PROF. UNIV. DR.

IOAN SÎRBU
www.implantologieorala.ro
www.implantologieorala.ro
 ■ În tratamentul cu implanturi dentare,
elaborarea planului de tratament este etapa cea
mai importantă!

■ Planul de tratament este direct proporțional

cu statusul general și oro-dentar al pacientului
și trebuie discutat împreună cu acesta.

■ Totodată, pacientului i se vor explica etapele

de tratament raportat la situația sa clinic
generală și loco-regională.

www.implantologieorala.ro
 Cheia succesului în cadrul tratamentului implanto-protetic, mai ales în
ceea ce privește longevitatea implanturilor, este reprezentată/determinată
si de alegerea soluției optime de tratament.

Este foarte important ca pacientul să fie informat cu privire la toate

soluțiile de tratament care se pot aplica situației lui clinice, el fiind cel care
suportă atât fizic cât și financiar tratamentul propus de noi.

www.implantologieorala.ro
 Cercetările privind tipurile de implant, materialele şi tehnicile utilizate în
implantologia orală s-au extins în ultimii ani datorită creşterii pieţei globale de
implanturi dentare dar mai ales a creşterii cererilor de servicii de medicină dentară
cu exigențe funcționale și mai ales estetice.

www.implantologieorala.ro
 Implantologia clasică

www.implantologieorala.ro
 Scurt istoric

Implantologia orala face parte din arsenalul terapeutic al stomatologiei

moderne, astfel incat stomatologia de astazi nu poate functiona
fara aceasta frumoasa arta

Implantologia Orala
Scurt istoric

• Anestezia generală şi apoi

cea locală au revoluţionat
stomatologia
• Anestezia a eliminat
durerea şi a permis
medicului să prelungească
diferiţi timpi operatori
pentru finalizarea unor
procedee terapeutice.
 Scurt istoric

Insă adevărata revoluţie în stomatologie a realizat-o implantologia

orală, care a răsturnat concepţii, a permis dispunerea unor stalpi
suplimentari şi a adus un suflu nou în protetică, mai mult, a generat
apariţia unei protetici noi.
Moses Strock, Formigini, Pasqualini dar mai ales Leonard Linkow şi
Per Ingvar Branemark au adus un aport de credibilitate remarcabilă
implanturilor dentare.
Concepţia de osteointegrare, regenerare tisulară dirijată, grefele
osoase, intervenţiile de sinus-lift au contribuit la extinderea
indicaţiilor implanturilor dentare şi la creşterea ratei succeselor.
Implanturile dentare au penetrat în aproape toate ramurile
stomatologiei.
Scurt istoric

Honduras, anul 600 i.e.n.

Scurt istoric
 Aplicatiile implantologiei orale

Aplicatiile implantologiei orale în protetică:

• Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implanturi,

fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte
• Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implanturilor cu restaurări
protetice conjuncte
• Edentaţiile parţiale întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu
restaurări protetice conjuncte prin inserarea unor implanturi ce devin
stalpi suplimentari
• Edentaţia totală maxilară sau mandibulară poate fi la ora actuală
rezolvată graţie implantologiei orale prin lucrări conjuncte.
• Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită
considerabil prin inserarea unor implanturi prevăzute cu mijloace
speciale de menţinere şi stabilizare evitand aplicarea unor croşete pe
dinţii naturali
 Aplicatiile implantologiei orale

Aplicatii in endodontie:
• Esecurile din endodonţie
(recidivele leziunilor periapicale,
canalele impermeabile, dinţii
fracturaţi) duc adeseori la
îndepărtarea unor dinţi.
• Inserarea unui implant imediat
postextracţional (procedeu pe
care îl poate învăţa orice
endodont calificat) poate să-l
salveze adeseori din situaţii
neplăcute.
 Aplicatiile implantologiei orale

Aplicatii in ortodontie:
• Implanturile sunt din ce în ce mai des utilizate în ortodonţie
pentru tracţionarea unor dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale,
servind drept suport pentru aplicarea unor forţe intraorale ce
contribuie la redresarea şi/sau repozitionarea acestor dinţi.

Aplicatii in chirurgia oro-maxilo-faciala

• Implanturile se folosesc tot mai des şi în chirurgia oro-maxilo-
facială pentru deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase
deplasate sau transplantate.
 Tipuri de implanturi

• Implanturi endoosoase
• Implanturi juxtaosoase
 Implanturi endoosoase

• Ac
• Lama
• Surub
• Cilindru
Implanturi ac
Implantul cilindru
Implantul lama
Implantul surub
Implantul surub
Implanturi subperiostale
 Caz clinic

• Pacienta V.A. – 14 ani

• Traumatism frontal – accident de joaca
• Diagnostic de urgenta – fractura corono-radiculara 2.1

• Plan de tratament: extractia fragmentului radicular si inserarea

imediat postextractional a unui implant surub
Etapele de tratament in implantologia orala
• In ultimul deceniu, tehnica reconstrucţiilor pe implanturi
dentare a fost modificată considerabil.
• Dacă înainte atenţia era îndreptată asupra dintelui sau
dinţilor care urmau să fie înlocuiţi, astăzi practicianul
trebuie să ia în consideraţie o multitudine de factori
interdependenţi înainte să formuleze planul de tratament
 Consultul iniţial

• Consultul iniţial este primul pas în luarea deciziei de a

realiza o procedură restaurativă pe implanturi dentare.
• In cursul acestei şedinţe este determinat şi evaluat statusul
general şi dento-parodontal al pacientului.
• Dacă terapia prin implanturi dentare se poate aplica, tot în
această şedinţă este schiţat planul preliminar de tratament.
Evaluarea statusului pacientului se face după regulile
generale:

• Motivul/motivele prezentării
• Istoricul afectiunii/afectiunilor reclamate
• Istoricul medical general
• Examenul clinic si paraclinic al aparatului dento-
maxilar
 Motivul prezentării

Cele mai frecvente motive variază de la “Nu-mi place felul în care

arăt” la “Am purtat proteză timp de 37 de ani şi nu o mai suport”.

