Vitamine

1
 Vitamine - definiţie

• Vitaminele sunt compuşi organici de origine

exogenă, cu structuri foarte variate, necesare în
cantităţi catalitice, cu rol de efectori biologici
(biocatalizatori), indispensabili pentru creşterea,
dezvoltarea, reproducerea şi funcţionarea normală
a tuturor vieţuitoarelor (plante, animale,
microorganisme) şi respectiv a omului.

2
 Nomenclatura vitaminelor și clasificarea lor în funcţie de solubilitate

Denumirea conform Denumirea

Alte denumiri cunoscute
IUPAC convenţională uzuală
VITAMINE HIDROSOLUBILE
Tiamină B1 Aneurină, vitamină anti beri-beri, factor
antipolinevritic
Riboflavină B2 Lactoflavină, ovoflavină, uroflavină
Nicotinamidă, niacină B3 Vitamină PP, factor pelagro-preventiv
Acid pantotenic B5 Pantenol, pantotenat (de calciu)
Piridoxină B6 Adermină, vitamina anti-pelagroasă a şobolanului
Biotină B7, B8, H Coenzimă R, factor W, factor S, factor H, factor X
Acizi pteroilglutamici B9, B10, B11 Acizi folici, vitamină M, acizi folinici
Cobalamină B12 Ciancobalamină, hidroxicobalamina,
metilcobalamină, vitamină anti-pernicioasă
Acid ascorbic C Acid ascorbic, vitamina antiscorbutică
VITAMINE LIPOSOLUBILE
Retinoli A (A1+A2) Axeroftoli
Calciferoli D (D2+D3) Ergocalciferol, colecalciferol
Tocoferoli + tocotrienoli E α,β,γ,δ-tocoferol, α,β,γ,δ-tocotrienoli
Filochinonă K1 Fitomenadionă
Menachinonă Menadionă 3
 Micronutrimenţi cu statut vitaminic incert

VITAMINOIDE. PSEUDOVITAMINE (*)

Acizi graşi esenţiali F Vitamina F
Ubichinonă CoQ10 Coenzimă Q10
Acid alfa-lipoic N Acid thioctic
L-Carnitină Bt Carnitină, vitamina O
Colină Bp Vitamină J
Inozitol Bh Mezoinozitol
Bioflavonoide P Rutin, hesperidin, quercitin
Acid p-aminobenzoic Bx PABA, Vitamină H1
Adenină B4 Adenină
Acid orotic B13 Acid pirimidincarboxilic
Acid pangamic B15 Pangametin, dimetilglicină
Letril B17 Amigdalină, prunazină
S-Metil metionina U Vitamina U, cabagin

4
 Vitamine - Schema de studiu
1. Surse naturale
2. Structura chimică. Relaţii structură-activitate
3. Aspecte de biosinteză
4. Formele biologic active
5. Rol în reglarea proceselor metabolice şi în
procese fiziologice
6. Necesarul zilnic
7. Antivitamine
8. Tulburări de aport vitaminic
5
Vitamine liposolubile

Vitaminele A
Vitaminele D
Vitaminele E
Vitaminele K
Vitaminele F

6
 Vitaminele A
(retinoli, axeroftoli)
McCollum – factor alimentar liposolubil (1913 – 1920)

1. Surse naturale de vitamina A

Conţinutul în vitamina A a unor alimente de origine animală şi vegetală

7
 Provitaminele A (carotenii)

• sunt răspândite în regnul vegetal în marea majoritate a

speciilor, începând de la bacterii, până la plantele
superioare, funcţionând în general ca pigmenţi însoţitori
ai clorofilei şi participând la procesul de fotosinteză.

• Provitaminele A se găsesc în morcovi (6-10 mg%), fructe

de cătină şi măceşe (6-7 mg%), citrice (5 mg%),
spanac (3-4 mg%) şi polen (2-3 mg%).

8
 Carotenoidele - natură terpenoidică
• sistem de duble legături conjugate (sistem cromofor) care
le imprimă o coloraţie caracteristică galbenă, portocalie sau
roşie.

Ciclu α-
iononic

Ciclu β-
iononic

-caroten

2
6 1
3 7
12 16
6

-caroten 9
 Structurile unor carotenoide naturale

Rest
pseudo-
iononic
Licopen

HO Criptoxantina
OH

HO Zeaxantina

10
Luteina
 Vitamerele A

• vitamina A1 este cunoscută în prezent ca retinol,

iar vitamerele sale sunt denumite retinal şi acid
retinoic.
all-trans-retinol
R = -CH2OH
(all-E-retinol)
R = -CHO all-trans-retinal
R (all-E-retinal)
R = -COOH acid all-trans-retinoic
(acid all-E-retinoic)

Ciclu β-iononic

11
 Structurile formelor active ale vitamerelor A

1 11 11
12
2
6
13 13
3 5
4

CH2-OH 11-cis-retinal CHO

11-cis-retinol 15
15

13

COOH

acid 13-cis-retinoic
12
 Transformarea provitaminelor în vitamine A
O2
+ sãruri biliare
15
caroten
15, 15'-dioxigenaza
-caroten

NADH + H+ NAD+
CHO CH2-OH
2 2
Retinol-dehidrogenaza
all-trans-retinal (EC 1.1.1.105) all-trans-retinol

• Provitaminele A nu au activitate vitaminică în forma nativă, ele fiind

transformate la nivel intestinal în vitamina A.
• Cel mai activ carotenoid din plante este β-carotenul.
• Transformarea β-carotenului în vitamina A are loc la nivel intestinal,
sub acţiunea unei carotenaze (caroten-15,15’-dioxigenaza), în
prezenţa oxigenului şi a sărurilor biliare.
• Se obţin astfel 2 molecule de vitamină A în timp ce din orice alt
pigment carotenoidic, rezultă o singură moleculă ! 13
 Vitaminele A – Rol fiziologic

I. Procesul vederii

II. Integritatea epidermei

III. Procesul de creștere

IV. Funcția de reproducere

Modulează activitatea unor enzime
care intervin în metabolismul lipidic,
Polimorfism funcțional !!! glicoproteic și al hormonilor steroizi

Modulează biosinteza proteică

(ca și hormonii) prin intermediul
receptorilor nucleari
14
I. Vitaminele A – rol esenţial în structura şi activitatea pigmenţilor
vizuali (rodopsina, iodopsina). Retinalul şi mecanismul vederii
• Vitamina A, sub formă de retinal, intervine direct în procesul vederii

• Intră în structura FOTORECEPTORILOR dispuși în celulele specializate din

structura retinei:
- Celulele conuri (conțin iodopsină)
- Celulele bastonașe (conțin rodopsină)
Celulele bastonașe sunt sensibile la lumina de joasă intensitate, la trecerile de la
întuneric la lumină și invers (în vederea nocturnă), în timp ce conurile sunt
sensibile la radiațiile luminoase cu intensitate mare, participând la perceperea
culorilor (în vederea diurnă).

