Diabetul zaharat: o boală grava?

Ce este diabetul zaharat?

Diabetul zaharat este o boală care apare în momentul în care nivelul de zahăr (glucoză) din sânge devine
mai mare decât este normal. Există două feluri principale de diabet zaharat – tipul 1 și tipul 2.

Ce este diabetul zaharat tip 1?

În diabetul zaharat tipul 1, celulele beta din pancreas nu mai produc o moleculă pe care o produc în mod
normal, numită insulină, necesară pentru a scădea nivelul sangvin al glucozei. Boala și simptomele se
manifestă rapid (de-a lungul unor zile sau săptămâni) pentru că nivelul de insulină din sânge devine
foarte coborât. Diabetul zaharat tip 1 era cunoscut drept diabet juvenil sau insulino-dependent. Mai
frecvent, apărea la copii sau adulți tineri. Diabetul zaharat tip 1 se tratează cu injecții de insulină și cu
dietă specifică.

Vom discuta mai în detaliu despre diabetul zaharat tip 2, mai frecvent în rândul adulților.

Ce este diabetul zaharat tip 2?

În cazul diabetului zaharat tip 2, boala și simptomele se manifestă progresiv (de-a lungul unor săptămâni
sau luni). Acest fenomen se datorează faptului că în diabetul zaharat tip 2, organismul mai produce
insulină (spre deosebire de diabetul zaharat tip 1). Cu toate acestea, diabetul apare pentru că:

• organismul nu mai face suficientă insulină raportată la nevoi, sau

• celulele organismului nu folosesc insulina corespunzător. Acest fenomen este numit rezistență la
insulină. Celulele din organism devin rezistente la nivelurile normale de insulină. Asta înseamnă că
organismul are nevoie de mai multă insulină decât ar fi normal nevoie pentru a menține nivelul scăzut
de glucoză, sau

• o combinație din cele două situații descrise mai sus.

Cum funcționează în organism glucoza și insulina?

După ce o persoană mănâncă, diversele mâncăruri sunt descompuse la nivelul intestinelor pentru a
forma diverse forme de zahăr. Zahărul principal este numit glucoză și ea străbate pereții intestinelor
pentru a intra în sânge. Cu toate acestea, pentru a menține starea de sănătate, este foarte important ca
nivelul de glucoză sau nu fie nici prea mare, nici prea mic.

După ce nivelul de glucoză începe să urce (de exemplul, după o masă), nivelul unui hormon numit
insulină trebuie să urce la rândul său. Insulina acționează pe celulele organismului și la face să absoarbă
glucoza din sânge. O parte din glucoză este folosită de celule pentru a sintetiza energie, iar alta este
convertită în depozite de energie sub forma glicogenului sau a grăsimii. Atunci când nivelul de glucoză
începe să coboare (de exemplu, între mese), nivelul de insulină scade. Apoi, o parte din glicogen sau
grăsime sunt apoi reconvertite în glucoză, care este eliberată de către celule în sânge.

Diabet zaharat este un sindrom complex indus de tulburarea secretiei de insulina de catre pancreas sau
de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestor tulburari este
cresterea nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale - hiperglicemie.

Glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar acoperirii cheltuielilor energetice ale
organismului. Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen, zaharoza etc) trec in tubul
digestiv prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza,
fructoza, galactoza etc.). O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte monozaharide se
transforma in glucoza prin procese metabolice care au loc in ficat. Proteinele si lipidele din alimentatia
omului trec si ele prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de aminoacizi si de
acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma partial in glucoza.

Pancreasul produce un hormon numit insulina care, ajutand la utilizarea glucozei de catre tesuturi, scade
cantitatea de glucoza din sange. Astfel, dupa mese, glicemia creste prin aport alimentar, iar pancreasul
sanatos reactioneaza prin cresterea secretiei de insulina, care va readuce glicemia in limite normale.
Diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta a
pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina (insulinorezistenta). Aceasta din urma este
asociata cel mai frecvent cu obezitatea, dar poate apare si in alte situatii.

Numai aproximativ o treime din pacientii care au diabet zaharat prezinta simptomele caracteristice ale
bolii (sete intensa, eliminarea unei cantitati mari de urina etc.), ceilalti fiind descoperiti intamplator in
serviciile de oftalmologie (unde vin pentru tulburari de vedere - oftalmopatie diabetica), de neurologie
(din cauza semnelor de neuropatie diabetica sau a accidentelor vasculare cerebrale), de ginecologie
(unde pacientele se prezinta pentru prurit genital), de cardiologie, dermatologie, nefrologie, chirurgie
etc., unde pacientii ajung din cauza complicatiilor pe care le da diabetul la nivelul organului respectiv.

