Gabriel Herea

Crearea lumii (Cosmologie filocalică)

Despre existențe create și existențe necreate (73)

Despre existențe văzute și existențe nevăzute (74)

Despre aducerea la existență din neființă (Creația din nimic) (75)

Timpul ( Creația în timp și o dată cu timpul, rolul și valoarea timpului) (77)

Creația progresivă (78)

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” - IA{I MITROPOLIA MOLDOVEI {I BUCOVINEI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX|

„DUMITRU ST|NILOAE”

LUMINA DIN INIMI

Spiritualitate isihast\ în traducerea [i tâlcuirea
P\rintelui St\niloae

Antologie tematic\ alc\tuit\, ca tez\ de licen]\, sub `ndrumarea

I.P.S. DANIEL, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei,
de Liviu Petcu [i Gabriel Herea

TRINITAS
Ia[i, 2003
 CREAREA LUMII 71

I. Crearea lumii

Opunându-se ideii c\ Dumnezeu ar fi creat lumea pentru c\ avea lips\ de ceva,

Sfin]ii P\rin]i scot `n eviden]\ bun\tatea lui Dumnezeu, care este necreat\ [i care a pus
`n mi[care voin]a divin\. C\ci, dup\ cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul,
Dumnezeu „prin `ns\[i faptul c\ e binele, ca bine fiin]ial (prin fiin]\), `ntinde bun\tatea
la toate cele ce sunt”.80 Iar P\rintele St\niloae aprofundeaz\ aceasta, spunând „c\
existen]a este identic\ cu binele. C\ci bun\tatea e o existen]\ doritoare s\ se d\ruiasc\
din prisosin]a ei”.81 Binele rev\rsat asupra omului [i a lumii prin crea]ie [i prin harul
lui Dumnezeu ce `nso]e[te permanent lumea `nc\ de la Genez\, `l bucur\ pe om prin
`mp\rt\[irea din el. Omul este astfel fericit, iar Dumnezeu este preasl\vit „de lucrurile
Sale, v\zându-le pe ele veselindu-se [i s\turându-se f\r\ s\turare de Cel de care nu se
pot s\tura”.82
Lumea nu este coetern\ cu Dumnezeu, dar planul crea]iei a preexistat `n Dumnezeu
din veci, luând form\ doar atunci când El a voit.83 Acest plan – aceste gânduri ale lui
Dumnezeu – este singurul lucru de la care porne[te crea]ia. C\ci Dumnezeu, „`n timp
ce gânde[te, creeaz\; iar gândul se face lucru, realizându-se prin Cuvânt [i de-
s\vâr[indu-se prin Duh”.84 Nici m\car materia amorf\ nu a existat `nainte de a elibera
Dumnezeu gândul S\u creator. ~n acel moment, o dat\ cu timpul, „a f\cut Dumnezeu
cerul [i p\mântul” (Facere 1,1), iar cerul [i p\mântul erau ca o „substan]\ care
cuprindea totul [i purta `n poten]\ toate”.85
Primul act al crea]iei sensibile fiind f\cut „la `nceput” (Facere 1,1), adic\ la `nceputul
timpului, nimic din cele sensibile nu exist\ f\r\ s\ fie supus timpului 86. Fiind creat,
timpul va disp\rea atunci „când firea se va uni dup\ har cu Cuvântul”.87 Faptul c\ este
trec\tor [i se altereaz\ pân\ la dispari]ia lui, nu `nseamn\ c\ timpul nu este valoros.
Timpul are o valoare nepre]uit\ pentru mântuirea fiec\rui om, [i de aceea P\rin]ii ne
`ndeamn\ „s\ fim treji cât avem timp”88 [i s\ nu ne am\gim c\ putem `nlocui timpul
pierdut f\r\ a ne gândi la Dumnezeu, cu un alt timp.89
80Sfântul Dionosie Areopagitul, Despre Numirile Dumnezeie[ti, IV, 1, `n Opere complete, p.145.
81
Pr. Dumitru St\niloae, Note la Numirile Dumnezeie[ti, nota 169, `n Sfântul Dionisie Areopagitul,
Opere complete, p.234.
82
Sfântul Maxim M\rturisitorul, Capete despre dragoste, suta a-III-a, cap.46, `n Fil.rom., vol.II, p.111.
83 Ibidem, suta a-IV-a, cap.4, p.125.

84
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea a-II-a, cap.2, p.46.
85
Sfântul Grigorie Palama, Despre cuno[tin]a natural\, cap.21, `n Fil.rom., vol.VII, p.431.
86
Sfântul Maxim M\rturisitorul, R\spunsuri c\tre Talasie, rp.3, sc.1, p.49; [i rp.64, sc.22, p.418.
87
Ibidem, rp.65, p.438.
88
Avva Dorotei, Diferite `nv\]\turi, cuv. 11, cap.2, `n Fil.rom., vol.IX, p.586.
89
Sfântul Ioam Sc\rarul, Scara dumnezeiescului urcu[, cuv. 6, cap.25, `n Fil.rom., vol.IX, p.163.
72 COSMOLOGIE FILOCALIC|

Un alt atribut al actului creator este progresivitatea lui. C\ci Dumnezeu a creat
`ntâi lumea nev\zut\, apoi lumea v\zut\, iar `n cadrul lumii v\zute, `ntâi a preg\tit
materia amorf\ (cerul [i p\mântul), pentru ca apoi s\ zideasc\ „`ntâi un lucru dintre
f\pturi, dup\ cel dintâi altul, dup\ aceasta iar\[i altul, iar dup\ toate, omul”.90

