Temă estetică Toma Ioan an IV - canto

Întrebări curs 5 :

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Rolul muzicii în mitologia Antichităţii.

2. Muzica şi relaţia cu divinitatea, religia.

Test de autoevaluare:

1. Triuna horeea reprezenta îngemănarea dintre: a. poezie, muzică, dans b. poezie, muzică,
matematică c. muzică, geometrie, fizică

2. Un gen aparte în evoluţia muzicii religioase l-au format misterele, acele spectacole cu subiect
religios, organizate în biserică. A/F

Răspunsuri :

1. În mitologia Antichităţii, muzica era amalgamată cu poezia şi dansul în aşa numita

triuna horeea. Instrumentele de bază ale muzicii erau de provenienţă divină: lira era
instrumentul zeului Apollo (arta câtului la liră 15 fiind citaredia), iar aulos-ul era instrumentul
zeului Dionisos (arta cântului la aulos numindu-se auletica).

O altă caracteristică a muzicii,luată în considerare de gânditorii antichităţii greceşti

este cea a ethosului. Modurile muzicii erau considerate purtătoare de ethos, influenţând
sufletul, capabile de a insufla ascultătorului o anume stare de spirit. Unele moduri erau mai
frecvent folosite, cele tonice, cu caracter mobilizator, iar altele erau interzise, pentru că
inspirau lascivitate, sau pasivitate, chiar tendinţe morbide. Pe de-oparte, modul dorian era
considerat de Platon ca excelent pentru redarea unei serbări sau festivităţi, pe când modul
frigian aducea o atmosferă de blândeţe şi duioşie, iar modul lidian dădea o stare de moleşeală
ostaşilor, devenind dăunător. În gândirea lui Aristotel, modul frigian era potrivit pentru a
atmosferă plină de entuziasm, gândire diferită faţă de cea a lui Platon.

În drumul său prin epoci, muzica a mers în paralel cu tendinţele şi credinţele

spirituale. Începutul erei creştine a însemnat un moment hotărâtor pentru drumul muzicii.
Strâns legată de practica muzicii în biserică, muzica s-a pliat cerinţelor acesteia, a dezvoltat
forme şi genuri specifice, fiind în primul rând vocală, pentru a aduce cu claritate în sufletele
credincioşilor cuvântul Domnului. Un gen aparte al muzicii a apărut în Evul Mediu, prin
mistere, spectacole cu subiect religios, organizate în biserică şi prin care laicii puteau participa
afectiv la desfăşurarea naraţiunii biblice. Au apărut apoi Recviemele, Oratoriile religioase şi
nu în ultimul rând, Pasiunile.
 2. În mitologia greacă, artele erau protejate de muze, nouă divinităţi alegorice
inspiratoare şi ocrotitoare ale artelor şi ştiinţelor, considerate fiice ale lui Zeus şi ale
Mnemosinei. Acestea erau: Caliope – muza poeziei epice şi a elocinţei, Clio – muza
istoriei, Erato – muza poeziei erotice, Euterpe – muza poeziei lirice şi a muzicii,
Melpomene – muza tragediei, Polimnia – muza imnurilor, Talia – muza comediei,
Terpsihora – muza dansului, Urania – muza astronomiei.
3. Triuna horeea este formată din a), dansul, muzica şi poezia.
4. Afirmaţia cum că „misterele” au format un gen aparte în evoluţia muzicii religioase
este adevărată, ele fiind spectacole cu subiect religios, organizate în biserică şi prin
care laicii puteau participa afectiv la desfăşurarea naraţiunii biblice.

Întrebări curs 6 :

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Concepţia pitagoreica despre muzica.

