De ce sunt violenţi copiii şi ce trebuie făcut

Educaţia copiilor reprezintă pentru părinţi una dintre cele mai importante aspecte şi
creşterea şi dezvoltarea armonioasă a viitorului adult. Şi, oricât de mult s-ar strădui unii
părinţi să-şi educe copiii, iată că apar unele incidente care te fac să te întrebi DE CE? Cum
de s-a ajuns în astfel de situaţii?

Nu de mult, Arabia Saudită a fost şocată de gestul unui băieţel de numai 4 ani. Acesta şi-a
împuşcat tatăl pentru că acesta a refuzat să-i cumpere o consolă de jocuri Playstation. Tragedia
consumată în Arabia Saudită vine pe fondul dezbaterilor din ce în ce mai aprinse pe tema
influenţei jocurilor video, din ce în ce mai violente, asupra personalităţii copiilor.

În Hong Kong, la un meci de fotbal între două echipe de copii sub 12 ani, unul dintre puşti
loveşte violent cu piciorul în figură un adversar cazut la pământ.

În România, Organizaţia Salvaţi copiii a semnalat pe pagina sa de Facebook un caz de violenţă

fizică într-una din şcolile din România. În imagini apare un copil care este lovit cu brutalitate de
un coleg mai mare, în timp ce alţi elevi asistă de pe margine şi încurajază agresorul. (Vezi aici
imaginile)

Şi, desigur, exemplele pot continua.

Violenţa şi jocurile video

Potrivit unor studii realizate de o echipa de cercetători de la Institutul Karolinska şi de la

Universităţile Stockholm şi Uppsala, s-a decoperit că pulsul copiilor înregistrează fluctuaţii
semnificative în timpul jocurilor bazate pe violenţă, dar şi pe durata somnului. Oamenii de ştiinţă
susţin că sistemul nervos poate fi afectat în timpul unui joc video violent, fără ca o persoană să-şi
dea seama de acest lucru.

La concluzii similare au ajuns cercetătorii americani şi japonezi potrivit cărora copiii care au
acces la jocuri video violente dezvoltă tendinţa de a fi agresivi fizic luni întregi după aceea,
indiferent de mediul cultural şi ţara din care provin. Rezultatele studiului au fost publicate în
jurnalul de specialitate Pediatrics şi arată că, în ciuda diferenţelor culturale sau a ratei
criminalităţii din anumite state, copiii sunt afectaţi în mod egal de jocurile video agresive.

Programele TV şi violenţa

Potrivit unor estimări făcute de cercetători din Marea Britanie, până la vârsta de 18 ani, un copil
vede la televizor nu mai puţin de 16.000 de crime si peste 200.000 de scene de violenţă. Aşa că
nu-i de mirare ca viitorul adult să sufere de tulburări de comportament. Specialişti din Statele
Unite întăresc concluzia colegilor britanici. Ei spun că un copil de 4 ani care stă aproximativ 5
ore pe zi in faţa televizorului este mult mai violent decât un copil de aceeaşi vârstă care se uită la
programele TV doar doua ore pe zi. De asemenea, trei ore pe zi in faţa televizorului creşte cu 30
la sută riscul ca un micut să aibă tulburări de comportament. De asemenea, actele de violenţă
surprinse de copii cu coada ochiului, in timp ce părinţii se uită la ştiri, la filme, la reality-show-
uri pot afecta dezvoltarea armonioasă a acestora. Chiar dacă par că se joacă si că nu sunt atenţi,
ar fi bine să ocoliţi astfel de programe TV dacă cei mici sunt prin preajmă. Ei pot avea probleme
de somn, coşmaruri, fobii etc.

Cum sesizezi predispoziţia spre violenţă a copilului tău?

Dacă eşti un părinte de copil căruia îi place să se joace la computer şi în ultima vreme ai observat
că este morocănos, îşi iese repede din fire, nu are deloc răbdare, se bate din ce în ce mai des la
şcoală, este cazul să iei măsuri.

Primul pas pe care trebuie să-l faci este să-i limitezi accesul la jocuri violente. Urmăreşte ce
tipuri de jocuri are în calculator şi explică-i de ce nu sunt bune. Încurajează-l să se întâlnească cu
prieteni, colegi de vârsta lui şi să încerce şi activităţi recreative şi educative care nu implică
utilizarea unui computer.

Indiferent de echipa care conduce diversele studii, concluziile par a fi aceleaşi. Jocurile video,
programele TV, la care se aduaugă uneori şi modelul din familie sau din anturaj, conduc copiii
către o predispoziţie spre violenţă. De ce? Creierul copiilor se obişnuieşte cu această stare de
violenţă, prin prisma jocurilor video, a programelor tv, a exemplelor din societate şi, ca atare, le
consideră normalitate şi nu ceva de condamnat.