1. Cauza [i motivul crea]iei

„De ce a fost f\cut omul? Ca `n]elegând f\pturile lui Dumnezeu, s\-L vad\ dintr-`nsele [i
s\ pream\reasc\ pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea pl\cut\ lui Dumnezeu
este un bun nev\zut, d\ruit de Dumnezeu celor vrednici, `n urma purt\rii celei bune”.
(Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.55, `n Fil.rom., vol.I, p.27)

„Dumnezeu le-a d\ruit tuturor f\pturilor existen]a numai pentru bun\tatea Sa”. (Sf.
Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.98, `n Fil.rom., vol.I, p.35)

„Pe p\mânt a l\sat Dumnezeu na[terea [i moartea; pe cer se arat\ purtarea de grij\ [i
rânduiala neclintit\. Dar toate s-au f\cut pentru om [i pentru mântuirea lui. Dumnezeu,
Cel `mbel[ugat `n toate bun\t\]ile, pentru oameni a f\cut cerul [i p\mântul, [i
elementele, f\cându-le parte prin acestea de toate bun\t\]ile”. (Sf. Antonie cel Mare,
~.d.v.mr., cap.137, `n Fil.rom., vol.I, p.40)

„Dumnezeu, Cel supraplin, n-a adus cele create la existen]\ fiindc\ avea lips\ de
ceva, ci ca acestea s\ se bucure `mp\rt\[indu-se de El pe m\sura [i pe potriva lor, iar El
s\ se veseleasc\ de lucrurile Sale, v\zându-le pe ele veselindu-se [i s\turându-se f\r\
s\turare de Cel de care nu se pot s\tura”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a
treia, cap.46, `n Fil.rom., vol.II, p.95)

„Dumnezeu, fiind F\c\tor din veci, creeaz\ când vrea prin Cuvântul cel de o fiin]\ [i
prin Duhul, pentru bun\tatea Sa nem\rginit\. S\ nu zici: pentru care motiv le-a f\cut
acuma, o dat\ ce e pururea bun? Fiindc\ `n]elepciunea fiin]ei nem\rginite e nep\truns\
[i nu cade sub cuno[tin]a omeneasc\”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a
patra, cap.3, `n Fil.rom., vol.II, p.106)

„Pentru care pricin\ a creat Dumnezeu, cerceteaz\! C\ci e chestiune de cuno[tin]\.

Dar cum [i de ce acum, de curând, nu c\uta! C\ci nu e lucru care s\ poat\ c\dea sub
mintea ta. Fiindc\ cele dumnezeie[ti, unele sunt cu putin]\ de cuprins, altele nu pot fi
cuprinse de oameni. C\ci vederea f\r\ frâu poate s\ `mping\ pe cineva [i `n pr\p\stii,
precum a zis oarecare dintre sfin]i”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a
patra, cap.5, `n Fil.rom., vol.II, p.106)

„Cauza lucrurilor [i a bunurilor din lucruri este Dumnezeu”. (Sf. Maxim

M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.56, sc.8, `n Fil.rom., vol.III, p.278)

90
Sfântul Grigorie Palama, op.cit., cap.24, p.432.
 CREAREA LUMII 73

„Pentru Tine am fost f\cu]i, ca s\ ne desf\t\m a[eza]i fiind `n raiul s\dit de Tine”.
(Talasie Libianul, D.drag., suta a treia, cap.92, `n Fil.rom., vol.IV, p.32)
„Dumnezeu nu ne-a zidit spre mânie, ci spre fericire, ca s\ ne bucur\m de bun\t\]ile
Lui [i s\ ne ar\t\m cu mul]umire [i cu recuno[tin]\ fa]\ de Binef\c\tor”. (Petru
Damaschinul, ~nv.duh., `n Fil.rom., vol.V, p.43)
„Fiindc\ toate cele ce sunt le-a f\cut Dumnezeu spre folosul nostru”. (Petru
Damaschinul, ~nv.duh., `n Fil.rom., vol.V, p.141)
„…n-a f\cut lumea din vreo trebuin]\ a Sa, ci din prisosin]a bun\t\]ii Sale, potrivit
cu folosul celor pentru care avea s\ o fac\”. (Calist Patriarhul, Cap.rug., cap.27, `n
Fil.rom., vol.VIII, p.254, 255)

2. Despre existen]e create [i existen]e necreate

„Cei ce se str\duiesc trebuie s\ cerceteze care sunt lucrurile de care se cuvine s\

gândim c\ Dumnezeu a pus un `nceput facerii lor; [i care sunt acelea c\rora nu le-a pus
nici un `nceput? C\ci, dac\ Dumnezeu se odihne[te de toate lucrurile pe care a `nceput s\
le fac\ (Facere 2,2), v\dit este c\ nu se odihne[te de acelea pe care n-a `nceput s\ le fac\.
Lucruri ale lui Dumnezeu, care au `nceput s\ existe `n timp, sunt toate acelea care exist\
prin participare. A[a sunt de pild\ diferitele esen]e ale lucrurilor. C\ci ele au neexisten]a
mai b\trân\ decât existen]a lor. A fost odat\ când lucrurile care exist\ prin participare nu
erau. Iar lucruri ale lui Dumnezeu, care n-au `nceput s\ existe `n timp, sunt cele
participate, la care particip\ prin har cele care se `mp\rt\[esc.
A[a este, de pild\, bun\tatea [i tot ce se cuprinde `n ra]iunea bun\t\]ii. {i simplu
vorbind, toat\ via]a, nemurirea, simplitatea, neschimbabilitatea [i infinitatea, [i câte
sunt cugetate ca existând fiin]ial `n preajma lui Dumnezeu. Acestea sunt [i lucruri ale
lui Dumnezeu, dar [i ne`ncepute temporal. C\ci n-a fost neexisten]a mai veche ca
virtutea, nici ca altceva din cele spuse, de[i cele care particip\ la ele, `n ele `nsele, au
`nceput s\ existe `n timp. C\ci f\r\ de `nceput este toat\ virtutea, neavând timpul mai
b\trân decât ea, ca una ce are pe Dumnezeu din veci ca singurul P\rinte n\sc\tor al
existen]ei ei91”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.tg., suta `ntâi, cap.48, `n Fil.rom., vol.II,
p.140, 141)

