Din primul paragraf al lucrării De Mysteris a Sfântului Ambrozie aflăm că
înainte de primirea Botezului catehizarea ce se făcea neofiților despre învățăturile morale cuprinse în faptele Patriarhilor, precum și în Proverbele Vechiului Testament. În al doilea capitol îi este amintit neofitului că s-a lepădat de satana si de toate lucrurile lui, de toată desfrânarea și desfătarea. De asemenea, din opera Sfântului Ambrozie aflăm că nu trebuie să ne uitam la chipul trupesc al săvârșitorului ci trebuie să avem în fața ochilor noștri harul tainelor. La fel aflăm că Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează de la omul care lucrează fărădelegea, de la omul cu trupul necurat, pângărit de păcat. De asemenea, în capitolul al IX-lea Sfântul Ambrozie vorbește despre Sfânta Euharistie. Nu se limitează la prezentarea ritualului Sfintei Euharistii ci vrea să-i introducă pe ascultătorii săi în teologia Tainei. Referitor la această Sfântă Taină neofiții sunt învățați că în Euharistie primesc cu adevărat Trupul pe care Hristos l-a luat din Fecioara Maria, iar dacă înainte de sfințire este pâine după sfințire devine trup. Pe masa altarului stă pâinea vieții, adică Trupul lui Hristos, prefacerea pâinii și a vinului fiind o lucrare a Mântuitorului, care este autorul Sfintei Euharistii. Deși Cuvântul face ca harul răscumpărării să se găsească în Taine, totuși lucrarea sfințitoare aparține Sfintei Treimi, deoarece în Dumnezeu există o singură lucrare și o singură sfințire. Realitatea tainei nu se rezumă la ceea ce se vede cu ochii trupești ci trebuie să depășim aspectul văzut și să intuim harul care lucrează în mod nevăzut. La fel, neofiții sunt sfătuiți să țină taina pecetluită și să nu fie siluită prin faptele unei vieți rele și prin pângărirea curăției, să nu trădezi celor ce nu se cuvine, să nu se răspândească la necredincioși printr-o vorbire flecară. În lucrarea De Sacramentis, Sfântul Ambrozie vorbește despre Sfintele Taine. Printre simbolurile Botezului din Vechiul Tesatement marele ierarh amintește de potopul lui Noe, unde afirmă că potopul este ca și Botezul, prin care toate păcatele se îneacă și numai cugetul celui drept și harul reînviază. (vezi De Sacramentis II, I, 1). De asemenea, Sfântul Ambrozie face o legătură între Botezul Domnului și Botezul creștin, spunând că botezul Domnului în apele Iordanului a fost un exemplu pentru noi cei mulți afundați în păcate, că Hristos nu avea nevoie de botez, dar el a împlinit aceasta pentru noi. (vezi De Sacramentis I, V, 16). Morala Sfântului Ambrozie este una religioasă, care se sprijină pe Dumnezeu, ca valoare metafizică, și pe Biserică, ca forma socială a dreptății. Prin datoriile față de Dumnezeu și față de aproapele, Sfântul Ambrozie cuprinde în morala sa creștină pe tot poporul.