Electronică

(Pentru Studentii Specializarii: Inginerie economica Industriala)

Prof dr. ing. Cristin BIGAN

1
Curs1 Introducere in electronica.
Circuite.Componente pasive

2
 Schema bloc a unui sistem electronic
sursa de
energie

Marime
electrica
(tensiune,
intrare Sistem iesire
Marime
curent,
semnale
electronic electrica
procesata:
combinate
informatie): y sau
y(t)
u sau
u(t)
3
Reprezentarea mărimilor electrice în sistemele
electronice

mărimile electrice sunt utilizate si pentru reprezentarea şi transmiterea

informaţiei

Curentul electric Tensiunea electrică

dq
i v AB  VA  VB
dt
In absenţa unei baterii, curentul electric Tensiunea electrică între două puncte A şi B
printr-un conductor este egal cu 0 amperi. care au acelaşi potenţial electric, este egală
cu 0 volti

4
3. Tipuri de sisteme electronice

5
1. Surse de energie independente: valorile mărimilor electrice
generate (tensiune sau curent) NU depind de alte mărimi
electrice din circuit.

2. Componente electronice pasive: rezistorul, condensatorul,

bobina:nu pot furniza energie electrică în circuit => nu pot
controla valoarea puterii electrice într-un circuit.

3. Componente electronice active: diode, tranzistoare, circuite

integrate: pot injecta energie electrică în circuit => pot controla
valoarea puterii electrice într-un circuit

6
Surse de energie

7
8
Rezistoare variabile

9
 Montarea în seie a rezistorului cu o altă componentă electronică, de exemplu o
dioda luminiscentă ( LED – Light Emitting Diode ), face ca prin acest circuit, să
poată fi menţinut şi controlat curentul la o valoare sigură pentru o bună funcţionare
a diodei.

Reglarea turaţiei unui motor electric

Turaţia unui motor electric de curent continu poate fi
controlată prin intercalarea unei rezistenţe reglabile
(reostat) în serie cu indusul motorului, cum se putea
întâlni la controlul vitezei de deplasare ale
tramvaielor electrice sau ale troleibuzelor urbane

10
Atenuarea Divizorul de tensiune.

O reţea formată din două sau mai multe

rezistoare formează un divizor de tensiune
şi este utilizată pentru reglarea nivelului de
tensiune dorit
Relaţia de calcul a tensiunii divizate este:

Conexiunea serie
Curentul electric ce străbate rezistenţele legate în serie rămâne acelaşi, dar căderea
de tensiune pe fiecare rezistor în parte are o valoare impusă de valoarea reistenţei
respective, astfel încât suma acestor căderi de tensiune egalează tensiunea de
alimentare a reţelei. Pentru aflarea rezistenţei echivalente a circuitului serie se
utilizează relaţia:
Conexiunea paralel
Prin conectarea în paralel a mai multor rezistoare, fiecare dintre
acestea suportă aceeaşi cădere de tensiune, iar pentru aflarea
rezistenţei echivalente se foloseşte relaţia:

11
Reţeaua de rezistoare
O combinaţie de rezistoare conectate atât în serie cât şi în paralel
constituie o reţea rezistivă.
Pentru exemplificare, se prezintă în figura o reţea simplă formată dintr-
un rezistor legat în serie cu o conexiune în paralel formată din alte
două rezistoare, a cărei rezistenţă echivalentă este dată de:

Puntea rezistivă de măsură (Wheatston)

Principiul de funcționare este sugerat de modul de amplasare a celor patru rezistenţe,
anume două câte două opozite, analog jucătorilor de Bridge, de unde şi numele. Acest
circuit special are două diagonale – una de alimentare cu energie electrică, alta de
măsură, unde este plasat un indicator Tensiunea dată de indicator (Uind) este:

12
Rezistoare dependente de temperatură
Rezistoarele dependente de temperatură au la baza funcţionării lor variaţia
rezistivităţii unor materiale semiconductoare sau de alt tip, atunci când se
modifică temperatura acestora.
Termistoarele cu coeficient de temperatură negativ (NTC – Negative
Temperature Coefficient) se realizează din materiale semiconductoare a căror
rezistivitate scade cu creşterea temperaturii, fenomen specific majorităţii
semiconductoarelor. În acest scop se utilizează de regulă oxizi de Cr, Mn, Fe,
Ni etc. impurificaţi cu ioni străini pentru a-şi spori proprietăţile semiconductoare.
Dependenţa de temperatură a rezistenţei termistorului este

Rezistoare dependente de lumină (fotorezistoare)

Fotorezistoarele, au la baza funcţionării lor efectul

fotoelectric, care constă în modificarea conductivităţii
electrice a unui semiconductor în urma recepţiei unui flux
luminos. Absorbţia fotonilor modifică concentraţia de
purtători liberi din semiconductor şi prin aceasta
conductivitatea sa, în sensul reducerii acesteia.
13
 Condensatorul
Un condensator este definit ca un
dispozitiv electric sau electronic,
care poate stoca energie în câmpul
electric format de două plăci
conductoare de arie A, separate de
un izolator denumit dielectric, la o
anumită distanţă d;
Capacitatea unui condensator
Atunci când sarcinile electrice se
acumulează în cele două plăci ale
armăturii, în dielectric se formează un
câmp electric direct proporţional cu În sistemul unificat de unităţi SI, condensatorul are
mărimea acestora, ceea ce duce la capacitatea de un Farad atunci când sarcina electrică
apariţia unei diferenţe de potenţial între de un Coulomb acumulată pe armături creează o
plăci: diferenţă de potenţial între acestea de un Volt.