91 T=lcuirea Pr. St\niloae: Dac\ Dumnezeu se va odihni de la sus]inerea activit\]ilor create, se pune
`ntrebarea ce este, `n f\pturi, creat [i ce necreat? Create sunt cele ce exist\ prin participare, iar necreate
cele de care se `mp\rt\[esc acestea. De pild\, `n bun\tatea omeneasc\ se distinge o str\danie a omului de
a se `mp\rt\[i de bun\tatea divin\, care e [i ea o for]\ ce sus]ine [i atrage str\dania omeneasc\. ~n via]a
viitoare str\dania omeneasc\ ajungând la limitele ei se va odihni `ntreag\ `n harul de bine f\c\tor al lui
Dumnezeu, nemair\mânând decât bun\tatea dumnezeiasc\ `n f\pturi. Acestea vor continua s\ existe ca
subiecte, dar vor fi umplute `ntregi de puterile, de lucr\rile [i de `nsu[irile divine: de bun\tatea, de
nemurirea, de neschimbabilitatea, de infinitatea lui Dumnezeu nu prin natura lor, ci prin har. De
observat c\ [i pe acestea le nume[te Sfântul Maxim lucruri sau fapte ale lui Dumnezeu, si nu Dumnezeu
`nsu[i, care este infinit mai presus de ele. De aceea Sf. Grigorie Palama a folosit acest cap.[i cel urm\tor
pentru a dovedi teza despre deosebirea `ntre fiin]a [i lucr\rile necreate ale lui Dumnezeu. La `ncetarea
celor pieritoare [i la continuarea celor necreate `n f\pturi aplicase Origen cuvântul Domnului: „Cerul [i
p\mântul vor trece, dar ra]iunile mele nu vor trece”. Este vorba de ra]iunile dinamice, care au creat [i
`ndumnezeiesc f\ptura.( n.s. 1, p.141)
74 COSMOLOGIE FILOCALIC|

„Dumnezeu este de infinite ori infinit deasupra tuturor lucrurilor (ale celor ce sunt),
atât al celor care particip\, cât [i al celor participate. C\ci tot ce are existen]a ca predicat
este lucru al lui Dumnezeu, chiar dac\ unul a `nceput s\ existe temporal prin facere, iar
altul e s\dit dup\ har `n cele ce s-au f\cut, ca o oarecare putere `nn\scut\, vestind
limpede pe Dumnezeu, care exist\ `n toate92”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.tg., suta
`ntâi, cap.49, `n Fil.rom., vol.II, p.141, 142)

„Toate cele nemuritoare [i `ns\[i nemurirea, toate cele ce vie]uiesc [i `ns\[i via]a,
toate cele sfinte [i `ns\[i sfin]enia, toate cele virtuoase [i `ns\[i virtutea, toate cele bune
[i `ns\[i bun\tatea, toate cele ce exist\ [i `ns\[i existen]a, e v\dit c\ sunt lucrurile lui
Dumnezeu. Dar unele au `nceput s\ existe `n timp, c\ci a fost odat\ când nu erau, iar
altele n-au `nceput s\ existe `n timp, c\ci n-a fost vreodat\ când nu era virtute [i
bun\tate, sfin]enie [i nemurire. {i cele care au `nceput `n timp, sunt [i se numesc ceea ce
sunt [i se numesc, prin participare la cele ce n-au `nceput `n timp.C\ci Dumnezeu este
Ziditorul a toat\ via]a, nemurirea, sfin]enia [i virtutea. Iar El este deasupra fiin]ei tuturor
celor ce sunt cugetate [i numite”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.tg., suta `ntâi, cap.50,
`n Fil.rom. vol.II, p.142, 143)

„Dumnezeu ispr\vind de creat ra]iunile prime [i esen]ele universale ale lucrurilor,

lucreaz\ totu[i pân\ azi, nu numai sus]inând acestea `n existen]\, ci [i aducând `n
actualitate, desf\[urând [i constituind p\r]ile date virtual `n esen]e”. (Sf. Maxim
M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.2, `n Fil.rom., vol.III, p.42)

3. Despre existen]e v\zute [i despre existen]e nev\zute

„Dumnezeu a zidit [i lumea nev\zut\ [i pe cea v\zut\; deci El a f\cut [i sufletul [i

trupul. Dac\ lumea v\zut\ este a[a de frumoas\, cu cât mai mult nu va fi cea nev\zut\?
Iar dac\ aceea este mai frumoas\ [i mai bun\ decât aceasta, cu cât nu le va `ntrece pe
amândou\ Dumnezeu, care le-a f\cut pe ele?”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag.,
suta a treia, cap.72, `n Fil.rom., vol.II, p.100)

