Lista protocoale.

1. Dotarea Cabinetelor:

A. Stoma Generala

Cabinetele trebuie sa contina toate elementele necesare desfasurarii manoperelor medicale,

fara ca asistenta sau medicul sa paraseasca incaperea in timpul tratamentelor, acest lucru fiind
strict interzis. Dotare minima:

- truse consultatie

1`manusi consultatie

aspiratoare

freze

materiale amprentare (alginat, material amprenta functionala, material amprenta

implant/fatete)

linguri de amprenta

spatule de compozit

instrumentar si materiale de endodontie generala (ace manuale, hipoclorit, ser, seringi de

1/5/10, material de obturatie de canal, conuri de gutaperca/hartie, rigla endodntica, apex finder,
ace pentru irigare, carlige pentru apex, instument de taiat gutaperca, rulouri de vata, spirt)

lampa fotopolimerizabila

seturi de matrici cu portmatrici, pene de lemn, matrici de celuloid, cape de celuloid, benzi
abrazive metalice/plastice, hartie de articulatie, gume, periute, pasta profilactica

anse detartaj (minim 5)

air flow si pudra airflow

instrumentar de chirurgie mica (seturi de clesti, seturi de elevatoare, seturi de sindesmotoame,

minim un sindesmotom de resturi, portace, chiurete curbe si drepte, manere bisturiu, seringi
anestezie, ace scurte si lungi, manere bisturiu, lame bisturiu, comprese sterile, materiale pentru
coagulare-alustat gel, hemospon-, materiale antiseptice de preventie a alveolitelor – neoconnes,
alveologyl-, fir de sutura, fiind recomandat din considerente plastice, de prevenire a rupturii
lambourilor cel de 4/0 silk, ac curb, sectiune triunghi, 75 cm)

substante anestezice (lidocaina sub forma pulverizanta sau topica-gel), articaina cu sau fara
adrenalina (ubi forte sau normal, fiecare cu indicatia lui), mepivacaina
 betadina, solutie de clorhexidina (apa de gura)

nurofen forte/arcoxia, gluconatat de Ca –solutie-, tensiometru, pulsoximetru,stetoscop.

ciocan de lucrari

fixodent, clorura de zinc, tavita renala, cutit de ceara, vata, bol si spatula alginat, cimenturi
provizorii cat si definitive, freze de piesa dreapta (retusuri proteze), cleste crampon.

hidroxid de calciu, aplicatoare bonding, bonding, gel albire, diga lichida, clorura de zinc, fir de
retractie gingivala (minim 2 marimi, impregnate), linguri black, colutorii, minim 1 vaccin
parodontal, chiurete gracey, modele de prezentare si diagnostic, radiografii de prezentare si
diagnostic,

ochelari de protectie, bavete, jucarie plus copii, acadele fara zahar copii, retetare, pixuri, trimiteri
radiologie, hartii A4 pentru desene explicative, carti de vizita cu clinica, si numarul de la receptie,
fiind interzisa orice transmitere de date personale intre medic si pacient.

dezinfectanti de suprafata si spray-uri de uns turbina

baveta din plastic lunga de protectie a pacientului la manoperele specifice (detartraj, endo-
hipoclorit-, slefuiri protetice cu apa, airflow)

laptop, negatoscop

orange guttane

pistoale de injecatare a materialelor

materiale pentru tehnica SCUTAN

pivoti de fibra de sticla

ace lentullo, si freze specifice pentru pregatirea pivotilor dentari

A. Chirurgia Orala.

 Pe langa punctul A se vor adauga:

- electrocauter bipolar

monitor functii vitale

instrumentar de sinus (chiurete sinusale drepte si curbe)

tavi de os (minim 4)

manusi sterile (in functie de marimea medicului)

fiziodispenser

piezotom

materiale de aditii osoase (oase, membrane)

implanturi dentare

truse de frezaj (minim 2)

truse prf (minim 3)

centrifuga

dexametazona

medicatie pentru preventia socurilor (hidrocortizon solubil in socul anafilactic, adrenalina, in

IMA, bronhodilatatoare in blocaje respiratorii severe, balon de intubaj, medicatie antianxiolitica,
gen diazepam, bromazepam, medicatie de sedare usoara, gen dormicum, medicatie
antihipertensiva, gen tertensif)

instumentar de condensare osoasa

instrumentar de bone-splitting

fire de calitate superioara,

seturi de halate si campuri sterile

pense hemostatice

freze de os

diverse marimi de lame (fiecare cu indicatia acesteia)

lampa cu UV

pense anatomice cu cioc

seturi de pini de fixare a membranelor

seturi de decolatoare de marimi diferite si forme diferite

aspiratoare chirurgicale.

in caz de inhalosedare (aparat de inhalosedare, tuburi pentru gaze, suport pentru solutii
perfuzabile)

augmentin 1000 mg/ zinnat 500 mg

 pungi gheata

agent sterilizare maini, sapunuri speciale pentru interventii chirurgicale

kit recoltare sange si eprubete

forfecute de mucoasa

A. Endodontie:

*Pe langa punctul A se vor adauga:

- microscop

- seturi de ace rotative

- motor endodontic

- bureti de impregnare cu hipoclorit, de sustinere a acelor in timpul tratamentelor

- anse de detartraj speciale pentru activarea hipocloritului sau de scoatere a pivotilor

- freze foarte fine sferice

-solutii de clorhexidina, iodoform, antibiotice, agenti de albire endodontici sau alte paste si
solutii specifice ramurei medicale

-oglinzi cu amplificare speciale

-seturi de conuri de hartie si gutaperca specifice instrumentarului rotativ folosit

-pluggere speciale

- aparatura de condesare verticala

-seturi de diga

-MTA si aplicatoare de MTA

- solutii de dezobturare
1. Clasificarea interventiilor stomatologice:

Clasa I:

Manopere de complexitate scazuta, ce necesita 1 vizita sau 2, efectuat de un medic generalist:

Obturatii de compozit, detartaraje, periaje, extractii simple (dinti parodontotici, dinti

temporari,resturi radiculare fara granuloame si radacini drepte) air flow, tratamente de canal
simple (dinti monoradiculari si premolarii 2 superiori, cu radacini drepte sau foarte usor curbe),
cimentari, administrare vaccinuri, colutorii, consultatii generale, reparatii proteze, crosete,
urgente endodontice (pulpite, dreanaje prin dinte a parodontitelor, sau prin abcese nefistulizate
localizate strict endo-oral), bijuterii dentare, albiri sub indrumarea unui medic de grad II, sigilari,
fluorizari

Clasa II:

Manoperele de complexitate medie, de specialitate sau nu, care se limiteaza intre 1 si 3-4
sedinte: extractii de molari de minte, dinti inclusi, anomalii de pozitie si forma, radacini
divergente, rezectii apicale, tratamente de canal a pluriradicularilor, parodontite apicale usoare
pana la cele severe, gangrene, tratamente de canal preprotetice la pluriradiculari, realizare de
proteze partiale acrilice, kemmeny, richmond, efectuarea de pivoti dentari din fibra de sticla sau
metalici, si lucrari protetice fixe de mica anvergura (coroana individuala sau punte formata din 3
elemente, fara extensii, in zone cu estetica limitata, distal de PM1, si in cazuri ideale- dintii ce
urmeaza a fi protezati sa nu fie extruzati, sa aiba cheile lui angle stabile si lucrarea ce urmeaza a
se efectua sa nu implice modificari de ocluzie sau de reechilibrari ocluzale). Totusi, sunt permise
lucrarile in zone estetice, respectandu-se anvergura specificata (1-3 elemente), doar sub
indrumarea specialistului protetic sau estetic, chiuretaj in camp inchis subgingival sub
indrumarea unui medic specialist, realizarea de inlay/onlay sub supraveghere medicului
specialist, albiri.

Clasa III.

Manoperele de complexitate mare, de specialitate, care depasesc 4 sedinte: reabilitari orale

totale, rezectii osoase, aditii osoase, tratamente implantologice, reabilitari implanto=protetice,
proteze scheletate, proteze acrilice totale, realizarea de fatete dentare, chiuretaje in camp
deschis, sinus lift. Aceste manopere NU se vor face niciodata de un singur medic, si decizia finala
va fi luata dupa acordul scris a trei medici: medicul implantolog, medicul protetician si medicul
endodont. Dupa Anumite cazuri si medicul ortodont. Aceste tipuri de tratamente necesita
resursele umane si materiale cele mai mari.
 Protocoale efective

Consultatia, anamneza si efectuarea planului de tratament.

Fiecarui pacient indiferent de clasa de complexitate i se va acorda intre 15 si 30 de minute de

discutii cu acesta. Datele generale de identificare se vor completa in sala de receptie, restul
intrebarilor de sanatate generala, reactii adverse, etc, adica foaia 2! i le vor adresa medicul
fata in fata cu pacientul si nimeni altcineva, medicul trebuind sa isi dea seama de acuratetea
acestor date, si de eventuale omiteri de medicamente sau alte boli in atecedente.

1. Clasa 1: se va rezuma strict la aceste intrebari, va efectua o analiza subiectiva a tesuturilor

intraorale si extraorale, si in caz ca apar probleme sau semne de patologii necunoscute va cere
consultatia unui medic de grad III. Pe langa problema strict punctuala cu care a venit pacientul, medicul ii
va expune acestuia si alte problme semnalate care trebuiesc efectuate, si in functie de gradul de
complexitate va cere asistenta medicului de grad III, consultatie ce se va face impreuna, medicul de grad
III neputand refuza prezenta medicului incepator (acesta avand sanse de invatare a manoperelor si a
modului de gandire a medicului cu experienta). Inainte de inceperea manoperelor medicul i va prezenta
pacientului toate posibilitatile de tratament, inclusiv costurile acestora. Medicul de grad 1 poate si este
recomandat sa trimita pacientul spre un examen radiologic daca se impune si este necesara si verificarea
tratamentului efectuat printr-o alta radiografie. Cu privire la eliberarea retetelor medicamentoase, se
recomanda dar nu se poate impune consultarea cu un medic de grad marit.

Clasa 2: pe langa punctele discutate la clasa 1, medicul de grad 2 are o libertate de manevre
marita dar si responsabilitate direct proportionala. Examenul pacientului si efectuarea
anamnezei are o profunzime mai marita. Cu exceptia endodontului, care efectueaza tratamente
la recomandarea si trimiterea colegilor acestuia, medicul de grad 2 trebuie sa efectueze
suplimentar urmatoarele:

- identificarea si notarea formelor arcadelor

- sondarea si masurarea pungilor parodontale daca sunt existente

- discutii aprofundate despre istoricul bolilor dentare ale pacientului

- analiza etajelor fetelor si eventual masurarea lor

- examen exo-bucal cu analiza optica a tesuturilor fara a fi necesar palparea

- examen oncologic preventiv

- expunerea pacientului pe modele diagnostic a planurilor de tratament si expunerea de

tipuri de coroane.

