Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SECVENȚĂ
P1_T1_U1_S3 (on-line)
Teme din programa şcolară compatibile cu o abordare integrată a predării Religiei
(60 minute teorie, 120 minute practică)
1. Cuprinsul secvenței
Prezentarea unor teme din programa şcolară la disciplina Religie, cultul ortodox, ciclul gimnazial şi liceal,
compatibile cu o predare integrată;
Argumentarea necesităţii unor informaţii suplimentare faţă de formarea iniţială a profesorilor de Religie;
Argumentarea introducerii abordării integrate la disciplina Religie ca expresie a unei viziuni noi asupra
statutului Religiei în ansamblul celorlalte discipline;
2. La sfârșitul acestei secvențe de învățare:
- Veți identifica teme din programa şcolară a disciplinei Religie aflate la confluenţa mai multor discipline;
- Veţi analiza necesitatea lărgirii sferei cunoaşterii pentru o predare integrată de calitate a disciplinei
Religie;
- Veți orienta demersul didactic personal în perspectiva unei abordări integrate a curriculum-ului;
- Veţi argumenta oportunitatea şi beneficiile predării integrate a Religiei pentru redefinirea şi consolidarea
statutului Religiei în Curriculum-ul Naţional;
3. Casetă cu cuvinte-cheie
Pag. 1/8
Introducere
Abordarea integrată în predarea Religiei facilitează adâncirea conexiunilor reale existente între disciplinele de
studiu şi reprezintă astăzi una dintre direcţiile principale pentru realizarea învăţământului modern. Selectarea,
organizarea şi structurarea conţinuturilor trebuie să pornească de la premisa deschiderii
interdisciplinare şi a integrării lor în scheme cognitive deja existente. Din această Ce aşteptări am eu
de la elevi? Ce
perspectivă, o nouă provocare este adresată profesorului de Religie, care trebuie să
aşteaptă ei de la
demonstreze nu doar o bună pregătire de specialitate, ci şi o bogata cultură generală mine?
şi deschidere spre nou, astfel încât să stimuleze gândirea critică şi reflectivă a elevilor.
Un demers educaţional integrativ şi integrator nu doar va transmite cunoştinţe
fundamentale, ci va forma comportamente morale, bine ancorate în cunoaşterea lui Dumnezeu, în deplină comuniune cu
semenii şi capabile să răspundă provocărilor lumii contemporane.
În demersul său educaţional, profesorul de religie poate realiza diferite tipuri de conexiuni cu caracter
integrator şi integrativ: conexiuni prevăzute de programa şcolară, prin relaţie cu celelalte discipline din aria curriculară
Om şi societate (Educaţie civică, Istorie, Geografie, Psihologie, Filosofie), pentru a atinge finalităţile comune;
conexiuni cu discipline de studiu din celelalte arii curriculare (Limba şi literatura română, Matematică şi Ştiinţe, Muzică
şi mişcare, Arte vizuale şi abilităţi practice etc.); conexiuni realizate de echipe de profesori, prin lecţii sau prin activităţi
extracurriculare/extraşcolare cu caracter interdisciplinar. Utilizarea abordării integrate trebuie să promoveze: un accent
prioritar pus pe proiecte; utilizarea de surse de cunoaştere complementare manualului şcolar; stabilirea de relaţii între
concepte, atitudini, valori; gruparea flexibilă a elevilor (în perechi, pe echipe sau individual) în designul situaţiilor de
învăţare. O astfel de abordare a curriculumului încurajează trecerea de la procesul de predare-învăţare centrat pe
acumularea de informaţii religioase la o abordare centrată pe elev, astfel încât acesta să exploreze sensuri şi semnificaţii,
să valorifice experienţa sa de viaţă, să stabilească corelaţii între învăţarea din clasă cu învăţarea din contexte nonformale
şi informale.
