelor.Primul metal cunoscut de oamenii neolitici pe teritoriul
Romaniei a fost “arama”.
Cercetarile arheologice efectuate in diferite asezari Starceco-Cris , din Transilvania , au dus si la descoperirea a
cateva obiecte mici de arama.Cu toate ca atribuirea unor piese e contestata , totusi , se pare ca inca de atunci , din
neoliticul timpuriu , oamenii de la noi venisera in contact cu comunitati care foloseau pe scara redusa arama.
La inceputul neoliticului mijlociu , in necropola de
la Cernica , din faza Bolintineanu(a culturii Boian)
,dar si in alte cateva complexe , s-au descoperit
mici siraguri de margele considerate a fi de arama.
In Muntenia se cunosc doua descoperiri care atesta
folosirea aramei:pe de-o parte , margelele din tabla
de arama gasite la gatul unui schelet de copil in cu-
prinsul asezarii de la Glina si un ac mic , subtire ,
Topor-ciocan de cupru , de tip Vidra , caracteristic gasit intr-un mormant , la marginea asezarii Boian
uneltelor de metal turnat , masive , din ardealul gumelnitean.
A(faza Vidra).Pe teritoriul Dobrogei , in aria
Hamangia , sunt semnalate cateva descoperiri marunte:o margica de arama de la Cernavoda si doua bratari de arama
langa Agigea.Un indiciu in privinta folosirii reduse a aramei il constituie descoperirea unui singur fragment dintr-o
margica de arama , in stratul Vadastra II.
Purtatorii culturii Precucuteni au utilizat pe scara destul de larga obiectele de arama.In asezarea Izvoare s-a des-

7
 coperit un fragment de lama ingusta , un fragment de pandantiv si un ac indo-
it , iar in cea de la Traian(Dealul Fantanilor) , o podoaba mica , un fragment
inform de tabla si trei sule , cu ambele capete ascutite.
In S-E tarii numarul de obiecte de arama a crescut inca din primele faze ale
culturii Gumelnita.Din timpul evolutiei aceste culturi se cunosc peste 22 des-
coperiri in complexe diferite.La sfarsitul culturii s-au folosit pe scara redusa
diferite tipuri de unelte masive.O serie de piese s-au facut dupa modelul
topoarelor plate de piatra slefuita.Sunt documentate variantele Gumelnita si
Coteana.Astfel de topoare se faureau in tipare de piatra sau de lut prin turnare.
Doua tipare s-au gasit la Cascioarele.Tot in perioada ultimei faze a culturii au
inceput sa fie facute si intrebuintate topoare-ciocan de arama , cu orificiu pen-
tru fixarea cozii.Dintre podoabele de arama cele mai semnificative sunt acele
de par , cu corp simplu sau torsionat , prevazute la cap cu o placa de forma
rombica sau triunghiulara.
Pe baza cercetarilor facute de Al. Vulpe , se poate preciza ca pe teritoriul
Transilvaniei , Banatului si Crisanei , in perioada de la sfarsitul epocii neo-
litice sunt numeroase descoperiri de unelte masive de arama.Astfel sunt to-
poarele plate , topoarele ciocan , topoarele cu bratele in cruce , fiecare cate-
gorie fiind reprezentata prin mai multe tipuri si variante.
Acestea au fost principalele tipuri de obiecte de arama folosite de oame-
nii din epoca neolitica.
Pe teritoriul tarii noastre , zacamintele de arama se gasesc in N Dobrogii
, la Baia de Arama(N-V Olteniei) , S Banatului , M-tii Apuseni , Maramures ,
S-E Transilvaniei si N-V Moldovei.
La inceputul epocii si chiar mai tarziu a fost utilizata arama nativa.Ea se
putea prelucra prin ciocanire , astfel se puteau face inpungatoarele , daltile si
alte obiecte simple.In perioada mai tarzie , topoarele masive se faureau prin
topirea metalului si turnarea lui in tipare de lut sau de piatra(monovalve sau
bivalve).O ultima metoda , cea mai complicata , folosita in neoliticul tarziu ,
a fost cea numita “a cerii pierdute”.Se facea un model de ceara al obiectului
(la marime naturala) ce urma sa fie turnat , iar dupa aceea modelul se acope-
rea cu un strat de lut fin.Tiparul astfel obtinut se usca.Cand se executa obiec-
tul , prin turnarea aramei ceara era topita si se scurgea , locul ei fiind preluat ,
pana la cele mai mici detalii , de arama topita.Marele dezavantaj al acestei
metode este faptul ca tiparul se foloseste o singura data.
Descoperirea unui fragment de placa subtire de plumb , in stratul Salcuta
II c , din asezarea de pe “Piscul Cornisorului” , indica faptul ca purtatorii a-
cestei culturi incepusera sa cunoasca si plumbul.Este pana acum singura des-
coperire de acest gen facuta pe teritoriul tarii noastre.
Un alt material cunoscut si utilizat(pe scara redusa) , de oamenii din epo-
ca neolitica de la noi a fost aurul.Pana acum , pe teritoriul tarii au fost desco-
perita obiecte din aur , in general mici , in 9 complexe(asezari si necropole) ,
raspandite inegal , insumand 19 piese si un lingou , plus peste 110 margele.In
total , ele cantaresc cca 1Kg.Cel mai vechi obiect de aur descoperit pana a-
cum pe teritoriul Romaniei este o sarmulita de aur , de la sfarsitul neoliticului