Câteodată, discuţia poate dezvălui amănunte care nu reies din

descrierea iniţială a pacientului. De exemplu, un pacient poate să
spună că lucrările sale protetice nu mai sunt eficiente, dar ulterior
poate descrie unele dureri în ATM care apar în timpul masticaţiei.
Aceste informaţii suplimentare pot constitui un ajutor extrem de
important în diagnostic.
 Motivul prezentării

• Dacă un pacient acuză deficienţe fizionomice, acestea trebuie

plasate în context.
• Implantologia orală uneori nu poate rezolva aceste cerinţe sau
nevoi ale unei persoane a carei scop final este o schimbare
radicală a aspectului.
• Dacă insă deficienţele funcţionale sunt principala nemulţumire a
pacientului, atunci acestea se pot rezolva de cele mai multe ori
prin implanturi dentare.
 Istoricul afectiunii curente

Medicul trebuie să identifice cauzele care au dus la situaţia actuală, mai ales în
cazuri în care maxilarul sau mandibula prezintă grade avansate de atrofie:

• Trebuie văzut dacă pacientul a avut parte de un tratament de slabă calitate sau
dacă a refuzat să se prezinte la un medic
• Dacă pacientul a pierdut prematur dinţii şi dacă nu are un suport osos
corespunzător
• Dacă pacientul a fost edentat o perioadă lungă de timp, ceea ce a dus la o
atrofie severă a osului
• Dacă pacientul a fost supus unui traumatism
• Dacă lipsa dentară şi osoasă este cauzată de extirparea unei leziuni patologice
sau a unei tumori
• Daca pacientul are o igiena corespunzatoare
 Istoricul medical general

• O refacere protetică pe implanturi însumează o serie de intervenţii şi

proceduri traumatice, pe catre pacientul trebuie să le suporte:
• anestezia,
• uneori extracţia dentară,
• crearea patului osos receptor,
• inserarea implanturilor,
• urmărirea osteointegrării,
• confecţionarea suprastructurii protetice şi echilibrarea ei gnatologică.
 Istoricul medical general

• Se notează în fişă medicaţia curentă – acolo unde este cazul –

cuprinzând
• Numele comercial şi/sau generic al medicamentelor administrate
• Doza, frecvenţa şi motivele administrării
• intervenţii chirurgicale şi/sau internări în spital, motivul/motivele
• datele de contact ale medicului de medicină generală care are pacientul
sub îngrijire curentă.
• Eventual pacienta gravidă/lăuză
 Istoricul medical general

• In vederea trecerii la urmatoarea faza a tratamentului, pacientul va

semna si data chestionarul de sanatate
• Pentru chestionarele anamnestice, medicul dentist trebuie să
realizeze un sumar al statusului medical care să evalueze:
• gradul de risc medical al intervenţiei terapeutice stomatologice,
• urgenţa tratamentului oro-dentar
• necesitatea consultaţiei medicale de specialitate
 Istoricul medical general

• ! Afecţiunile nediagnosticate: dpdv statistic, pacientii in varsta de

peste 55 ani in proportie de peste 50% prezintă:
• HTA
• Diabet de tip II
• Afecţiuni cardiace
• Data ultimului examen medical general
• La fiecare 2 ani < 50 de ani
• Anual > 50 an
 Istoricul medical general

La consultaţia iniţială, pacientul va completa un chestionar de sănătate,

care, coroborat cu examenul clinic şi paraclinic (de laborator si
radiologic), va încadra pacientul in una din cele 5 clase de risc chirurgical,
formulate de Asociaţia Americană de Anestezie:

• Clasa I include pacienţii clinic sănătoşi şi care duc o viaţă normală

• Clasa II cuprinde pacienţii cu cu unele afecţiuni care sunt ţinute sub
control cu medicaţie adecvată, permiţându-le o viaţă normală (de
exemplu un pacient hipertensiv, care cu medicaţie antihipertensivă
menţine o tensiune arterială normală).
 Istoricul medical general

• Clasa III cuprinde pacienţii cu multiple afecţiuni, cum ar fi HTA severă

sau diabet insulino-dependent, afecţiuni care împiedică unele activităţi
din viaţa de zi cu zi.
• Clasele IV şi V includ pacienţii cu afecţiuni grave sau foarte avansate.
Clasa IV reprezintă pacienţii care au nevoie de îngrijiri medicale
imediate, iar Clasa V cuprinde pacienţii muribunzi, care cel mai probabil
nu vor supravieţui următoarele 24 de ore.

Cel mai frecvent, pacienţii care solicită restaurări pe implanturi se

încadrează în clasele I şi II. Pentru pacienţii din clasa III trebuiesc luate
măsuri suplimentare, principala fiind stabilizarea şi controlul afecţiunii.
 Analize medicale

• hemoleucograma
• coagulograma
• fibrinogen
• VSH
• uree
• creatinina
• acid uric
• bilirubina
• colesterol
• TGP
• TGO
• calciu
• Glicemie
• Sumar de urina
 Analize medicale

• Hemograma = elemente figurate din seria alba + seria rosie + Hb +

hematocrit + plachete sangvine
• - elemente seria alba -> infectii
• - elemente seria rosie -> transport O2/CO2
• - hematocrit - masa el din seria rosie
• - hemoglobina - reprezinta componenta principala a elementelor seriei rosii,
implicata direct in transp O2/CO2
• - plachete sangvine - trombocite (controlul sangerarii
 Analize medicale

• Valori normale:

