Herascu Ion Marius

Senzori si traductoare

Introducere
Senzorii sunt dispozitive care sesizează variaţia unui parametru din
sistem prin emiterea de semnal corespunzător, corelat cu mărimea
(intensitatea) parametrului respectiv. Se mai numesc traductoare si cele
care au o construcţie mai complexă (care include şi alte elemente
auxiliare). Senzorii (traductoarele) au rolul de a transforma anumiţi
parametri ai sistemului în mărimi de altă natură. Parametrul de
transformat formează semnalul de intrare al traductorului, iar cel
transformat semnal de ieşire.
Clasificarea senzorilor şi traductoarelor utilizate în controlul factorilor
de mediu
In ideea controlului calităţii factorilor de mediu după destinaţie,
distingem trei categorii de senzori: a)pentru determinarea poluanţilor
care contaminează factorii de mediu; b) pentru determinarea
componenţilor din care este alcătuit în mod natural factorul de mediu
supravegheat; c) pentru determinarea unor mărimi dependente de
factorul natural şi climatic
a) Contaminarea factorilor de mediu
se poate realiza cu sau fără intervenţia omului provocând modificări
fizico-chimice sau biologice ale acestora. Atunci când aceste modificări
depăşesc un anumit prag şi se menţin un timp îndelungat se instalează
fenomenul de poluare. După natura agenţilor care au produs
modificarea echilibrului biologic, fizicochimic al ecosistemului se pot
defini următoarele tipuri principale de poluare:
chimică;
fizică:- termica - fonica - radioactiva
biologică.
b) Senzori pentru determinarea compuşilor care alcătuiesc
în mod natural factorul de mediu studiat
Aer: - determinarea gazelor din compoziţia atmosferei nepoluate: O2,
CO2, etc. - determinarea umidităţii
 Apă: - determinarea conductivităţii (conţinutul total de săruri) -
determinarea gradului de turbiditate - determinarea nivelului, debitului
si/sau vitezei apei
Sol: - presiunea vaporilor de apa în sol - umiditatea - determinarea
compoziţiei solului nepoluat: carbonaţi, săruri de calciu, de magneziu
etc., precum si existenţa unor microelemente
c) Mărimi dependente de factorii naturali sau climatici:
temperatura,
presiunea,
viteza vântului,
umiditatea aerului,
intensitatea luminoasă,
radioactivitatea naturală,
nivelul si debitul apei.