- detalierea etapelor si a eventualelor complicatii ce pot aparea in timpul manevrelor.

MANDATORIU
 - notarea pe fisa a etapelor, daca exista, planificarea acestora pe sedinte, si respectarea
termenelor fata de pacient, cu explicatia motivata ca pot aparea unele erori (cazuri de
forta majora, ex: tehnicianul are probleme, pacientul nu poate veni la sedinta respectiva,
medicul nu poate ajunge- cazuri doar cu motivare dovedita)

3. Clasa 3. In aceasta clasa, medicul trebuie sa efectueze cele mai ample anamneze si
examene. Pe langa clasa 1 si 2, medicul de grad 3 trebuie:

- Sa ia modele de diagnostic in alginat, si sa le pastreze pentru discutii cu tehnicienii si colegii

- Sa efectueze fotografii ale cavitatii orale inainte si dupa efectuarea tratamentelor

- Examenele radiologice sunt mandatorii in aceste tipuri de tratamente.

- Pe langa anamneza clasica, trebuie palpate grupele ganglionare, realizarea de analize de

sange, sau trimiterea catre alte specialitati in caz de nevoie, ceea ce inseamna ca este obligatorie
interogarea pacientului si diagnosticarea dupa caz a bolilor sistemice, ceea ce presupune
intrebari relevante despre sistemul digestiv, circulator, neurologic, osos, intrebari despre istoricul
bolilor in familia pacientului, si explicandu-i importanta acestor intrebari. Intrebari despre modul
de viata al pacientului, sedentar sau nu, tipul de mancare: carnivor/legume crude(importanta in
alegerea substructurii coroanelor, sau poate a diametrelor implanturilor in zonele posterioare
*in cazul pacientilor in care exista loc pentru implanturi cu diametru mic si acestia au o
alimentatie preponderent dura se vor efectua augmentari osoase pentru modificarea
diametrelor implanturilor) sau orientat spre alimente moi.

- Analiza ocluziei, atat dinamica cat si statica.

- Prezentarea detaliata catre pacient a tuturor etapelor de tratament si coordonarea intregii

echipe medicale, cat si supravegherea acestora, medicul de grad 3 fiind raspunzator de calitatea
tratamentelor si de interventiile in urgenta la eventualele iatrogenii ale colegilor.

- Explicatii concrete pe computere tomografe a situatiei pacientului si a planului ce urmeaza a

fi efectuat

Detartraj cu ultrasunete si periaj

Medicul:

-Se asigura ca pacientul nu este purtator de pacemaker, sau alte stimulatoare cardiace, nu are
TBC, sau alte viroze.

- Decide ce tip de ansa are nevoie (subtire si ascutita in depozite mici si pentru insertie
subgingivala, lata pentru depozite mari)

- Ii explica pacientului ce implica, ce trebuie sa simta, daca doreste anestezie, o sa il intrebe unde
il doare mai mult, daca are vreo sensibilitate.
 - In zonele pe care pacientul il doare sau are o hipersensibilitate se va efectua o anestezie plexala

-Ansa se aplica la unghi de 45 grade

-Se insera usor subgingival

-Se foloseste oglinda de catre medic sau de catre asistenta dupa caz

- Se verifica obligatoriu fetele proximale, deoarece acolo pot ramane depozite deobicei

- La inghesuiri se foloseste banda abraziva interdentara

-in zona frontala, medicul foloseste degetul pentru departarea buzei, deoarece cateodata
oglinda poate provoca durere cand se aplica in zona respectiva

- Oglinda nu se sprijina niciodata pe os, deoarece doare, ci se tractioneaza doar tesuturile moi

- Dupa terminarea detartrajului se efectueaza periajul, pasta se aplica mai intai pe dinti si
niciodata pe perie direct

- Se face o ultima verificare

-Se roaga pacientul sa clateasca cu apa de gura cu clorhexidina

Asistenta:

- Aseaza pacientul pe scaun

Pune mai intai un rulou de plastic apoi baveta peste pacient

Intreaba medicul ce tip de ansa are nevoie

Pune medicului periuta si pasta intr-un godeu sau o capsula de unica folosinta

Pune pacientului ochelari de protectie, medicului si propriei persoane

Cand medicul ajunge in zona frontala, mai ales cea superioara, asistenta va tine palma in dreptul
nasului pacientului la un unghi de 30-45 grade spre exterior, ca un fel de paravan, ca apa de la
detartaj sa nu ajunga in nas sau pe fata pacientului, dar mana sa nu fie lipita de nas, acesta
nemaiputand respira.

Airflow:

La fel ca pregatirile de la detartraj, dar medicul va avea mare grija sa nu atinga cu jetul de
pulbere tesuturile moi, deoarece se vor leza
 *In caz de coloratii mai severe, medicul poate aplica cu o guma de finisat de granulatie
medie, montata la piesa contraunghi pe acea pata, fara prea multa insistenta.

* In caz de detartaj manual se vor efectua manoperele specifice cu instrumentar specific

Fluorizare:

Fluorizarea se efectueaza in general pacientilor copii, se efectueaza deabia dupa ce nu mai sunt
probleme cu carii sau de alta natura. Medicul sau asistenta pune gelul de fluorizare intr-un godeu, si il
aplica cu un aplicator de bonding pe toata suprafata dintilor, in timp ce asistenta aspira. Se recomanda ca
pacientul sa nu ingere lichide sau orice altceva timp de o jum de ora, de aceea este de recomandat sa la
dati copiilor sa bea un pahar de apa inainte.

Gutiera bruxism:

Indiferent de cine diagnosticheaza patologia bruxomana, gutierea se realizeaza de catre medicul

de grad 2 minim. Se amprenteaza arcadele cu silicon de aditie si se trimite la tehnician. Se recomanda
folosirea acestora noaptea si revenirea pacientului cand acestea se rup sau se uzeaza. Se verifica tot
timpul adaptarea in fundul de sac vestibular, ca acestea sa nu jeneze sau sa faca rani.

Sigilarea

Sigilarea se realizeaza sub aspiratie continuua, se efectueaza doar in santurile si fosetele

pacientilor tineri, la dintii definitivi, in principiu. Se usuca foarte bine dintele, se aplica acid fosforic, se
asteapta 45 sec, se spala si se usuca. Se aplica bonding, se fotopolimerizeaza, se da un jet usor de aer, se
aplica compozit fluid, se polimerizeaza si se verifica daca ocluzia este corepsunzatoare (daca e inalt), cu o
hartie de articulatie. Fiind copii pot mintii sau omite, asa ca se verifica ocluzia pe parte opusa (pe cealalta
arcada). Daca olcuzia este in regula de parte opusa, atunci si pe partea unde s-a lucrat e ok.

 De preferat pentru psihicul si prevenirea anxietatii pacientului copil se pot folosii compoziti fluizi
colorati-sunt foarte funny:))-

Obturatii de compozit:

Indiferent de ce clasa are obturatie de compozit, se aplica urmatoarele principii:

- Se frezeaza cu o sferica de turbina, ce tine de tesut foarte dur-smalt-

Nu se lasa niciodata, smalt nesustinut (nu lasam ca un acoperis de smalt si sub el sa nu fe deloc
dentina care sa il sustina, acesta putand colaba)

Tesutul moale se extirpa cu ajutorul unei freze de contraunghi

Cateodata poate fi dentina de reactie (are culoare inchisa, dar e foarte dura). Aceasta nu se
inlatureaza

In cavitatile mai profunde e de preferat anestezia locala

In cavitatile profunde se impune coafajul (asistenta prepara o pasta de baza, deobicei pe baza de
hidroxid de calciu, auto sau fotopolimerizabila, depinde de preferinte, si se aplica cu ajutorul
unui fuloar, apoi daca ramane cumva pasta pe smalt, sau spre exteriorul cavitatii se inlatura cu
ajutorul frezei de contraunghi)

Dupa inlaturarea tesutului alterat se trece la tratamentul chimic (lavaje cu hydrol, spirt, etc)

In caz de se aplica pasta de baza, se face tratament chimic si inaintea aplicarii cat si dupa alicare,
respectiv dupa inlaturarea materialului de baza.

Se asigura ca nu exista resturi si ca totul este curat si perfect uscat

Se izoleaza extraordinar de bine, orice infiltratie de saliva duce la caderea plombei sau mai rau,
aparitia unei carii secundare.

Dupa ce totul de mai sus e respectat se aplica acid fosforic, se asteapta 45 sec, se spala sub jet
puternic de apa, se usuca, se schimba eventual ruloul de vata care e imbibat de saliva sau apa cu
unul nou, se usuca totul bine, se aplica bonding cu un aplicator, se fotopolimerizeaza, se da iar cu
un jet usor de aer (personal prefer un jet usor de aer si inaintea polimerizarii pentru imprastierea
cat mai uniforma a bondingului).

Se aplica mai intai un strat mic sau mediu de compozit fluid (deoarece sunt microcavitati
invizibile ochiului si nu poti introduce compozitul clasic microscopic acolo), acesta datorita
fluiditatii si vascozitatii specifice, intra si formeaza o podea dreapta perfect inchisa ermetic.

Peste acest fluid se introduce compozitul clasic si se spatuleaza si formeaza morfologia dentara,
apoi se polimerizeaza.

Personal prefer sa polimerizez o cant mica de compozit inaintea alegerii culorii exacte a
compozitului si sa o compar cu nuanta dintelui, deoarece compozitul in urma polimerizarii isi
modifica usor culoarea

Se aplica hartie de articulatie, se verifica olcuzia si cu o freza para fina (culoare rosie sau galbena)
sau alte freze de finisat se aduce in ocluzie

Dupa ce ocluzia este in ordine se da cu o guma de finisare si cu o periuta cu pasta de finisat.

 Clasa a II-a: Se aplica matrice si portmatrice, eventual o pana de lemn la colet si neaparat se
verifica sa fie fest la colet (adica sa se continue banda metalica peste tesutul dentar ramas).
Matricea se aplica dupa ce se exereaza tesutul lezat

Clasa a III-a: La fel ca la clasa a II-a

Clasa a IV-a: Daca distructia e mare se prefera minim un pin parapulpar (se insereaza cu
ajutorul unei truse speciale simplu de utilizat, se aplica in contraunghi, acesta se
autofileteaza si pocneste cand torsiunea e necesara), avand grija sa nu fie spre pulpa
dentara.

