FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

MANAGEMENT ȘI AUDIT IN ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

PROIECT
LA DISCIPLINA:„PROCESUL BUGETAR LOCAL ȘI IMPLICAȚIILE SALE”

Masterand: Ionuț DELEANU

Anul 1, grupa 1
2
TEMA: ”IMPOZITELE ȘI TAXELE PE PROPRIETATE ÎNCASATE
LA BUGETUL LOCAL AL ORAȘULUI ȘTEFĂNEȘTI”

3
Planul proiectului:
I. Impozite și taxe pe proprietate - definiții și clasificare......................................................pag.5
I.1. Impozitul pe clădiri .................................................................................................... pag.6
I.2. Impozitul pe teren ................................................................................................... pag. 12
II. Partea practică................................................................................................................. pag.16
II.1. Prezentarea administrativă a orașului Ștefănești ..................................................... pag.16
II.2. Analiza impozitului pe proprietate din orașul Ștefănești în anii 2016, 2017 și 2018
.................................................................................................................................. pag.17
III. Bibliografie ................................................................................................................... pag. 20

4
 I. IMPOZITE ȘI TAXE PE PROPRIETATE
- DEFINIȚII ȘI CLASIFICARE -

Conform Codului administrativ în cadrul politicii economice naționale, unitățile

administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritățile administrației
publice locale le stabilesc, le administrează și le utilizează pentru exercitarea competenței și a
atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii. Resursele financiare de care dispun autoritățile
administrației publice locale trebuie să fie corelate cu competența și atribuțiile prevăzute de lege.
În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile deliberative ale administrației publice locale
au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să aprobe bugetele locale ale
unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii.
Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale, ale unităților
administrativ-teritoriale, în care contribuabilii își au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau în
localitățile în care se află bunurile impozabile ori taxabile. Resursele financiare formate din
impozite și taxe locale se utilizează pentru efectuarea cheltuielilor publice care se finanțiază din
bugetele locale.
La baza stabilirii impozitelor și taxelor locale sunt așezate următoarele principii1:
 neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri,
cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor,
capitalului român și străin;
 certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le
revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
 justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să
fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a
proprietăților acestuia;
 eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercițiu
bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și contribuțiilor în
toate fazele ciclului economic, atât în perioadele de avânt economic, cât și în cele de
criză;

1
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul I, cap. II, art.3.
5
  predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor
obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni
modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții
obligatorii.
Conform reglementărilor legale2, impozitele şi taxele pe proprietate se împart astfel:
a) impozit pe clădiri;
b) impozit pe terenuri;
c) taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru;
d) alte impozite şi taxe pe proprietate.
I.1. Impozitul și taxa pe clădiri3
Impozitul pe clădiri reprezintă o contribuție bănească anuală ce se datorează bugetului
local, al comunei, al orașului sau a municipiului de către persoanele ce dețin în proprietate
clădiri, în raza cărora este situată clădirea în România.
Contribuabilul de impozit pe clădiri este reprezentat de orice persoană care are în
proprietate o clădire situată în România și datorează anual impozit pentru acea clădire.
Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror
entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții
similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de
concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra clădirii, taxa se datorează de persoana
care are relația contractuală cu persoana de drept public.
Impozitul pe clădiri , precum și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al
comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului
București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este
amplasată clădirea.
În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare
sau folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabilește proporțional
cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de
zile din luna respectivă.

