ARHITECTURA MEDIEVALĂ

Arhitectura bizantină
 Literatura
1. Curinschi-Vorana, Gheorge. “Istoria universală a
arhitecturii”, Bucureşti, 1982, vol. 3.
2. Istoria arhitecturii universale. Vol. 1. Bucureşti, 1967.
3. Всеобщая история архитектуры» (в 12 томах) под
ред.Баранова, Н.В. Том 3. М., Стройиздат, 1970.
4. Ткачев, В.Н. История Архитектуры. М. Высшая
школа, 1987.
5. Станькова, Я., Пехар, И. Тысячелетнее развитие
архитектуры. М., Строиздат 1987.
 Arhitectura medievală
• Arhitectura medievală este o etapă a arhitecturii
universale, care urmează după destrămarea Imperiului
Roman.
• Particularităţile societăţii medievale rezidă în schimbarea
orânduirii sociale, fiind formată din două clase: feudali şi
ţărani dependenţi/şerbi.
• Limitele cronologice ale evului mediu sunt secolele V- XV.
• Între perioada antică şi medievală a existat o continuitate a
tipurilor şi tehnicii de construcţie, deşi la periferiile
imperiului se observă o degradare şi un regres al
construcţiilor, un hiat (gol) al vieţii urbane.
• Programele constructive şi funcţionale specifice evului
mediu sunt legate de apariţia creştinismului şi de evoluţia
zprogresului social şi tehnic.
 Programele constructive şi funcţionale
medievale
• Fortificaţiile: donjon (locuinţa fortificată), castel, cetate,
întărituri urbane, ultimele două dotate cu turnuri de
flancare.
• Clădiri de cult creştin. Cele mai simple sunt
paraclisul/capela, apoi urmează biserica parohială,
catedrala, şi mănăstirile (complexele de clădiri).
• Perioadele de înflorire a arhitecturii medievale a avut loc
în statele naţionale, apărute pe ruinele Imperiului Roman
- Franţa, Anglia, republicile italiene, Germania, Spania,
Portugalia, Armenia, Georgia, Grecia, Bulgaria, Serrbia,
• Capodoperele arhitecturale depăşesc cadrul statelor
naţionale, devenind un bun al umanităţii, cu îmbogăţirea
reciprocă prin soluţiile arhitecturale şi a tehnicii
constructive.
 Arhitectura bizantină
La începutul secolului III, Imperiul Roman era divizat în
imperiul de Răsărit cu capitala în Ravena, şi Imperiul de
Apus, cu capitala în Roma. Acceptarea creştinismului a
condus la lupta pentru morala creştină şi respectarea
celor “10 porunci”.
Soluţia radicală a fost fondarea unui nou oraş, lipsit de
vicii păgâne, fondat în 324 de împăratul Constantin..
În 330 capitala Imperiului Roman devine oraşul Romă
Noua. Locul ales era deosebit de avantajos – la
strâmtoare Bosfor, la trecerea dintre Europa şi Asia. Ca şi
Roma, acesta era aşezat pe şapte coline, pe locul unei
vechi aşezări greceşti – Bizant, denumire preluată pentru
denumirea Imperiului Roman de Răsărit. .
După moartea împăratului oraşul se va numi
Constantinopol, iar după cucerirea de către turci se va
numi Istanbul, capitala Imperiului Otoman.
 Arhitecrtura bizantină.
• În Istoria arhitecturii bizantine se disting trei perioade, legate
de principalele etape ale istoriei Imperiului Roman de
Răsărit/Bizantin.
• - Timpuriu, - Mediu, - Tardiv.
• Tipurile de clădiri civile au derivat din arhitectura romană.
• Tehnica de construcţie, a fost puternic influenţată de
arhitectura orientală, cu dominarea boltirilor ca principalul tip
de acoperire, devenit caracteristic pentru arhitectura
ecleziastică ortodoxă.
• Catedrala Sf. Sofia. Sistema structurală a bisericilor de tipul
„cruce greacă înscrisă”. Sinteza artelor plastice în
arhitectura bizantină. Apariţia turlei. Simplificarea şi
micşorarea tipurilor de clădiri. Arhitectura bizantină în
provincii.
 Perioada bizantină timpurie
sec. V-VIII,
• Această perioadă începe de la divizarea
Imperiului Roman în – Imperiul de Răsărit şi
Imperiul de Apus, şi până la invazia arabilor
Este o perioadă strălucită, legată de domnia
împăratului Iustinian (-), care a lărgit imperiul
Roman se Răsărit, ajungând până la hotarele
romane de altă dată. Sfârşitul perioadei este
legat de invazia arabilor, care ameninţau
existenţa statului bizantin. În urma luptelor,
teritoriul Bizanţului s-a micşorat.
 Perioada bizantină medie
sec. VIII - 1204
• Această perioadă începe după invazia arabilor şi până la
cucerirea de către cruciaţi a or. Constantinopol în 1204.
• Se caracterizează prin fărâmiţarea Imperiului Roman în
formaţiuni statale cu stabilizarea relaţiilor feudale. Pe
teritoriul imperiului au apărut state naţionale în Peninsula