Clasa a V-a: E de preferat folosirea unui fir de retractie gingivala, iar cand apar sangerari
folositi alustat gel sau inlocuitor, e foarte important sa vedeti marginile cavitatii, si atentie la
nuanta, deoarce te poti insela daca iei nuanta spre incizal, dintii avand o nuanta mai inchisa
la colet.

Clasa a VI-a MOD-urile: de preferat inlay-urile/onlay (preapare cu unghi drept in interiorul

cavitatii si apoi amprenta, mai intai chitos in lingura, apoi fluid, arcada antagonista si
muscatura)

*La copii e de preferat folosirea acelorasi tehnici, dar, cand nu se poate:

- hipersalivatie/imposibilitate de izolare: folosirea unui CIS, de preferat capsula, se

introduce cu ajutorul pistolului in cavitate si e autopolimerizabil, se verifica de ocluzie.

-In clasele II si III se folosesc matrici mici preformate, neputand introduce sistemul clasic
IVORY cu matrici si portmatrici, asistenta tinand ferm, dar fara presiune mare (deoarece
apare sangerare si doare), cu degetul matricea cat medicul injecteaza cis-ul (fuji de ex) in
cavitate.

Realizarea unei proteze dentare acrilice totale/partiale

 Aspecte de tinut cont:

MAXILAR:

- tuberozitati maxilare

linia AH

forma boltei si a campului (posibilitatea instituirii unei camere de vid la creste atrofiate)

frenuri (bucale/labiale)
 prezenta torusului (se foliaza in dreptul acestuia)

prezenta mucoasei batante (se excizeaza chirurgical)

MANDIBULA:

insertia buccinatorului

linia oblica externa

linia oblica interna/creasta milohioidiana

torus mandibular (in dreptul PM deasupra liniei milohioidiene)

tubercul mandibular sau piriform dupa extractia M3

fren labial/bucal

Etape:

a) Amprentarea preliminara:

- deobicei se foloseste alginat intr-o lingura universala

lingura trebuie sa aiba un spatiu de 3-5 mm pt material intre peretii acesteia si camp

se introduce mai intai in dreapta apoi in stanga, se tine cu mana dreapta de maner, iar cu mana
stanga se elibereaza comisurile

se verifica daca ajunge in fundul de sac vestibular

daca e prea scurta lingura, se aduaga pe margini benzi de ceara sau zeta care se va intarii si apoi
se ia amprenta (ideea e ca e foarte importanta amprentarea fundului de sac vestibular!)

La mandibula se asigura ca acopera 2/3 din tuberculul piriform

Dupa amprentarea arcadelor se inveleste intr-un servetel umed lingurile si se trimite la tehnician

a) Amprenta functionala (individuala)

- Se ia cu fluid, se incarca lingura cu fluid, inainte de aceasta manopera se gaureste lingura cu o

freza de metal conectata la turbina, astfel incat prin acele gauri va refula excesul de fluid, asigurandu-se o
amprentare cat mai fidela

In timpul acestei manevre trebuie sa se efectueze anumite manevre. Se vor descrie 2 tehnici,
medicul alegandu-si manevrele dupa caz:

1. Manevre clasice:
 Miscari efectuate de medic:

- se tractioneaza buza inf

tractiuni si rotatii ale nodulului comisural

presiuni sau masaje pe obraz

presiuni/masaje submandibulare si linguale de-a lungul liniei milohioidiene

manevra Valsalva

Miscari comandate pacientului:

deschiderea moderata a gurii

deschiderea mare a gurii

balansare intr-o parte si alta a mandibulei

mimarea unui ras fortat

miscarea limbii (protractie, ridicare, balansare, impingere)

1. Miscarile descrise de Herbst (personal le prefer)

Maxilar

- deschiderea moderata a gurii

deschiderea maxima a gurii

pacientul mimeaza un suras fortat

mimarea fluieratului

pacientul tuseste

manevra Valsalva

Mandibula:

gura deschisa moderat apoi larg

se umezesc buzele

se aplica vf limbii dintr-un obraz in altul

vb imbii sub buza superioara spre nas

 mimare fluierat

efectuarea deglutitiei

a) Proba sablon

- se controleaza mai intai cel superior apoi cel inferior

se verifica mai intai fata inferioara a sablonului, fata ce vince in contact cu campul (sa nu aiba
asperitati si sa se muleze perfect)

foarte important e verificarea bascularii. Trebuie ca sablonul sa nu basculeze in jurul unui ax

median (se testeaza asftel: se apasa alternativ cu degetele pe suprafta ocluzala a viitorilor PM,
daca testul e pozitiv se slefuieste cu freze de acrilat baza, pana nu mai bsculeaza)

Toate manoperele sunt de preferat sa dureze maxim 2 min in cavitatea orala

dupa ce baza este in regula se trece la analiza si modelarea fetei V a sablonului(atat valul de
ceara cat si acrilatul)

daca marginea bazei sablonului e prea groasa si se intinde excesiv buza se frezeaza( se reduce
din grosime) apoi cu spatula sau cutitul de ceara se radiaza din valul de ceara, daca e prea mic se
mai aduaga ceara

dupa ce este in regula cu surafata V se trece la analzia directiei planului de ocluzie

se verifica: curba incizala, curba lui Spee( plan sagital), curba lui Wilson (la dintii laterali

la sablonul inferior, nivelul planului de ocluzie nu trebuie sa depaseasca marginea libera a buzei
inferioare, dar se poate modifica un pic daca permite DVO

in zona inferiorara ceara e paralela cu planul bipupilar

in zona laterala e paralela cu planul lui Camper sau Alatragus/Andersen (Camper= plan orizontal
de la Achtion-spina nazala anterioara- pana la meatele auditive externe)

Dupa raclarea sau verificarea acestor doua paralele se trece la determinarea DVO si RC

se ramolesc sabloanele si se urmaresc anumite aspecte:

cand mandibula e in RC apare contractia simultana a temporarilor

condilii mandibulari nu se palpeaza

inchiderea gurii se face mereu in aceeasi pozitie, retrudata

exista egalitatea etajelor fetei

 cu spatula de ceara efectuam urmatoarele:

se noteaza linia mediana (corespunde liniei mediene a fetei si nu neaparat cu frenul)

se noteaza in plan orizontal linia surasului (o linie razanta la buza superioara cand pacientul
surade)

liniile caninului

se alege culoarea

b) Proba machetei:

- se monteaza in gura machetele

se confrunta cu pacientul forma dintilor si culoarea

se noteaza eventualele modificari

se verifica adaptarea in fundul de sac vestibular si ocluzia

se da la gata sau se repeta proba dupa notarea eventualelor probleme

c) La gata

- se monteaza in gura

se slefuiesc cu freze de acrilat zonele neadaptate, unde bate proteza

se transmit pacientului indicatiile si contraindicatiile

ALTE ASPECTE LEGATE DE PROTEZE:

la pacientii care vin cu proteze vechi si vor unele noi e necesarea folosirii protezei vechi pe post
de lingura (daca pacientul e de acord)

la ruperea protezelor, daca nu exista piese lipsa, se trimite direct la tehnician

daca exista pierderi de substanta ale protezei se reamprenteaza

la adaugarea unor elemente suplimentare morfologice se amprenteaza cu chitos si fluid

la rebazari, nu le facem in cabinet, deoarece pot reactia acrilului este una exoterma si pot
aparea stomatopatii, asa ca amprentam cu fluid direct in proteza si trimtem tehnicianului
 la protezele partiale cu crosete ne asiguram ca presiunea nu e mare pe dintii sprijin si facem
eventualele modificari cu clestele crampon

Protocol Lucrari protetice fixe!

– este necesara o evaluare si analiza foarte buna a situatiei protetice a pacientului

– la lucrarile medii spre mari (peste 3-4 dinti) inainte de orice manevra se amprenteaza
ambele arcade si se inregistreaza relatia dintre acestea (muscatura), pentru formarea unui
model diagnostic, care va ajuta atat medicul cat si tehnicianul sa aleaga planul corect de
tratament.

– Pe analiza modelului de studiu se urmaresc in mod special dintii extruzati, ca sa nu

perturbe ocluzia, forma arcadelor, curbele ocluzale, situatia estetica (gingii retrase, etc)

– dupa analiza modelului, se amprenteaza din nou, pentru tehnica SCUTAN (dinti
provizorii, in aceasta tehnica, dupa ce se amprenteaza se slefuiesc dintii, se aplica vasilina
sau alt unguent in lingura, se injecteaza cu ajutorul pistolului materialul care este
autopolimerizabil, se introduce in cavitatea bucala si se asteapta 5-7 min. Se scoate lingura,
dupa care se trece la finisat. Daca ies bule in lucrarea provizorie se completeaza cu compozit
fotopolimerizabil de aceeasi nuanta).

In analiza puntilor este o regula de aur ce trebuie respectata, si anume suma valorii de
suport a dintilor stalp sa fie cel putin egala cu suma valorii de suport a dintilor care sunt
inlocuiti.

DINTE MAXILAR MANDIBULA

Incisiv central 2 1

Incisiv lateral 1 1

Canin 5 3

Premolari 4 4

Molar I si II 6 6

Molar III Nu se aplica Nu se aplica

– Principii de slefuit:

vezi fig 1 si fig 2

Dupa stabilirea planului de tratament si inregistrarea tuturor amprentelor premergatoare se
trece la slefuit:

- se instaleaza in principiu anestezie in dreptul dintilor ce vor fi slefuiti

- se introduce fir de retractie gingivala, impregnat dupa necesitatea medicului si la alegerea

acestuia. De retinut ca este recomandata preparearea cu prag a dintilor dar nu neaparat
mandatorie.

Ordinea slefuirii fetelor in zona frontala:

– slefuirea marginii incizale

– slefuirea fetei vestibulare

– slefuirea fetelor proximale

– slefuirea fetei orale

– rotunjirea muchiilor

– definitivarea pragului gingival

Ordinea slefuirii fetelor in zona laterala:

– slefuirea suprafetei ocluzale

– slefuirea fetei vestibulare

– slefuirea fetei proximale

– slefuirea fetei orale

– definitivarea pragului gingival

Pentru alegerea frezelor, clinica pune la dispozite un set de freze specific preparatiei ce
urmeaza a fi efectuata, dar mediculare libertatea de a alege singur, atat timp cat se respecta
toate principiile.