• Leucocite (x1000/mm3): nn-2sapt: 9.0-30.0

• femei/barbati (peste 18ani): 5.0-10.0

• Eritrocite (x1000/mm3): nn-2sapt: 4.1-6.1

• barbati (peste 18ani): 4.5-5.5
• femei (peste 18ani):4.0-5.0
 Analize medicale

• Hemoglobina (g/dl): nn-2sapt: 14.5-24.5

• barbati (peste 18ani):14.0 - 17.4
• femei (peste 18ani): 12.0-16.0

• Hematocrit (%): nn-2sapt: 44-64

• barbati (peste 18ani): 42-52
• femei (peste 18ani): 36-48

• Plachete sangvine (x1000/mm3): nn-2sapt: 150-450

• peste 18ani: 140-400
 Analize medicale

• Leucocite: granulocite (PMN) +agranulocite

• sistem endocrin -> regulator al numarului leucocitelor din sange -> producerea lor
in organe formatoare de elemene sangvine -> depozitarea lor -> eliberarea din
tesuturi -> dezintegrarea lor (A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests 7th
edition - F.T. Fischbach, 2003)

• proces inflamator local -> mobilizarea leucocitelor prin mecanismul de mai sus
• durata de viata : 13-20 zile (distruse la nivelul sist limfatic)
• mecanism de actiune:
• 1. fagocitoza (incapsulare organismelor straine si distrugerea lor)
• 2. transporta si distribuie Ac (parte a sistemului imun)
 Implicatii clinice

Leucocitoza (> 11.000/mm3)

A) Diagnostic diferential leucemie <-> leucocitoza temporara
B) Prezenta in cadrul infectiilor acute
C) Cauze:
i. Leucemie
ii.Trauma/leziune tisulara (inclusiv intra-/postoperatorie)
iii.Neoplasme maligne
iv.Stari toxice, coma
v. Hemoliza acuta
vi.Hemoragie acuta
vii.Necroza tisulara
viii.Medicamente/droguri (!adrenalina)
 Implicatii clinice

Leucopenie (<4000/mm3)
A) Infectii virale/bacteriene
B) Intoxicatii cu metale grele, radiatii ionizante, medicamente
(-> deprimarea functiei maduvei rosii):
i. Barbiturice
ii.Antibiotice
iii.Antihistaminice
iv.Anticonvulsivante
v. Arsenic
vi.Analgezice
vii.Antiinflamatorii
 Implicatii clinice

1. Valori scazute ale numarului de eritrocite:

i. Anemie prin deficit Fe
ii. Diverse afectiuni: mielom multiplu, leucemie, hemoragie acuta sau cronica,
lupus eritematos
2. Eritrocitoza:
i. Primara: eritrocitoza eritremica
ii. Secundara: afectiuni renale, tabagism, carboxihemoglobina
iii.Relativa: deshidratare
3. Microcitoza – celule mici (< 6µm): deficit Fe, avitaminoza B6
4. Macrocitoza – celule > 8µm: alcoolism, afectiuni hepatice, leucemie, hipotiroidism
5. Megalocitoza – celule ovale > 9µm: anemie megaloblastica
 Implicatii clinice

1. Creatinina – in mod fiziologic excretata de rinichi, fiind produs al metabolismului

muscular
i. Valori normale: 14–26 mg/kg/24ore barbati; 11-20 mg/kg/24ore femei
ii.Valori crescute: insuficienta cardiaca, nefrita cronica
iii.Valori scazute: afectiuni hepatice cronice grave
2. Acid uric - metabolizarea acizilor nucleici componenti ai purinelor
i. Crescut: dieta excesiv compusa din purine sau metabolizarea patologica
purinelor
ii.Valori normale: 250–750 mg/24ore
iii.Scazut: <400 mg/24ore; in: afectiuni renale cronice, deficit de acid folic,
intoxicatie cu Pb
iv.Crescut: <1000 mg/24ore; in: hepatita virala, policitemie vera,
nefrolitiaza
 Implicatii clinice

1. Timpul de sangerare – implicatii clinice:

i. Crescut: trombocitopenie, insuficienta renala acuta, leucemie, terapie cu
anticoagulante
2. Hipoglicemie:
i. Carcinom pancreatic
ii.Boala Addison (insuficienta suprarenala)
iii.Afectiuni hepatice (alcoolism, intoxicatii cu arsenic)
iv.Pre-diabet (dupa definita Asociatiei Americane de Diabetologie)
3. Hiperglicemia:
i. Afectiunea Cushing (glucocorticoizi ↑ -> glicemie ↑)
ii.Stress acut emotional sau fizic (accident cerebrovascular, convulsii)
iii. Acromegalie, gigantism, hemocromatoza, pancreatita acuta sau
cronica, neoplasm de pancreas
iv.Afectiuni hepatice grave/cronice
 Implicatii clinice

Trigliceride crescute:
a.Hiperlipoproteinemie
b.Afectiuni hepatice, alcoolism
c.Afectiuni renae
d.Hipotiroidism
e.Diabet netratat
f.Pancreatita
g.Boala von Gierke
h.Infarct miocardic
i. Anorexie nervoasa

Trigliceride scazute:
a.Lipopoteinimie congenitala
b.Malnutritie, sindrom de malabsorbtie
c.Hipertiroidism, hiperparatiroidism
 Implicatii clinice

Hipercolesterolemie
a.Hipercolesterolemie tipul II familial
b.Hiperlipoproteinemie tipuri IV si V
c.Afectiune hepatoceulara
d.Glomeruonefrita
e.Insuficienta renala cronica
f.Hipotiroidism
g.Diabet netratat
h.Alcoolism
i.Afectarea depozitarii glicogenului (afectiunea von Gierke)
j.Obezitate
 Implicatii clinice

Hipocolesterolemie
a.Afectiune hepatocelulara severa
b.Boala mieloproiferativa
c.Hipertiroidism
d.Sindrom de maabsorbtie, malnutritie
e.Anemie cronica
f.Arsuri grave
g.Infectii acute
 Contraindicatii absolute

Tratament prelungit cu medicamente imunosupresoare

Lupus eritematos diseminat
Discrazii sanguine sau coagulopatii
Tumori maligne regionale
Boli metastatice
 Contraindicatii absolute

Osteoradionecroze
Abuz de alcool sau droguri
Tulburări psihice severe
Boli acute
Graviditate
Pacienţi nemotivaţi
Boli metabolice decompensate
 Contraindicatii relative