92
Ideea c\ Dumnezeu este de infinite ori mai presus de lucr\rile Sale necreate, `ntre care afl\m chiar
[i infinitatea, se `n]elege `n sensul c\ f\ptura creat\ chiar dobândind lucr\rile divine totu[i nu le are de la
`nceput, ba chiar niciodat\ `n `ntregime, ci continu\ etern s\ sporeasc\ `n ele, cum va explica mai târziu
Sfântul Grigorie Palama. Iar la identificarea cu `ns\[i fiin]a lui Dumnezeu nu va ajunge niciodat\. E de
remarcat apoi c\ [i aceste lucr\ri [i `nsu[iri necreate Sfântul Maxim le nume[te tot eUJD [i tot RQWD, ca
si pe lucrurile create, a[adar le consider\ `ntr-o solidaritate cu crea]iunea. De aici urmeaz\ c\ lucr\rile [i
atributele necreate, de care e vorba, sunt lucr\ri [i atribute anume destinate f\pturilor, având rostul de-a
le da acestora subzisten]\ [i de-a le des\vâr[i. Deci ca unele ce sunt oricum adaptate f\pturilor [i
„coborâte” la ele, aceste lucr\ri sunt infinit mai jos decât Dumnezeu `n absoluta Sa suveranitate [i
transcenden]\. O nemurire a f\pturii nu va fi niciodat\ o nemurire egal\ cu a lui Dumnezeu, chiar dac\ e
primit\ de la El, c\ci e o nemurire adaptat\ la m\sura f\pturii. Sfântul Grigorie Palama avea dreptate s\
vorbeasc\ de dumnezeire superioar\ [i inferioar\. De observat iar\[i c\ Sfântul Maxim, de[i face o
distinc]ie categoric\ `ntre firea omului ca creatur\ [i harul cel necreat, totu[i spune de har c\ e `nn\scut
ei, `n sensul c\ ea aspir\ dup\ el, c\ numai prin el se poate dezvolta, c\ este pentru ea o necesitate
„natural\”. Sfin]ii P\rin]i r\s\riteni fac o distinc]ie, dar nu o separa]ie func]ional\ `ntre natur\ [i har.
Lumea concret\ e pentru ei totdeauna o totalitate constituit\ din natur\ [i har. (n.s. 1, p.142)
 CREAREA LUMII 75

„Dumnezeu a f\cut de la `nceput dou\ lumi: una v\zut\ [i alta nev\zut\. Dar e un
singur `mp\rat al lucrurilor v\zute care poart\ `n el tr\s\turile celor dou\ lumi, `n latura
cea v\zut\ [i cugetat\.93 Potrivit cu aceste dou\ lumi, str\lucesc doi sori: cel v\zut cu
sim]urile [i cel cugetat. {i ceea ce e soarele acesta `n cele v\zute [i supuse sim]urilor,
aceea este Dumnezeu `n cele nev\zute [i ne`n]elese cu mintea. C\ci El este [i se nume[te
Soarele drept\]ii (Maleahi 4,2; 3,20)”. (Sf. Simeon Noul Teolog, C.225cap., cap.22, `n
Fil.rom., vol.VI, p.53, 54)

„Omul fiind `ndoit, adic\ având alc\tuirea din suflet [i trup, lumea a fost creat\
pentru el de asemenea ca v\zut\ [i nev\zut\. {i fiec\reia din aceste p\r]i i s-au rânduit `n
chip potrivit ei unele din faptele [i din grijile noastre”. (Sf. Simeon Noul Teolog,
C.225cap., cap.62, `n Fil.rom., vol.VI, p.75)

4. Despre aducerea la existen]\ din nefiin]\ (Crea]ia din nimic)

„Lucrurile f\cute sunt `n afar\ de minte; dar ea prime[te `nl\untrul ei vederea lor. Nu
tot a[a este la Dumnezeu cel ve[nic, nem\rginit [i nesfâr[it, care a d\ruit celor ce sunt
atât existen]a, cât [i existen]a fericit\ [i de-a pururea”. (Sf. Maxim M\rturisitorul,
Cap.d.drag., suta a treia, cap.23, `n Fil.rom., vol.II, p.91)

„Elinii, spunând c\ fiin]a lucrurilor exist\ `mpreun\ cu Dumnezeu din veci [i c\

numai calit\]ile din jurul fiin]ei le au de la El, sus]ineau c\ fiin]a nu are nimic contrariu
[i contradic]ia este numai `ntre calit\]i. Noi `ns\ zicem c\ numai fiin]a dumnezeiasc\ nu
are nimic contrariu, ca fiind ve[nic\ [i infinit\ [i d\ruind [i altora ve[nicia. Fiin]a
lucrurilor, `ns\, are contrar\ ei neexisten]a. Deci st\ `n puterea Celui ce este cu adev\rat
ca ea s\ existe de-a pururi sau s\ nu existe. Dar fiindc\ Lui nu-I pare r\u de darurile
Sale, ea va exista ve[nic [i va fi sus]inut\ prin puterea Lui atot]iitoare, chiar dac\ are
nimicul contrariu ei, cum s-a zis, ca una ce a fost adus\ la existen]\ din neexisten]\ [i st\
`n voia Lui ca ea s\ fie sau s\ nu fie”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a
treia, cap.28, `n Fil.rom., vol.II, p.92)

„Precum r\ul este lipsa binelui [i ne[tiin]a lipsa cuno[tin]ei, tot a[a [i neexisten]a
este lipsa existen]ei; dar nu a existen]ei celei adev\rate [i proprii, c\ci aceea nu are
nimic contrariu, ci a celei ce exist\ prin `mp\rt\[ire de existen]a cea adev\rat\. Lipsa
celor dintâi atârn\ de voin]a f\pturilor; a celei de-a doua atârn\ de voin]a F\c\torului,
care vrea `ns\, pentru bun\tatea Sa, ca f\pturile s\ existe ve[nic [i ve[nic s\ aib\ parte de
binefacerile Lui”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a treia, cap.29, `n Fil.rom.,
vol.II, p.92, 93)