Temă de reflecţie:
„Finalitatea (transdisciplinarităţii) este înţelegerea lumii prezente, unul dintre imperativele ei fiind unitatea
cunoaşterii.” Basarab Nicolescu
În tabelul care urmează, am încercat să sugerăm câteva teme (cf. Programei de Religie pentru cultul ortodox)
ce pot fi abordate integrat, ele fiind mult mai numeroase:
Pag. 2/8
Unitatea de conţinut Posibile abordări
Clasa a V-a
Sfânta Taină a Botezului - Botezul – integrarea în comunitate (Religie, Literatură, Educaţie civică, Arte);
Rugăciunea curată – Pilda - Prejudecăţi şi judecăţi de valoare (Religie, Literatură română şi universală,
vameşului şi a fariseului Educaţie civică, Istorie);
Sărbătorile împărăteşti - Sărbătoare, între tradiţie şi act liturgic (Religie, Literatură, Istorie, Arte);
Creştinul în şcoală şi societate - Asumarea identităţii noastre (Religie, Istorie, Educaţie civică).
Pag. 3/8
Unitatea de conţinut Posibile abordări
Chimie, Consiliere şi orientare şcolară).
Pag. 4/8
culturii şi civilizaţiei europene Istorie, Literatură română, Matematică, Fizică, Chimie, Geografie).
Temă de reflecţie:
„Ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu.” (Louis Pasteur)
Antonie de Sourozh afirmă că exigenţa profesiei de a-i călăuzi pe alţii pe drumul cunoaşterii se întemeiază pe
experienţa personală impusă „călăuzei”, şi anume profesorului: „Ţineţi cont de faptul că nu puteţi duce pe cineva acolo
unde voi nu aţi fost. Dacă nu ai parcurs drumul respectiv nu poţi conduce pe altcineva pe acel drum. Ghid poate fi acela
care a parcurs drumul.”1 Având în vedere sesizarea unor deficienţe în desfăşurarea activităţii didactice, dar şi
desincronizarea evidentă care există între tendinţele pedagogiei actuale, finalităţile educaţionale, curriculumul
disciplinei Religie şi programele şi manualele şcolare, profesorul de religie trebuie să fie cu atât mai mult preocupat de
propria dezvoltare profesională, pentru a depăşi carenţele formării iniţiale şi actualele limite ale procesului de
învăţământ (finalităţi, moduri de organizare a învăţării, strategii, metode şi mijloace folosite, evaluare).
Rezultatele mai multor cercetări întreprinse întreprinse în ultimii ani cu privire la educaţia religioasă în
România au punctat nevoia unei permanente optimizări a activităţii didactice la ora de Religie, una dintre direcţiile de
acţiune vizându-i pe profesori. Sugestiile de îmbunătăţire fac referire atât la formarea iniţială a profesorilor de religie
(prin armonizarea curriculum-ului universitar cu cel de la disciplina Religie şi revizuirea ofertei de formare iniţială în
vederea creşterii calitative a pregătirii psiho-pedagogice), cât şi la formarea continuă (prin proiectarea unui sistem
eficient de formare pe aspectele problematice: strategii didactice moderne, evaluarea, lucruri în grupuri diversificate sub
aspect religios, cultural sau academic, deschideri interdisciplinare etc.).
1
Antonie de Sourozh, apud Pr. lect. dr. Gheorghe Holbea; pr. lect. dr. Dorin; Opriş; Monica Opriş; diac. George Jambore, (2010), Apostolat
educaţional. Ora de Religie – cunoaştere şi devenire spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, p. 59.
Pag. 5/8
Dezvoltarea competenţelor academice este imperios necesară profesorului de astăzi pentru a transla în practică
finalităţile curriculum-ului integrat. În acest sens, profesorul trebuie să se documenteze în permanenţă, să participe la
acţiuni cu caracter ştiinţific (simpozionare, cercetări, ateliere de lucru etc.) ori la cursuri de specializare, să se racordeze
la cultura lumii, cu alte cuvinte să tindă mereu spre realizarea în el însuşi a unităţii cunoaşterii.
Ora de religie contribuie în mod eficient la cunoaşterea patrimoniului cultural, ştiinţific şi spiritual al ţării,
valorificând informaţii preluate din studiul istoriei, filosofiei, literaturii, ştiinţelor, artelor, folosind acest fond aperceptiv
drept bază şi premisă pentru propriul său eşafodaj explicativ (de exemplu, pentru a delimita spaţial şi temporal
evenimentele biblice, pentru a raporta textul sacru la dimensiunea sa estetică şi pentru a-l integra în circuitul literaturii
universale, pentru a investiga şi interpreta regularitatea fenomenelor naturale şi a conştientiza raţionalitatea creaţiei,
pentru a percepe perfecţiunea matematică a naturii, pentru a promova o atitudine responsabilă faţă de lumea creată etc.).