11
Forma aldehidică a vitaminei A (11-cis-retinalul) 12

13
reprezintă astfel partea prostetică din structura
pigmenţilor fotoreceptori (heteroproteine) CHO
11-cis-retinal 15
15
Elementele funcţionale din structura
celulelor specializate din structura
retinei: celulele conuri şi bastonaşe

16
• În celulele bastonaşe pigmentul
vizual este rodopsina,
heteroproteină în care partea
neproteică, 11-cis-retinalul, este
legată de partea proteică
denumită opsină
• În celulele conuri 11-cis-
retinalul este legat de proteine
cu structuri diferite faţă de
opsină = iodopsină
• Rodopsina este o
heteroproteină de 40kDa, care
conţine şapte α-helixuri dispuse
transmembranar;
• 11-cis-retinalul formează o bază
Schiff cu gruparea amino din ε a
lizinei din poziţia 296, acest
aminoacid fiind situat pe cel de-
al şaptelea helix, Structura rodopsinei din celulele bastonașe
intramembranar 17
 Mecanismul biochimic Rodopsina activatã
all-trans retinal
al ciclului vizual +
CH NH Opsina Maxim
în celulele BASTONAȘE de absorbtie
t1/2

Batorodopsina
(activarea rodopsinei prin 543 nm 20 ns
absorbția radiației luminoase)
Lumina Lumirodopsina
497 nm 20ms
(h)

Metarodopsina I 500ms
478 nm
În prima etapă, rodopsina
(11-cis retinal) se CH N Opsina 380 nm 60 s
activează la Metarodopsina II
Transducina activã
batorodopsină (proteina GT)
Metarodopsina III
(all-trans retinal)
Fosfodiesteraza activã
1 11 Opsina + all-trans-retinal (PDE)
2

La nivelul retinei există 3

4
5
GMP c
all-trans-retinal GMP
echipamentul enzimatic necesar: Rodopsina
CH NH Opsina
reductaza
• pentru a izomeriza all-trans-
Inchiderea canalelor
retinolul obţinut prin scindarea all-trans-retinol Sodiu/calciu
11-cis retinal
carotenului din alimentaţie, izomeraza
la 11-cis-retinol; Hiperpolarizare
11-cis-retinol
• pentru oxidarea retinolului membranarã
reductaza
la retinal;
• pentru legarea retinalului 11-cis-retinal
18
de opsină => rodopsină Percepţia vizuală Impulsul nervos
Cascada proceselor de semnalizare implicate în ciclul vizual

R* - metarodopsina

19
 Cascada proceselor de semnalizare implicate în ciclul vizual

Stoparea ciclului vizual sub

acțiunea rodopsin-kinazei

R* - metarodopsina

20
 Cascada proceselor de semnalizare implicate în ciclul vizual
Metarodopsina II, (rodopsina activată) formează un complex cu transducina -
proteină G, notată GT, (GDP·Tαβγ). Formarea complexului metarodopsină II -
transducină determină scindarea transducinei în două fragmente (α şi βγ) şi
înlocuirea GDP-ului din structura sa cu GTP-ul care va fi legat de subunitatea α,
proces care de fapt înseamnă activarea proteinei GT
Subunitatea α a transducinei (Tα) activează sistemul efector, care este reprezentat
de fosfodiesterază (proteină heterotetramerică, alcătuită din două subunităţi
catalitice - α şi β - şi din două subunităţi reglatoare - γ)
Hidroliza GMP-ului ciclic intracelular (realizată de fosfodiesterază ) modifică
activitatea canalelor de sodiu care menţin potenţialul transmembranar al
celulelor vizuale. Canalele de sodiu nu mai pot fi menţinute deschise iar
potenţialul transmembranar devine negativ (-35mV), având loc hiperpolarizarea
membranară.
Astfel semnalul luminos este transformat în impuls electric, care va fi transmis la
nivelul sistemului nervos central pe calea nervului optic.
Stoparea ciclului vizual are loc prin hidroliza Tα-GTP dar şi prin inactivarea
rodopsinei sub acțiunea rodopsin-kinazei, care o fosforilează => o afinitate mare
pentru arestină, o altă proteină citoplasmatică => complex inactiv (nu se mai 21
combină cu transducina).
 II. Integritatea epidermei și a epiteliilor

• Vitamina A = substanţa de protecţie pentru întregul ectoderm;

• Structura normală a pielii şi mucoaselor (cornee, mucoasele
tractului respirator, digestiv, urogenital) este dependentă de
aportul de vitamină A.
• Retinolului şi acidul retinoic stimulează celulele epiteliale bazale să
secrete mucus protector.
• Stimulează la nivelul ţesutului epitelial sinteza anumitor proteine
(fibronectina) şi inhibă sinteza altora (colagenaza, anumite tipuri
de cheratină).
• Aceste acţiuni sunt parţial corelate cu funcţia coenzimatică a
retinil-fosfatului.
• Participă la sinteza de glicoproteine, retinil-fosfatul fiind implicat
în transferul de resturi monozaharidice, în special de galactoză şi
manoză.
22
 Conversia retinolului în retinil-fosfat la nivelul celulelor epiteliale are drept
consecinţă formarea, în fracţiunea microzomală, a manozil-retinil-fosfatului,
derivat ce mediază transferul manozei pe anumite glicoproteine.

CH2 O P OH
OH
Retinil-fosfat
GDP-manoza

GDP HO-H2C
O O OH
OH
CH2 O P O OH
OH
4-manozil-retinil-fosfat
Glicoproteina

Retinil-fosfat
Manozil-glicoproteina 23
Vitaminele A – cofactor enzimatic pentru enzime din biosinteza
glicoproteinelor

Glicoproteinele şi glicolipidele în sinteza cărora este implicat retinil-fosfatul

au funcţii multiple în organismul uman:
• au un rol structural, asigurând protecţia ectodermului;
• sunt implicate în comunicarea intracelulară;
• sunt implicate în procesele de reproducere;
• sunt substanţe ce determină grupul sangvin;
• intră în structura anticorpilor, asigurând buna funcţionare a sistemului
imunitar.

