TERMOGRAFIE

Cirstea Marius-Eduard
Facultatea FIIR , GR 641 CA , Splaiul Independentei nr 313 , Sector 6 Bucuresti

cirstea.marius.eduard@gmail.com

1.Generalităţi

Descoperită în 1800 de către astronomul englez Sir William Herschel, radiaţia infraroşie
stă la baza tehnicii numită “termografie”. Această radiaţie nu este vizibilă cu ochiul liber, ea
fiind percepută de noi drept căldură. Orice obiect cu o temperatură mai mare de zero absolut
(aproximativ -273 grade Celsius) emite radiaţie termică. Chiar şi corpurile foarte reci, cum ar fi
cuburile de gheaţă, emit radiaţie infraroşie. Camerele în infraroşu sînt dispozitive ce permit
înregistrarea acestei radiaţii şi, implicit, determinarea temperaturii obiectelor fără a fi necesar
contactul nemijlocit cu acestea.

2.Ce este radiaţia infraroşie?

Radiaţia infraroșie, sau energia termică radiantă invizibilă,este similară cu lumina

vizibilă, cu undele radio si cu radiaţia ultravioletă, de care diferă doar prin lungimea de
undă.Toate sunt forme de energie electromagnetică – energie ce se propagă in linie dreaptă,
sub forma de unde, cu viteza luminii si interacţionează cu viteza cu materia la nivel atomic si
molecular.

Termografierea in infrarosu se bazeaza pe captarea radiatiei infrarosii emisa de obiectul

examinat si convertirea acesteia prin intermediul unui detector intr-o marime electrica usor de
masurat si de codificat pentru vizualizare sau pentru stocare sau inregistrare in vederea
interpretarii.

Fig.1
Spectrul de radiatii
3.Pe ce se bazează termografia in IR?

Orice corp din natură aflat la o temperatură peste zero grade absolute (-273°C) emite
energie in mod natural.Mărimea energiei radiate este legată prin legi fizice de temperatura
corpului.La temperaturile uzuale, mergând pana la sute de grade Celsius, energia radiantă este
concentrată in cea mai mare parte in spectrul infraroşu.Aparatele de termografie in infraroşu
masoară această energie folosind traductoare specializate (sensibile in gama lungimilor de undă
de 3-14 microni) si prin algoritme de calcul adecvate, determină temperaturile corespunzătoare
din imagine.

Fig.2

4.La ce se foloseşte termografia in IR?

Termografia in infraroşu permite a se vedea ‘invizibilul’ – caldura şi repartiţia ei

superficială.Aparatele termografice moderne ‘vad’ temperaturi mergând de la -40°C pană la
+1500 – 2000°C şi pot decela diferenţe de temperatură de numai 0,1°C.Termografia in infraroşu
işi poate găsi utilizarea practică in orice domeniu in care căldura apare sau işi modifică
distribuţia ca urmare a unui proces chimic,fizic etc. sau de altă natură.
Fig.3

Fig.4
5.Care sunt avantajele termografiei in IR?

Termografia in infraroşu permite masurarea temperaturilor de la distanţa (centimetri

pana la sute de metri) şi fară contact direct, ceea ce este indispensabil, de exemplu, in cazul
echipamentelor electrice aflate sub tensiune sau in cel al pieselor sau materialelor la
temperatură ridicată sau inaccesibile.
Prin aceasta, este o metodă de investigare non-distructivă, pentru ca nu intervine si nu
influenţează in nici un fel materialul, obiectul sau procesul investigat.
Este o tehnică de masură ultrasensibilă, putând evidenţia variaţiile de temperatură de zecimi de
grad, atât spaţial (de la un punct la altul in imagine),cât si temporal (regimuri tranzitorii ce au
loc in intervale de timp de ordinul secundelor pâna la ore şi zile).
Cele mai multe din materialele obişnuite sunt ‘opace’ pentru radiaţia infraroşie, chiar dacă
unele sunt transparente pentru lumina vizibilă (ca de exemplu sticla).De aceea, termografia in
infraroşu nu poate ‘vedea’ in mod direct distribuţia temperaturii in interiorul corpurilor, ci doar
indirect, la suprafaţa, in masura in care distribuţia superficiala este o rezultantă a distribuţiei de
volum.