Unelte mici(dalta , impungator) si podoabe de cupru

apartinand culturii Gumelnita

8
mijlociu , din faza Vidra a culturii Boian.Acest obiect a fost descoperit in S tarii(intr-o zona fara zacaminte de aur) ,
de aceea se considera ca aparitia lui se datoreaza unor legaturi cu grupurile din sud , de unde , obiectul gata facut a
ajuns in regiunile noastre pe calea schimburilor.
Pe teritoriul Romaniei aurul a fost folosit in ariile culturilor Boian(Faza Vidra) , Gumelnita(faza Gumelnita A2
si B1) , Cucuteni si in complexul Romanesti-Gornesti.Toate obiectele de aur din epoca neolitica de pe teritoriul Ro-
maniei au fost lucrate din aur nativ , numai prin ciocanire , la rece.Toate obiectele cunoscute fac parte din categoria
podoabelor si majoritatea sunt legate de cult.Pana in prezent sunt documentate opt categorii de obiecte de aur , in
forma de verigi , saltaleoni , ace , cercei , margele , tuburi si pandantive.In ordine cronologica , primele au aparut in
partea de sud sarmulitele , apoi verigile , celelalte categorii fiind documentate mai tarziu.
In vederea cunoasterii originii aurului(ca materie prima) utilizat de oamenii din vechime , specialistii din dome-
niul metalurgic au facut sute de analize.S-a constatat ca un criteriu de baza pentru clasificarea si precizarea originii
metalului il constituie asocierea naturala(in minereurile utilizate) , in diverse proportii , a aurului cu argintul , cuprul
si zincul.De obicei procentul de aur este variabil , in limitele cuprinse intre minimum 2% si cca 30%.Procentul de a-
rama este , de regula , mult mai mic , de maximum 2% si de obicei
sub 1%.In functie de date obtinute , pe baza unui mare numar de
analize , s-a ajuns la concluzia ca , in regiunile noastre , pana la in-
ceputul celei de-a doua epoci a fierului s-a folosit aur nativ.
La aparitia si dezvoltarea timpurie a metalurgiei ub S-E
Europei , au colaborat 3 factori esentiali:existenta unor zacaminte
metalifere bogate , un nivel tehnologic ridicat(producerea si con-
trolul temperaturii) , bazat pe experienta acumulata in cursul
producerii unei ceramici de foarte buna calitate si o diferentiere
sociala din ce in ce mai marcanta.
Evolutia marilor grupe culturale(Vinca , Gumelnita , Cucu-
teni) a generat , in aceste conditii , aparitia unor centre zonale me-
talurgice , individualizate prin productia unei game bogate de o-
biecte , distincte tipologic , de la podoabe pana la unelte grele ,to-
Pandantiv din aur- Varasti/ C. Gumelnita poare-ciocan sau topoare-tarnacop.