2
Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, Titlul I, Cap. I, art. 2.
3
Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, Titlul IX, Cap. II, art. 455-462.
6
 În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare
sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporțional
cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul
pe clădiri.
În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unității
administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situații care
determină datorarea taxei pe clădiri, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează
taxa pe clădiri se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane,
fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea
din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale
proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru
clădirea respectivă.
Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice,
impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra
valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului
local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al
Municipiului București.
Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței
construite desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare, exprimată în lei/m2 , din tabelul următor:
VALOAREA IMPOZABILĂ

- lei/m2 -
TIPUL CLĂDIRII Cu instalații de apă, Fără instalații de apă,
canalizare, electrice și canalizare, electrice sau
încălzire (condiții încălzire
cumulative)
A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din
cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui 1.000 600
tratament termic și/sau chimic
B. Clădire cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din
cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse 300 200
unui tratament termic și/sau chimic
C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori
din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma 200 175
unui tratament termic și/sau chimic
D. Clădire-anexă cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală,
125 75
din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale

7
nesupuse unui tratament termic și/sau chimic
E. în cazul contribuabilului care deține la aceeași adresă încăperi
75% din suma care s-ar 75% din suma care s-ar
amplasate la subsol, demisol și/sau la mansardă, utilizate ca
aplica clădirii aplica clădirii
locuință, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A - D
F. în cazul contribuabilului care deține la aceeași adresă încăperi
amplasate la subsol, la demisol și/sau la mansardă, utilizate în alte 50% din suma care s-ar 50% din suma care s-ar
scopuri decît cel de locuință, în oricare dintre tipurile de clădiri aplica clădirii aplica clădirii
prevăzute la lit. A - D
Tab. nr. 1 Valoarea impozabilă a clădirii
În cazul unei clădiri care are pereții exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea
valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul nr.1 valoarea impozabilă corespunzătoare
materialului cu ponderea cea mai mare.
Suprafața construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor
secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la
subsol sau la mansardă, exceptând suprafețele podurilor neutilizate ca locuință, ale scărilor și
teraselor neacoperite.
Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul
exterior, atunci suprafața construită desfășurată a clădirii se determină prin înmulțirea suprafeței
utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4.
Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care
este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate cu coeficientul de corecție
corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
ZONA ÎN CADRUL
RANGUL LOCALITĂȚII
LOCALITĂȚII
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90
Tab. nr. 2 Coeficientul de corecție
În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8
apartamente, coeficientul de corecție prevăzut în Tab. nr. 2 se reduce cu 0,10.
Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7),
se reduce în funcție de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului
fiscal de referință;
b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani inclusiv, la
data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință;
c) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani și 50 de ani inclusiv, la
data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință.
8
 În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere
fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost
efectuată recepția la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acțiunea complexă care
cuprinde obligatoriu lucrări de intervenție la structura de rezistență a clădirii, pentru asigurarea
cerinței fundamentale de rezistență mecanică și stabilitate, prin acțiuni de reconstruire,
consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum și, după caz, alte lucrări de
intervenție pentru menținerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerințe
fundamentale aplicabile construcțiilor, conform legii, vizând, în principal, creșterea performanței
energetice și a calității arhitectural-ambientale și funcționale a clădirii. Anul terminării se
actualizează în condițiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii
crește cu cel puțin 50% față de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.
Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii care poate
fi:
a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul
de referință;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.
Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru
activități din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de
0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform unei cote cuprinse între 0,2
- 1,3%, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate
conform impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.

Calculul impozitului pe clădirile cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice

În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul
se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial cu
impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.
9
 În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se
desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform impozitului pe clădirile
rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.
Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi
evidențiate distinct, se aplică următoarele reguli:
a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară
nicio activitate economică, impozitul se calculează conform impozitului pe clădirile rezidențiale
aflate în proprietatea persoanelor fizice;
b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară
activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care
desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor
impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Calculul impozitului/taxei pe clădirile deținute de persoanele juridice
Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%
asupra valorii impozabile a clădirii.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%,
inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice,
impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop
rezidențial, cu impozitul calculat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.
Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în
proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru
care se datorează impozitul/taxa și poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în
conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului
fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;
10
e) în cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea
rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea
proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de
administrare sau de folosință, după caz.
Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de
evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a
bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen
de plată din anul de referință. Aceste prevederi nu se aplică în cazul clădirilor care aparțin
persoanelor față de care a fost pronunțată o hotărâre definitivă de declanșare a procedurii
falimentului.
În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în
ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a
actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, diferența de taxă față
de cea stabilită conform impozitului datorat pentru clădirile rezidențiale sau nerezidențiale, după
caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.
Cota impozitului/taxei pe clădiri pentru clădirile rezidențiale sau nerezidențiale se
stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție
revine Consiliului General al Municipiului București.
Plata impozitului/taxei
Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30
septembrie, inclusiv.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la
10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această
atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Impozitul pe clădiri, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, de până la 50 lei
inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.
În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza
aceleiași unități administrativ-teritoriale, prevederile referitoare la bomificația primită de
contribuabil se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă
la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
11
următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar,
titularul dreptului de administrare sau de folosință.
În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de
drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință
colectează taxa pe clădiri de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de
folosință și o varsă lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada
de valabilitate a contractului.
II.2. Impozitul și taxa pe teren4
Impozitul și taxa pe teren, cunoscut și sub denumirea de impozitul funciar, reprezintă
unul din cele mai vechi impozite percepute de la primele formede organizare statală. De
exemplu, după unificarea din 1862 a cotelor de impozit funciar din Moldova și Muntenia, în anul
1871 avea nivelul de 6% din valoarea locativă a terenului (venitul mediu anual care se realiza pe
o unitate de suprafață). În anii 1922-1933, cota a variat între 24% și 40% din valoarea locativă a
terenurilor, iar din 1933, cotele de impozitare s-au redus la 6 % (de la 42%) la terenurile
exploatate în regie și 7% (de la 14%) la terenurile arendate.
Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un
impozit anual.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror
entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de
concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții
similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de
concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra terenului, taxa se datorează de persoana
care are relația contractuală cu persoana de drept public.
Impozitul pe teren, precum și taxa pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al
orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București,
impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat
terenul.
În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabilește
proporțional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere,
administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional
cu numărul de zile din luna respectivă.

4
Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal, titlul IX, cap. III, art. 463-467.
12
 În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează
proporțional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe
teren.
În cazul în care pentru o suprafață de teren proprietate publică sau privată a statului ori a
unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situații
care determină datorarea taxei pe teren, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează
taxa se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
În cazul terenului care este deținut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare
proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu
se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
Calculul impozitului/taxei pe teren
Impozitul/Taxa pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității
în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute
de consiliul local.
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de
folosință terenuri cu construcții, precum și terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie
de folosință decât cea de terenuri cu construcții în suprafață de până la 400 m2 , inclusiv,
impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu
suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
ZONA DIN NIVELURILE IMPOZITULUI/TAXEI, PE RANGURI DE LOCALITĂȚI
CADRUL
LOCALITĂȚII - lei/ha -
O I II III IV V
A 8282-20706 6878-17194 6042-15106 5236-13090 711-1788 569-1422
B 6878-17194 5199-12998 4215-10538 3558-8894 569-1422 427-1068
C 5199-12998 3558-8894 2668-6670 1690-4226 427-1068 284-710
D 3558-8894 1690-4226 1410-3526 984-2439 278-696 142-356
Tab. nr. 3 Suma corespunzătoare suprafeței terenului
În cazul unui contribuabil care deține mai multe terenuri situate în intravilanul aceleiași
unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, suprafața de 400 m² se calculează o singură dată,
prin însumarea suprafețelor terenurilor, în ordine descrescătoare.
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de
folosință decât cea de terenuri cu construcții, pentru suprafața care depășește 400 m2,
impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu
13
suma corespunzătoare prevăzută în tabelul nr. 4, iar acest rezultat se înmulțește cu coeficientul
de corecție corespunzător tabelului nr. 5.
ZONA
Nr. crt. A B C D
CATEGORIA DE FOLOSINȚĂ
1 Teren arabil 28 21 19 15
2 Pășune 21 19 15 13
3 Fîneață 21 19 15 13
4 Vie 46 35 28 19
5 Livadă 53 46 35 28
6 Pădure sau alt teren cu vegetație forestieră 28 21 19 15
7 Teren cu ape 15 13 8 0
8 Drumuri și căi ferate 0 0 0 0
9 Teren neproductiv 0 0 0 0
Tab. nr. 4 Suma corespunzătoare suprafeței terenului
RANGUL COEFICIENTUL DE
LOCALITĂȚII CORECȚIE
0 8,00
I 5,00
II 4,00
III 3,00
IV 1,10
V 1,00
Tab. nr. 5 Coeficientul de corecție
Ca excepție de la impozitul unui teren amplasat în intravilan, în cazul contribuabililor
persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă
categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul/taxa pe teren se calculează
numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b) au înregistrate în evidența contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri și cheltuieli
din desfășurarea obiectului de activitate.
În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin
înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în
următorul tabel, înmulțită cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut în tabelul nr. 5:
Nr.crt. Categoria de folosință Impozit (lei)
1 Teren cu construcții 22 - 31
2 Teren arabil 42 - 50
3 Pășune 20 - 28
4 Fîneață 20 - 28
5 Vie pe rod, alta decît cea prevăzută la nr. crt. 5.1 48 - 55
5.1 Vie pînă la intrarea pe rod 0
6 Livadă pe rod, alta decît cea prevăzută la nr. crt. 6.1 48 - 56