24
 III. Procesul de creștere

• Capacitatea acidului retinoic de a regla expresia genică a unor gene ţintă

justifică implicarea vitaminei A în procesele de creştere ale organismului,
precum şi în diferenţierea celulară şi carcinogeneză
• La animalele tinere, o alimentaţie lipsită de vitamina A determină o
încetare bruscă a creşterii, de unde şi denumirea de “factor liposolubil de
creştere” atribuită acestei vitamine.

• Retinolul şi acidul retinoic sunt esenţiali în dezvoltarea intrauterină a

animalelor şi omului intervenind:
– în embriogeneză (săptămânile 3-8 de sarcină);
– în fetogeneză (săptămânile 9-40) - acidul retinoic este implicat în formarea membrelor,
a miocardului, a ochilor şi urechilor.
• Acidul retinoic reglează expresia genică a hormonului de creştere,
stimulează biosinteza hormonilor corticosteroizi şi a hormonilor sexuali.

25
 IV. Procesele de reproducere

• Vitamina A este indispensabilă pentru desfăşurarea normală a proceselor

de reproducere, asigurând o dezvoltare şi funcţionare normală a
testiculului cât şi a ovarului. Acţiunea efectoare asupra procesului de
reproducere este asigurată de retinol.
• Deficitul de vitamină A influenţează procesul de spermatogeneză,
diferenţierea spermatozoizilor din populaţiile de celule stem
spermatogoniale fiind dependentă de aportul de vitamină A.
• În deficitul grav de vitamină A apare o cheratinizare la nivelul epiteliilor
germinative ale testiculelor la masculi, precum şi modificări ale mucoasei
vaginale şi uterine la femele, ceea ce prejudiciază implantarea zigotului.

26
 Efectele metabolice la nivel celular și manifestările clinice ale
hipovitaminozei A
Perturbarea structurii şi
funcţiei pigmenţilor vizuali
( concentraţiei retinolului
la nivelul retinei)
Reducerea activităţii
enzimelor dependente
DEFICITUL DE VITAMINA A de retinil-fosfat
Perturbarea activităţii receptorilor
nucleari pentru acizi retinoici
(RAR, RXR)
MODIFICĂRI LA NIVEL OCULAR
reducerea capacităţii de adaptare la întuneric
xeroftalmie
edemul cornean
cheratomalacie
cheratinizarea glandelor lacrimale
risc de perforare corneană şi orbire
Perturbarea sintezei MODIFICARI LA NIVEL CUTANAT
glicoproteinelor atrofia foliculilor piloşi, şi a glandelor
sudoripare şi sebacee
cheratinizarea
îngroşarea şi uscarea epidermei
iritaţii şi infecţii cutanate
MODIFICARI ALE MUCOASELOR
afecţiuni respiratorii (raguşeală, rinită)
afecţiuni digestive (diaree, modificarea secreţiei gastrice)
afecţiuni genito-urinare (modificări ale epiteliului, calculoza,
avort spontan)
Perturbarea sistemului imunitar IMUNITÃŢII
Perturbarea procesului de PERTURBAREA CREŞTERII
transcripţie genetică GENERALE A ORGANISMULUI
dezechilibre ale procesului de reproducere
apariţia malformaţiilor
27
 Vitaminele D – Calciferolii

Alte denumiri: vitaminele antirahitice,

„hormoni ai calciului”

28
 Vitaminele D – Calciferolii

• În 1921 Mc Collum face diferența între vitaminele A și D

1. Surse naturale de viatmina D

Conţinutul în vitamina D al unor alimente 29

 Provitaminele D

• Compuşi cu structură sterolică (monoalcooli ciclici derivaţi de la

hidrocarbura de bază – steran) care se transformă uşor în vitamine
D sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete.

Caracteristici structurale:
- nucleul steranic (ciclopentanperhidrofenantrenic)
- grupare hidroxil la C3 al nucleului de bază,
- două duble legături conjugate în ciclul B (∆5 şi ∆7),
- la C17 o catenă laterală, ramificată, formată din 8 atomi de
carbon, specifică fiecărei provitamine, care poate fi saturată sau
parţial nesaturată
- sunt biosintetizate de organismele vegetale și animale
30
 Structura generală a provitaminelor D

18
R
12
17
11 16 ciclopentan-perhidrofenantren
19 C D
1
9 14 15
2
8
A B
3 5 7
HO 4 6

21 CH3 CH3 27 CH3

22 23
Ergosterol (provitamina D2)
R→ CH CH CH CH CH 26
20 24
(plante, fungi)
28 CH3

21 CH3 26 CH3
22 23 24

R→ CH
20
CH2 CH2 CH2 CH 25 7-dehidrocolesterol (provitamina D3)
27 CH3 (mamifere)

31
 Vitaminele D (colecalciferoli)
NU mai sunt compuşi steroidici !
- sunt cunoscute sub denumirea de seco-steroizi, compuşi care provin din
ciclopentanperhidrofenantren prin deschiderea ciclului B.

Caracteristici structurale comune:

• sunt compuşi triciclici;
• au un nucleu indanic;
• au o grupare hidroxilică liberă la C3;
• au trei legături duble conjugate (C5-C6, C7-C8, C10-C18,) rezultate prin scindarea
inelului B;
• au inelul B deschis, legătura dublă 5-6 => izomerie Z-E (cis-trans);
• au o catenă laterală legată la C17 (R), aceasta fiind caracteristică fiecărei
vitamine.
• denumirea farmacologică: colecalciferoli 32
 Structura generală a vitaminelor D
(colecalciferoli)

R
17

6 17
H2C
4 5 CH2

3 1 3 5
HO HO 6
5, 6-trans-vitamina D 5, 6-cis-vitamina D
(5,6-E-vitamina D) (5,6-Z-vitamina D)

33
 21 26 21 26

Colesterol FICAT 18 20 23 PIELE 18 20 23

17 25 17 25
22 24 27 22 24 27
Colesterol-DH
hʋ
19 D
C D CH3 C
NAD+ 9
10 8
A B A
7
NADH + H+ HO 3 5
6
HO
precolecalciferol
7-dehidrocolesterol
(provitamina D3)
21 26

18 20 23
17 25
22 24 27
21 26
C D
18 20 23
17 25
22 24 27
Schema BIOSINTEZEI CH2 C D 6

formelor active CH2

de vitamina D3
A + 4
A
5

HO 5 3 1
6 15% HO 2 85%
5,6-cis-colecalciferol 5,6-trans-colecalciferol
25-hidroxilaza Cit P450
NADPH+H+
Acid ascorbic
OH OH
25
25

1-α- hidroxilaza
Cit P450
NADPH+H+
CH2 CH2
Acid ascorbic

FICAT 1
RINICHI
HO HO OH
25-hidroxi-colecalciferol 1,25-dihidroxi-colecalciferol
(calcitriol) 34
(calcidiol)
 Activarea vitaminelor D în organismul uman

• Cele două etape de activare sunt reacţii de hidroxilare microzomală şi necesită

prezenţa vitaminei C !