2. Aristotel si muzica.
3. Test de autoevaluare:
a. 1. Psihologismul artei sunetelor a fost formulat şi amplificat în gândirea filosofică a
lui Socrate. A/F
b. 2. În concepţia lui Pitagora, la baza muzicii şi a lumii stă: a. linia b. numărul c. sfera

Răspunsuri :

1. Principiul lui Pitagora despre muzică era : „Numere sunt elementele tuturor lucrurilor!”,
afirmaţie ce se bazează pe descoperirea de către oameni, a principiilor ce guvernează
universul. Prin teoriile sale, Pitagora specifică faptul că muzica este privită ca imitaţie
şi vehicul al melodiei divine şi este în măsură să acordeze sufletul la acea eternă
armonie, a cărei transportare din cer pe pământ cade în sarcina muzicianului.
2. Psihologismul artei sunetelor a fost formulat şi amplificat în gândirea filosofică a lui
Aristotel. El a inclus muzica în rândul artelor imitative, alături de poezie şi artele
plastice. Tot el arată că artele imitative se deosebesc prin mijloacele folosite, iar
ritmul, limbajul şi melodia sunt mijloacele întrebuinţate de poezie şi muzică, dans ,
ditiramb, tragedie şi comedie, fie unul, fie două, fie trei împreună.
3. a. Afirmaţia cum că psihologismul artei sunetelor a fost format şi amplificat în
gândirea filozofică a lui Socrate este FALSĂ, deoarece ARISTOTEL a susţinut acest
principiu.

b. În concepţia lui Pitagora, la baza muzicii şi a lumii stă b. NUMĂRUL.

Întrebări curs 7:

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Rolul muzicii în ritualul religios creştin.

2. Concepţii estetice ale Evului Mediu.

3. Test de autoevaluare:

1. Dată fiind substanţa muzicii, inefabilul ei, dintre artele frumoase numai Muzica era
considerată artă……, artă superioară.
2. În concepţia estetica a Evului Mediu, muzica era de origine: a. umana b. matematica c.
divina

Răspunsuri :

1. Rolul muzicii în ritualul religios creştin era să subordoneze materia revelării spiritului.
Muzica era chemată să susţină ruga şi închinăciunea către Domnul, textul liturgic
fiind primordial în expresia religioasă. Artele plastice, prin pictură şi chiar prin
sculptură, trebuiau să dea formă momentelor biblice, să le facă cunoscute şi pe
înţelesul masei creştinilor, în majoritate lipsiţi de ştiinţa scris-cititului, fără acces la
cunoaşterea cărţilor Sfinte. Muzica era notată, desigur, în acele prime cărţi sfinte,
deasupra, dedesubtul sau între rândurile textului liturgic, indicând urcarea sau
coborârea glasului, accentele şi întorsăturile melodice folosite în expresia muzicală.
Într-un singur punct, concepţiile antice par a coincide cu cele creştine ale Evului
Mediu: Muzica este de esenţă divină, fie că este considerată “copilul lui Jupiter”, fie
că este considerată creaţia lui Dumnezeu.
2. Ideea de bază a teologiei creştine se referă la „Un singur tot”, principiul unităţii
absolute, fără a-l putea atinge, pentru că fiind părţi sunt excluse din unitatea fără
fisură. Un alt demers al filosofiei Evului Mediu, a fost cel al recuperării frumuseţii
sensibile sub protecţia teologiei creştine. Alături de teoria numerică şi simbolistica
cifrelor, care cunoaşte o exacerbată amploare, teologii-filosofi medievali elaborează şi
un sistem de valori estetice, numit “scara frumosului”. Această ierarhie a gradelor de
manifestare a frumosului se înălţa de la simplele impresii senzoriale, la raţiuni şi la
fericirea divină. Cele 7 trepte a scării Sfântului Augustin sunt: 1.însufleţire corporală,
2.simţul, 3.arta, 4.virtutea, 5.liniştea, 6.intrarea, 7.observaţia. Folosind denumirea
categoriei estetice fundamentale, aceste trepte corespund cu: 1.ceea ce e frumos din
altă parte; 2.ceea ce e frumos prin alt lucru; 3.ceea ce e frumos pe lângă alt lucru;
4.lângă frumos; 5.în frumos; 6.către frumos; 7.cu frumuseţea.

1. „Muzica era considerată artă LIBERALĂ, artă superioară.”

2. În concepţia estetica a Evului Mediu, muzica era de origine c. divină .