„Cuno[tin]a lucrurilor având-o F\c\torul preexistent\ `n Sine din veci, a adus-o la

fiin]\ (a substan]ializat-o) [i a scos-o la iveal\ când a voit. C\ci este o nebunie a te `ndoi
c\ Dumnezeu Cel atotputernic poate s\ aduc\ ceva la fiin]\, atunci când vrea”. (Sf.
Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a patra, cap.4, `n Fil.rom., vol.II, p.106)
93
T=lcuirea Pr. St\niloae, Acesta este omul. (n.s. 29, p.54)
76 COSMOLOGIE FILOCALIC|

„~nceputul (principiul), mijlocul [i sfâr[itul existen]elor este Dumnezeu ca Cel ce le

face, dar nu ca cel ce le p\time[te; `n acela[i fel este El [i toate celelalte, prin câte le
numim. Este `nceput, ca F\c\tor; mijloc, ca Proniator, [i sfâr[it ca Cel ce le
circumscrie.94 C\ci din El, zice, [i prin El [i spre El sunt toate (Romani 11,15)”. (Sf.
Maxim M\rturisitorul, Cap.tg., suta `ntâi, cap.10, `n Fil.rom., vol.II, p.130)

„Ziua a [asea indic\ ideea existen]ei simple a f\pturilor; a [aptea `nseamn\ modul
existen]ei fericite a lor; iar a opta indic\ taina negr\it\ a ve[nicei existen]e fericite a
f\pturilor95”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.tg., suta `ntâi, cap.56, `n Fil.rom., vol.II,
p.145)

„La `nceput a f\cut Dumnezeu cerul [i p\mântul (Facere 1,1) nu ca pe un gol,

desigur, nici f\r\ cele dintre ele. C\ci p\mântul era amestecat cu ap\ [i fiecare dintre ele
purta `n sine, ca o sarcin\96, aerul [i dobitoacele, [i plantele, dup\ felul lor. Iar cerul
cuprindea feluritele lumini [i lumin\tori, `n care subzista totul. 97 Astfel a f\cut
Dumnezeu, la `nceput, cerul [i p\mântul ca pe o substan]\ care cuprindea totul [i purta
`n poten]\ toate, dezaprobând de departe, precum se cuvine, pe cei ce socotesc `n chip
gre[it c\ materia a preexistat de la sine”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.21, `n
Fil.rom., vol.VII, p.431)

„Dup\ aceea, `nfrumuse]ând oarecum [i `mpodobind lumea, Cel ce a adus toate la

existen]\ din cele ce nu sunt a `mp\r]it fiec\ruia rânduiala proprie [i cuvenit\ a `nsu-
[irilor sale, `ntregind lumea `n [ase zile, deosebind pe fiecare numai cu porunca [i
sco]ând, ca din ni[te vistierii ascunse, la forma lor v\zut\, cele puse `n ea98, a[ezând [i
`mbinând `n chipul cel mai armonios [i mai potrivit un lucru cu altul [i pe fiecare cu
toate, [i pe toate cu fiecare. Iar p\mântul cel nemi[cat l-a `nconjurat ca pe un centru
94
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Aici se arat\ pozitiv c\ punctul de plecare, mijlocul [i sfâr[itul lucrurilor
este Dumnezeu; de asemenea, al tuturor celorlalte `nsu[iri pozitive, contemplate `n lumea creat\. Dar
Dumnezeu nu sufer\ El `nsu[i, `n Sine, aceste determin\ri, ci numai le face [i le sus]ine pe seama
f\pturilor. Ele nu se reflect\ asupra Lui ca s\ fie [i `n el un `nceput, un sfâr[it [i o dezvoltare. Ca F\c\tor,
e principiu, ca Providen]iator, care sus]ine mi[carea spre ]int\ a f\pturilor, e intervalul dintre punctul lor
de plecare [i ]inta spre care tind; iar ca grani]\ final\ a dezvolt\rii lor, e sfâr[it. (n.s. 1, p.130)
95 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Este o grada]ie `n trei trepte, obi[nuit\ la Sfântul Maxim. F\ptura

prime[te la `nceput simpla existen]\, cu aspiratia spre existen]a fericit\, ca apoi s\ dobândeasc\
existen]a fericit\ pentru veci. Este, iar\[i, `nceputul, mijlocul, sfâr[itul. ~n Ambigua (P.G. 91, 1389D
[.u.) Sfântul Maxim completeaz\ schema aceasta printr-o alta: (a) existen]a simpl\, (b) realizarea
existen]ei prin mi[care [i libertate [i (c) starea de gra]ie, `ntrucât f\ptura nu-[i poate ajunge prin sine
des\vâr[irea [i `nve[nicirea. La ultima se ajunge prin trecerea dincolo de posibilit\]ile naturale. Ea e
ziua a opta. (n.s. 2, p.145)
96
Tâlcuirea Pr. St\niloae: `ns\rcinat. P\mântul [i apa erau `ns\rcinate cu plantele [i cu animalele pe
care aveau s\ le nasc\. Aveau `n ele `n mod virtual plantele [i animalele. Se insinueaz\ aici o concep]ie
corespunz\toare cu cea a [tiin]ei de azi. Parc\ ar fi vorba [i de aer ca de o sarcin\ a p\mântului [i a apei.
Deci stihiile nu erau totu[i separate, mai ales la `nceput. (n.s. 12, p.431)
97
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Sfântul Grigorie Palama pare a insinua aici c\ `n lumina sau energia ei `[i
avea subzisten]a (sau originea) toat\ lumea creat\. (n.s. 13, p.431)
98
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Plantele [i animalele, dar [i toate formele `n mi[care erau date poten]ial `n
substan]a originar\ a lumii ca `n ni[te vistierii ascunse. (n.s. 14, p.431)
 CREAREA LUMII 77