• Cardiovasculare: HTA, angină pectorală,IM, insuficienţă cardiacă,

endocardita bacteriană
• Endocrinopatii: DZ, afecţiuni tiroidiene, afecţiuni ale
suprarenalelor
• Hematologice: anemii, policitemii, afecţiuni leucocitare
• Afecţiuni pulmonare grave
 Contraindicatii relative

• Afecţiuni hepatice: ciroza

• Afecţiuni osoase: osteoporoza, hipovitaminoza D,
hiperparatiroidism,displazia fibroasă,boala Paget, mielom multiplu
• Afecţiuni ale SNC: epilepsia
• Pacienţii cu proteze de şold, alte proteze ortopedice
 Factori de risc

• Boli sistemice grave ( osteomalacia, osteogeneză imperfecta)

• Pacienţi imunodecompensaţi datorită infecţiei HIV
• Dependenta de alcool sau de alte droguri
• Diateze hemoragice sau medicatie anticoagulanta
• Pacienţi necooperanţi sau cu afecţiuni grave psihice
 Tabagismul

Tabagismul -> 1. Altereaza sinteza şi acţiunea PMN cu efect

antibacterian (Actinobacilluys Actinomycetem concomitants,
Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas Gingivalis)

-> 2. Inhiba secretia salivara

-> 3. Inhiba vindecarea plagilor osoase

-> 4. Inhiba actiunea sistemului imunitar specific

-> 5. Produce vasoconstrictie 

-> 6. Ischemie 

-> 7. Inhiba producerea de fibrinogen

-> 8. Inhiba procesele de agregare plachetara
 Tabagismul

• In cazul terapiei implanto-protetice, fumatul prezinta urmatoarele

efecte documentate statistic:
• studiu efectuat pe o perioada de 6 ani, 540 pacienti/ 2191 implanturi -
> 70% rata de succes (Bain, Moy 1993)
• 70% rata de succes – os A/B, implanturi dimensional adecvate
(DeBruyn 1995)
• c. augmentare osoasa si inserare de implanturi: fumatori -> 4/5
esecuri; nefumatori -> 1/10 esecuri
 Determinarea statusului orodentar

• După aflarea istoricului medical, urmează determinarea statusului

orodentar al pacientului.
• Aceasta include o discuţie cu pacientul despre afecţiunile dentare
suferite in trecut şi un examen clinic minuţions al regiunii oro-faciale.
• Examenul radiologic este obligatoriu, şi în afară de radiografii se vor
realiza atât fotografii exobucale şi endobucale preoperatorii, cât şi
modele de studiu.
• Endobucal ne interesează prioritar evaluarea dinţilor restanţi, aspectul
mucoasei care acoperă crestele alveolare, contururile osoase (formă,
dimensiuni), fundurile de sac, dispoziţia şanţului paralingual.

• In urma examenului intraoral se stabileste daca exista vreuna din

contraindicatile locale pentru realizarea tratamentului protetic
pe implanturi
Determinarea statusului orodentar
 Contraindicatii locale

Contraindicaţiile locale cuprind următoarele situaţii:

• igienă bucală deficitară

• prezenţa unor resturi radiculare în grosimea crestei alveolare
• neoplasme maxilare sau stări precanceroase
• afecţiuni ale mucoasei bucale
• procese inflamatorii locale
• ofertă osoasă insuficientă
• pat osos slab din punct de vedere calitativ
• status cervico-oro-facial postradioterapie
 Contraindicatii locale

• Oferta osoasa deficitara

• Parodontite marginale netratate -> infecţii locale
• Resturi radiculare
• Infecţii locale cu localizare osoase
• Patologia partilor moi
• Xerostomia/flux salivar redus(agenţi anti-microbieni, igienă)
• Bruxism
Contraindicatii locale
 Evaluarea dinţilor restanţi

• Evaluarea dinţilor naturali adiacenţi breşei edentate este o premiză

indispensabilă stabilirii planului de tratament prin implanturi dentare, în
situaţia unei conexiuni dento-implantare.
• Implanturile pot fi utilizate ca suport exclusiv al suprastructurii protetice
sau în combinaţie cu dinţii stâlpi naturali. Criteriile după care sunt
analizaţi dinţii restanţi implicaţi în restaurarea protetică pe implanturi
sunt:
• mobilitatea
• dimensiunea coroanei
• raportul coroană/rădăcină
• poziţia dintelui şi paralelismul cu viitorul ax de inserţie al protezei
• prezenta sau absenţa cariilor
• configuraţia radiculară
• aria suprafeţei radiculare
• statusul endodontic
• statusul parodontal
 Mobilitatea

• Dinţii naturali prezintă o mobilitate fiziologică în sens orizontal, axial şi

rotaţional, mobilitate care depinde de caracteristicile rădăcinilor: număr,
lungime, suprafaţă, diametru, formă, poziţie, precum şi de tipul osului
alveolar înconjurător.
• Mobilitatea fiziologică a unui dinte sănătos este de 28μ în sens axial şi
56-108μ în sens vestibulo-oral, şi se datorează ligamentului periodontal.
• Mobilitatea unui implant este de 2-3μ în sens vertical şi aproximativ 10μ
în sens orizontal, şi se datorează elasticităţii osului alveolar.
• O suprastructură agregată mixt, rigid, mezial pe un dinte natural şi
distal pe un implant va suferi sub acţiunea forţelor ocluzale o mobilizare
care va tinde să tracţioneze spre mezial stâlpul implantului. De aceea,
primul criteriu în realizarea unei ancorări mixte este: mobilitatea clinică a
stâlpului natural să fie cât mai redusa, iar bresa edentata de asemenea
sa fie si ea redusa.
• Raportul ideal este doua implanturi la un dinte.
 Dimensiunea coroanei

