Encountering the Counter Reformation

Mary Laven

Vorbește in primul rând despre arta barocă si despre impactul acestei tipologii de arte în
lume. Articolul încearcă să urmărească noile directii de cercetare in domeniul istoriei
contrareformei.

Una dintre cele mai faimoase critici aduse aduse stilului supra-ornamentat al barocului a
fost formulată de către Benedetto Croce, în eseul său despre baroc. Pentru el, barocul era
sinonim cu prostul gust, un fel de urâțenie artistică.

Viziunea negativă a lui Croce asupra barocului a fost influențată de problemele

contemporane. Fasciștii vedeau în perioada contrareformei o epocă de aur a disciplinei și
autorității, Croce a răspuns acestei ziviuni portretizând această perioadă ca fiind una ridă din
punct de vedere intelectual.

Pe lângă această abordare, istoricii se văd nevoiți să adopte noi tendințe, noi puncte de
vedree în studierea subiectului, cum este spre exemplu aspectul ciudat al devoțiunii baroce,
teatrale și emotionalle.

On the side of the angels-

Fanciscan communication strategies in early modern Bohemia

Martin Elbel

Cultura media care se afla la dispoziția acestora era una destul de variată și utilizată
eclectic. Acestea includeau tiparul, cuvântul scris și vorbit, imaginile din gravuri, sculptura,
muzica și reprezentprile de teatru. Subliniînd strategiile ordinelor religioase, putem identifica
două elemente extrem de importante, dar contrastante.
 Prima se referea la tradiția ordinului și la cultul sfinților. Cealaltă se refereea la
necesitatea scopului lor misionar.

Exemplul prin care putem să analizăm aceste elemente –BOEMIA.

Provinciile franciscane ale Boemiei acopereau în mod deosebit regiunile de frontieră,

inclusiv Moravia și Silesia. Începând cu 1600, acestia au înceut treptat să se recupereze din criza
profundă pe care au simtit o odată cu reforma luterană. Refacerea lor a fost facilitată de suportul
primit din partea episcopiei locale și a familiilor nobile.

În ciuda faptului că în această perioadă au luat naștere câteva noi ordine religioase,
francisavnii prezentau un avantaj față de acestea, și anume o lungă tradiție a ordinului. Un
exemplu al acestei tradiții a fost cultul sfinților promovat de către ordin, care practic îi garanta
legitimitatea.

Bonaventura de Bagnoregio a scris că eficacitatea unui ordin nu rezulta atât în formarea

sa, în fundamentul său, ci mai degrabă din efectele sale asupra lumii, iar aceste efecte erau cel
mai bine măsurate prin numărul de sfinți pe care îi numea.

Este tipărită în mai multe ediții Liber Conformitatum, o lucrare care vorbește despre
asemănările dintre viața lui Francisc și cea a lui Christos. Literatura hagiografică a franciscanilor
probabil că nu a ajuns la un public foarte larg, era probabil citită doar de cler , de nobilii patroni,
de unii orășeni.

De asemenea, răspândirea și creșterea popularității devoțiunii Drumului Crucii a fost

marca francisanilor in promovarea spirituașității lor distincte.
 Missionaries as cultural intermediaries in religious borderlands

Istvan Gyorgy Toth

Odată cu afirmarea contrareformei, biserica catolică a trimis misionari în Europa

Centrală, dar nu numai, pentru a facilita misiunea de revitalizare a catolicismului. Misionarii care
erau în Ungaria proveneau din mai multe ordine religioase, cei mai importanți fiind iezuiții,
franciscanii sau Paulinienii.

Acești misionari, deși nu erau foarte numeroși, au jucat un rol deosebit de important în
Ungaria. Ei reprezentau, până la urmă, biserica romană într-o zonă în care existau foarte puțini
preoți învățați.

La sfârșitul secolului al XVI-lea se părea că b.r. era învinsă în Ungaria. Avea extrem de
puține școli și tipografii, și foarte puțini învățați. La mijlocul secolului al xvii-lea lucrurile au
început să arate mai bine pentru catolicism, iau naștere două universități, școlile sunt mai bine
reprezentate, bisericile sunt redecorate, iar în tot acest proces, misonarii au fost cei care au jucat
rolul principal.

Un rol foarte importnat l-au jucat predicile si disputele teologice, care din pricina
faptului că erau orale, iar publicul iliterat, stim destul de puține despre continutul lor. Se pare că
la acea vreme Ungaria era un fel de urn babel, se vorbeau foarte multe limbi, iar predicile
misionarilor care nu cunoșteau maghiara sau romana, erau majoritar în limba latină.

După cum am văzut, acesta era un spațiu multietnic și multiligvistic, mulți oameni nu
înțelegeau conținitul acelor predici, iar tocmai din această cauză, se face apel la propaganda
vizuală. Misionarii au înțeles că piesele de altar, sculpturile și picturile jucau un rol foarte
important în procesul de convingere al oamenilor. Unul dintre obiectele preferate ale
misionarilor a fost acel Agnus Dei, o medalie care reprezenta Mielul lui Dumnezeu, binecuvântat
chiar de Papă.

Cărțile erau de asemenea utilizate ca formă de propagandă și de luptă împotriva ereticilor.

 Adevărul este că, pe lângă aceste misiuni, grosul convertirilor din perioada respectivă era
pus pe seama presiunilor făcute de nobili asupra țăranilor. Misionarii au convertit un număr
relativ mic de persoane. Activitatea lor se îndrepta mai mult către cei care aveau credinșa catlică
slabită, si nu urmărea neapărat câștigarea de suflete noi pentru biserică.
 CONTRAREFORMA

Contrareforma sau Reforma Catolică a fost o mișcare inițiată în anul 1545, de către Papa
Paul al III-lea și a avut sprijinul monarhilor catolici din Spania și Imperiul Habsburgic, împotriva
răspândirii Reformei Protestante. Între anii 1545 și 1563, în Italia, au avut loc mai multe sesiuni
ale Conciliului de la Trento, primul fiind conciliu convocat de către Papa Paul al III-lea și care a
luat măsuri pentru :

oprirea răspândirii protestantismului;

înnoirea Bisericii Romano-Catolice;

combaterea abuzurilor și corupției din sânul Bisericii;

impunerea unor noi discipline severe clerului catolic;

reorganizarea Inchiziției;

interzicerea cărților eretice (consemnate în Indexul din 1543);

crearea de noi ordine religioase care să combată protestantismul și să răspândească

catolicismul.

Acțiunile întreprinse de Biserica Romano-Catolică în cadrul Contrareformei au readus la

catolicism Polonia și părți însemnate din Ungaria și Germania. De asemenea au apărut noi ordine
religioase ca Ordinul Iezuit, Ordinul Ursulinelor și Ordinul Piarist, care au ajutat la revigorarea
catolicismului în zonele protestante. În sprijinul Bisericii Romano-Catolice a mai fost și stilul
baroc, fiind construite biserici impresionante prin frumusețe și prin programul artistic.

Tot în contextul reformei catolice au fost înființate colegii și universități, în special de

către iezuiți, pentru a reduce decalajul științific și intelectual față de lumea protestantă. Astfel au
luat ființă Collegium Romanum, Lycée Louis-le-Grand din Paris, Alte Akademie din München,
Universitatea din Cluj, Universitatea din Wrocław, etc.