Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si trebuie

luata in considerare in formularea politicii de marketing respectiv in procesul de

creeare a produsului turistic si de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor
propriuzise.
Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza profund
intreaga activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste practic la toate
nivelurile decizionale si intereseaza toti prestaoriii de servicii turistice.
Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta modului de
actiune traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare facute in
directia vanzarii unui produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.

Cauzele sezonalitatii:

- Naturale ( succesiunea anotimpurilor, conditiile de clima, varietatea si

atractivitatea valorilor culturale, periodicitatea manifestarilor (targuri,
festivaluri, etc)
- Economico-organizatorice (structura anului scolar si universitar, regimul
concediilor, cresterea duratei timpului liber si redistribuirea acestuia,
obiceiuri, etc.

Tipuri de oscilatii:

- O singura perioada de sezon (litoralul: mai-septembrie)

- Doua perioade de sezon (statiunile montane: decembrie-martie si mai-
septembrie)
- Fara concentrari semnificative (statiuni balneare)

Activitate cu un singur sezon

 Activitate cu doua sezoane

Metode de cuantificare a sezonalitatii:

- Indicii de sezonalitate
- Coeficientul de concentrare Gini corectat
- Coeficientul de concentrare lunara/trimestriala

Solutii de atenuare a sezonalitatii

• Dezvoltarea si diversificarea ofertei de programe (atagerea de noi zone in

circuitul turistic, amenajari suplimentare, imbunatatirea serviciilor de
agrement)
• Practicarea unor preturi diferentiate (facilitati, gratuitati)
• Intensificarea eforturilor promotionale
• Masuri organizatorice (organizarea manifestarilor stiintifice, cultural-
artistice si expozitionale in extrasezon)