Totodată, contribuie la crearea premiselor unei convieţuiri civile şi comuniuni în respectul diferenţei culturale şi
confesionale şi îndeplineşte un rol etic în formarea integrală a tinerelor generaţii.
Prin introducerea abordării integrate în predarea Religiei, valorizând potenţialul interdisciplinar şi integrator al
conţinuturilor învăţării, elevii îşi pot forma o imagine comprehensivă despre ei înşişi, despre ceilalţi şi despre societate.
Elevii pot să înţeleagă condiţionările acţionale şi instituţionale, legăturile dintre gândire şi acţiune în diferite domenii,
fiind mai bine pregătiţi ca viitori cetăţeni informaţi, capabili să se integreze creativ dialogului şi acţiunii sociale şi să-şi
asume responsabilităţi în viaţa personală şi publică. Profesorii de religie nu trebuie să se teamă de integrarea
interdisciplinară, întrucât „orice experienţă de cunoaştere din câmpul ştiinţelor, indiferent de domeniu, poate să se
constituie într-o treaptă spre apropierea de Dumnezeu. Fie că studiem un fir de praf sau cerul înstelat, matematica
abstractă sau fizica particulelor, botanică sau geologie, chimia materialelor sau inginerie, fie că reflectăm filosofic la
natură sau la Univers, cugetând la ordinea şi simetriile sădite în ele, experienţele cunoaşterii ştiinţifice pot deveni
experienţe edificatoare. Extensia Ortodoxiei, care cuprinde şi valorizează toate eforturile de cercetare şi cunoaştere a
lumii, este integratoare.”2 Deschiderea Religiei spre celelalte discipline de studiu va contribui la depăşirea stadiului de
izolare în spaţiul propriu de cercetare şi a unui nivel formal şi instituţional al dialogului între Religie – Filosofie –
Ştiinţă, iar estetica desăvârşită a creaţiei va apropia ştiinţa de religie şi de Dumnezeu.
2
Diac. Adrian Sorin Mihalache, Creaţia, o expoziţie vernisată zilnic, http://ziarullumina.ro/creatia-o-expozitie-vernisata-zilnic-61657.html
Pag. 6/8
Familiarizarea profesorilor cu perspectivele complementare şi valorificarea lor, în duh scripturistic şi patristic,
îi va ajuta să-şi îmbunătăţească prestaţia în cadrul orelor, va (re)confirma rolul educaţiei religioase în Curriculum-ul
Naţional şi în societatea contemporană şi va aduce plus-valoare în cunoaşterea mediată pentru elevi.
Temă de reflecţie:
„Educaţie poate şi trebuie să depăşească această opoziţie [între sacru şi raţiune], care decupează omul în
două: cel care crede şi cel care înţelege” (Olivier Reboul)
PRO CONTRA
abordării integrate generalizate la disciplina Religie abordării integrate generalizate la disciplina Religie
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Pag. 7/8
Bibliografie:
Ciolan, Lucian, (2008), Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Polirom, Iaşi.
Cucoş, Constantin, (1999), Educaţia religioasă - repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi.
Cucoş, Prof. univ. dr. Constantin, Posibilităţi de integrare a conţinuturilor la disciplina Religie în învăţământul
românesc, http://www.constantincucos.ro/wp-content/uploads/2011/03/conf.cucos_.roman_.doc
Holbea, pr. lect. Dr. Gheorghe; Opriş, pr. lect. dr. Dorin; Opriş, Monica; Jambore, diac. George, (2010), Apostolat
educaţional. Ora de Religie – cunoaştere şi devenire spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti.
Mihalache, Diac. Adrian Sorin, (2013), Creaţia, o expoziţie vernisată zilnic, http://ziarullumina.ro/creatia-o-expozitie-
vernisata-zilnic-61657.html
Nicolescu, Barbu, (1999), Transdisciplinaritatea – Manifest, Polirom, Iaşi.
Pag. 8/8