Capacitatea unui condensator C este Energia înmagazinată (stocată)

măsura cantităţii de sarcini electrice
Q, stocate în armături, pentru o
diferenţă de potenţial V, aplicate pe
acestea:
Sarcinile electrice acumulate pe cele două armături
dezvoltă un câmp electric, a cărui energie (care se măsoară
în Joule, în SI ) este stocată şi care este dată de:
14
Condensatorul în circuite de curent continuu
Electronii nu pot trece uşor de pe o armătură pe cealaltă prin dielectric, care este ales
astfel încât să fie un foarte bun izolator. Curentul prin condensator rezultă de fapt, mai
mult ca urmare a separării sarcinilor electrice, decât acumulării electronilor lor pe
armături. Această separare a sarcinilor Q creşte cu tensiunea V aplicată plăcilor.
Expresia matematică a curentului I, care reprezintă raportul de forţare a sarcinilor Q prin
condensator este: Unde,
• I este curentul măsurat în amper [A],
• C este capacitatea în farad [F];
Conectarea condensatoarelor în
paralel
Configurarea condensatoarelor în
paralel conduce la acelaşi potenţial
electric pe fiecare dintre acestea, iar
capacitatea echivalentă este dată de
relaţia
Conectarea condensatoarelor în serie
Curentul care străbate condensatoarele
conectate în serie rămâne acelaşi, dar
căderea de tensiune pe fiecare condensator
este diferită, după valoarea capacităţii
acestuia, astfel încât capacitatea echivalentă
este: 15
Aplicaţii ale condensatoarelor
Condensatoarele au multiple utilizări în circuitele electrice şi electronice, de la aparatele
de telecomunicaţie până la centralele energetice nucleare.
Stocarea de energie
Un condensator poate înmagazina energie electrică, atunci când este deconectat de la
cicuitul electric, astfel încât el devine o baterie temporară, cu atât mai bună cu cât
capacitatea este mai mare.
De exemplu, la schimbarea bateriei unei plăci de bază a unui calculator, un condensator
menţine tensiunea de alimentare a memoriei, aşa fel încât aceasta să nu-şi piardă
informaţia; la un vehicul hibrid, pornirea motorului termic se face de la un
supracondensator etc.
Filtrarea
Datorită proprietăţilor de stocare a sarcinilor electrice, condensatorul netezeşte pulsaţiile
tensiunii redresate. De asemenea prin blocarea tensiunii continue, el separă
componenta alternativă, caz în care se numeşte condensator de cuplaj.
Energia stocată poate fi utilizată ca informaţie memorată, de exemplu în circuitele de
conversie analog – digital, caz în care este denumit condensator de memorare (sample
& hold capacitor).
Circuite acordate
Condensatorul cuplat într-un mod particular cu o inductanţă, formează aşa numitul
circuit de acord, care selectează o anumită frecvenţă de transmisie a unui semnal util,
cum se întâmplă la căutarea unui post de radio.

16
INDUCTANŢA

Inductanţa este o componentă

pasivă de circuit care, constă în
esenţă, dintr-o înfăşurare a unui fir
conductor (de regulă – din cupru) pe
un suport izolator; ea poate avea
sau nu un miez feros, care ar putea
intensifica fluxul magnetic creat la
trecerea curentului electric.
Unitatea de măsură a inductanţei este Henri (H) şi Energia stocată de o inductanţă
reprezintă efectul câmpului magnetic creat de curentul (exprimată în Joule, în SI) este
ce străbate conductorul din bobinaj; ca urmare fluxul dată de urmatoarea formulă:
magnetic este proporţional cu acest curent. O
schimbare a curentului din bobină conduce la o
modificare a fluxului magnetic, care va genera o forţă
electromotoare ce se va opune acestei schimbări.
Astfel se poate spune că inductanţa este măsura variaţia curentului prin bobină în
forţei electromotoare generate de o schimbare unitară timp descrie tensiunea la
a curentului prin bobinaj. bornele inductanţei prin relaţia:
Inductanţa poate fi mărită prin ecranarea bobinei sau
prin introducerea unui miez construit dintr-un material
de înaltă permeabilitate magnetică. 17
Reţele de inductanţe
Conectarea inductanţelor în paralel

Configurarea inductanţelor în paralel, conduce la

acelaşi potenţial electric pe fiecare dintre acestea,
iar inductanţa echivalentă este dată de relaţia

Conectarea inductanţelor în serie

Curentul care străbate inductanţele conectate în serie rămâne acelaşi, dar căderea
de tensiune pe fiecare este diferită,, astfel încât inductanţa echivalentă este dată de
relaţia

18
Exemple inductante

19
 R – rezistenţa; unitatea de măsură este Ohm-ul, notat 
v – tensiunea pe rezistenţă
i – curentul prin rezistenţă

Rezistor

v  R i

C – capacitate; unitatea de măsură este Farad-ul, notat F

v – tensiunea pe condensator
i – curentul prin condensator
OBS: dacă variaţia în timp a tensiunii pe C este 0V, atunci
Condensator curentul prin C este 0A.
dv
i  C
dt

L – inductanţa unitatea de măsură este Henry-ul, notat H

v – tensiunea pe bobină
i – curentul prin bobină
di OBS: dacă variaţia în timp a curentului prin L este 0A, atunci
Bobina
v  L tensiunea pe L este 0V.
dt

20