oarecare cu un cerc foarte `nalt [i l-a legat prea`n]elept, prin cele din mijloc cu cerul
pururea `n mi[care99, `ncât aceea[i lume se afl\ [i stând, [i mi[cându-se”. (Sf. Grigorie
Palama, D.cun.nat., cap.22, `n Fil.rom., vol.VII, p.431, 432)

„…le-a adus la fiin]\ pe toate cele v\zute numai cu cuvântul”. (Calist Patriarhul,
Cap.rug., cap.27, `n Fil.rom., vol.VIII, p.256)

5. Timpul (Crea]ia `n timp [i o dat\ cu timpul, rolul [i valoarea timpului)

„Unii spun c\ f\pturile exist\ dimpreun\ cu Dumnezeu din veci. Dar aceasta este cu
neputin]\. C\ci cum pot cele `ntru totul m\rginite s\ existe din veci `mpreun\ cu Cel
`ntru totul nem\rginit? Sau cum mai sunt propriu-zis f\pturi, dac\ sunt `mpreun\-
ve[nice cu F\c\torul? (Cântarea Cânt\rilor 3,20) Dar aceasta este `nv\]\tura elinilor,
care nu socotesc pe Dumnezeu F\c\tor al fiin]elor, ci numai al `nsu[irilor. Dar noi,
cunoscând pe atotputernicul Dumnezeu, zicem c\ El este F\c\torul nu al `nsu[irilor, ci
al fiin]elor str\b\tute de `nsu[iri. Iar dac\ e a[a, f\pturile nu exist\ `mpreun\ cu
Dumnezeu din veci”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.drag., suta a patra, cap.6, `n
Fil.rom., vol.II, p.106, 107)

„~nceputul (principiul), mijlocul [i sfâr[itul sunt `nsu[irile celor pe care le `mparte

timpul;100 ba ar putea zice cineva, f\r\ s\ gre[easc\, c\ sunt ale celor privite la un loc `n
veac.101 C\ci timpul, având mi[carea m\surat\, se circumscrie prin num\r; iar veacul,
fiind cugetat `n existen]a lui `mpreun\ cu categoria lui când (cu timpul), implic\
intervalul,102 `ntru cât `[i are un `nceput al existen]ei. Iar dac\ timpul [i veacul nu sunt
f\r\ de `nceput, cu atât mai mult cele cuprinse `n ele”. (Sf. Maxim M\rturisitorul,
Cap.tg., suta `ntâi, cap.5, `n Fil.rom., vol.II, p.129)

„~n Scriptur\ sunt veacuri temporale, apoi de acelea care cuprind sfâr[itul altor
veacuri, dup\ cuvântul: Ci acum, la sfâr[itul veacurilor (Evrei 9,26) [i urm\toarele. {i
iar\[i alte veacuri, slobode de natur\ temporal\, dup\ veacul din timpul de fa]\, care e la
sfâr[itul veacurilor, potrivit cuvântului: Ca s\ se arate `n veacurile ce vor veni bog\]ia
Lui covâr[itoare (Efeseni 2,7) [i cele urm\toare”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.tg.,
suta a doua, cap.85, `n Fil.rom., vol.II, p.198)

„Iar timpul [i firea sunt cele sub care se afl\ cele de sub timp [i fire, [i tot ce e creat,
cugetat [i sim]it”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tl., rp.3, sc.1, `n Fil.rom., vol.III, p.46)
99 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Aici Sfântul Grigorie face uz de „[tiin]a natural\ a timpului s\u”. (n.s. 15, p.432)
100 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Fiecare f\ptur\ e `mp\r]it\ sau de[irat\ de timp `n `nceput sau punct de plecare,
`n mijlocul sau intervalul dinamic dintre `nceput [i sfâr[it, [i `n sfâr[it sau forma realizat\. (n.s. 1, p.129)
101
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Dup\ Hans Urs von Balthasar, deosebirea `ntre timp [i veac o ia Maxim
de la Grigorie de Nyssa, dar le desparte mai consecvent ca acesta. Timpul e m\surat, deci m\rginit, [i de
aceea circumscris de un num\r precis. Aceasta `mpotriva neoplatonicienilor, care f\ceau timpul infinit.
Veacul (eonul) e fiin]a a tot ce e creat. (n.s. 2, p.129)
102 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Termenul „distan]\” sau „interval”, termenul central al lui Grigorie de

Nyssa, exprimând prin el distan]a f\ptuirii de ea `ns\[i sau drumul parcurs de la punctul ei de plecare
(fiin]\) pân\ la punctul de realizare, prin mi[care, e reluat de Sfântul Maxim. (n.s. 3, p.129)
78 COSMOLOGIE FILOCALIC|

„Cele f\r\ de care nu exist\ nici un lucru, sunt timpul [i spa]iu, f\r\ de care nu exist\
nimic din cele f\cute”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tl., rp.64, sc.22, `n Fil.rom.,
vol.III, p.379)

„Când `ns\ firea se va uni dup\ har cu Cuvântul, nu vor mai exista cele f\r\ de care
nu este nimic,103 `ncetând mi[carea ce transform\ (altereaz\) pe cele ce se mi[c\ prin
fire”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tl., rp.65, `n Fil.rom., vol.III, p.398)