14
 6.1 Livadă pînă la intrarea pe rod 0
7 Pădure sau alt teren cu vegetație forestieră, cu excepția celui prevăzut la 8 - 16
nr. crt. 7.1
7.1 Pădure în vîrstă de pînă la 20 de ani și pădure cu rol de protecție 0
8 Teren cu apă, altul decît cel cu amenajări piscicole 1-6
8.1 Teren cu amenajări piscicole 26 - 34
9 Drumuri și căi ferate 0
10 Teren neproductiv 0
Tab. nr. 6 Suma corespunzătoare suprafeței terenului
Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului
dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face
numai pe bază de documente, anexate la declarația făcută sub semnătura proprie a capului de
gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare
și categoriile de documente se vor stabili prin norme metodologice.
Nivelul impozitului pe teren se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Plata impozitului și a taxei pe teren
Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30
septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificație de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această
atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Impozitul pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.
În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza
aceleiași unități administrativ-teritoriale, bonificația contribubilului se referă la impozitul pe
teren cumulat.
În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă la
perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar,
titularul dreptului de administrare sau de folosință.
În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de
drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință
colectează taxa pe teren de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de
folosință și o varsă lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada
de valabilitate a contractului.

15
 II. PARTEA PRACTICĂ

Prezentarea administrativă a orașului Ștefănești

Situat la 52 km est de oraşul Botoşani, pe malul drept al Pârâului Başeu, 500 m nord-vest
de localitatea Bădiuţi, 2 km sud de de localitatea Stânca, 6 km est, nord-est de satul Cucuteni,
oraşul Ştefăneşti cuprinde un număr de 415 de gospodării cu 1290 de persoane.
În componența orașului sunt cuprinse următoarele localități:
 Ştefăneşti sat
Ocupă partea de nord-vest a Ştefăneştiului. Aici se afla vechiul târg Ştefăneşti, în preajma
bisericii „Sf. Cuvioasa Parascheva". Aşezarea apare cu numele Ştefăneştii Mici într-o atestare
documentară din anul 1774, cu locuitori diferiţi de Ştefăneşti Târg. In prezent cuprinde un număr
de 398 gospodarii cu 1111 de persoane.
 Bobuleşti
Aşezare veche, existentă înainte de 1427, situată la 6 km sud-est de oraşul Ştefăneşti, la
nord-vest de comuna Româneşti. Cuprinde un număr de 525 gospodarii cu o populaţie formată
din 1427 persoane , aici aflandu-se cele mai numeroase gospodării şi familii.
 Bădiuţi
Una din aşezările foarte vechi (prima menţiune documentară datează din august 1424) .
Este străbătut de la nord-vest spre sud-est de DN 24 C , alipit în partea de sud-est de oraşul