- Prima etapă de activare a vitaminei D are loc în ficat, în prezenţa unei hidroxilaze din
clasa citocromului P450 (CYP27A1 mitocondrială sau CYP2R1 microzomală) şi a oxigenului
molecular. Se formează 25-hidroxi colecalciferolul (calcifediol, 25-OH-vitamin D3) activ
biologic.
- Calcifediolul circulă în sânge legat de globulina transportoare specifică (vitamin D
binding globulin, DBG) şi pe această cale ajunge la rinichi, unde are loc o nouă activare a
sa, și anume 1-α-hidroxilarea. Acest proces se desfăşoară la nivelul mitocondriilor din
tubii renali proximali, în prezenţa unui complex enzimatic denumit 1- α –hidroxilaza
(oxidază microzomală cu funcţie mixtă, CYP27B1, EC 1.14.13.13). Pentru desfăşurarea
reacției este necesară prezenţa NADPH, a oxigenului molecular, a citocromului P450, a
unei flavoproteine şi a ferredoxinei.
În urma acestui proces se formează 1,25-dihidroxi-colecalciferolul (1,25-dihidroxi-D3,
calcitriolul, 1,25(OH)2D3), care este forma cea mai activă a vitaminei D (hormonul activ);
aceasta este transportată cu ajutorul unei proteine specifice, de la rinichi la nivelul
ţesuturilor ţintă unde declanşează modificările celulare.

35
 ERGOSTEROL 7-DEHIDRO-
(provitamina D2) Reglarea biosintezei COLESTEROL
(plante) formelor active de (provitamina D3)
vitamina D (piele – keratinocite)
hʋ hʋ
ERGOCALCIFEROL COLECALCIFEROL
(vitamina D2) FICAT (vitamina D3)

- Vitaminele D2 şi D3 sunt 25-hidroxilaza

inactive ca atare în
organismul uman;
- Vitaminele D suferă reacţii de
hidroxilare, cu obţinerea
25- hidroxivitamina (25(OH)D)
formelor active:
• 25-hidroxicolecalciferolul
(calcifediolul) (FICAT)
• 1,25 dihidroxicolecalciferolul
PTH, Estrogeni, STH
(calcitriolul) (RINICHI) RINICHI +
24-hidroxilaza 1-α-hidroxilaza
+
1,25 (OH)2D3 -
24,25 (OH)2D
Metabolit inactiv al
vitaminei D3 36
Controlul sintezei calcitriolului se exercită în etapa renală de activare.

• Hidroxilarea renală a calcifediolului în poziţia 1-α este etapa limitantă de viteză a

procesului de activare a vitaminei D, astfel că activitatea 1-α-hidroxilazei controlează
cantitatea de hormon sintetizat. Printr-un mecanism de feed-back, produsul final inhibă
propria sa formare.

• Parathormonul (PTH) intervine ca agent modulator în procesul de activare a vitaminei

D3. Astfel PTH stimulează activitatea 1-α-hidroxilazei, şi deci stimulează sinteza de
calcitriol prin acţiune directă asupra enzimei. În plus PTH diminuează activitatea 24-
hidroxilazei care catabolizează (tot la nivel renal) vitamina D3 activă, favorizând astfel
menţinerea concentraţiei formei active a vitaminei D3.

• Alţi factori inductori ai sintezei de calcitriol sunt hormonii estrogeni şi hormonul

somatotrop (STH). De asemenea, viteza de sinteză şi respectiv de degradare a
calcitriolului sunt controlate de o serie de factori locali cum ar fi citokinele şi factorii de
creştere, care optimizează nivelul de calcitriol prin mecanisme incomplet elucidate.

37
 Calciferolii – rol fiziologic
Forma activă: 1,25 – dihidroxicolecalciferol (1,25(OH)2 –vitamina D3)
REGLEAZĂ METABOLISMUL FOSFO-CALCIC
prin acțiunile asupra țesuturilor țintă:

1.INTESTIN
2.ȚESUT OSOS
3.ȚESUT RENAL

Activitatea biologică a calciferolilor asupra homeostaziei calciului se manifestă în

principal:
1) la nivelul intestinului subţire, unde determină creşterea absorbţiei calciului;
2) direct, la nivel osos, unde interacţionează cu parathormonul (PTH),
determinând mobilizarea calciului din matricea osoasă;
3) la nivel renal unde determină diminuarea excreţiei ionilor de calciu prin urină38
Vitaminele D în reglarea proceselor metabolice – mecanisme biochimice la nivelul
țesuturilor țintă

1. La nivel intestinal, vitaminele D stimulează sinteza unei proteine

ce leagă calciul (calbindina, calcium binding protein - CaBP), aceasta
facilitând transportul ionilor de calciu la nivelul barierei intestinale.

2. La nivelul țesutului osos calcitriolul, în doze terapeutice,

determină menţinerea echilibrului homeostatic al concentraţiei
sangvine a ionilor de calciu prin modularea activităţii celulelor
osoase;
• 1,25(OH)2D3 stimulează diferenţierea osteoblastelor, sinteza
osteocalcinei şi formarea matricei celulare calcificate.

3. La nivel renal, vitaminele D influențează menținerea echilibrului

calciu-fosfat; preîntâmpină excreția excesivă a calciului și poate
chiar stimula reabsorbția de fosfat.

39
La nivel osos, vitamina D (calcitriolul)
modulează echilibrul între cele două tipuri de
acţiuni (calcifiere + resorbție) astfel încât, în
condiţii fiziologice, să se menţină un nivel
normal al concentraţiei calciului în sânge

40
 Mecanismul de acțiune al vitaminei D
• 1,25(OH)2 –vitamina D3 își exercită funcțiile biologice la nivelul țesuturilor țintă
prin intermediul unui receptor nuclear, receptorul vitaminei D (VDR), deci reglează
trascrierea ADN-ului în ARNm.
• Când 1,25 (OH) 2D3 se leaga de VDR, este transportat în nucleu unde se fixează la
nivelul unui alt receptor nuclear, cel mai adesea receptorul retinoid X (RXR). Aceşti
heterodimeri se leaga de regiuni ale genelor, la nivelul unor secvenţe specifice numite
elemente de răspuns ale vitaminei D (VDRE). Legarea la VDREs este însoţită de
formarea unor complexe, care pot facilita exprimarea genei-ţintă (coactivatori) sau
care pot inhiba exprimarea ei (cosupresori).
• Vitamina D modulează activitatea a cca 2000 gene!!