6.Ce este Termoviziunea?

Termoviziunea sau vizualizarea în infraroşu (IR) este o tehnică prin care o cameră (sau
scaner) detectează şi afişează o hartă a intensităţii radiaţiei pe un domeniu din spectrul
electromagnetic. Termenul TERMOVIZIUNE defineşte imaginea obţinută de camera termică şi
se utilizează în special în aplicaţiile militare sau de supraveghere civilă, în timp ce
TERMOGRAFIA implică şi măsurarea de temperatură, în aplicaţii industriale sau ştiinţifice.
Este cunoscut faptul că orice corp cu temperatura peste 0 Kelvin emite radiaţie
electromagnetică. Substanţe pe care le considerăm reci şi foarte reci: azotul lichid, gheaţa şi
zăpada emit şi ele în infraroşu. Intensitatea acestei radiaţii variază în funcţie de temperatura
obiectului şi de capacitatea acestuia de a emite energie.

Infraroşul ocupă o porţiune largă în cadrul spectrului electromagnetic, de la 0,8µm (micrometri)

până la 200µm, însă numai o mică parte este utilizabilă de echipamentele de măsurare şi
vizualizare IR. Pentru termoviziune (termografie) prezintă interes numai domeniul cuprins între
0,8µm şi 15 µm. Practic, funcţie de producător, sunt recunoscute 3 (sau 2) subdomenii:

– Unde scurte (SW – ShortWaves) sau Apropiat infraroşu (NIR – NearInfrared)0,8 … 1,5µm
– Unde medii (MW – MidWaves) 2 … 5µm
– Unde lungi (LW – LongWaves) 7 … 15µm

Responsabilă pentru aceste delimitări pe subdomenii (numite şi ferestre) este atmosfera.

Evident transmisia depinde de distanţa între obiectul scanat şi camera în infraroşu, dar şi de
compoziţia atmosferei, dioxidul de carbon şi vaporii de apă fiind cei mai importanţi factori ce
afectează radiaţia.

Termoviziunea este singura metodă de investigaţie rapidă şi eficientă ce vă poate oferi

informaţii complete asupra stării izolaţiei termice a unei clădiri şi nu numai. Cu ajutorul unui
echipament termografic se pot pune în evidenţă si defecte constructive, infiltratii de apa sau
aer, vizualizarea modului de funcţionare a instalaţiilor termice şi a traseelor prin pereţi şi
pardoseală, corectitudinea executării şi a montării tâmplăriilor la ferestre, identificarea punţilor
termice şi multe altele.

7.Camera în Infraroşu

O cameră în infraroşu converteşte radiaţia infraroşie, invizibilă pentru ochi, în imagine

vizibilă. Această conversie este realizată de către senzorul IR.
Camera de termoviziune nu măsoară TEMPERATURA ci RADIAȚIA emisă de către suprafața
obiectului măsurat; această cantitate de radiație depinde în primul rând de temperatura
obiectului dar şi de proprietatea acestuia de a emite radiaţie funcţie de tipul materialului şi
calitatea suprafeței. Această proprietate se numește emisivitate. Toate valorile de emisivitate
se găsesc între 0,0 si 1,0. Ca şi exemplu, emisivitatea unui corp negru este 1,0.

Fig.5 camera termoviziune

 Fig.6 camera termografie Fig.7 camera termografie

8.Bibliografie

http://ames.ro/termografie-2/

https://www.testaripat.ro/blog-testari-pat/termoviziunea-si-inspectia-instalatiilor-electrice

https://www.termoviziune.ro/ro/Produs/Camere-IR-pentru-cercetare-si-aplicatii

speciale_Camera-termoviziune-in-infrarosu-pentru-cercetare-FLIR-T450SC-160
https://www.instalnews.ro/tehnologie/noile-camere-de-termoviziune-testo-875-si-testo-881