Clasificarea senzorilor şi a traductoarelor după principiul de

funcţionare
După acest principiu senzorii se împart în:
1. senzori electrochimici
2. senzori optici
3. biosenzori
4. alte tipuri de senzori
1. Senzori electrochimici
Mărimea de intrare este, în general, o specie de natura chimică, iar
mărimea de ieşire este o mărime de natură electrică. Funcţie de natura
mărimii electrice, senzorii electrochimici se împart în: - senzori
potenţiometrici la care mărimea de ieşire este un potenţial; - senzori
amperometrici la care mărimea de ieşire este un curent; - senzori
conductometrici la care mărimea de ieşire este conductanţa, impedanţa
sau rezistenţa electrica, implicit conductivitatea sau conductibilitatea
specifica.
2. Senzori optici
Sunt acei senzori care se bazează pe un fenomen optic şi la care
mărimea de ieşire este o mărime de natură optică: intensitatea
luminoasă, absorbanţa, transmitanţa, difuzia. Astfel, spre exemplu,
putem mentiona traductoare (senzori) de tip colorimetric, nefelometric
sau turbidimetric, care folosesc ca elemente fotosensibile: celule
fotoelectrice, semiconductori fotosensibili (exemplu: fotodioda,
fotorezistorul, etc.)
3. Biosenzori
Sunt senzori care au o interfata de natură biologică sau biochimică, care
este foarte selectiva la prezenta in mediul de analizat a unui compus
specific, ce poate fi determinat prin detecţia (electrochimica, optica etc.)
a semnalului obţinut prin interacţiunea dintre acest compus si
biointerfata respectiva. La rândul lor, biosenzorii se pot clasifica dupa
mai multe criterii care vor fi prezentate in cele ce urmeaza
Alte tipuri de senzori
a) senzori piezoelectrici si acustici
b) senzori electronici:
1) de tip semiconductori: integraţi, pe baza tehnologiei MOS-FET;
2) de tip oxizi-semiconductori
3) senzori rezistivi: chemorezistori si termorezistori.
c) senzori bazaţi pe proprietăţi magnetice;
d) senzori bazaţi pe radiaţia ionizantă.
Caracteristicile senzorilor (traductoarelor) Caracteristicile primare ale
senzorilor (traductoarelor)
Principalele caracteristici primare ale senzorilor (traductoarelor)
folosite in controlul factorilor de mediu, cu referire in special la
calitatea apei, sunt următoarele:
1. Funcţia de transfer
2. Sensibilitatea
3. Selectivitatea (specificitatea)
4. Stabilitatea
5. Timpul de răspuns
6. Gradul de participare al senzorului
7. Siguranţa în exploatare
8. Economicitate
1. Funcţia de transfer - este caracteristica cea mai importantă a unui
senzor. Reprezintă expresia relaţiei dintre semnalul de intrare (de
exemplu, concentraţia unei anumite specii de determinat, temperatura,
presiunea, etc.) şi semnalul de ieşire al senzorului.
2. Sensibilitatea (limita de detecţie) - este definită drept concentraţia cea
mai scăzută în specia urmărită, care conduce la apariţia unui semnal
care poate fi distins de semnalul obţinut prin măsurători paralele în
probele martor.
3. Selectivitatea unui traductor se referă la efectul interferenţelor
cauzate de ioni sau molecule, altele decât specia urmărită. Întrucât la
marea majoritate a traductoarelor nu se poate asigura un procent de
100 % a selectivităţii, este important sa se cunoască limitele de
selectivitate într-o soluţie test dată.
4. Stabilitatea semnalului în timp: această caracteristică primară se
referă, în general, la modificarea performanţelor traductoarelor (T) în
timp din cauza unor diverşi factori. Cunoaşterea stabilităţii senzorului
(traductorului) în timp permite stabilirea frecvenţei de verificare şi
recalibrare a acestuia.
5. Timpul de răspuns: decalajul în timp dintre variaţia semnalului de
intrare şi variaţia corespunzătoare semnalului de ieşire a traductorului
respectiv.
6. Gradul de participare al senzorului - gradul de participare al
senzorului la interacţiunea cu sistemul studiat trebuie să fie redus
datorită eliminării perturbaţiilor cauzate de prezenţa senzorului în
sistem (exemplu: consum de materii).
7. Siguranţa în exploatare - presupune asigurarea unui grad de
fiabilitate a sistemului de măsură, care este garantat de producător
pentru o anumita durată de funcţionare a traductorului si este de dorit
să fie cât mai mare. Fiabilitatea sistemului de măsură este definita ca
numărul maxim de defecţiuni a sistemului intr-un anumit interval de
timp. In aceste condiţii, traductorul trebuie să realizeze măsurarea
mărimilor dorite în conformitate cu caracteristicile stabilite de
producător.
8. Economicitatea este o caracteristica a unui senzor (traductor), care se
poate realiza pornind de la producător şi ajungând pânã la utilizator.
La producător, economicitatea se poate realiza fie prin întrebuinţarea
unor materiale cu preţ de cost redus, fie prin introducerea robotizãrii in
procesul de fabricaţie de serie, folosind tehnologii de tip hightech (de
exemplu: fabricarea senzorilor de tip micro-chip).
Erori întâlnite in procesul de măsurare
erorile sistematice sunt constante pentru un instrument dat si efectele
lor pot fi înlăturate; valorile acestora se determină prin calibrare;
erorile aleatorii nu pot fi înlăturate dar pot fi reduse prin măsurări
repetate. Parametri calibrării utilizaţi pentru definirea preciziei (erorii)
sunt următorii:
rezoluţia
sensibilitatea
linearitatea
 histerezisul
repetabilitatea/precizia /reproductibilitatea
Caracteristicile secundare ale senzorilor
Caracteristicile secundare ale unui senzor sunt definite ca efecte
indirecte ale funcţionării senzorului in condiţii diferite ambientale,
asupra răspunsului generat de sistemul de analiza realizat pe baza
senzorului.
Caracteristicile secundare ale senzorilor sunt necesare pentru
asigurarea unor modalităţi tehnice de compensare sau autocompensare
a influentei condiţiilor de analiză asupra validităţii rezultatelor
măsurătorilor. Dacă in cadrul unor măsurători a calităţii apelor de
suprafaţa, o serie de parametri pot fi menţinuţi constanţi (cum ar fi:
viteza de agitare la suprafaţa membranei senzorului de tip electrod ion
selectiv, presiunea apei în celulele de măsurare a gazelor dizolvate,
folosind membrane gaz permeabile), influenta altor parametri (cum ar
fi: temperatura, tăria ionică etc.) asupra răspunsului generat de senzori
este relativ greu de cuantificat. Din aceasta cauza se impune
compensaţia răspunsului senzorilor la influenta unor mărimi
caracteristici secundare.

SENZORI ELECTROCHIMICI
In procesele de monitorizare a mediului destinaţia unui senzor
electrochimic este să furnizeze informaţii în timp real despre compoziţia
chimică a mediului înconjurător. Ideal un astfel de dispozitiv este
capabil să răspundă în mod continuu şi reversibil fără a perturba
proba. Astfel de dispozitive constau într-un element traductor în contact
cu un element sensibil care realizează ”recunoaşterea” speciilor chimice,
furnizând informaţia analitică sub forma unui semnal electric în urma
interacţiunii cu specia de analizat. În funcţie de natura analizei şi a
speciei analizate se pot utiliza diverse tipuri de dispozitive
electrochimice, care pot fi clasificate, în funcţie de natura semnalului
electric, în: senzori potenţiometrici; senzori amperometrici;
senzori conductometrici.
Senzori potenţiometrici
Prin senzor potentiometric se înţelege acel senzor care transformă
concentraţia unei specii de determinat într-o diferenţă de potenţial, în
condiţii de curent net egal cu zero. Schema de principiu a unui
traductor potenţiometric este prezentată în figura 1 şi este, de fapt, o
celulă electrochimică în care se introduce soluţia de analizat şi un sistem
de electrozi format dintr-un electrod de referinţă şi un electrod
indicator (senzor potenţiometric) care îşi modifică potenţialul în funcţie
de specia electroactivă din soluţia de analizat.