Mecanismul de activare și
de acțiune al vitaminelor
D3 a determinat pe unii
cercetători să includă 1,25-
dihidroxi-colecalciferolul
în categoria hormonilor !

41
 Proteinele a căror sinteză este influenţată de vitamina D

Proteinele activate de
Ţesut ţintă Funcţii biologice
receptorul vitaminelor D
Calbindina
Intestin Absorbţia calciului
TRPV5, TRPV6
Fosfataza alcalină,
Osteocalcina,
Mineralizarea
Osteoblaste Osteoporina,
matricei osoase
Ţesut osos Colagenul de tip I
Matrix Gla-proteins
Receptorul integrinei
Osteoclaste Resorbţia osoasă
Anhidraza carbonică
Diferenţierea
Epiderma >20 gene cheratinocitelor
Creşterea părului
Funcţia
Organele reproducătoare Aromataza
ovariană/testiculară
Controlul volumului
Sistemul renină angiotensină-aldosteron Renina
sangvin
Miogenina,
Ţesut muscular Locomoţie
Lanţurile grele ale miozinei
Gene implicate în
Celulele sistemului imun Răspunsul imun
proliferare/diferenţiere
42
 Pleiotropismul vitaminei D
Aproximativ 85% din 25(OH)D circulant este
utilizată pentru generarea extrarenală
Wen-Chih Liu et al, 1,25(OH)2D, prin mecanisme autocrine și
Clinica Chimica Acta paracrine. În plus, VDR este prezent nu numai la
(2016) nivel osos sau renal dar și în țesutul muscular, în
celulele sistemului imun sau la nivel de sistem
nervos central.
Astfel, funcțiile extrarenale ale vitaminei D includ
menținerea homeostaziei renale, protecția
cardio-vasculară, reglarea funcției imunitare,
prevenția maladiilor canceroase, etc.
 Tulburări de aport vitaminic - HIPOVITAMINOZA D

Copil => RAHITISM

Adult => OSTEOMALACIE

Schelet sărac în calciu => scăderea rezistenței mecanice a

oaselor (înmuierea oaselor)

Deformarea scheletului în
cazul osteomalaciei
(după Harvey R.A., 2004)

Cauze ale hipovitaminozei D:

-Formarea endogenă neadecvată a vitaminei D3 în piele
- Aport dietar insuficient
- Incapacitatea intestinului subțirea de a absorbi cantitățile necesare din dietă
- Medicamente care antagonizează acțiunea vitaminei D
- Alterarea metabolismului și activării vitaminelor D la nivel hepatic şi renal
- Răspuns inadecvat al receptorilor tisulari
44
HIPOCALCEMIA – poate dezvolta
OSTEOPOROZA = reducerea masei
osoase pe unitatea de volum

45
 Manifestările clinice ale deficitului de vitamina D
Deficitul de vitamine D

Tulburări ale absorbţiei intestinale Perturbarea mecanismelor

a ionilor de calciu care reglează procesul de Cresterea riscului instalării
Tulburări la nivelul activităţii celulelor osoase apoptoza şi transcripţia unor maladii
(osteoblaste şi osteoclaste) geneticã
Tulburări ale reabsorbţiei renale a calciului şi
a fosfatului
Hipertensiune arterială
Boli autoimune:
Transformarea tumorală a celulelor -diabet zaharat de tip I,
Instalarea maladiilor canceroase -scleroza multiplă
-artrita reumatoidă
Rahitism - la copii Depresie
Osteomalacie - la adulţi

Perturbări ale scheletului

Perturbări ale dentiţiei
Alterarea structurii şi funcţiilor
ţesutului muscular, cartilagiilor şi
tendoanelor
Reducerea tranzitului intestinal
Iritabilitate,
Tetanie, spasme glotice
Oprirea respiraţiei 46
Vitamine liposolubile

Vitaminele A
Vitaminele D
Vitaminele E
Vitaminele K

47
 Tocoferolii. Tocotrienolii (Vitaminele E)
(vitaminele fecundităţii, vitaminele antisterilităţii)
• Evans, 1920 – observaţii privind
tulburări ale procesului de
reproducere la animalele de
experienţă
“tocos” = a naște
• Karrer, 1933 - structura chimică

1. Surse naturale de vitamine E

Tocoferolii sunt
substanţe organice larg
răspândite în natură; se
găsesc în plante, unde se
şi sintetizează

Conţinutul în tocoferoli al unor alimente de origine vegetală şi animală 48

• Biosinteza are loc numai la plante, de la
acetatul activat
Din alimente se
absoarbe în condițiile
• Acid mevalonic absorbției lipidelor

• Poliizopreni
La nivel tisular, cele
mai mari concentrații
se găsesc în testicul,
uter, țesut adipos

49
 Structura chimică. Relaţii structură-activitate.

• 8 vitamere cu structuri derivate de la 6-cromanol

nucleu oxicroman

un rest hidrocarbonat
5 4
HO (saturat) ramificat (C16H33)
3
6

2
7
4 ' '
8
O
8
1 CH3
6-cromanol

Structura tocolului

50
• patru tocoferoli şi patru tocotrienoli (α, β, γ şi δ)
CH3
un rest hidrocarbonat un rest triizoprenic (C16H27)
HO 4 ramificat (C16H33)
6 5 3 CH3
4
2 HO 6 5
7 3

H3C 8 O
1 CH3 2
7
CH3 H3C 8 O
-tocoferol (5, 7, 8-trimetiltocol) 1 CH3
CH3 CH3
-tocotrienol
HO 5

8 O Prin hidrogenarea lor

CH3
CH3 enzimatică, în
-tocoferol (5, 8-dimetiltocol) organismele vegetale,
HO
se formează tocoferolii.
7
H3C 8 O
CH3
CH3
-tocoferol (7, 8-dimetiltocol)
HO

8 O
CH3
CH3
-tocoferol (8-metiltocol)
51
 Relația structură chimică – acțiune antioxidantă

CH3
.O 4
radical
6 5
-tocoferoxil
3

2
C16H33 "scavenger" de radicali liberi
7
H3C 8 O
1 CH3
CH3
Tocoferolii au capacitatea de a
reacţiona cu radicalii peroxil
(ROO∙) formaţi ca intermediari în
R-OO . -TOH procesul de peroxidare lipidică,
alfa-tocoferol întrerupând astfel propagarea
radical peroxil
lanţului de reacţii de oxidare.
Tocoferolii (α-TOH) transferă un
R-OOH -TO . atom de hidrogen radicalului
ROO∙, iar ei trec în forma de
hidroperoxid alfa-tocoferoxil radical alfa-tocoferoxil (α-TO∙).