Dupa slefuire se aplica obligatoriu tehnica SCUTAN, fiind nepermis ca un pacient sa plece cu
dintii slefuiti din cabinet. Este recomandat realizarea unei lucrari provizorii de tip PMMA, ce
presupune ca la a doua sedinta sa se renunte la SCUTAN si la insertia lucarii provizorii. De
retinut ca medicul trebuie sa fie foarte atent si la lucrarea provizorie, asigurandu-se la o
ocluzie functionala si estetica pe masura.(in special adaptarile de colet, finetea lucrarii,
grosimea acesteia, etc).

Un alt lucru foarte important este slefuirea cu racire. Este interzisa slefuirea fara racire.

FIG 1 (pentru detalii zoom)

 FIG2

Proba la metal a lucrarilor fixe:

– verificarea insertiei lucrarii (sa fie festa pe bont, fara praguri, hopuri, etc)
 – verificarea adaptarii gingivale si ocluzale

– la punti totale, realizare dvo-ului prin sablonul de ocluzie (aceleeasi principii ca la proba
sablonului de la proteza acrilica)

– verificare formelor dintilor

– alegerea culorii, ideal este fotografierea cheii de culori in dreptul dintilor si transmiterea
acesteia catre tehnician

– inregistrarea unei muscaturi in material chitos

Proba la biscuite:

– se realizeaza la lucrarile mari, se fac slefuiri selective, se adapteaza ocluzia, se verifica din
nou ultimele retusuri.

– Se da la gata

Proba la gata

– se cimenteaza provizoriu

– se verifica din nou adapatarea

Protocol pivoti dentari (metalici si din fibra de sticla)

Reconstructiile corono-radiculare (RCR , DCR) 

Indicatii
• Dinti cu distructii mari coronare si tratament endodontic corect
• cand coroana clinica nnu ofera suficienta retentie pentru coroana de invelis
• examenul clinic si radiologic trebuie sa preceada si sa determine alegerea tipului de restaurare
corono radicular
Examenul clinic: examenul dintelui ce urmeaza a fi restaurat, statusul endodontal, statusul parodontal,
raporturile dintelui cu restul dintilor, parafunctii, starea de sanatate a pacientului, factori economici
Examenul radiologic va cuprinde: statusul radiologic endodontal si statusul radiologic parodontal
Dispozitivului radicular are rolul de a retentiona portiunea coronara a restaurarii si a proteja structurile
coronare restante
RCR -urile pot fi
1. : Dispozitive turnate - din diferite metale sau aliaje ele confectionandu-se prin metoda indirecta
(amprenta)
2. dispozitive prefabricate care pot fi paralele sau troconice filetate sau nefiletate,, netede sau
zimtate, prevazute sau nu vu santuri de de refulare
De retinul: dispozitivul coronar inlocuieste structurile pierdute ale coroanei dintelui , ele poate deveni
coroana insasi sau este cconceput sa ofere retentie si stabilitate restaurarii coronare finale
Faze clinicce ale prepararii canalelor radiculare :
Trasatura comuna a tutror tehnicilor  consta in prepararea unui lacas endo-radicular pentru adaptarea si
agregarea dispozitivului radicular
Principii si tehnica de preparare a canalului radicular
   RCR- ul trebuie sa asigure retentie si protectie
   Prepararea canalelor se face atent cu indeartarea unui strat minim de substanta dura din canal
(largirea excesiva poate duce la perforatii sau slabirea radacinii 
   Lungimea - trebuie sa reprezinte 2/3 din lungimea canaluilui, sa fie ce putin egala cu inaltimea viitoarei
coroane (raport optim 1,5 -1) iar canalul sa ramana obturat  pe o distanta de 3-5 mm pana la apex
   Grosimea dipozitivului nu va fi mai mare de 1/3 din diametrul trasnversal al radacinii
La RCR-urile turnate canalul radicular este preparat cu peretii usor convergenti spre apex, se considera
deci o treime din grosimea radacinii indiferent de nivel.
La rcr urile prefabricate grosimea se refera la o treime din grosimea radacinii in zona cu diametrul cel
mai mic. Peretii detinari ai canalului trebuie sa aiba o grosime de 1 mm
Largirea canalului trebuie rarerori sa depaseasca cu una sau doua unitati dimensiunile acelor folosite
pentru tratamentul endodontic.
Prepararea canalului . Etape : 
Dezobturarea canalului pana la 1/3 apicala. Instrumentar: ace de canal Kerr si pile de canal iar ca
material ajutator solventii materialului din care s- a facut obturatia de canal. Sunt contraindicate frezele
rotative Beuterlock pentru ca exista riscul crearii de cai false si perforarea peretelui dentinar.
Dupa ce gutaperca a fost indepartata la adancimea potrivita se conformeaza canalul cu instrument de
mana  endodontic sau freze de tip burghiu  la turatie mica. Scop inlaturarea neregularitatilor si
prepararea canalului.
Pentru prepararea formei si dimensiunii se cor folosi frezele de canal Pesso- ofera cea  mai mare
siguranta datorita varfului bont care ajuta la centrarea frezei in canal. Frezele sunt numerotate de la 1 la
6 cu diametrul de la 0,6 la 1,6 mm 
Largirea canalului se incepe cu freza cu diametrul cel mai mic ,, adancimea la care s a ajuns controlandu-
se pe radiografie. Largirea canalului se face treptat pana ce se ajunge la diametrul maxim care poate fi
folosit la dintele al carui canal se prepara
Dimensiuni orientative : 
Pesso nr 4: diametru 1,2 mm  : incisivi inferiori, premolari superiori, molari
Pesso nr 5: diam 1,4 mm: incisivi laterali superiori, caninii inferiori.
Pesso nr 6: diam 1,6: incisivi centrali superiori, canini superiori, premolarii inferiori

Dispozitivele corono-radiculare turnate : 

Faze Clinice :
• pregatrirea dintelui
• izolarea dintelui
• indepartarea in totalitate a procesului carios (daca nu a fost indepartat in timpul tratamentului
endodontic)
• indepartarea peretilor subtiri,
• crearea formei de retentie descrisa anterior, care va permite inserarea pivotului 
• amprenta (in doi timpi: chitos si fluid)
Dupa primul timp care are ca scop inregistrarea bontului in amprenta, cel de al doilea timp are ca scop
inregistrarea formei preparatiei radiculare
se va monta la piesa contraunghi un ac Lentullo corespunzator frezei Pesso de preparare a canalului
se va verifia directia de rotatie a acesteia ( in sensul acelor de ceasornic) pentru a asigura patrunderea
fluidului in canale
dupa ce s-a introdus fluidul pe canalele preparate se va introduce in amprenta o cantitate de fluid. 
pozitionarea amprentei si verificarea acesteia in muscatura (sau in lingura - pozitia sa fie cea anterioara
de la primul timp)
dupa ce materialul a facut priza se indeparteaza amprenta cu grija si se va verifica daca exista goluri sau
imperfectiuni ceea ce inseamna ca va trebui reluata amprenta
introucerea in canal a unei bulete de vata sau teflon si acoperirea bontului cu material provizoriu
Cand pivotul a ajuns in cabinetul stmatologic;
se verifica insertia si dezinsertia acestuia pe model
se izoleaza dintele
se verifica insertia si dezinseritia pe dinte
se va indeparta cimentul provizoriu si buleta de vata
se va verifica insertia si adaptarea pivotului
se cimenteaza
dupa cimentare se va slefui dintele pentru coroana de invelis si se va amprenta
Pentru pivotii din fibra de sticla fazele clinice se pastreaza in ceea ce priveste prepararea canalului cu
expecitia ca pentru pivotii din fibra de sticla frezele Pesso corespund fiecarei marimi de pivoti
prefabricati
Dupa prepararea peretilor dentari si a canalelor radiculare se cimenteaza pivotul 
dupa cimentarea pivotului se va reface forma bontului cu material (compozit ) in vederea acoperirii cu
coroana de invelis

Protocol tratamente endodontice simple (grad 1 medical)

Primul pas in protocoalele endodontice de baza este diagnosticarea exacta a patologiei si `

diagnosticul diferential.

Pulpita seroasa:

Diagnostic pozitiv. 
-caracterul continuu, de mare intensitate a durerii, sensibilitatea la percuţia în ax,
hipersensibilitatea la testele de vitalitate termice.

Diagnostic diferenţial.
- pulpita acută seroasă parţială: durerea este în crize, cu perioade de remisiune, iar dintele
nu este dureros la percuţia în ax;
-pulpita purulentă totală: dureri cu caracter pulsatil, sensibilitate la cald şi calmare la rece,
sensibilitate la curent electric mult scăzută;
- parodontita apicală acută seroasă: senzaţie de egresiune a dintelui, uneori mobilitatea
dintelui în cauză, durerea şi congestia mucoasei vestibu¬lare la nivelul apexului, stare
generală uneori alterată, probe de vitalitate negative.

Indicaţii şi tratament:
-extirparea vitală;
-extirpare devitală, în mod excepţional şi numai după calmarea durerilor prin pansament
calmant.

Pulpita purulenta:

Diagnostic pozitiv. Caracterul pulsatil al durerii, calmarea temporară prin lichide reci, testele
de vitalitate reduse, sensibilitatea la percuţie în ax şi apariţia picăturii de puroi.

Diagnostic diferenţial.
- pulpita acută seroasă totală (caracterul durerii este viu, ascuţit
lancinant,insuporiabil).exacerbarea du¬rerii, iar prin orificiul de deschidere apare sânge;
- pulpita purulentă parţială (durerile au remisiuni, iar percuţia în ax nu este pozitivă);
- parodontita apicală acută - senzaţia de egresiune, durere puternică, semnele loco-
regionale şi starea generală alterate. Probele de vitalitate sunt întotdeauna negative.

Evoluţie şi complicaţii Dacă nu se intervine prin mijloace terapeutice adecvate, se complică

cu parodontita apicală acută.

Tratament. Se practică extirparea vitală cu tratament medicamentos, după metoda aseptico-

antiseptică (hidroxid de calciu sau antibiotice) endocanalicular.

