Roz trandafir, frumsetea ta

nu m-a crutat. Din drum m-abat

si ma rasfir, c�nd zmeu - c�nd stea -
prin ziua si prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalti
suprafiresc la albe curti
din scaunul �mparatesc,
pe lespede �n fata ta
si g�ndul ar �ngenunchea.

Sau poate ca tu nici nu esti?

Vezi - sufletul mi-e-n cumpana.
O, dac-as sti, as cauta,
o, dac-as sti ca fiinta n-ai,
as cauta sa-mi �nfloresti
aievea-ntruchip�ndu-te,
sa nu-mi adii ca din povesti
sau din �nchipuiri de rai.
Zmeu tulbure si amagit -
eu mi-as st�rni gradinile,
trimite-mi-as albinele -
din ceara rasaritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
sa te cladeasca trandafir
de la namiezi la asfintit.