Balcanică (Bulgaria, Grecia, Serbia, Macedonia), Asia
Anterioară, Caucaz (Armenia, Georgia). Etapa de Mijloc
a luat sfârşit odată cu cucerirea oraşului Constantinopol
de către participanţii la Cruciada a patra. Deşi oficial
erau în drum spre Ierusalim cruciaţii, majoritatea
veneţieni, au devastat oraşul, devenind aici stăpâni în
decursul a şase decenii, până în 1261.
 Perioadă intermediară
1204-1261
• Stăpâni în Constantinopol au devenit
veneţienii – “latinii”, care au jefuit cele mai
renumite clădiri de cult creştin ortodox,
civile şi palate.
 Perioada bizantină tardivă
1261 – 1453
• Durează de la eliberarea or. Constantinopol de
sub prezenţa latinilor şi până la cucerirea lui de
către turcii-selgiucizi.
• După refacerea imperiului Bizantin, redus
teritorial la suprafaţa ocupată de capitala
Constantinopol, devenit o enclavă înconjurată
de teritoriul cucerit de turci, acesta a mai
supraveţuit încă două secole, până la căderea
definitivă a oraşului în mâinile otomanilor în
1453.
• Constantinopolul a devenit capitala Imperiului
Otoman cu denumirea Istanbul.
 Tehnica de construcţie.
• Imperiul Bizantin, după aşezarea sa geografică şi caracterul
legăturilor comerciale şi culturale, ocupă o poziţie
intermediară între Apus şi Răsărit. Sinteza adâncă între
elementele antice europene şi orientale formează una din
trăsăturile caracteristice ale culturii bizantine. Integritatea
arhitecturii se datorează arhitecturii populare, şi anume a
elaborării cupolei, izvoarele căreia se află în arhitectura
Orientului antic.
• Materiale de construcţie sunt cărămida, numită plinta - o
plită cu dimensiuni mari 35x35 cu grosimea de 5 cm.
• Piatra se folosea rar, iar lemnul era deficitar, situaţie
specifică regiunii.
 Locuinţa
• Locuinţa feudală şi populară.
• Locuinţa întărită se numeşte donjon. Locuinţa
feudală nu s-a păstrat din cauza materialului de
construcţie perisabil utilizat. Este insuficient
studiată, oraşele bizantine fiind ocupate de turci,
bulgari şi slavi, ceia ce nu a permis cunoaşterea
organizării spaţiului locativ din perioada dată.
Arhitectura palatină, cunoscută din Imperiul
Roman, a fost la baza arhitecturii
bizantine.Tipurile de clădiri bizantine pot fi
cunoscute după vestigiile studiate din
Constantinopol.
 Constantinopolul
• Cele mai importante monumente de arhitectură din
Constantinopol sunt :
• Zidurile urbane (fortificaţiile terestre şi maritime), Porţile
oraşului, Poarta de Aur.
• Palatele Augustionul roman, Tekfur-Serai bizantin.
• Obiective ale arhitecturii civile: Cisternele pentru filtrarea
apei potabile, acveducturi; ippodromuri, forumuri,
• Bisericile: catedrala Sfânta Sofia, bis. Sergiu şi Bahus,
Sf. Irina, Hora, Sf. Apostoli, mănăstirile Pantacrator,
Lipsa, etc.
Planul Constantinopolului
Constantinopolul,
• Fortificaţiile lui
perioada timpurie Theodosiu cu
Poarta de Aur,
sec. V. Faţada,
şi secţiune.
• Vedere dinspre
sud-est.
 Constantinopolul, perioada timpurie
• Construcţii inginereşti Continuitatea arhitecturii şi
tehnicii de construcţie romane.
• Acveductul împăratului Valenta, sec. VI.
Constantinopolul, perioada timpurie
• CISTERNA
• Bin bir direk
• Plan, Secţiune,
Detaliu, Interior
 Clădirile de cult creştin (bisericile)
• Arhitectura ecleziastică (eclezia – casa domnului),
derivată din bazilica romană, domina în arhitectura
bizantină, subliniind caracterul ei medieval. Tipurile devin
variate în evoluţia lor:
• Bazilica cu bolta sferică (cupolă), sprijinită pe patru piloni
prin intermediul arcurilor şi pandantivilor.
• Biserica cu bolta pe 8 puncte de sprijin.
• Biserica cruciformă în plan.
• Biserica cruce greacă înscrisă.
• În toate tipurile domină cupola, acoperind partea centrală
a bisericii. Toate tipurile aveau variante simple şi
complexe.
• Planul unei biserici, de regulă prezintă un dreptunghi,
care este divizat în 1 sau 3 nave, la care dinspre răsărit
este alipită absida altarului. Dinspre vest navele bisericii
bizantine sunt precedate de nartex sau pronaos,
compartiment legat de modul de viaţă oriental.
Sursele genezei bisericii bizantine ortodoxe
• 1. Arhitectura orientală:
• (forma compactă
antiseismică, echilibrul
bolţilor).
• Biserica Sergiu şi Bahus.
527.
Biserica Sergiu şi Bahus. Anul 527.
Sursele genezei bisericii bizantine ortodoxe