52
 Vitaminele E în reglarea proceselor metabolice

• Una din cele mai importante proprietăţi ale tocoferolilor este capacitatea
lor de a se oxida cu uşurinţă, motiv pentru care sunt cei mai eficienţi
antioxidanţi naturali liposolubili membranari în sistemele biologice.
• Capacitatea antioxidantă variază invers proporţional cu activitatea
vitaminică.
• Tocoferolii şi tocotrienolii participă în diferite sisteme redox celulare.
Efect sinergic cu vitamina C

• Vitaminele E protejează diferiţi compuşi biologic activi (lipide, acizi graşi

polinesaturaţi, hormoni hipofizari, hormoni suprarenali, vitamine A,
caroteni, biotina, etc) de modificările oxidative induse “in vivo” sau ”in
vitro” de radicalii liberi ai oxigenului şi ai azotului.
• Vitaminele E intervin şi în procesele de oxidoreducere mitocondrială.
Activează cuplarea oxidării cu fosforilarea

53
 Tulburări de aport vitaminic

• Perturbările de aport ale vitaminelor E sunt foarte rare.

• Simptomele hipovitaminozei au fost studiate pe modele
animale:
• tulburări ale funcţionării aparatului reproducător;
• la mascul: leziuni testiculare, tulburări ale spermatogenezei,
degenerarea spermatozoizilor, pierderea capacităţii de
fecundare, atrofierea tubilor seminali, cu instalarea unei
sterilităţi permanente;
• la femelă: fixarea dificilă a ovulului fecundat, avortul spontan
şi resorbţia embrionului ;
• perturbări ale procesului de embriogeneză;

54
 Tulburări de aport vitaminic

• tulburări la nivelul sistemului nervos central;

- distrofia axonală şi procese degenerative la nivelul coarnelor
posterioare ale măduvei spinării;
- neuropatia periferică este probabil determinată de atacul
exercitat de radicalii liberi la nivel neuronal;
• tulburări hepatice, datorate alterărilor metabolice globale
determinate de lipsa vitaminelor E;
• la nivelul miocardului, instalarea cardiomiopatiei şi a
insuficienţei cardiace ;
• tulburări ale hematopoiezei: anemie, scăderea duratei de
viaţă a eritrocitelor;
• perturbări ale permeabilităţii capilare, cu apariţia de
hemoragii discrete;
55
 Tulburări de aport vitaminic

• tulburări ale sistemului muscular: distrofii musculare,

miopatia necrozantă, scăderea cantităţii de creatină din
muşchi;
• scăderea rezistenţei generale a organismului (tulburări ale
sistemului imun).
• La pacienţii cu sindroame de malabsorbţie, vitamina E nu se
absoarbe la nivel intestinal, şi apar semnele clinice ale
hipovitaminozei: sterilitate, manifestări neurologice (tulburări
ale echilibrului şi ale coordonării, ataxie, disritmie),
hiporeflexie, scăderea sensibilităţii la vibraţie, oftalmoplegie,
distrofie musculară, afecţiuni cardiace ischemice, scăderea
rezistenţei osmotice a eritrocitelor la acţiunea oxidanţilor, mai
ales la acţiunea H2O2, tulburări ale funcţiei hipofizei şi tiroidei.
56
Vitamine liposolubile

Vitaminele A
Vitaminele D
Vitaminele E
Vitaminele K

57
 FILOKINONELE (VITAMINELE K)
(vitaminele antihemoragice)
• H. Dam - 1929; o dietă lipsită de grăsimi, determină la animale apariţia
de hemoragii spontane

1. Surse naturale de filochinone

+ Biosinteză
de către bacteriile
saprofite de la
nivel intestinal =>
organismul uman
nu este
dependent de
aportul exogen !

58
 Structura chimică. Relaţii structură-activitate
• 3 vitamere K
• Nucleul de bază al vitaminelor K este 1,4-naftochinona

O
1 2 CH3
CH3 CH3
4 3
CH2 CH C CH2 CH2 CH2 CH CH3
O 3
Structura vitaminei K1 (fitonadiona, fitomenadiona, filochinona)
(2-metil-3-fitil-1,4-naftochinona)

O
CH3 lanţ poliizoprenic
CH3
A
CH2 CH C CH2 H
O n

Structura vitaminelor K2 (menachinonele, n = 2 - 13) 59

Structura chimică. Relaţii structură-activitate
O Vitamina K3 sau menadiona,
CH3 care este
A 2-metil-1,4-naftochinona,
reprezintă precursorul din
care se pot sintetiza
O menachinonele în organismul
animal, şi este la fel de activă
Structura vitaminei K3 (menadiona)
ca şi filochinona

Acţiunea specifică a vitaminelor K este determinată de ciclul naftochinonic;

pentru activitatea antihemoragică sunt indispensabile următoarele elemente
structurale:
• inelul benzenic nesubstituit (ciclul A) şi
• gruparea metil din poziţia 2 a ciclului naftochinonic.
• Vitaminele K sunt cofactori enzimatici pentru enzime din clasa ligazelor –
carboxilaze ale acidului glutamic din structura unor proteine care conţin cantităţi
mari din acest aminoacid (Glu-proteine) => rol în procesele de coagulare sangvină
și de mineralizare osoasă 60
 Vitaminele K în activarea unor factori ai
coagulării prin γ-carboxilarea acidului glutamic
Cascada coagulării

Vitaminele K stimulează transformarea unor factori

ai coagulării inactivi în formele lor active, prin
modificări post-translaționale (carboxilarea
resturilor de acid glutamic) ale factorilor
procoagulanţi din cascada coagulării, sintetizați la

Ca2+ nivel hepatic (ca precursori inactivi):

Vitamina K - factorul II (protrombina);

- factorul VII (proconvertina);
- factorul IX (factorul Christmas);
- factorul X (factorul Stuart-Power)
• proteinelor anticoagulante C,S şi Z
61
 Implicarea vitaminei K în carboxilarea precursorilor inactivi din
cascada coagulării

O
NH - CH - C - Resturile γ-
carboxiglutamice permit
CH2
CH2
COO
-
} Rest de acid glutamic
chelarea ionilor de calciu
la nivelul proteinelor ce
intervin în coagulare
Precursor inactiv al factorilor II, VII, IX, X -
proteinã cu acid glutamic necarboxilat
(Glu-proteine) Ca2+
O O
Vitamina K
+ O2
+ CO2 O
C C
O
O CH
NH - CH - C - CH2
CH2 NH - CH - CO -