Pulpita cronica deschisa ulceroasa:

În general aceasta afecţiune a pulpei nu este dureroasă. Pacientul ne poate relata însa că în
actul de masticaţie apar uneori dureri, urmare unei presiuni direct pe pulpă, ce se transmite
până la fibrele nervoase din profunzime. Deşi încetarea presiunii, prin deplasarea bolului
alimentar, duce la încetarea durerii, pacientul evita sa utilizeze în masticaţie partea
respectivă.
În cazurile în care cavitatea carioasă este obliterată, pentru un timp mai lung, cu resturi
alimentare, se creează premize favorabile (dezvoltare microbiană, fermentaţie, aciditate etc.)
reacutizarii procesului inflamator şi în această situaţie durerea capată caracterele pulpitei
acute.
Examenul obiectiv.
Pune în evidenja unele elemente concludente pentru stabilirea diagnosticului.
La inspecţie se constată prezenţa unei cavităti carioase mai profunde, cu depozite bogate de
dentina alterată şi cu deschiderea largă a camerei pulpare. Prin aceasta deschidere se
observă pulpa dentară de culoare rosu închis spre brun, cu depozite de fibrină şi prezenţa
de ulceraţii superficiale. Palparea, cu sonda, a suprafeţei pulpei descoperite nu este
dureroasă, înţeparea acesteia în profunzime provoaca însă o durere destul de vie, cu
sângerare abundentă.
Percuţia în ax şi percuţia transversală a dintelui nu dau răspunsuri pozitive.
La cercetarea vitalităţii prin teste, apar răspunsuri pozitive, atat la probele termice cat şi la
cele electrice, dar la intervale mult mai mari faţă de acelea la care răspunde un dinte cu
pulpa sănătoasă (din cauza scăderii numărului fibrelor nervoase prin distrugere în cursul
evoluţiei inflamaţei).
Diagnostic pozitiv.
Se pune pe elementele rezultate din interogatoriu si pe constatările examenului clinic si
anume:
- lipsa durerii şi apari|ia ei în circumstanţele descrise mai sus;
- existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare;
- sângerare la înţeparea pulpei cu sonda si aparitja sensibilitaţii numai la înţeparea straturilor
mai profunde;
- răspunsuri pozitive la testele de vitalitate numai la intensităţi crescute ale excitantului;
- răspuns negativ la percuţia în ax a dintelui.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

- puplita cronică deschisă polipoasă, în care apare polipul pulpar, epitelizat sau neepitelizat
si nu exista ulceraţie;
- necroza pulpară şi gangrena pulpară, în care, la sondarea camerei pul¬pare si a canalelor
radiculare nu apar sângerare si nici sensibilitate. Testele de vitalitate sunt negative.

Evoluţie si complicaţii.
Pulpita cronică deschisă ulceroasă, evoluează întotdeauna cu pierderea progresivă a
vitalităţii pulpei, urmata de necroza si gan¬grena pulpară. În cursul acestei evoluţii se pot
produce şi reacutizări. Dinţii sunt predispuşi la fracturarea perejilor coronari datorită evoluţiei
rapide a procesului carios.

Tratament.
Extirparea vitală a pulpei.
În cazul unei contraindicaţii de anestezie se poate proceda la extirpare devitală.

Pulpita cronica deschisa polipoasa (granulomatoasa):

Este forma în care ţesutul de granulaţie proliferat în cavitatea coronară, sub forma unui polip,
vine în contact direct cu mediul bucal, fiind supus insultelor din cavitatea bucală.

Simptomatologie. 
Datele de diagnostic care rezultă din interogatoriul pacientului sunt sărace:

- prezenţa unei carii cu evoluţie îndelungată;

- sângerare in timpul actului masticator si al penajului;
- jena dureroasă la presiunea alimentelor, în cavitatea carioasă;
Diagnostic pozitiv:
- carie profundă cu deschiderea camerei pulpare;
- formaţunea polipoasă în continuarea pulpei dentare, cu sângerare şi sensibilitate la
înţepare în profunzime.

Diagnostic diferenfial:
- polipul gingival; daca se urmareste baza de inserţie, se constată continuitatea lui cu
epiteliul gingival;
- necroza pulpară; lipseşte proliferarea polipoasă, lipseste sangerarea şi sensibilitatea la
sondare, chiar în profunzime, a canalelor radiculare;
- pulpita cronică deschisă ulceroasă; lipseşte proliferarea polipoasă, prezenţa ulceraţiei la
suprafaţa pulpei descoperite.

Evoluţie şi complicaţii: 
- reacutizări, cu apariţia unei pulpite de tip seros sau purulent;
- necrozarea pulpei si infectarea ei cu germeni de putrefacţie, favorizand dezvoltarea
gangrenei pulpare;
- fracturarea pereţilor coroanei. 

Tratament: extirpare vitală.

Pulpita cronica inchisa propriu-zisa:

Simptomatologie.
Leziunile pulpare descrise explică lipsa, aproape totală, a simptomelor subiective. Pacientul
nu a avut dureri la dintele în cauză, excitaţiile chimice, traumatice si termice nu provoaca nici
măcar sensibilitate. De cele mai multe ori pacientul se prezintă pentru afecţiuni localizate la
alţi dinţi, iar pulpita este descoperita de specialist, sau se prezinta pentru ceea ce el crede ca
este o carie simplă pe care a constatat-o întamplător.
Chiar si pentru specialist diagnosticul nu este totdeauna uşor.

La examenul obiectiv dintele prezintă uneori o cavitate carioasă pe fundul careia dentina
poate avea duritatea normală, fiind uşor colorată.
Alteori, dintele prezintă o obturaţie mare, veche, a cărei adaptare la pereţii cavităţii nu este
corectă, prezentând procese de carie secundară. Este posibil însa ca procesul carios
secundar sa fie atât de fin încât să nu poată fi depistat, sau chiar sa nu existe o carie
secundară, inflamaţia datorandu-se unei recidive de carie situată sub obturajie.
Testarea vitalităţii la acesti dinţi dă răspunsuri pozitive numai la intensităţi foarte mari ale
excitantului. Receptivitatea pentru rece, cald, este abolită şi se conservă numai la curent
electric.
Diagnosticul pozitiv.
Este dificil de precizat. Se iau în considerare, în primul rând, scăderea considerabilă a
vitalităţii la diverse teste de vitalitate, la dinţi cu procese carioase profunde, sau cu obturaţii
care nu interesează camera pulpară.
Existenţa unei carii secundare, sau recidive de carie, este un element care contribuie la
punerea diagnosticului, fără să-l precizeze, dealtfel ca şi atunci când pulpa este încă
acoperită de dentină aparent sănătoasă. Daca, în cadrul acestei situaţii, trepanarea
exploratorie a peretelui de dentină pulpar, evidenţiază insensibilitate, dar cu sângerare
abundentă în momentul lezării pulpei, se poate pune diagnosticul de pulpita cronică închisă
propriu-zisă.

Diagnostic diferenţial: 
- pulpita cronică deschisă ulceroasă - camera pulpară este deschisă, pulpa este vizibilă şi
prezintă ulceraţii superficiale;
- necroza pulpară - raspunsurile sunt negative la orice intensitate a excitantului întrebuinţat
în testa ea vitalitaţii. Sondarea camerei pulpare si a canalului radicular relevă lipsa de
sensibilitate pe toată lungimea tor. Nu apare sângerare;
- pulpita cronică închisă granulomatoasă (granulomul intern), absenţa procesului carios sau
a obturaţiei. Examenul radiologic pune în evidenţă demineralizarea lacunara a dentinei si
tendinţa de herniere a pulpei în afara dintelui, în această zonă;
- gangrena pulpară - camera pulpara deschisă, lipsa oricarei sensibilităţi şi sângerări, miros
fetid.

Evoluţe şi complicaţii
- exacerbarea unor focare pulpare de inflamaţie limitată si cu caracter subacut;
- necroza pulpară;
- gangrena pulpară. 

Tratament - Extirpare vitală.

Pulpita cronica inchisa hiperplazica sau granulom intern Palazzi:

Este o boală rară a dinţilor, care poate apărea asimetric, la unul sau mai mulţi dinţi, cu
etiologie neclară si cunoscută şi sub denumirea de boala “pink spots" sau boala „petelor
roz".
Se întâlneşte mai ales la incisivii superiori şi, extrem de rar la molari si premolari şi numai la
tineri.

Simptomatologie.
Leziunile sunt, în general, nedureroase, pacientul putând acuza o vaga jena la dintele
respectiv. 
De cele mai multe ori diagnosticul se pune întamplator prin examen radiologic. Uneori, când
localizarea pulpopatiei este în regiunea coroanei şi s-a produs o demineralizare importanta a
dentinei, se vede prin transparenţa smaţului pulpa de culoare roz. Când localizarea este
radiculara se poate constata, în unele cazuri, în dreptul dintelui pe mucoasa vestibulara sau
orală, prezenţa unei fistule. Există şi posibilitatea ca extinderea leziunii să fi determinat
fractura coro¬nară cu hernierea pulpei în afara camerei pulpare.

Diagnostic pozitiv.
Examenul clinic oferă, în general, puţine elemente de diagnostic.
Testele de vitalitate relevă sensibilitatea scazuta a pulpei. Un rol impor¬tant poate să-l aiba,
în localizările coronare pe dinţii frontali a pulpitei, exa¬menul diafanoscopic care releva
modificarea conturului camerei pulpare.
Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic. In localizarea coronară a leziunii, pe
filmul radiologic se constată Iărgirea camerei pulpare, cu modificarea conturului pe unul din
pereţii săi. Imaginea de rezorbţie a dentinei apare sub forma unei pete de culoare închisă,
neregulată ca formă, în prelungirea pulpei coronare.
Când localizarea este radiculară, se constata o dilatare neregulată a canalului, pe o zona
limitată, tot sub forma unei pete de culoare închisa.
Dacă leziunea este situată în apropierea apexului, imaginea este foarte asemănătoare cu a
granulomului apical, ceea ce, în anumite incidence de radiografiere, poate duce la confuzii
de diagnostic

Diagnostic diferenţial:
- pulpita cronică închisă propriu-zisă - în această formă exista ante¬cedente patologice, iar
examenul obiectiv relevă prezenţa cariei sau obturaţiei. Imaginea radiologica nu este
concludentă;
- necroza pulpară - lipsa oricarui răspuns la teste de vitalitate. Imaginea radiologica arata
conturul normal al camerei pulpare si a canalului radicular. La trepanarea camerei pulpare si
sondarea canalului nu exista sensibilitate şi sângerare.

Evolutie şi complicatii.
Evoluţia acestor pulpopatii este foarte lentă spre necroza pulpei. Dacă pereţii dentinei au fost
subţiaţi, se produc fracturi ale dintelui.

GANGRENA PULPARA SIMPLA

Este o mortificare septica, caracterizata prin descompunerea pulpei sub influenţa germenilor
anaerobi de putrefaţ|ie, care intereseaza strict teritoriul dintelui, fara nici un rasunet din
partea parodonţiuiui apical.