• Retenţia elementului de agregare aplicat pe un dinte stâlp depinde de

diametrul şi înălţimea stâlpului.
• Molarii oferă o retenţie mai mare decât premolarii datorită suprafeţei
mai întinse de contact cu proteza.
• Inălţimea bontului dentar poate fi influenţată negativ de un spaţiu redus
interarcadic. Intr-o astfel de situaţie se recurge la intervenţii de
alungire a coroanei clinice pentru obţinerea unei retenţii favorabile, mai
corect decât includerea ca stâlpi suplimentari a unor dinţi vecini, caz în
care ar avea de suferit igienizarea proximală dintre dinţii stâlpi.
 Dimensiunea coroanei

• Coroanele cu dimensiuni reduse necesită o preparare cu pereţi cât mai

paraleli şi realizarea de elemente suplimentare de retenţie, cum ar fi
canale, cavităţi, puţuri, care au şi rol antirotaţional.
• Lipsa de retenţie a stâlpului natural are ca efect primordial
descimentarea supraprotezei. Secundar, problemele care apar sunt caria
stâlpului şi suprasolicitarea implantului.
 Raportul coroană-rădăcină

• Raportul coroană-rădăcină se referă la înălţimea coroanei din punctul cel

mai incizal sau ocluzal până la limbul alveolar din jurul dintelui,
comparativ cu lungimea rădăcinii implantate în os.
• Evaluarea acestei caracteristici este de maximă importanţă atunci când
asupra restaurării protetice vor acţiona forţe laterale, excentrice, în ti
mpul funcţiilor aparatului dento-maxilar.
• Forţele laterale transformă stâlpul natural într-o pârghie de gradul I cu
punctul de sprijin la nivelul marginii alveolare. Cu cât creşte coroana
clinică şi se reduce porţiunea de rădăcină implantată în os, cu atât se
amplifică momentul forţei la nivelul pârghiei, cu efecte distructive.
• Raportul coroană-rădăcină maxim admis atunci când dintele respectv se
utilizeaza ca stâlp într-o restaurare mixtă dento-implantară este de 1:1.
 Poziţia şi axul dintelui stâlp

• Dacă breşa edentată este veche, dinţii limitrofi suferă modificări de

poziţie: rotatie, extruzie, egresiune.
• Este necesară corectarea poziţiei acestor dinţi înainte de realizarea
planului protetic.
• Tratamentul poate consta în prepararea modificată a dintelui ca stâlp,
recurgerea la terapie endodontică sau ortodontică. Dintele adiacent
stâlpului natural poate suferi şi el modificări de poziţie.
• Corectarea este necesară din motive estetice, pentru ameliorarea axei
de inserţie a protezei, a ariilor de contact proximale şi îmbunătăţirea
transmiterii forţelor de la nivel ocluzal către suportul parodontal.
 Prezenţa cariilor

• Toate leziunile carioase ale dintelui stâlp trebuie tratate înainte de inserarea
implantului şi nu după perioada de vindecare a acestuia. In decursul celor
catorva luni necesare integrării implantului caria dintelui stâlp poate
progresa, ajungand chiar sa impuna modificarea planului de tratament
(necesitatea unui tratament endodontic, aplicarea unui dispozitiv corono-
radicular, tratamentul abceselor, leziunilor periapicale, etc.), mergând până
la necesitatea extracţiei dintelui.
• Dacă după îndepărtarea structurilor carioase se constată că este necesară
terapia endodontică, obturaţia de canal se indică să fie făcută înainte de
etapa chirurgicală de inserare a implantului pentru a putea realiza mai uşor
diagnosticul diferenţial al unei eventuale complicaţii post-endodontice cu una
post-chirurgicală.
 Configuraţia radiculară

• Configuraţia radiculară a dintelui stâlp poate influenţa capacitatea

dintelui de a rezista forţelor care acţionează asupra lui.
• Rădăcinile efilate sau fuzionate au o capacitate redusă de a suporta
încărcătura ocluzală în cazul unei restaurări protetice fixe. In aceste
situaţii se indică suprastructuri protetice exclusiv implantopurtate sau
inserarea mai multor implanturi utilizate ca dinţi stâlpi alături de dintele
natural respectiv.
• Rădăcinile curbe sau dilacerate sunt favorabile din punctul de vedere al
sprijinului dento-parodontal. Pe de altă parte, această configuraţie
radiculară face dificilă o intervenţie endodontică eventual necesară.
 Aria suprafeţei radiculare

• In general, cu cât aria suprafeţei radiculare a dintelui stâlp este mai

mare, cu atât este mai bun sprijinul parodontal. Dinţii posteriori oferă un
suport mai bun decât dinţii anteriori din acest punct de vedere.
• Dinţii afectaţi de boala parodontală pierd din aria suprafeţei radiculare.
Pentru primul molar maxilar pierderea de os alveolar până la nivelul
furcaţiei prin parodontopatie determină o reducere cu 30% a suprafeţei
radiculare implantate intraalveolar.
 Aria suprafeţei radiculare

• In stabilirea tratamentului se poate aplica orientativ şi regula

conform căreia suprafeţele radiculare ale dinţilor stâlpi trebuie să
fie cel puţin egală ca valoare cu suma suprafeţelor radiculare ale
dinţilor lipsă.
• Când breşa edentată corespunde la 2 sau 3 dinţi absenţi devine
necesară inserarea mai multor implanturi, nu atât pentru a
compensa suprafaţa radiculară pierdută, cât pentru a împiedica
realizarea unui corp de punte prea lung, cu elasticitate crescută.
 Statusul endodontic

• Dintele inclus ca stâlp într-o restaurare cu agregare mixtă dento-

implantară trebuie să prezinte un status pulpar satisfăcător sau o
obturaţie corectă de canal.
• Afecţiunile pulpare trebuie tratate înainte de inserarea implantului
deoarece o exacerbare a suferinţei pulpare în timpul perioadei de
vindecare a implantului poate duce la compromiterea acestuia.
• Dacă statusul endodontic al unui dinte stâlp natural este pus sub semnul
întrebării, cel mai prudent este să fie realizat un tratament de canal.
• Când se indică rezecţia apicală, se evită utilizarea amalgamului ca
material de obturaţie retrogradă pentru a nu apărea în regiune produşi de
coroziune care pot interacţiona cu metalul implantului.
 Statusul parodontal