-
OOC
CH

COO
-
} Rest de acid -carboxi-glutamic

Factori activi ai coagularii

proteinã cu acid glutamic -carboxilat
(Gla-proteine) 62
 Rolul vitaminelor K de cofactori enzimatici în procesele de carboxilare a
resturilor de acid glutamic din structura Glu-proteinelor

COOH
H COO
HOOC H COOH
CH2 C

CH2 CH2

C C
N H C N H C
H H
+ O2 O
O
Rest de acid glutamic +CO2
Rest de acid gama-carboxiglutamic
din polipeptide Gama-glutamil carboxilaza din polipeptide
(Glu) (Gla)

OH O
CH3 CH3
O
R R
R - radical fitil OH O
Filochinonã 2,3-epoxid
Filochinonã
(forma redusã)

Epoxid reductaza Dicumarol

- Warfarină (analog sint. al vit K) 63
Vitaminele K - implicate în mineralizarea osoasă
prin activarea unor Gla-proteine din ţesutul osos
• Osteocalcina = proteină secretată de
osteoblaste, a cărei sinteză este
controlată de vitamina D, joacă un rol
deosebit de important în remodelarea
osoasă;
• Osteocalcina este activată prin γ—
carboxilarea acidului glutamic, reacție
dependentă de vitamina K;
• resturile γ-carboxiglutamice din
structura sa intervin în legarea de
cristalele de hidroxiapatită din os =>
procesul de mineralizare osoasă;
• concentraţia osteocalcinei
necarboxilate în sânge este un
indicator al riscului de fractură.
64
Osteocalcin synthesis in osteoblasts. The BGLAP gene encoding osteocalcin is mainly expressed in
osteoblasts and to lesser extent odontoblasts. After transcription (which is stimulated by vitamin D) the
preproosteocalcin peptide undergoes proteolysis giving rise to a prepeptide (23 aa) and a proosteocalcin
peptide (75 aa). The latter can be carboxylated at Glu residues 17, 21, and 24, resulting in formation of Gla
residues in a vitamin K dependent process. Generally, this process only occurs in a proportion of newly
synthesized pro-osteocalcin. Then Gla and Glu pro-osteocalcin peptides are subjected to a final proteolytic
process that produces, respectively, carboxylated and undercarboxylated osteocalcins. Both forms are
released from osteoblasts in a process which is calciumdependent. While the carboxylated Glaresidues are
involved in calcium and hydroxyapatite binding, allowing osteocalcin deposition on mineralized bone matrix,
undercarboxylated osteocalcin has a low affinity for hydroxyapatite and is more easily released into the
circulation. International Journal of Endocrinology 2013(3):846480
65
 Tulburări de aport vitaminic

• La om, avitaminozele K apar destul de rar, întrucât aceste

substanţe sunt sintetizate de flora bacteriană intestinală
• Vitaminele K sunt larg răspândite în alimente, iar în organism,
se realizează o reciclare a formelor active ale vitaminei K (în
prezenţa vitamin K-reductazelor).
Situaţii clinice asociate cu deficitul de vitamină K:
• obstrucţia biliară şi sindroamele de malabsorbţie;
• diaree asociată cu vărsături, datorită unei absorbţii ineficiente
a vitaminelor K;
• administrarea per os de ulei de parafină sau cărbune
medicinal care împiedică absorbţia vitaminelor K;

66
 Tulburări de aport vitaminic

• în maladiile parenchimului hepatic;

• în ciroze, tromboze, flebite, compresii ale venei porte când
este împiedicat transportul spre ficat al vitaminei K;
• după administrare prelungită a unor antibiotice cu spectru
larg care pot distruge flora intestinală;
• după administrarea unor medicamente cum ar fi
anticonvulsivantele, anticoagulantele sau salicilaţii care reduc
biosinteza bacteriană de vitamină K.
• Nou-născuţii nu au floră microbiană intestinală =>
hipoprotrombinemie fiziologică de 60-70%. În condiţii
normale, în primele 2-3 zile după naştere, se formează, odată
cu primirea de hrană, flora microbiană necesară biosintezei
vitaminei K.
67
 Tulburări de aport vitaminic

• Deficitul marginal al vitaminei K, afectează în principal

metabolismul osos şi nu coagularea sangvină.
• Deficitul de vitamină K determină hipoprotrombinemia şi se
manifestă clinic printr-o tendinţă crescută la sângerare
datorată unei coagulabilităţi reduse a sângelui;
• Apar frecvent echimoze, gingivoragii, epistaxis, hematurie,
hemoragie gastrointestinală sau postoperatorie. Mai rar,
hipovitaminoza K se poate manifesta prin instalarea
hemoragiei intracraniene

68
 Antivitaminele K
• substanţe asemănătoare structural cu vitaminele K, care sunt
lipsite de activitatea biologică a acestora, și acţionează
antagonic lor.
• derivaţi de 4-hidroxicumarină şi de indandionă care sunt
utilizate ca anticoagulante
• Anticoagulantele inhibă competitiv epoxid-reductaza care
reface forma activă a vitaminei K, după ce aceasta a
participat la carboxilarea resturilor glutamice.

O O O O O O

CH
CH2
OH CH2
OH OH
Warfarina C O Dicumarol
CH3
69
 ACIZII GRAŞI POLINESATURAŢI
(VITAMINELE F)

Alte denumiri: acizi graşi esenţiali

acizi omega polinesaturaţí
vitamine antidermatidice

Omul şi animalele pot sintetiza de novo numai acizi graşi saturaţi sau mononesaturaţi, nu
şi pe cei polinesaturaţi, fapt pentru care aceştia din urmă se mai numesc
“acizi graşi esenţiali”!!

70
 Surse naturale de vitamine F

Conţinutul unor produse alimentare în acizi graşi polinesaturaţi

Acizii graşi esenţiali se găsesc atât în produsele vegetale (acidul linoleic şi linolenic), cât şi
în cele animale (predomină acidul arahidonic).
Astfel acidul α-linolenic se găseşte în cantităţi importante în uleiul de seminţe de in, uleiul
de arahide, uleiul de soia şi în brocoliile proaspete; cele mai multe uleiuri vegetale sunt mult
mai bogate în acid linoleic decât în acid α-linolenic, astfel că acizii ω-6 se regăsesc în
cantitate mai mare în dietă, comparativ cu cei ω-3.
71
 18
H3C
3 1 Acizii graşi polinesaturaţi
COOH
sunt clasificaţi în două
Acid -linolenic (ALA) categorii:
20 3 1
H3C COOH

Acid eicosapentaenoic (EPA)

-acizii ω-3 polinesaturaţi
22 3
H3C
COOH
1
Acid docosahexaenoic (DHA)
acizi graşi
esenţiali
 1
COOH
H3C
18
Acid linoleic (linolic)