Valorile normale ale glicemiei (glucoza sanguina) sunt situate intre 60 si 110 mg/dl In functie de metoda
de laborator folosita ele pot varia putin. Aceste valori se refera la glicemia recoltata dupa minim opt ore
de post. Valoarea glicemiei recoltata la o ora dupa masa (cand cresterea ei este maxima) nu trebuie sa
depaseasca 160 mg/dl. Ocazional, la varstnici, glicemia postprandiala poate ajunge la 180 mg/dl in
absenta unui diabet zaharat. Cat priveste valoarea glicemiei a jeun (pe nemancate) definitorie pentru
diagnosticul de diabet zaharat, in clasificarea OMS din 1998, s-a adoptat valoarea de 126 mg/dl.

La pacientii care prezinta frecvent glicemii peste 100 mg/dl (recoltate dupa opt - zece ore de post) este
indicata efectuarea unui test de hiperglicemie provocata (test de toleranta la glucoza administrata oral).
Acesta trebuie prescris de catre medic si efectuat sub supraveghere medicala. Testul va arata daca
pacientul prezinta sau nu diabet zaharat sau toleranta alterata la glucoza (prediabetul din clasificarile
mai vechi).

Aparitia glucozei in urina (unde ar trebui sa fie absenta) se produce la valori ale glucozei in sange de
peste 180 mg/dl (pragul renal al glucozei) si ridica imediat suspiciunea unui diabet zaharat. Exista insa si
cazuri de "diabet renal" cand glucoza este prezenta in urina prin scaderea acestui prag renal si in
absenta unui diabet zaharat.

Exista mai multe forme de diabet zaharat dintre care cele mai frecvent intalnite sunt :

diabetul zaharat tip 1 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin distructia celulelor beta
pancreatice (celulele care secreta insulina), ducand la deficienta absoluta de insulina cu evolutie spre
cetoacidoza si deznodamant fatal daca nu se corecteaza prin tratament substitutiv cu insulina. Acesti
pacienti au o dependenta vitala fata de tratamentul cu insulina, in lipsa caruia nu pot supravietui.
Diabetul zaharat tip 1 poate fi intalnit la toate varstele, dar caracterizeaza mai ales pacientii la care boala
debuteaza sub 30 de ani. Sub aceasta varsta aproape toti pacientii sunt insulinodependenti.

diabetul zaharat tip 2 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin asocierea a doua defecte
celulare: rezistenta la insulina si deficienta functiei pancreatice. Desi aproximativ 80 % din diabeticii de
tip 2 sunt obezi in momentul diagnosticarii, in 20 % din cazuri excesul ponderal lipseste. El a fost insa
prezent uneori inaintea diagnosticului bolii.
Cat priveste cauza precisa a celor doua forme majore de diabet zaharat intalnite zi de zi in practica
medicala, adica tipul 1 si tipul 2 de diabet zaharat, aceasta nu se cunoaste inca. Ceea ce se cunoaste in
aceste doua forme de boala este mecanismul posibil operant.

Factorii implicati in aparitia diabetului zaharat de tip 1 sunt de doua feluri : genetici si de mediu (virali si
nutritionali). Aparitia diabetului zaharat tip 2 implica de asemeni factori genetici si factori de mediu
(alimentatie, stres, sedentarism etc.). Diabetul zaharat de tip 2 se asociaza frecvent cu obezitatea. Cu
toate acestea, in unele cazuri, in momentul diagnosticarii diabetului, greutatea poate fi normala sau
numai usor crescuta, din cauza pierderii ponderale inregistrate in faza exploziei clinice a bolii
manifestate prin : poliurie (eliminarea unei cantitati mari de urina), polidipsie (sete intensa cu ingestia
unei cantitati mari de lichide), polifagie (aport alimentar in exces) si pierdere ponderala.

Diabetul zaharat aparut in cursul sarcinii este numit diabet gestational. Detectarea diabetului zaharat
gestational se face prin efectuarea de rutina a glicemiei si glicozuriei in timpul fiecarei sarcini. Femeile
insarcinate carora nu li s-a identificat o toleranta alterata la glucoza inaintea saptamanii a 24-a, vor
efectua un test de toleranta la glucoza administrata pe cale orala. Precautiile fata de mama si fat sunt
necesare intrucat femeile cu diabet gestational se afla la risc crescut pentru accidente obstetricale, iar
fatul poate suferi moarte intrauterina fiind grevat de o mare mortalitate neonatala. Se impune deci o
atenta urmarire antepartum. Diabetul gestational poate persista si evolua ca tip 1 (insulino-dependent)
sau ca tip 2 (insulino-independent) sau numai ca toleranta alterata la glucoza. De cele mai multe ori,
dupa sarcina, toleranta la glucoza se poate aparent normaliza. In aceste cazuri recomandarile trebuie sa
cuprinda : mentinerea greutatii recomandabile, alimentatie echilibrata cu excluderea glucidelor simple si
activitate fizica regulata. Dupa 6 - 8 saptamani de la nastere se va efectua un test oral de toleranta la
glucoza pentru a releva persistenta sau nu a diabetului. Ulterior, controlul glicemiei si glicozuriei va fi
efectuat anual.