Forme anatomo-clinice.
În afara de formele umedă şi uscată pe care le¬-am amintit, se mai descriu, la dinţii
pluriradiculari, forma de gangrenă parţială, cand alterarea degenerativa nu a cuprins pulpa în
totalitate, ramanand pe unul din canale pulpă vie, si forma de gangrena totala, cand pulpa
este cuprinsa în procesul gangrenos, în întregime.
În raport cu interesarea parodonţiului apical se mai descriu formele de gan¬grena simpla cu
interesarea stricta a pulpei, fara nici un raspuns din partea parodonţiului apical şi forma de
gangrena complicată, în care procesul sep¬tic a depasit teritoriul dentar, interesand
parodonţiui apical.

Simptomatologie. 
În general gangrena pulpara simpla nu are o simptomatologie manifestă. Se constata
prezenţa unei carii profunde, de cele mai multe ori cu o pierdere marcata de substanţa
dentara, pana la resturi radi¬culare, fetiditate, modificare de culoare a dintelui si lipsa oricarei
sensibili¬tăţi.
La examenul clinic se constata prezenţa procesului carios cu deschiderea camerei pulpare.
Sondarea canalelor, cu ace Miller, este nedureroasa fi nesângerândă şi pune în evidenţa
prezenţa resturilor pulpare dezagregate, umede sau uscate. Uneori patrunderea în canalele
radiculare este dificila, obstacolele putand fi de natura conjunctiva, fibroasa sau minerală.
Aceste obstacole trădează o stare de suferinţa îndelungata pulpara şi în acelaşi timp de
activitate susţinuta în organizarea unui sistem de apărare, care a tins sa opreasca evoluţia
bolii.

Probele de vitalitate sunt negative chiar la intensităţile cele mai mari. Uneori poate exista
sensibilitate la lichide fierbinţi datorita expansiunii bruşte a gazelor din spaţiul endodontic
(amoniac, hidrogen sulfurat, dioxid de car¬bon). Recoltarea şi însamânţarea pe medii de
cultura pun în evidenţa o bogata flora microbiana aeroba şi anaeroba.
Radiografia dentara arata uneori o transparenţa crescuta a canalului radi¬cular şi eventual
strâmtorarea lumenului radicular prin depozite de dentină. De asemeni poate evidenţia, cand
exista, prezenţa barierei dentinocementoide la nivelul apexului, sub forma unei dungi
albicioase, uşor îngroşate în dreptul orificiului apical, cât şi existenţa denticulilor.

Diagnostic pozitiv:
- carie profunda cu deschiderea camerei pulpare şi insensibilitate totala la sondajul canalelor
radiculare;
- fetiditate (nu este caracteristica), ea putându-se gasi chiar în cariile sim¬ple datorita
proceselor fermentative;
- teste de vitalitate negative;
- examen bacteriologic pozitiv;
- imagine radiologică fara modificari ale aspectului parodonţiului apical.

Diagnostic diferenjial:
- necroza pulpara - numai prin examenul bacteriologic;
- gangrena complicată cu o parodontita apicala acuta - congestia mucoasei vestibulare,
edem, durere la percuţie;
- parodontita apicala cronica - formaţiune periapicală identificata prin examen radiologic,
eventual prezenta unei fistule sau cicatrice pe mucoasa vestibulara în dreptul apexului;
- puipitele cronice - sensibilitate observata la înţepare cu sonda, prezenţa hemoragiei, teste
de vitalitate pozitive la intensitaţi mari.

Evoluţie.
Gangrena simpla poate evolua spre parodoţiul apical.
Prin descompunerea fermentativa a substanţelor proteice din canaliculele dentinare şi chiar
a substanţei organice din structura smalţului, gangrena slăbeste rezistenţa dintelui şi
favorizeaza fractura coronara sau corono-radiculara, la presiuni masticatorii obisnuite.
Gangrena dentara constituie un focar important de infecţie pentru restul organismului, putând
determina îmbolnavirea la distanţa: glomerulonefrite, endocardite, afecţiuni reumatismale etc

 PARODONTITA APICALA ACUTA SEROASA (DIFUZA)

Simptomatologie. Semne subiective.

Durerea are un mers ascendent, de la simpla jena, pana la dureri insuportabile. Aceasta
trecere se realizeaza pe parcursul a 24-48 ore, În special în formele care au surprins si faza
hiperemica abortiva. Alteori, cand trecerea de la hiperemie la exsudat se face rapid, durerea
este brutala de la început, violenta, iradiata în regiunile dentare învecinate si spre orbita,
regiunea temporala, auriculara, mandibulara, cervicala. Durerea are un caracter lancinant,
este permanenta, nu este redusa de calmante obisnuite. Este exacerbată de
creştereafluxului sanguin în extremitatea cefalica (caldura pernei, caldura locala, aplecatul
înainte), care determina o crestere a tensiunii intratisulare, cu compresarea receptorilor
nervoşi la creşterea presiunii din spatiul periodontal.
De aceea bolnavul nu zambeste, evita sa miste capul, capata o rigiditate a feţei.

Semne obiective
- congestia mucoasei în dreptui radacinii;
- depresibilitate si durere la palpare cu degetul pe mucoasa orala sau vestibulara; 
- adenopatie regionala, cu ganglioni induraţi si mariţi de volum.
Daca exsudatul se extinde apare un edem de vecinatate prin efracţie vasculara, cu
tumefierea regiunii topografice în care este situat dintele.
Pentru dinţii frontali superiori edemul intereseaza buza superioara, pen¬tru caninii superiori,
aripa nasului si regiunea palpebrală, pentru premolarii si molarii superiori, regiunea geniana.
La arcada infenoara edemul poate interesa buza inferioara si regiunea mentoniera, sau
regiunea mandibulara si submandibulara, dupa localizarea dintelui cauzal.
Regiunea deformata se prezinta sub forma unei tumefieri fără contur, cu tegumentele
destinse, lucioase, albicioase. Presarea cu degetui, a zonei de tumefactje, pune în evidenţă
edemul prin depresibilitatea tegumentului si revenirea lui dupa încetarea presiunii. Punctul pe
care s-a exercitat presiunea pastreaza, cateva clipe, o culoare mai albicioasa, datorita
încetarii temporare a circulaţiei sanguine.
Daca parodontita apicala difuza este o complicatie a unei gangrene pulpare sunt prezente şi
urmatoarele semne:
- Iipsa sangerarii în camera pulpara şi pe canal;
- prezenţa unei secreţii seroase pe canal;
- raspunsurile negative la testele de vitalitate;
- durere la percujia în ax. 

Diagnostic pozitiv:
- durere cu caracter acut;
- durere la percutja în ax a dintelui;
- tumefierea mucoasei ,şi a tegumentelor;
- Iipsa oricaror semne de vitalitate dentara;
- stare generala afectata (febra, frisoane, inapetenţa, insomnie). 

Diagnostic diferential. Se face cu:

-pulpite acute- pulpa sensibila la înfepare, teste de vitalitate pozitive, Iipsa semnelor de
vecinatate;
- parodontita apicala acuta supurata - în care durerea are un caracter pulsatil, tumefierea
regionala este mai puţin întinsa şi mai conturată, iar pre¬siunea cu degetui în regiunea
apicala respectiva evidenţiaza existenţa unei colecţii purulente;
- nevralgiile de trigemen, care persista si dupa tratamentul corect al leziunilor dentare, iar
durerea survine în crize spontane sau provocate; 
- foliculita acuta a dinţilor incluşi - Iipsa dintelui pe arcada si examenul radiologic sunt
concludente. 

Evoluţie:
- oprirea procesului inflamator si restabilirea echilibrului tisular (temporare daca nu se
îndeparteaza cauza);
- trecerea spre o parodontita apicala acuta purulenta;
- cronicizarea; 

Complicaţii:

- prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator;

- adenopatie loco-regionala;
- supuratia spaţiilor si lojilor cervico-faciale;
- sinuzita de maxilar.

 PARODONTITA APICALA ACUTA PURULENTA (CIRCUMSCRISA)

Este infiamaţia supurata a parodontului apical, reprezentand în marea majoritate a cazurilor

o complicaţiea gangrenei pulpare.
In evolutţa sa procesul îmbracă trei stadii:
1. Stadiul endoosos.
2. Stadiul subperiostal.
3. Stadiul submucos.

Simptomatologie.
Semnele clinice sunt variate în raport cu stadiul de evoluţe a inflamaţiei, topografia dintelui şi
a structurii osoase din zona respec¬tivă si a tipului de reactivitate individuală.

Semnele subjective constau în senzaţia de egresiune aparuta înca din stadiul de parodontita
apicala hiperemica, care devine din ce în ce mai dureroasa, ajungand ca în faza
subperiostală, cea mai mica atingere a din¬telui (chiar cu limba) sa fie intolerabila. In aceasta
faza de îmbolnavire strangerea dinţilor nu mai produce uşurare, ca în parodontita apicala
hiperemica ci, dimpotriva, mareste durerea. Durerea este spontana, continua, foarte intensa
si are un caracter pulsatil. Orice trepidaţie, mersul, aplecarea corpului, tuse, schimbarea
poziţiei capului, exacerbeaza durerea prin marirea afluxului sanguin.
Aceasta face ca bolnavii sa ţina gura întredeschisa, cu o rigiditate tipica a feţei, sa evite
atingerea dintelui, sa evite sa vorbeasca, sa nu miste capul. In timpul nopţii durerile se
exacerbeaza, bolnavul îsi schimba poziţia.
-In faza endostala- durerea iradiaza în tot hemimaxilarul, respectiv spre regiunea auriculara,
temporala, occipitala, spre gat.
-In stadiul subperiostal- pacientul localizeaza mai usor dintele, dar senzaţia de egresiune
este mai manifestă.
-In stadiul submucos- intensitatea durerilor este mai redusa.