• 2. Bazilica romană. Biserică de tip bazilică cu

trei nave.
Biserica Sf. Irina, 532.

• Prima experienţă -
mix dintre bazilică şi
cupolă
 Sursele genezei bisericii bizantine ortodoxe
• 2. Arhitectura romană. “Panteonul ridicat pe Bazilica
lui Maxenţiu” (împăratul Iustinian)
 Constantinopol,
Perioada timpurie.

• Catedrala Sf.
Sofia,
532-537.
Împăratul
Iustinian
Constantinopol, Catedrala Sf. Sofia,
analiza proporţiilor
 Catedrala Sf. Sofia, 532-537
.
Catedrala Sf. Sofia, Constantinopol

• Echilibrul reciproc al bolţilor este realizarea de

excepţie a gândirii inginereşti bizantine.
Constantinopol, Catedrala Sf. Sofia
532-537.
Reconstrucţia
aspectului
iniţial.
 ARHITECTURA BIZANTINĂ
• Catedrala Sf. Sofia. Aspectul interiorului
ARHITECTURA
BIZANTINĂ

• Perioada
timpurie.
• Decorul plastic
de origine
romană:
mozaicul.
• 1. Deisis
(Hristos);
ARHITECTUR
A BIZANTINĂ

• Perioada
timpurie.
• Decorul plastic
de origine
romană:
mozaicul.
• Împăratul Ioan Comnens cu împărăteasa Irina, în centru –
Maica Domnului cu pruncul Iisus
Impăratul Constantin-Monomah-9 cu împărăteasa Zoe
ARHITECTURA BIZANTINĂ.
Perioada timpurie
ARHITECTURA BIZANTINĂ
• Perioada timpurie.
• Or. Ravena.
• Biserica San Vitale. a. 547.
Arhitectura bizantină timpurie.
 ARHITECTURA
BIZANTINĂ

Perioada timpurie.
Or. Ravena.
Biserica San Vitale.
a. 547
Arhitectura bizantină timpurie

Perioada timpurie.
Or. Ravena.
Biserica San Vitale. a.
547.
Element arhitectonic:
capitelul coloanei cu
simboluri creştine