Diabetul zaharat neglijat poate duce in timp la aparitia unor complicatii cronice cum ar fi : neuropatia
diabetica (afectarea nervilor periferici si/sau a sistemului nervos vegetativ), retinopatia diabetica
(afectarea retinei care, netratata, poate ajunge pana la orbire), nefropatia diabetica (afectarea rinichilor,
care poate ajunge pana la insuficienta renala si dializa), arteriopatia diabetica (aceasta, impreuna cu
neuropatia periferica poate duce la gangrena diabetica ce poate necesita amputatie la nivelul
membrelor inferioare) etc.

Cine dezvoltă diabet zaharat tip 2?

Diabetul zaharat tip 2 mai este cunoscut ca diabetul zaharat al maturității, sau non-insulino-dependent.
Apare predominant în rândul persoanelor peste 40 ani (dar poate apărea și la persoanele mai tinere).
Diabetul zaharat tip 2 este din ce în ce mai frecvent în rândul copiilor și a tinerilor. Numărul persoanelor
cu diabet zaharat tip 2 este în creștere, fiind din ce în ce mai comune persoanele supraponderale sau
obeze. De asemenea, riscul de a dezvolta boala poate fi transmis ereditar.

Factorii de risc pentru a dezvolta diabet zaharat tip 2 sunt:

• o rudă de gradul I cu diabet zaharat tip 2 (părinte, frate, soră sau copil)

• supraponderalitatea sau obezitatea

• o talie cu un circumferință peste 80 centimetri în cazul femeilor, sau peste 94 centimetri în cazul
bărbaților

• prezența prediabetului (numit și toleranță alterată la glucoză). Toleranța alterată la glucoză înseamnă
că nivelul glucozei în sânge este mai mare decât normal, dar nu suficient de mare pentru a provoca
diabet. Persoanele cu toleranță alterată la glucoză au risc de a dezvolta diabet, astfel încât mai este
numită „prediabet”

• prezența diabetului sau prediabetului în timpul unei sarcini.

Care sunt simptomele diabetului zaharat tip 2?

Simptomele diabetului zaharat tip 2 pot apărea progresiv și pot fi foarte vagi la început. Multe persoane
au diabet cu mult timp înainte să fie diagnosticate.

Cele mai comune patru simptome sunt:

• sete frecventă

• urinare frecventă și cu volum mare

• oboseală
• scădere în greutate.

Motivul pentru care persoanele cu diabet urinează frecvent și le este sete este pentru că glucoza intră în
urină și trage după ea apă suplimentară la nivelul rinichiului.

Din moment ce simptomele se instalează gradat, persoana poate deveni obișnuită cu setea și cu
oboseala și pot să nu mai recunoască prezența simptomelor. Unele persoane pot prezenta vedere în
ceață sau infecții frecvente. Cu toate acestea, o parte din persoanele cu diabet zaharat tip 2 pot să nu
aibă niciun simptom dacă nivelul de glucoză din sânge nu este foarte ridicat. Chiar dacă nu există
simptome, tratamentul este obligatoriu pentru a reduce riscul complicațiilor amenințătoare de viață.

Cum se diagnostichează diabetul zaharat tip 2?

Un test de urină poate detecta prezența glucozei în sânge. Cu toate acestea, acest test nu este suficient
pentru stabilirea diagnosticului de diabet zaharat tip 2. Este, deci, obligatorie măsurarea nivelului de
glucoză din sânge pentru a stabili diagnosticul. Dacă nivelul glucozei este >126 mg/dl la măsurători
repetate și fără a fi mâncat înainte, se poate pune diagnosticul. Mai nou, poate fi recomandată
efectuarea unei analize numite HbA1c (hemoglobină glicozilată), care poate fi echivalentă cu măsurarea
directă a glucozei.

Care sunt complicațiile posibile ale diabetului?

Complicațiile pe termen scurt pot fi reprezentate de un nivel foarte ridicat de glucoză apărut brusc.
Această complicație este mai rară în cazul diabetului zaharat tip 2 comparativ cu tipul 1. Nivelul foarte
ridicat de glucoză poate duce la deshidratare, amețeli și poate pune viața în pericol.

Complicațiile pe termen lung sunt foarte frecvente. Dacă nivelul de glucoză din sânge este ridicat pentru
o perioadă mai lungă de timp, ea poate leza progresiv vasele de sânge. Acest fenomen poate apărea
chiar și dacă nivelul de glucoză nu este foarte ridicat. Complicațiile pe termen lung cuprind:

• formarea plăcilor de aterom

• leziuni ale rinichiilor care pot duce la boală renală cronică

• probleme oculare care pot afecta vederea

• leziuni ale nervilor

• leziuni la nivelul picioarelor

• impotență.

Este recomandată efectuarea periodică a unor analize de sânge, printre care și glicemia sau
hemoglobina glicozilată, și interpretarea lor de către un medic diabetolog pentru a evalua riscul
diabetului zaharat.