9
Bibliografie folosita:

*Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei-consideratii

*Ministerul Culturii-Directia Patrimoniului Cultural National ,

in colaborare cu Association pour la Connaissance et la Mise
en Valeur du patrimoine-Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani

*Ministerul culturii in colaborare cu Muzeul Dunarii de Jos

Calarasi- Civilizatia Boian pe teritoriul Romaniei

*Ligia Barzu- Curs de preistorie

*Internet

10
Imagini:
Img1(coperta)- Vas antropomorf din lut maroniu-galbui cu fata modelata sub buza. Ochii sunt figurati prin doua proeminente, nasul
printr-o creasta, iar urechile prin doi mici lobi laterali, neperforati. Doua tortite sugereaza bratele sprijinite pe solduri, iar picioarele
sunt scurte si groase. Vasul era pictat cu rosu si alb, dar decorul este în mare parte distrus. Vasul era utilizat în cadrul ceremoniilor
rituale ale comunitatii de la Sultana, asezare în care au fost descoperite
mai multe vase de acest tip. Locul descoperirii Sultana, com. Mânastirea, jud. Calarasi.
Eneolitic, cultura Gumelnita, 4500-4000 î. Chr.
Sursa: http://mail.mnir.ro

Img2(pg1)- Hartă cu distribuţia celor mai importante complexe culturale neolitice în Europa aproximativ 4500 î.C.
Sursa: http:// ro.wikipedia.org

Img3(pg2)- Statueta modelata din lut maroniu-roscat reprezinta probabil un taur. Capul schematic are botul scurt, coarne mari
întoarse si urechile perforate. Picioarele sunt scurte si groase. Corpul este un vas cu gura larga, iar coada este marcata printr-o
proeminenta.Statueta este decorata cu motive geometrice pictate cu rosu pe un fond alb. Combinatia dintre animal si vas poate fi
asociata cu un ritual legat de practicile agricole. Locul descoperirii: Poroschia (fost Calomfiresti), jud. Teleorman
Eneolitic, cultura Gumelnita, 4500-4000 î. Chr.
Sursa: http://mail.mnir.ro

Img4(pg3)- Statueta modelata din lut maroniu-roscat reprezinta probabil un taur. Capul schematic are botul scurt, coarne mari
întoarse si urechile perforate. Picioarele sunt scurte si groase. Corpul este un vas cu gura larga, iar coada este marcata printr-o
proeminenta. Statueta este decorata cu motive geometrice pictate cu rosu pe un fond alb. Combinatia dintre animal si vas poate fi
asociata cu un ritual legat de practicile agricole. Locul descoperirii: Poroschia (fost Calomfiresti), jud. Teleorman
Eneolitic, cultura Gumelnita, 4500-4000 î. Chr.
Sursa: http://mail.mnir.ro

Img5(pg4)- Vas de ceramica lobat reprezinta probabil , modelare , ardere oxidanta , pictare. Eneolitic, cultura
Cucuteni,mil. IV î. Chr.
Sursa: www.cimec.ro

Img6(pg5)- Arderea vaselor gumelnitene la temperaturi foarte inalte pentru obtinerea culorii rosiatice , cat si in atmos-
fera reducatoare(fara oxigen) , pentru a obtine suprafete negre.
Sursa: Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani

Img7(pg6)- Vas bitronconic cu decor realizat prin imprimarea degetului in pasta benzilor de lut aplicate oblic sau
vertical pe tot corpul
Sursa: Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani

Img8(pg6)-Fusaiola din lut

Sursa: http://prehistoire.e-monsite.com

Img9(pg7)- Topor-ciocan de cupru , de tip Vidra , caracteristic uneltelor de metal turnat , masive , din ardealul
gumelnitean.
Sursa: Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani

Img10(pg8)- Unelte mici(dalta , impungator) si podoabe de cupru apartinand culturii Gumelnita

Sursa: Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani

Img11(pg9)- Pandantiv din aur- Varasti/ C. Gumelnita

11
12