„Nu te am\gi, lucr\torule f\r\ minte, c\ po]i s\ `nlocuie[ti timpul (pierdut) cu alt
timp.C\ci nu va ajunge ziua s\ `mpline[ti datoria fa]\ de St\pânul104”. (Sf. Ioan Sc\rarul,
Scara, cuv. 6, cap.25, `n Fil.rom., vol.IX, p.163)

„S\ lu\m deci aminte la noi `n[ine, fra]ilor. S\ fim treji cât avem timp.[…] Iat\ de
când [edem aici vorbind, am pierdut dou\ sau trei ceasuri din timpul nostru [i ne
apropiem de moarte; [i vedem c\ pierdem timpul [i nu ne temem. Cum nu ne aducem
aminte de spusa b\trânului acela care a zis: De va pierde cineva aur sau argint, poate
afla `n locul lui altul, dar cel ce pierde timpul, vie]uind `n nelucrare [i nep\sare, altul
nu mai poate afla.105 Cu adev\rat, vom c\uta un ceas din timpul acesta [i nu-l vom mai
g\si106”. (Avva Dorotei, Dif.`nv., cap.2, cuv.11, `n Fil.rom., vol.IX, p.586, 587)

6. Crea]ia progresiv\

„Astfel la facere s-a zidit `ntâi un lucru dintre f\pturi, dup\ cel dintâi altul, dup\
aceasta iar\[i altul, iar dup\ toate, omul. Acesta s-a `nvrednicit de atâta cinste [i grij\ din
partea lui Dumnezeu, `ncât toat\ lumea aceasta v\zut\ a fost f\cut\ `nainte de el pentru el.
Iar ~mp\r\]ia cerurilor a fost g\tit\ `ndat\ dup\ `ntemeierea lumii, tot pentru el (Matei
25,34), `nainte de el.107 Dar [i sfat a premers despre el, [i a fost pl\smuit de mâna lui
Dumnezeu [i dup\ chipul lui Dumnezeu, [i n-a primit totul din materia aceasta din lumea
103
Cf. Pr. D. St\niloae: Timpul [i spa]iul.
104
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Suprema valorificare a timpului e condi]ionat\ de `n]elegerea fiec\rei zile
ca stând la u[a vie]ii de dincolo, a eshatologicului. „Carpe diem”(# folose[te ziua intens), dar nu `n
sensul lui Hora]iu ca fiind ultima ce ne poate aduce o pl\cere trec\toare, ci ca fiind ultima ce ne poate
asigura via]a etern\. Deci cu mai mult\ intensitate folose[te cre[tinul fiecare clip\. (n.s. 310, p.163)
105 Tâlcuirea Pr. St\niloae: (Apopht. Patr. Lat. 73, 939 A) Nici o or\, nici o clip\ nu e ca alta. Ce am

putut face `n ea, nu mai putem face `n alta. ~mprejur\rile s-au schimbat. Dezvoltarea noastr\ se face
altfel când am pierdut o clip\ f\r\ o bun\ lucrare. Nu numai timpul `n general are o valoare absolut\, ci
fiecare clip\. Totu[i, o mare poc\in]\ ne poate reface. Dar când pierdem timpul cu gândul c\ ne vom
reface printr-o poc\in]\ ulterioar\, ne obi[nuim s\ l\s\m clipele s\ treac\ mereu, a[teptând alt\ clip\
pentru poc\in]\, f\r\ s\ mai avem puterea s\ mai folosim vreuna `n acest scop. Pierderea timpului devine
ea `ns\[i o obi[nuin]\. Ea nu e numai o chestiune exterioar\, ci una interioar\. „A la recherche du temps
105 perdu” nu poate fi o c\utare a unor prilejuri identice, ci o mare poc\in]\. Dar „timpul pierdut” e o
perdu” nu poate fi o c\utare a unor prilejuri identice, ci o mare poc\in]\. Dar „timpul pierdut” e o sl\bire
sl\bire interioar\
interioar\ a noastr\
a noastr\ pentrupentru
luarealuarea unei hot\râri.
unei hot\râri. „Timpul
„Timpul pierdut”
pierdut” lucreaz\
lucreaz\ `mpotriva
`mpotriva noastr\.
noastr\. E
E un
un vierme
vierme carecare cre[te.(n.s.1149,p.587)
cre[te.(n.s.1149,p.587)
106
Cf. Pr. D. St\niloae: Nu vom mai g\si o eternitate a timpului `n care ne putem schimba spre bine.
~n eternitate suntem deja `ntr-o stare de fixare. (n.s.1150, p.587)
107 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Nu numai lumea aceasta este g\tit\ ca un palat pentru om – , `mp\ratul ce

avea s\ apar\ dup\ aceea, ci [i ~mp\r\]ia cerurilor s-a g\tit pentru el `nainte de el, c\ci el trebuia s\
priveasc\ spre ea de la `nceputul existen]ei sale. (n.s.16, p.433)
 CREAREA LUMII 79

supus\ sim]urilor, ca celelalte vie]uitoare, ci numai trupul, iar sufletul din cele mai presus
de lume, mai bine zis de la Dumnezeu `nsu[i, prin suflare negr\it\. Aceasta pentru c\ e
ceva mare [i minunat [i `ntrece totul, [i prive[te totul, [i cârmuie[te toate; iar pe de alt\
parte, cunoa[te pe Dumnezeu [i-L poate primi pe El [i se dovede[te mai mult decât orice
rezultatul m\ririi mai presus de toate a Me[terului. Ba nu numai c\ poate primi pe
Dumnezeu prin osteneala nevoitoare [i prin har, ci se poate uni cu El `ntr-un singur
ipostas108”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.24, `n Fil.rom., vol.VII, p.432, 433)