• O atenţie specială trebuie avută în cazul când dintele stâlp are nevoie de
intervenţii de chirurgie parodontală deoarece se poate contamina cu
germeni patogeni situl implantului.
• De aceea se indică rezolvarea situaţiei patologice parodontale a dintelui
stâlp înainte de inserarea implantului.
• Igiena orală trebuie să fie perfect controlată înainte de inserarea unui
implant.
• Dacă totuşi există o boală parodontală activă, cu risc ridicat de
contaminare, înainte de inserarea implantului se administrează
antibiotice pentru a diminua flora bacteriană sulculară.
 Caz clinic

• Pacient Z.I. – 41 ani

• Acuza deficiente functionale in urma unui tratament complex
finalizat cu 6 luni in urma
 Evaluarea câmpului osos primitor de implant

Oferta osoasă trebuie cunoscută şi apreciată preoperator pentru a nu

avea surprize şi mai ales pentru a şti spre ce tip de implant ne
orientăm. De asemenea trebuie cunoscută distanţa până la
obstacolele anatomice, reprezentate de sinusul maxilar, canalul
mandibular şi gaura mentonieră.
 Examenul clinic al câmpului osos

Câmpul osos se examinează clinic vizual şi palpator, pentru a aprecia grosimea şi

fermitatea ţesuturilor ce acoperă osul.
După vizualizare se poate dirija opţiunea, dar poate apărea surpriza ca sub
mucoasa înaltă şi groasă să existe mult ţesut hipoplazic şi nu osos, fapt
apreciabil doar prin palpare.
Vom examina predilect următoarele zone:
• fosa canină
• fosetele incisive
• sinusurile nazale anterioare (reper osos şi radiologic)
• apertura piriformă, cu precădere marginea sa inferioară
• protuberanţa mentonieră (distanţa vestibulo-orală, forma vestibulară şi linguală,
apofizele genii superioare şi inferioare pe faţa linguală)
• depresiunea fosei sublinguale
• creasta milohioidiană (pentru extinderea pelotelor implantului subperiostal)
 Examenul clinic al câmpului osos

De asemenea, prin palpare se apreciază şi calitatea mucoasei care acoperă

osul.
Astfel, o mucoasă flotantă în jurul implantului conferă un prognostic
nefavorabil protezării pe implant, impunând tratamente chirurgicale
preprotetice, cum ar fi grefele gingivale sau plastie de vestibul bucal
(pentru implantul subperiostal).
Telul acestor intervenţii chirurgicale îl constituie obţinerea unei benzi de
gingie cheratinizată, favorabilă zonei de emergenţă a implanturilor.
Examenul clinic al câmpului osos

• Pentru a evita apariţia erorilor în aprecierea ofertei

osoase prin palpare se poate folosi un compas osos.
• Acesta este un instrument asemănător unui compas,
ale cărui vârfuri sunt orientate perpendicular pe braţe si
sunt folosite pentru a perfora mucoasa în scopul
aflării grosimii reale a osului.
• La partea inferioară prezintă o scală gradată în
milimetri.
• Această metodă nu are acurateţea unui examen
computer tomograf, însă poate fi folosită în situaţii
clinice cu un grad de dificultate scăzut, fiind totodată şi
mult mai puţin costisitoare.
 Examenul radio-imagistic

Este cel mai important, deoarece oferă cele mai multe detalii despre
cantitatea şi calitatea osului.
Metodele radioimagistice folosite sunt reprezentate de:

• Radiografii retroalveolare izometrice ortoradiale (RIO)

• RIO cu reţea
• Ortopantomografia – cea mai importantă
• Radiografii laterale ocluzale
• Tomografie computerizată (CT)
• Rezonanţă magnetică nucleară (RMN)
 Radiografia retroalveolară izometrică
ortoradială (RIO)

RIO poate oferi informaţii orientative, în special despre calitatea

osoasă, în zona vizată pentru inserarea implantului.
Este indicată în situaţia în care pacientul prezintă sensibilitate
deosebită la radiaţie (post extirpări de tumori).
 Ortopantomografia

• Este cea mai folosită, deoarece oferă date globale asupra aparatului
dento-maxilar şi asupra calităţii şi cantităţii ofertei osoase.
• Din punct de vedere dimensional, metoda este relativă, deoarece
distanţele de pe radiografie nu corespund cu distanţele reale datorită
diferitelor angulaţii ale elementelor anatomice faţă de raza incidentă şi
faţă de film.
• Totuşi, pentru obţinerea unor informaţii dimensionale cu ajutorul
ortopantomografiei se foloseşte metoda cu bile de metal de diametru
cunoscut (5mm). Pe model se aleg locurile viitoarelor implanturi si se
aplică bilele. Se realizeaza din acrilat o gutieră care include bilele.
Ortopantomografia
 Ortopantomografia

• Problema este distanţa faţă de creastă, deci grosimea mucoasei. Se

apreciază prin măsurarea diametrului relativ al bilelor pe
ortopantomografie şi apoi a distanţei relative de la bilă la creasta
osoasă.
• In această metodă imagistică se folosesc bilele şi nu altă formă deoarece
bilele rămân rotunde în proiecţie, indiferent de unghiul făcut de raza
incidentă cu filmul radiologic.
• Rezultatele cele mai bune le dă utilizarea cu RIO, datele fiind mai exacte
decât cele oferite de ortopantomografie.
• Această metodă are şi avantajul că poate folosi gutiera acrilică după
îndepărtarea bilelor ca ghid de foraj al neo-alveolelor, dar şi ca ghid de
paralelism pentru acestea, în funcţie de dinţii restanţi şi de celelalte
neoalveole.
Ortopantomografia
 Radiografia laterală

Radiografia laterală poate oferi date despre înălţimea crestei alveolare

folosindu-se, de asemenea, bile metalice de diametru cunoscut, cu filmul
perpendicular pe dinţi, asemănător tehnicii Bite-Wing, putându-se evalua
astfel:
• diametrul V-O
• grosimea corticalei osoase
• structura osului medular (calitativ) şi gradul de mineralizare al acestuia

