Sfântul Ambrozie al Mediolanului – De Mysteris

Din primul paragraf al lucrării De Mysteris a Sfântului Ambrozie aflăm că

înainte de primirea Botezului catehizarea ce se făcea neofiților despre
învățăturile morale cuprinse în faptele Patriarhilor, precum și în Proverbele
Vechiului Testament.
În al doilea capitol îi este amintit neofitului că s-a lepădat de satana si de
toate lucrurile lui, de toată desfrânarea și desfătarea. De asemenea, din opera
Sfântului Ambrozie aflăm că nu trebuie să ne uitam la chipul trupesc al
săvârșitorului ci trebuie să avem în fața ochilor noștri harul tainelor. La fel aflăm
că Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează de la omul care lucrează fărădelegea, de
la omul cu trupul necurat, pângărit de păcat.
De asemenea, în capitolul al IX-lea Sfântul Ambrozie vorbește despre
Sfânta Euharistie. Nu se limitează la prezentarea ritualului Sfintei Euharistii ci
vrea să-i introducă pe ascultătorii săi în teologia Tainei. Referitor la această
Sfântă Taină neofiții sunt învățați că în Euharistie primesc cu adevărat Trupul pe
care Hristos l-a luat din Fecioara Maria, iar dacă înainte de sfințire este pâine
după sfințire devine trup. Pe masa altarului stă pâinea vieții, adică Trupul lui
Hristos, prefacerea pâinii și a vinului fiind o lucrare a Mântuitorului, care este
autorul Sfintei Euharistii. Deși Cuvântul face ca harul răscumpărării să se
găsească în Taine, totuși lucrarea sfințitoare aparține Sfintei Treimi, deoarece în
Dumnezeu există o singură lucrare și o singură sfințire. Realitatea tainei nu se
rezumă la ceea ce se vede cu ochii trupești ci trebuie să depășim aspectul văzut
și să intuim harul care lucrează în mod nevăzut. La fel, neofiții sunt sfătuiți să
țină taina pecetluită și să nu fie siluită prin faptele unei vieți rele și prin
pângărirea curăției, să nu trădezi celor ce nu se cuvine, să nu se răspândească la
necredincioși printr-o vorbire flecară.
 În lucrarea De Sacramentis, Sfântul Ambrozie vorbește despre Sfintele
Taine. Printre simbolurile Botezului din Vechiul Tesatement marele ierarh
amintește de potopul lui Noe, unde afirmă că potopul este ca și Botezul, prin
care toate păcatele se îneacă și numai cugetul celui drept și harul reînviază. (vezi
De Sacramentis II, I, 1).
De asemenea, Sfântul Ambrozie face o legătură între Botezul Domnului și
Botezul creștin, spunând că botezul Domnului în apele Iordanului a fost un
exemplu pentru noi cei mulți afundați în păcate, că Hristos nu avea nevoie de
botez, dar el a împlinit aceasta pentru noi. (vezi De Sacramentis I, V, 16).
Morala Sfântului Ambrozie este una religioasă, care se sprijină pe
Dumnezeu, ca valoare metafizică, și pe Biserică, ca forma socială a dreptății.
Prin datoriile față de Dumnezeu și față de aproapele, Sfântul Ambrozie cuprinde
în morala sa creștină pe tot poporul.