H3C18 COOH
Acid -linolenic - acizii ω-6 polinesaturaţi
 1
COOH
H3C
20 Acid arahidonic
72
Structura spaţială a acizilor ω-3 şi ω-6
polinesaturaţi
73
 Acizii graşi polinesaturaţi (AGPN) –
Rol în reglarea proceselor metabolice

1. Rol structural - constituenţi ai membranelor celulare şi subcelulare

2. Precursori în biosinteza hormonilor locali implicaţi în răspunsul

inflamator, în agregarea plachetară şi homeostazia vasculară

3. Rol benefic asupra metabolismului colesterolului

74
 1. Acizii graşi polinesaturaţi – constituenţi ai membranelor
celulare şi subcelulare

- acizii ω-3 (EPA) şi ω-6 (acidul arahidonic) intră în structura membranelor

celulare și a organitelor subcelulare (mitocondrii, reticul endoplasmic,
ribozomi, etc).
- componente ale fosfolipidelor din structura membranelor celulare =>
contribuie la menţinerea integrităţii structurale şi la reglarea permeabilităţii
acestora.
- Stările carenţiale => permeabilitate membranară compromisă, fiind posibilă
pătrunderea microorganismelor în organism, mai ales pe cale intestinală.
- Deficitul => creşterea permeabilităţii vaselor de sânge şi degradarea
articulaţiilor.
75
2. Acizii grași polinesaturați - Precursori în biosinteza hormonilor locali implicaţi în
răspunsul inflamator, în agregarea plachetară şi homeostazia vasculară
1
COOH

Acid eicosapentaenoic

Acid bishomo--linolenic Acid arahidonic

Ciclooxigenaza
Epoxigenaza
Lipooxigenaza
PGG2 Acid epoxieicosatrienoic
Acid hidroperoxieicosatetraenoic (EET)
Prostaglandin (HPETE)
endoperoxid (PGH2) 5-lipooxigenaza 15-lipooxigenaza
Acid dihidroeicosatrienoic
12-lipooxigenaza (DIHETE)
5-HPETE 15-HPETE
Prostaglandine
PGD2 Prostacicline 12-HPETE
Tromboxani PGI2
PGE2
TXA2
PGF2 Lipoxine
TXB2 Leucotriene
LTA4 Hepoxiline
LTC4 Trioxiline
LTD4
LTE4 76
Acizii ω-3, în special EPA, înlocuiesc acidul arahidonic din structura
fosfolipidelor membranare, diminuând astfel cantitatea de substrat
disponibilă pentru sinteza de eicosanoizi.

ω-6 (acidul arahidonic) acizii ω-3 (EPA)

prostaglandine
proinflamatorii, Acțiune biologică
proagregante şi mai slabă
protrombotice

Acizii graşi polinesaturaţi în metabolismul eicosanoizilor

(după Calder P.C., Biochem. Society Transactions, 2005, Harvey R., 2004)
77
PUFAs may be oxidatively
transformed and generate
intercellular lipid mediators –
resolvins, neuroprotectins and
maresins, similar in structure to
eicosanoids, but very different in
action. Omega-3-derived
mediators, such as E resolvins, D
resolvins and protectins are
produced within inflammatory
exudates, and play important
roles for the resolution of
inflammation
(Serhan CN, 2002, Hong S, 2003,
Serhan CN, 2008,
Seki H, 2009).

78
3. Vitaminele F - Rol benefic asupra metabolismului colesterolului

-stimulează funcţia lipotropă hepatică, prin esterificarea colesterolului şi creşterea

eliminării sale biliare

- acizii graşi polinesaturaţi de tip ω-3 care se găsesc în uleiul de peşte şi în uleiurile
vegetale influenţează echilibrul lipoproteinelor sangvine şi exercită o acţiunea globală
antiaterosclerotică determinând:
-reducerea nivelului lipoproteinelor de joasă densitate proaterogene (LDL);
- creşterea nivelului lipoproteinelor de înaltă densitate (HDL) antiaterogene;
- reducerea nivelului trigliceridelor.

- Carenţa acizilor graşi esenţiali diminuează eliminarea colesterolului => se depune la

nivelul vaselor de sânge, în ficat, în vezica biliară sau la nivelul tegumentelor cu apariţia
perturbărilor clinice corespunzătoare.

79
Tulburări de aport vitaminic – Hipovitaminoza F

Perturbarea structurii
Eczeme, tulburări cutanate
membranelor celulare
căderea părului

Perturbarea structurii Tendinţa la dislexie, autism,

membranelor neuronale tulburări de somn, tulburări de
comportament, agresivitate,
diminuarea capacităţii de concentrare

Perturbarea structurii Tulburări de vedere

membranei celulelor retiniene

Perturbarea metabolismului Risc de afecţiuni cardiovasculare

colesterolului
Perturbarea echilibrului - inflamaţie
eicosanoizilor - vasoconstricţie
- tromboză

80
 Subiecte din cursul de VITAMINE LIPOSOLUBILE (I)

Vitaminele A
• Surse naturale de vitamina A
• Structura provitaminelor și vitaminelor A
• Structurile formelor active ale vitamerelor A
• Transformarea provitaminelor în vitamine A
• Rolul vitaminelor A în mecanismul vederii – schemă și explicații
• Rolul vitaminelor A în menținerea integrității epidermei și epiteliilor –
mecanism de acțiune
• Rolul vitaminelor A în procesele de creștere și reproducere
• Hipovitaminoza A – manifestări clinice

Vitaminele D
• Surse naturale de vitamina D
• Structura provitaminelor și vitaminelor D
• Biosinteza formelor active de vitamina D – reglarea biosintezei (scheme și explicații)
• Mecanismul de acțiune și pleiotropismul vitaminei D
• Rolul vitaminei D în reglarea metabolismului fosfo-calcic
• Deficitul de vitamina D – manifestări clinice

81
 Subiecte din cursul de VITAMINE LIPOSOLUBILE (II)

Vitaminele E
•Surse naturale de vitamine E
•Structurile tocoferolilor și tocotrienolilor
•Vitamine E- relația dintre structură și acțiunea antioxidantă
•Rolul vitaminelor E în reglarea proceselor metabolice
•Vitamine E – simptomele tulburarilor de aport

Vitaminele K
• Surse naturale de vitamine K
• Structurile vitamerelor K
• Mecanismul de acţiune al filochinonelor în procesele de coagulare sangvină și
mineralizare osoasă – reacții, scheme, explicații
• Manifestări clinice ale deficitului de filochinone. Antivitamine K

82