Semne obiective.
In stadiul endostal- mucoasa ce acopera procesul alveo¬lar respectiv este rosie, mai intens
colorata, usor tumefiata în dreptul regiunii apicale a dintelui bolnav. Zona respectivă este
dureroasa la presiunea exercitata cu degetul.
In stadiul subperiostal- mucoasa apare deformata, interesand o suprafaţa mai mare decat
cea care corespunde apexului dintelui respectiv. Se produce şi un edem de vecinatate, cu
asimetria consecutiva a feţei.
Pentru incisivii superiori edemul intereseaza buza si aripa nasului, fara a depaşi linia
mediana.
Pentru caninii superiori edemul de vecinatate este foarte pronunţat intere¬sand si pleoapa
inferioara, uneori ducand la închiderea fantei palpebrale.
La mandibula edemul intereseaza partea respectiva a obrazului si coboara submandibular,
cand procesul inflamator este situat la premolari sau molari. Cand este situat la dinţii frontali
edemul se întinde de la buza inferioara pana la regiunea submentoniera.
Este interesant de reţinut ca edemul de vecinatate coboara, în faza de rezoluţie, spre
mandibula, înainte de a disparea, chiar cand provine de la un dinte situat pe parţile laterale
ale arcadei maxilare. Edemul de vecinatate poate lipsi acolo unde exista un os poros,
subţire, pe care procesul purulent îl poate strabate repede spre suprafaţa.
In vecinatatea inserţiilor musculare si a articulatiei temporomandibulare procesul poate avea
consecinţe functionale serioase asupra mecanismului motor (trismus, tulburări de deglutiţie).
Ganglionii submandibulari sunt palpabili, mariţi de volum, durerosi la palpare.
Starea generala este alterata cu febra (39-40°C), frisoane, puls accelerat, cefalee
permanenta, inapetenţa, insomnie, uneori constipate. 
Simptomatologia este foarte mult influenţata de poziţia dintelui în os. în cazul dintilor ale
caror radacini sunt situate central, în grosimea osului si structura osului este mai compacta,
procesul supurativ are de strabatut o distantă mai mare pana la exteriorizare.
Simptomatologia este de intensitate foarte mare cand mineralizarea este buna, iar spaţiile
intertrabeculare mai reduse (cazul molarilor inferiori).
Unele din semnele clinice îsi pierd din intensitate în stadiul de evoluţie submucos. Astfel,
durerea este de mai mica intensitate, faţa de stadiul intraosos, dar din cand în cand cu
exacerbari cu caracter pulsatil. Tumefactia se reduce si ea tinzand sa se localizeze .În jurul
abcesului format, în schimb creste mobilitatea ditelui. Presiunea exercitata pe suprafaţa
mucoasei pro¬duce o depresibilitate a zonei, cu exacerbarea durerii, dupa care tesutui
revine la pozitia iniţiala. Aceasta fluctuenţa tradeaza existenţa colecţiei purulente.
În cazul cand procesul supurativ fistulizeaza la suprafaţa mucozala sau la tegumente, se
constata o reducere spectaculoasa şi aproape imediata a du¬rerii, cu scaderea treptata, în
doua-trei zile, şi a tumefacţiei. Pe mucoasa sau tegumente se constata prezenta orificiilor
fistulelor prin care, la presiunea exercitata în zona de bombare înconjuratoare, se elimina o
mica cantitate de puroi. Închiderea fistulei se face spontan, odata cu neutralizarea, de catre
organism, a procesului acut, sau în urma tratarii dintelui cauzal. În unele situatji cronicizarea
procesului inflamator poate întretine traiectul fistulei timp îndelungat.
Testele de vitalitate ale dintelui cauzal sunt negative.

Evoluţie şi complicaţii.
Procesul supurativ netratat poate evolua spre:
- resorbtie si vindecare temporara;
- fistularizare si vindecare temporara;
- complicare cu un proces osteomielitic, sau cu supurafia lojilor si spaţiilor cervico-faciaie;
- cronicizare (în majoritatea cazurilor). 
Diagnostic pozitiv.
Se pune pe:
- caracterul durerii, senzatia de durere la atingerea dintelui, mobilitatea dentara si
modificarile inflamatorii de la nivelul apexului, durere la palpare, modificare de culoare,
tumefactie;
testele de vitalitate negative ale dintelui cauzal;
- fistulizarea cu eliminare de puroi,
Examenul radiologic, în primele faze, nu indica modificari importante. În ultima faza însa
tradeaza demineralizarile produse, marcand cresterea spatiilor intertrabeculare. 

Diagnostic diferential:
- abcesul parodontal marginal, cand localizarea pungii este mai aproape de marginea
gingivala si circumscrisa; în acest caz testele de vitalitate sunt pozitive, starea generala si
semnele clinice nu sunt aşa de intense, se observa albirea mucoasei dupa badijonarea cu
splutie CI2Zn;
- osteomielitele maxilare în care starea generala este mult alterata, examenul radiologic
evidentiaza extinderea inflamaţiei pe zone mai largi, cu necrozarea tipica a osului;
- foliculita dintilor incluşi.

Parodontitele Cronice vor fi repartizare strict medicului endodont.

Principii minime de tratament:

- izolarea campului este esentiala

– tot timpul se va masura canalul cu ajutorul unui apex finder

– este recomandat ca acele de tratament sa stea in timpul tratamentului pe un suport

imbibat in hipoclorit

– toate manoperele trebuie sa includa lavaje cu hipoclorit

– intre sedinte, pacientul va avea pe canal hidroxid de calciu sau antibiotic, dupa caz

– in pulpite daca anestezia este deficitara se poate anestezia direct pulpa dentara,
introducand acul anestezic direct in camera pulpara deschisa

– este obligatorie stabilirea lungimii de lucru si notarea acesteia in fisa

– obturarea finala a canalului se face doar daca acesta este uscat si nu supureaza

– toate tratamentele de canal vor avea o radiografie de control.

– Trebuie avut grija la pansamentul provizoriu sa fie ermetic, pentru a preveni infiltratiile

– Ca si princiupiu general este recomndat ca dupa un tratament de canal sa se inchida

dintele printr-un fiber-post(distructii mici), si pivoti metalici in distructii mari.
Protocoale Chirurgicale:

Principii generale minimale:

– este recomandat la pacientii cu teren tarat (in special in sfera cardio-vasculara) sa se ia o

tensiune arteriala si un puls si sa se noteze in fisa pacientului, atat inaintea interventiei cat si
dupa

– tensiunea maxima admisa pentru o interventie este de 160 mm/HG sistolica iar pulsul
maxim 110-120

– se vor verifica neaparat toate medicamentele pe care pacientul le administreaza

– se contraindica absolut interventiile in urmatoarele situatii: infarct miocardic acut mai

recent de 6 luni si leucemia acuta.

– Contraindicatii locale: leziuni ale mucoasei(herpes, stomatite, afte, cheilite, candidoze,

etc)/sinuzita maxilara rinogena!/procese supurative acute (pericoronarite acute, celulita acuta,
abcese periosoase, abcese ale spatiilor fasciale, flegmoane- mai intai se dreneaza colectia, apoi
se temporizeaza extractia)/pacienti cu radioterapie la nivelul capului/tumori maligne

– contraindicatii generale (abord interdisciplinar cu medicina generala): boli

cardiovasculare/tratament cu anticoagulante/ diabet zaharat/tulburari hepatice/leucemii
cronice/ hiv-sida/imunosupresoare/corticoterapia/radioterapia/tratament cu bifosfonati/sarcina

*Conduita terapeutica:

1. Boli cardiovasculare: in cazul pacientilor cu cardiopatie ischemica sau/si cu hta re recomanda

anestezia fara vasoconstrictor. Calcularea riscului endocarditei bacteriene si eventuala
antibioprofilaxiei:

– risc major: proteze valvulare, endocardita bacteriana in antecedente, malformatii

cardiace complexe cianogene, sunturi sitemico-pulmonare chirurgicale\

– risc mediu: valvulopatii necorectate, defecte septale necorectate, canal arterial,

coarctatie de aorta, cardiomiopatie hipertrofica, prolaps de valva mitrala cu regurgitatie

– risc minim: malformatii cardiace corectate (mai vechi de 6 luni), prolaps de valva mitrala
fara regurgitatie, sufluri inocente sau functionale, reumatism articular acut in antecedente,
purtator de pacemaker, infarct miocardic cronic, bypass coronarian.

Tratamentul este urmatorul: administrarea de amoxicilina 2g, in doza unica, cu o ora inaintea
extractiilor. La copii doza este de 50 mg/kg, maxim 2 g. La alergicii beta-lactaminelor, sau daca au
luat in ultimele 2 saptamani, se trece la protocol alternativ: clindamicina600 mg (copii 2omg/kg).
 2. Tratamente cu anticoagulante (trombostop, sintrom, marcumar, etc): se cere permisiunea
medicului curant, se urmareste INR-ul (mai mare sau egal cu 2.1, deobicei dupa 2 zile de la
intreruperea cu anticoagulante). Sutura obligatorie. Se pot aplica pansamente cu fitometadiona
(vitamina K), local.

3. Diabet zaharat: glicemia trebuie sa fie mai mica de 180 mg/dl. Se recomanda interventia la
jumatatea distantei dintre doua mese. Este indicata anestezia fara vasoconstrictor.

4. Leucemii cronice: sutura si antibioprofilaxie

5. Imunosupresoare: antibioterapie postextractionala.

6. Corticoterapie: antibioterapie si igiena riguroasa

7. Radioterapie: se practica extractiile cu 10-14 zile inaintea inceperii radioterapiei, sutura

obligatorie

8. Chimioterapie: e permoisa interventia doar cand nr de leucocite este mai mare de 2000/mm
cub si trombocite mai mari de 50000/mm cub

9. Tratament cu bifosfonati: sunt interzise interventiile

Posologia anestezicelor:

– Articaina: doza maxima 7mg/kg corp, maxim 500mg intr-o sedinta, echivalent a 12,5 ml articaina
cu adrenalina 1/100000 (7 carpule!!!!!!!!!!). Contraindicatie la cardiaci si copii sub 4 ani. Doza maxima la
copii este de 0.175ml/kg corp

– Mepivacaina: doza maxima este de 400 mg, max 7 mg/kg corp. La copii 0,5 mg/kg corp

Accidente si complicatii generale:

SINCOPA

– intreruperea interventiei in curs

– asezarea pacientului in decubit dorsal, sau pozitie de astronaut, cu ridicarea membrelor

inferioare

– imbogatirea cu oxigen a aerului inspirat de pacient (masca de oxigen, dispozitiv nazal pentru
oxigen)

– controlul si favorizarea ventilatiei pulmonare prin: degajarea cailor aeriene, eliberarea cravetei,
centura, sutien, activarea circulatiei si respiratiei prin stimulare fizica (|inhalare spirt, comprese reci, etc)
– eventual resuscitare respiratorie, monitorizarea semnelor vitale

ACCIDENTE ALERGICE:

– simptome: prurit, rash, eritem, angioedem, dispnee cu wheezing, tahicardie, hipotensiune

arteriala, colaps

Tratament:

1. De urgenta a cailor aeriene superioare si combatarea reactiilor cutanate

Medicatie Tinta Adminsitrarii Doze Actiune Efecte Secundare

Epinefrina Bronhospasm 0.3-0.5 mg din Mentine caile Aritmii

sol.de 1/1000 respiratorii
(adrenalina) Edem larigian subcutanat/IM la deschise,reduce Hipertensiune

Manifestari fiecare 3-5 min . pruritul si Tremor

cutanate angioedemul
curatat. Nervozitate

Metraproterenol in Bronhospasm 0.3 ml.sol.5% cu Mentine caile Identic cu

aerosoli 2.5 -3ml. Ser respiratorii adrenalina.
fiziologic. deschise.