Nu se pot afla foarte exact dimensiunile neregularităţilor osoase, dar se pot

aproxima tot cu ajutorul bilelor metalice.
 Tomografia computerizată (CT)

CT reprezintă examinarea de maximă acurateţe şi de cea mai mare

corectitudine dimensională.
CT prezintă de asemenea avantajul realizării pe calculator a unei
evaluări tridimensionale a ofertei osoase, precum şi realizarea unei
simulări 3D a oaselor maxilare.
In afară de acurateţea dimensională, prin această metodă poate fi
analizată şi structura osului, ca şi combinarea calităţii osoase cu
exactitatea dimensională pentru măsurarea precisă a corticalei, a
osului compact şi evaluarea precisă a grosimii osului de calitate.
Tomografia computerizată (CT)
 Tomografia computerizată (CT)

De asemenea, putem afla cu precizie distanţele până la obstacolele

anatomice de importanţă majoră (canal mandibular, sinusuri, gaura
mentonieră) şi topografia acestora.
De exemplu, pe ortopantomografie dimensiunile sinusului şi topografia lui
sunt relative, deoarece recesele sinusale pot fi dispuse anterior sau
posterior de locul în care se doreşte plasarea implantului, ceea ce implică
un risc de eroare în ceea ce priveşte aprecierea topografiei sinusului
maxilar.

Un alt avantaj major constă în faptul că în urma tomografiei computerizate se

poate realiza un model prin metoda CAM.
Tomografia computerizată (CT)
 Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

RMN se bazează pe înregistrarea vibraţiilor protonilor din apă şi lipide atunci

când organismul este introdus într-un câmp magnetic.
Imaginile generate digital prin RMN sunt negativul celor obţinute prin CT, şi
anume osul cortical apare negru, iar structurile bogate în lipide şi apă
apar deschise la culoare.
RMN poate fi utilizată atunci când datele obţinute prin CT nu sunt suficient
de clare sau nu oferă informaţiile dorite.
 Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

CT oferă informaţii false privind situarea canalului mandibular în 2% din

cazuri datorită osului osteoporotic cu trabecule foarte largi şi unei
corticale slab reprezentate a canalului mandibular.
RMN reuşeşte să identifice canalul prin sesizarea diferenţei dintre cantitatea
de ţesut grăsos din osul spongios şi cea din interiorul canalului
mandibular.
RMN nu este însă utilă pentru determinarea gradului de mineralizare al
osului sau pentru identificarea de fineţe a unor afecţiuni osoase sau
dentare
 Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

• Contraindicaţii ala RMN: gravide în primul trimestru, purtătorii

de peace-maker, prezenţa de corpuri metalice în zonă,
claustrofobie
• Posibile rezultate false datorate: distorsiuni geometrice
<- interfeţele aer/ţesuturi moi sau os/ţesuturi moi (0,5mm)
• Artefacte metalice: benzi ortodontice, aliaje nobile, aliaje
inoxidabile, pulberi metalice în glassionomeri
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

CT RMN
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)
 Bilanţul preprotetic şi estetic
Având în vedere faptul că un implant nu este altceva decât o rădăcină
artificială, pentru suprastructura protetică este necesar să anticipăm
viitoarea lui poziţie, raporturile sale ocluzale atât în PIM cât şi în
dinamică.
De aceea este ideal să se ia două amprente pe baza cărora să se
confecţioneze două modele care să se monteze într-un articulator cu
valori medii sau intr-unul parţial programabil.
Dacă pacientul prezintă o patologie ocluzală aceasta trebuie rezolvată
conform canoanelor gnatologice. Apoi cu ajutorul unor plăci de ceară sau
din mase plastice adaptate prin termoformare se pot stabili locurile
exacte unde trebuiesc poziţionaţi viitorii stâlpi protetici ai implanturilor.
Dacă se dispune de stâlpi omologi şi de dinţi artificiali potriviţi se poate
chiar anticipa designul unei viitoare suprastructuri.
In situaţia în care se utilizează o placă transparentă aceasta după o
sterilizare prealabilă poate fi utilizată şi intraoperator pentru poziţionarea
implanturilor.
Din cadrul bilanţului preprotetic nu trebuie să lipsească următorii timpi:

• evaluarea spaţiului interarcadic

• analiza planului (sau a viitorului plan) de ocluzie
• statusul arcadelor
• formele crestelor alveolare
• examinarea protezelor vechi
• numărul şi topografia dinţilor absenţi
• studiul temeinic al ocluziei
Alături de bilanţul preprotetic trebuie făcută şi o analiză estetică sau bilanţul
fizionomiei, deoarece o reuşită din punct de vedere tehnic a refacerii
protetice poate avea uneori un aspect neacceptat de către pacient, situaţii
care generează nenumărate conflicte ulterioare.

Dacă pacientul a avut în prealabil o proteză mobilizabilă care interesa zona

frontală maxilară şi prin inserarea implanturilor primeşte o proteză fixă,
estetica acesteia poate sta la baza multor nemulţumiri. Aceasta în special
datorită gradului mare de atrofie a maxilarului.
De aceea în prealabil se face de obicei pe o placă de bază sau din răşină o
montare a dinţilor artificiali care să corespundă cu un maximum de
estetic ce se poate obţine.
Se va urmări poziţia buzei, integrarea dinţilor în armonia feţei şi înălţimea
etajului inferior.
Dacă în acest stadiu apar inconveniente estetice obiective sau reclamate de
pacient, reconstituirea protetică pe implanturi devine contraindicată sau
se modifică suprastructura (bară pe două implanturi şi supraprotezare
clasică sau se indică o protezare clasică).