Ştefăneşti, la 500 m nord-vest de satul Bobuleşti , pe malul drept al părâului Başeu. Format din
258 gospodarii cu 888 persoane , aici se află cea mai mare pondere de rromi.
 Stânca
Situat la 2 km nord de oraşul Ştefăneşti, 7 km est de satul Murguţa, pe malul drept al
Prutului, accesul facandu-se pe DN 29 D. Prima datare documentară în anul 1737 , I.C.Weiss
arată că pe lângă satul Stânca „se găseşte într-o stâncă o peşteră mare în care se pot ascunde în
cazul unui atac duşman, până la 300 de oameni". Localitatea cuprinde un nunăr de 332
gospodarii cu 927de persoane.
În concluzie, orașul Ștefănești cuprinde un număr total de 1928 gospodării cu 5643 de
persoane.

16
 ANALIZA IMPOZITULUI PE PROPRIETATE
DIN ORAȘUL ȘTEFĂNEȘTI ÎN ANII 2016, 2017 ȘI 2018

AN 2016 2017 2018

Impozit si taxa pe
148 148 240
cladiri
Impozit si taxa pe
982 1197 1657
teren
Taxe judiciare de
7 21 25
timbru si alte taxe
Tab. Nr. 7 Impozitul pe proprietate (mii lei)

1800

1600

1400

1200 Impozit si taxa pe cladiri

1000
Impozit si taxa pe teren
800
Taxe judiciare de timbru si alte
600 taxe
400

200

0
2016 2017 2018

Grafic Nr. 1 Impozitul pe proprietate (mii lei)

Acest grafic reprezintă evoluția impozitului pe proprietate. Observăm o creștere a
veniturilor din impozitul pe proprietate de la an la an, ceea ce înseamnă si o dezvoltare a orașului
Ștefănești.
Creșterea numărului de proprietăți, clădiri si alte construcții, duce la creșterea veniturilor
din impozitul pe proprietate al Primăriei Orașului Ștefănești.

17
 Impozitul și taxa pe proprietate
1%
2016
Impozit și taxa pe clădiri
13%
Impozit și taxa pe teren

Taxe judiciare de timbru

și alte taxe
86%

Impozitul și taxa pe proprietate

1%
2017
Impozit și taxa pe clădiri
11%
Impozit și taxa pe teren

Taxe judiciare de timbru

și alte taxe
88%

Impozitul și taxa pe proprietate

1%
2018
Impozit și taxa pe clădiri
13%
Impozit și taxa pe teren

Taxe judiciare de timbru

și alte taxe
86%

Bugetul local al orașului Ștefănești este un buget stabilit anual pe baza veniturilor curente,
ordinare, care formează baza veniturilor bugetare.
18
 Bugetul local al orașului Ștefănești are la bază, în proporție de peste 80%, veniturile fiscale
realizate anual din taxe și impozite aplicate persoanelor fizice și juridice din orașului Ștefănești.
Impozitul și taxele pe proprietate reprezintă un procent de 9,7 % din buget, procent care
crește în anul 2017 la 14,8%, în condițiile scăderii bugetului local al orașului Ștefănești, fapt
datorat scăderii transferurilor de fonduri de la stat pentru echilibrarea bugetului local, iar în anul
2018 ajunge la un procent de 15,2%.
În concluzie, impozitul și taxele pe proprietate, parte integrantă a veniturilor bugetului
local al orașului Ștefănești prezintă mariri de la an la an reflectând creșterea numărului de
proprietăți, clădiri si alte construcții din acest oraș.

19
 V.Bibliografie

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;

2. https://orasulstefanesti-bt.ro/pagina/bugetul-local

20