Oxigen Hipoxemie 60-100% in aerul Mentine o presiune -

inspirta partiala a O2 de
peste 60 de
mm.Hg.

2. Tratamentul tulburarilor cardiovasculare din accidentele alergice

Medicatie Tinta administrarii Doze Actiune Efecte secundare

posibile.

Epinefrina Hipotensiune 1ml.sol.1/1000 in Mentinerea Aritmii

arteriala. 500 ml.ser
 (adrenalina) fiziologic in tensiunii arteriale Hipertensiune
perfuzie IV 1-2
ml./min. Tremor

Nervozitate

Perfuzie volemica Hipotensiune 1000 ml. In 30 min. Mentine tensiunea Insuficienta

IV Ringer,ser arteriala. arteriala sistolica cardiaca congestiva
fiziologic,coloizi. peste 80-100
Epa.
mm.Hg

3. Tratamentul asociat al accidentelor alergice:

Medicatie Tinta administarii Doze Actiune Efecte secundare

posibile

Cortizon Bronhospasm 200 Reducerea reactiei Hiperglicemie

manifestari mg.Hemisuccinat de tip intarziat retentie lichide.
cutanate de hidrocordizon IV
sau 50
mg.Prednison IV
care se repeta la 6
ore de 3-4 ori.

Antihistaminice Urticarie Difenilhidramina(B Antagonizarea -

enadril)25-50 efectelor H2
mg.IM la 6 histaminei
ore,Clorfeniramina
10 mg.IV lent sau
IM Clorfenoxamina
20mg.IM,Clemastin
(Tavegil) 2-4 mg IV

Miofilin Brohospasm 6 mg./kg.corp IV Mentine caile Artimii

foarte lent respiratorii libere
Colvulsii
Principii protocolare ale extractiei dentare

-Trecand peste examenul atent clinic si radiologic , in instituirea anesteziei plexale sau loco-regionale
dupa caz trebuie avuta o atentie sporita la formatiunile anatomice sau patologice ce vin in raport cu
dintele ce urmeaza a fi extras:

- Formatiuni anatomice : sinus maxilar ,fose nazale ,dinti definitivi(extractia dintilor temporari),gaura
mentoniera , canalul mandibular ,gaura incisiva,gaura nazo-palatina,gaura si traiectul nervului si arterei
palatine mari.

- Formatiuni patologice : chisuri,tesut de granulatie,anomalii de forma, morfologia radacinilor (radacinile

divergente) ,eventuale comunicari oro-antrale ,ostoeonecroza,pericoronarita,malpozitii(ex:canini in
palat,etc)

In acest protocol vom aborda extractia dintilor cu separatie intraradiculara.

Indicatii:

-radacini divergente

-radacini curbe

-hipercementoza

-distructii masive coronare

-fracturi corono-radiculare

-molari temporari fara rizaliza a radacinilor la care exista riscul de smulgere a mugurelui

- La molarii superiori se practica o separatie in T ( radacina P se spara de cele V ) , si in Y (fiecare radacina

separata individual)

-La molarii inferiori se practica o separatie radiculara lineara V-O

Separatia se va practica cu o freza sferica de turbina (NEAPARAT CU RACIRE) ,dupa care se vor extrage cu
ajutorul elevatoarelor sau a clestilor de extractie de resturi radiculare.

In cazul dintior cu hipercementoza sau imposibilitatea de a aplica elevatorul- se practica o rezectie

osoasa V cu o freza extradura cu racire si turatie mica pana cand se va crea un spatiu necesar pentru a
face parghii.

In cazul radacinilor inchistate in os –se practica un lambou TRAPEZOIDAL sau TRIUNGHIULAR ,se
decoleaza , se face o trepanare osoasa ovalara in dreptul pozitiei radacinii si se extrage print-un asa
numit ABORD TRANSOS VESTIBULAR.
Orice extractie trebuie suturata ,chiuretata adecvat ,verificata cu chiureta daca mai exista tesut de
granulatie si un eventual tratament antiseptic(NEOCONNES ,ALVEOLO GYL) sau coagulant (bureti
hemostaici).

In cazul pacientilor cu sangerari masive,diabetici ,teren tarat cardiovascular – se aplica comprese cu

FITOMETADIONA ( vitamina K).

In cazul deschiderii sinusului sau impingerii dintelui in sinus se anuta de urgenta medicul grad III ,iar daca
acest lucru nu se poate –se verifica daca membrana lui Schneider este perforata (manevra Valsava in
care urmarim daca ies bule de aer amestecat cu sange),se fac lavaje cu SER si METRONIDAZOL minim
10cc de fiecare ,se pun minim 3 buretei hemostatici si se SUTUREAZA. Daca marginile gingivale nu
acopera gaura ramasa in urma extractiei – se creaza 2 lambouri trapezoidale –unul pe V si unul pe O si se
sutureaza mai intai marginea crestala ,iar apoi santurile de descarcare.

In cazul infectiilor majore sau a complicatiilor sinusale – se recomanda ANTIBIOTERAPIE

Protocoale prinvind Rezectia Apicala

-Inainte de orice rezectie apicala trebuie discutat cu medicul endodont privind sansele de reusita si
abordul endodontic in acest caz(alegerea tipului de tratament endodontic, inchiderea sau nu cu MTA
,etc).

-In general recomandam lamboul intrasculcular trapezoidal (cu 2 santuri de descarcare ) sau lamboul
intrasulcular triunghiular (cu 1 sant de descarcare –santul MEZIAL).

-Se practica trepanarea osoasa si se rezeca apexul dentar ,se fac lavaje cu Metronidazol si ser ,se inchide
sau nu cu MTA si se recomanda adita osoasa cu membrana de colagen ,pericard sau tip PRF si se
sutureaza.Se recomanda ANTIBIOTERAPIE.

Protocoale privind interventiile chirurgicale majore (implanturi dentare, sinus lift ,modificari ale
structurii osoase, chistectomie ,odontectomia dintilor inclusi complicate ,ancorari chirurgicale,plastii
gingivale ,chiuretaje sinusale ,chiuretaje parodontale in camp deschis)

-Avand in vedere ca aceste manopere necesita o inalta pregatire a medicului si acesta cu siguranta va fi
de gradul III (II in anumite cazuri mai simple ) NU vom aborda tehnica de lucru ci doar protocoalele de
conduita intraoperatorie si de sterilitate .

1.Pregatirea salii :

-Inainte de orice interventie –asistenta va dezinfecta toate suprafetele.Este recomandat minim o sedinta
de tratament cu lampa cu ultraviolet a salii.

-Se vor imbraca cu huse speciale scaunul ,tetiera,furtunele ,manerul de la lampa ,manerul scaunului .
-Se va conecta la TV tomograful sau imaginile radiologice ale pacientului.

-Se pregatesc toate materialele ce vor fi folosite la indicatia medicului curant .

-Asistenta va purta tot timpul :manusi ,boneta si masca. Va pregati campul steril pe masa medicului si va
elibera din folie toate instrumentele pe camp fara ca aceasta sa atinga campul ,medicul urmand sa le
aseze odata ce si-a montat manusile sterile.

Asistenta va pregati fiziodispenserul asigurandu-se ca e pornit,linia de irigare este deschisa,serul este

nou ,dar nu va monta piesa contraunghi si o va lasa in folie.Langa fiziodispenser ,asistenta va monta 2
seringi :una cu Metronidazol si una cu ser care vor fi sterilizate la rece dupa incarcare ,doar aceasta
facand lavajele necesare in timpul operatiei pentru ca medicul sa atinga doar instrumentarul steril.Sub
fiziodispenser trebuie sa stea biomaterialele ce vor fi folosite ,ser fiziologic si Metronidazol pentru a fi la
indemana asistentei.

Pe un blat vor fi asezate :o baveta curata in care va fi asezata o pereche de manusi de consulatie,solutie
Betadina,comprese sterile,seringa anestezie si carpule de anestezie .

2.Pregatirea pacientului :

Pacientul se va incalta cu papuci speciali ,va fi imbracat in halat de unica folosinta,boneta si asistenta il
pofteste pe scaun.

Dupa ce asistenta pregateste pacientul si il aseaza pe scaun -ii monteaza o baveta curata pe acesta.

Asistenta indica pacientului sa clateasca gura cu o solutie de Clorhexidina 2-3 minute ,iar la idicatiile
medicului va tampona cu compresa sterila imbibata in Betadina campul operator .

Medicul isi va pune manusile de consulatie dupa ce sterilizarea campului operator este facuta si va
efectua anestezia si va pune seringa inapoi pe baveta curata si nu pe campul steril.

Cat timp anestezicul isi face efectul atat medicul cat si asistenta se vor sterilliza.

Asistenta ii va desface medicului manusile sterile ,acestea si le monteaza si isi aranjeaza doar dupa
montarea manusilor sterile instumentarul steril.

Asistenta va seta lumina pe camp si pozitia scaunului la indicatia medicului ,iar medicului ii este interzic
sa mai atinga orice suprafata care nu este sterila.

3.Principii intraoperatorii :

-Este INTERZIS accesul neechipat al orcarui membru al personalului sau a altor oameni.

-Toate geamurile trebuie sa fie inchise.

-Este recomandat o muzica relaxanta pentru confortul pshic al pacientului si de preferat a se evita
discutiile despre cazul propriu in lucru.
-Medicul tot timpul va urmari prezenta transpiratiilor reci ,culoarea mucoaselor ,statusul pupilei sau
orice alt semn indica complicatii ale sistemului general .

-Este interzisa prezenta telefoanelor mobile atat a personalului cat si a pacientului in timpul operatiei.

4.Conduita postoperatorie imediata :

-Medicul va verifica tot timpul sutura ,starea generala de sanatate a pacientului ,va lua tensiunea si
pulsul ,le va nota in fisa si se asigura ca pacientul poate fi externat(stabil hemodinamic,psihic si motor)

-Medicul va discuta cu pacientul despre interventie si eventuale complicatii care au aparut ,va prescrie
medicatia necesara si va nota in fisa toate manoperele efectuate.Intre timp asistenta ii va preda
pacientului pungi cu gheata ,fise cu indicatii postchirurgicale si o masca.Este mandatoriu verificarea
pacientului la 24 h dupa operatie.