„Creatorul [i orânduitorul `ntregii lumi dându-i acesteia o `nf\]i[are mult felurit\

prin covâr[irea neasem\nat\ a bun\t\]ii Sale pe unele le-a voit numai s\ fie, pe altele s\
aib\ [i via]a pe lâng\ existen]\; [i dintre acestea a voit ca unele s\ se `mp\rt\[easc\ de
via]a `n]eleg\toare. Pe unele le-a voit s\ aib\ via]a `mbinat\ din amândou\ acestea. Pe
cele care au luat via]\ ra]ional\ [i `n]eleg\toare de la El le-a voit ca prin `nclinarea de
bun\voie spre El s\ ajung\ la unirea cu El [i astfel s\ vie]uiasc\ dumnezeie[te, [i mai
presus de fire, `nvrednicindu-se de harul [i lucrarea `ndumnezeitoare. C\ci voia Lui e
creatoare pentru cele ce sunt (f\pturi) fie c\ sunt scoase din neexisten]\, fie c\ sunt [i
`mbun\t\]ite”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.91, `n Fil.rom., vol.VII, p.482)

„~n ziua cea dintâi au fost zidite cele [apte firi `n]eleg\toare `n t\cere [i cu glas, ceea
ce este lumina.109 ~n ziua a doua, t\ria. ~n ziua a treia a adunat Dumnezeu apele [i a f\cut
s\ odr\sleasc\ plantele. ~n a patra a `mp\r]it lumina. ~n a cincea, p\s\rile, reptilele [i
pe[tii. ~n a [asea, animalele [i pe om. Dumnezeu a dat lumii `ntregi o a[ezare, sau
lungimea [i l\]imea. I-a dat ca `nceput, r\s\ritul; ca sfâr[it apusul; cele de la dreapta, ca
miaz\noapte; cele de la stânga, ca miaz\zi. A f\cut tot p\mântul ca un a[ternut [i cele de
desupra ca o piele, ca o bolt\, ca un cerc; iar al doilea cerc, ca o roat\ lipit\ de cel dintâi;
[i cele ale p\mântului [i ale cerului lipite. Iar oceanul, ca un brâu care `nconjur\ cerul [i
p\mântul. {i `n l\untrul lui, mun]ii `nal]i ce ajung pân\ la cer. {i soarele `nd\r\tul
mun]ilor, ca s\-i treac\ toat\ noaptea. Iar marea cea mare, `n l\untrul acestor mun]i,
ocupând o jum\tate [i un p\trar din p\mântul uscat.110 Iar Dumnezeului nostru fie
slava!” (Sf. Isaac Sirul, Cuv.nev., cuv.67, `n Fil.rom., vol.X, p.345, 346)
108
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Este dat aici `n mod concentrat tot ce deosebe[te pe om de toate creaturile
sensibile. Pe de o parte, el prive[te con[tient toate, le conduce pe toate, ca un chip al lui Dumnezeu. El e
con[tiin]a st\pânitoare [i transformatoare a lumii, `n el se descoper\ rostul lumii. F\r\ om lumea ar fi lipsit\
de rost, de sens, de lumin\, existen]a ar fi lipsit\ de o latur\ esen]ial\ a ei sau de cea mai esen]ial\. F\r\ om
nu s-ar crea `n lume nimic purt\tor de un sens. F\r\ om lumea n-ar [ti de ea `ns\[i. Pe de alt\ parte,
existen]a omului dovedind c\ lumea e pentru un sens dovede[te c\ ea se cere dup\ sensul deplin pe care
omul nu i-l poate descoperi [i da. Numai `n leg\tur\ cu lumina total\ noi putem vedea `n lume un sens [i
putem c\uta [i realiza `n ea un sens final. Dar tot numai `n leg\tur\ cu con[tiin]a care are `n ea toat\ lumina,
con[tiin]a uman\ poate descoperi sensul deplin al existen]ei sale [i al lumii dup\ care se dore[te. De aceea
con[tiin]a uman\ e f\cut\ pentru a se uni cu con[tiin]a deplin luminat\ a lui Dumnezeu. Numai fiin]a
uman\ e capabil\ s\ primeasc\ `n con[tiin]a ei con[tiin]a lui Dumnezeu, care echivaleaz\ cu lumina total\.
Numai ea dovede[te c\ lumea e opera unui Me[ter atotluminat [i m\re] `n lumina [i puterea Lui
nem\rginit\. M\rirea omului, ca chip al m\ririi con[tiin]ei supreme, se arat\ mai ales `n aceea c\ devine
con[tiin]a ipostasului supremei con[tiin]e, c\ prin lumina lui `[i poate comunica lumina [i exprima
con[tiin]a [i voin]a Subiectului supremei [i des\vâr[itei lumini a des\vâr[itei con[tiin]e. (n.s.17, p.433)
109
Tâlcuirea Pr. St\niloae: Prin faptul c\ toat\ fiin]a lor este `n]elegere, ele sunt lumin\ prin
excelen]\. Sfântul Isaac zice c\ la ele se refer\ „lumina” de care spune „Facerea” c\ Dumnezeu a f\cut
`n ziua `ntâi „lumina”. (n.s.424a, p.346)
110
Cf. Pr.D.St\niloae: Era viziunea de atunci a lumii.(n.s.425,p.346)