Edentaţiile unidentare pun cele mai severe probleme estetice. Poziţia şi

gabaritul dinţilor care delimitează breşa, nivelul crestei, pierderea
osoasă vestibulară din dreptul breşei, nivelul coletelor dinţilor colaterali,
tipul liniei surâsului, etc. sunt tot atâtea elemente de care trebuie ţinut
cont.
Implantologul trebuie să fie realist, el nu trebuie să ezite în faţa unei situaţii
nefavorabile pentru implant şi să opteze pentru o punte clasică sau o
punte adezivă (colata).
Etape clinico-tehnice de restaurare protetică
în implantologia orală clasică

www.implantologieorala.ro
• LONGEVITATEA implantului și a lucrării protetice, pe lângă acuratețea actului
chirurgical, utlizarea unui implant și bont protetic adecvat, depinde în mare măsură și
de stabilitatea ligamentului periimplantar

• Pornind de la acest adevăr, în cadrul implantologiei orale clasice – mai cu seamă în

parcurgerea etapelor clinico-tehnice de restaurare protetică – se prejudiciază sever
ligamentul periimplantar, ceea ce conduce la insecurizarea implantului generat de
periimplantita iminentă, mai ales în situația implantologiei clasice.
• Astfel, în practica de restaurare protetică prin metodă clasică, au loc numeroase
etape de demontare a capelor de vindecare/bonturilor (fie de transfer, fie protetice),
și astfel intimitatea gingivo-mucoasei și implicit a ligamentului periimplantar este
iritată de:

1. Amprentarea
2. Proba metal/zirconiu
3. Proba biscuit
4. Cimentarea lucrării protetice,

care presupun peste 10 manevre într-un interval de timp relativ scurt: de demontare a
capei de vindecare – montarea bontului de transfer/protetic/remontarea capei
ș.a.m.d. până la cimentarea lucrării protetice definitive.
 Implantologia modernă - digitalizată

www.implantologieorala.ro
 Etape clinico-tehnice de restaurare protetică
utilizând tehnica implantologiei digitalizate

Conceptul One-Day Implant

- presupune o abordare nouă a terapiei implanto-

protetice, concepută să răspundă atât doleanțelor
pacienților, cât si dorinței de perfecționare profesională
a medicului dentist

- îmbină tehnologii de ultima oră, constând în:

procesarea informației CT prin intermediul unei
platforme electronice de vârf, scanarea modelelor,
realizarea bonturilor protetice individualizate și a
lucrărilor protetice provizorii/defintive prin metoda
CAD-CAM

- oferă soluția optimă pentru inserarea implantului

dentar cu încărcare protetică imediată, pentru un
rezultat rapid, predictibil și cu o estetică superioară

www.implantologieorala.ro
 Conceptul One-Day Implant
CERINȚE:

1.Sistem de implant pretabil metodei

2.Computer tomograf (CT)
3.Scanner intraoral
4.Software-ul R2Gate
5.Sistemul CAD/CAM / Printer 3D

R2Gate este un program ce produce

imagini de precizie cu ajutorul datelor CT
si datelor rezultate în urma scanării
modelelor din gips.

Implantul va fi plasat în cea mai bună

poziție care va garanta siguranță pe
termen lung.

www.implantologieorala.ro
 Conceptul One-Day Implant
Pornind de la analiza CT-ului și a modelelor scanate, prin intermediul
software-ului R2GATE, medicul primeste planificarea tratamentului
implanto-protetic.

Ulterior, în funcție de situatia clinica și decizia medicului operator, cu ajutorul

sistemelor de frezaj computerizat CAD/CAM se obțin:

•ghiduri chirurgicale pentru inserarea în poziție optima a implanturilor dentare

•bonturi protetice personalizate, frezate din Zirconiu
•elemente protetice de mezostructură
•lucrări protetice provizorii și
•restaurări protetice definitive.

www.implantologieorala.ro
 Conceptul One-Day Implant

Etape de tratament:
1.Realizarea amprentelor preliminare
2.Înregistrarea relațiilor intermaxilare
3.Efectuarea CBCT
4.Realizarea modelelor (gips dur)
5.Scanarea modelelor (digitalizare)
6.Introducerea datelor în programul R2Gate
7.Evaluarea câmpului osos primitor de implant

www.implantologieorala.ro
 Conceptul One-Day Implant
8. Elaborarea planului de tratament

9. Realizarea ghidului chirurgical și a componentelor protetice

(bonturi protetice individualizate și lucrările protetice propriu-zise)
prin metoda CAD-CAM

10. Inserția implantului/implanturilor

11. Montarea bonturilor și a pieselor protetice

12. Integrarea ocluzală

13. Monitorizarea post-operatorie a pacientului

14. Dispensarizarea
www.implantologieorala.ro
www.implantologieorala.ro
 Realizarea amprentelor, modelelor si înregistrarea
rapoartelor de ocluzie

www.implantologieorala.ro
 CBCT – arcadele în ocluzie

www.implantologieorala.ro
 Scanare modele pentru digitalizare

www.implantologieorala.ro
 Planificare tratament cu software-ul R2Gate

www.implantologieorala.ro
 Secvențe de diagnostic și soluții de tratament

www.implantologieorala.ro
 Secvențe de diagnostic și soluții de tratament

www.implantologieorala.ro
 Secențele chirurgicale de frezaj de realizare a neoalveolelor

asigura
freze
adecvate

Ghid de
inserție
 Transmiterea informațiilor

www.implantologieorala.ro
 CAD/CAM

www.implantologieorala.ro
 AVANTAJELE implantologiei digitalizate:

1.Intervenție chirurgicală minim invazivă

2.Intervenție într-un singur timp chirurgical concomitent
cu restaurarea protetică provizorie
3.Reducerea la minim a duratei intervenției
4.Reducerea perioadei de tratament
5.Siguranță în tratament
6.Calitatea actului medical
7.Calitatea lucrărilor protetice
8.Confortul pacientului
9.Integrare socio-profesională imediat postoperator

www.implantologieorala.ro
 “O zi în care nu ai avut cel puțin o
bucurie este o zi pierdută.”

Dr. Ioan Sîrbu

www.implantologieorala.ro
 Vă mulțumesc pentru atenție!

office@drsirbu.ro

Prof. Dr. Ioan Sîrbu

www.implantologieorala.ro