UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CZU 811.93(043.3)
ELENA TROHIN ParticularităŃi lingvistice ale comunicării în Internet Specialitatea 10.02
.19 – Lingvistica generală (computaŃională) Teza de doctor în filologie
Conducător ştiinŃific: Dumitru MELENCIUC, dr. conferenŃiar __________________ Consultant
ştiinŃific: Anatol CIOBANU, dr. hab., prof. univ., mc al AŞM __________________
Autor: Elena TROHIN
__________________
Chişinău, 2006
1
PRELIMINARII CAPITOLUL I
1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 1.6.
............................................................................. 4
COMUNICAREA CA MIJLOC DE EXISTENŢĂ UMANĂ 12
Comunicarea prin limbă şi specificul acesteia ......................................
............................ 12 Era electronică – extensiune a modurilor de comunica
re.................................................. 15 ConsideraŃii privind studi
erea discursului ...............................................................
.......... 25 Problema definiŃiei discursului.....................................
.................................................... 29 Tipologia discursului ..
................................................................................
...................... 33 Parametrii discursului computerizat ca particularitate
a acestuia..................................... 37
Concluzii la capitolul I. CAPITOLUL II
2.1. 2.2. 2.3. 2.4.
................................................................................
...... 42 ANALIZA CONVERSAŢIEI ŞI APLICAREA EI ÎN
CONTEXTUL CAMERELOR DE CHAT ....................................................
......... 44
Istoricul studierii conceptului de dialog ......................................
...................................... 44 ConversaŃie versus discuŃie ..............
................................................................................
. 48 Analiza conversaŃiei versus analiza discursului. ............................
................................... 52 Note privind studiul conversaŃiei..........
............................................................................. 55
2.4.1. ConversaŃia în vizorul etnosociologiei......................................
..................... 56 2.4.2. Unele particularităŃi lingvistice ale conversaŃiei....
...................................... 58 2.4.3. Filozofia conversaŃiei ..........
...............................................................................
60 2.5. Maximele conversaŃionale şi implicatura. Aspectele acestora în chat. .........
.................... 64 2.6. Contextul comunicativ al conversaŃiilor din camerele
chat .............................................. 69 2.7. ParticularităŃile strate
giilor de comunicare în chat......................................................
...... 71
Concluzii la capitolul II CAPITOLUL III
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5.
77
STUDIU PRIVIND „GRAMATICA” CONVERSAŢIEI
MEDIATE DE COMPUTER.............................................................
..................... 79
Preliminarii referitor la „gramatica” conversaŃiilor..................................
......................... 79 Alegerea modelului de descriere a organizării şi funcŃionăr
ii conversaŃiei în chat.......... 82 Specificul aplicării regulilor de acces la cuvânt în
chat .................................................... 84 Analiza funcŃională a p
articularităŃilor actelor lingvistice şi conversaŃionale în chat....... 88 ParticularităŃil
işcărilor conversaŃionale în dialogul electronic .................................... 93
3.5.1. Tipurile de întreruperi ale intervenŃiilor electronice......................
.............. 96 3.5.2. Tăcerea ca particularitate a chatului....................
.......................................... 100 3.6. Perechile de adiacenŃă în cadrul i
nteracŃiunii comunicative în chat .............................. 104 3.7. SecvenŃe rec
urente şi specificul structurii acestora în chat ...................................
....... 110 Concluzii la capitolul III..........................................
.................................................................... 117
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI............................................................
.......... 119 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................
................................ 124
BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ ONLINE ....................................................
.............................. 135
ANEXA 1 Mostre de texte din conversaŃii în camere chat. ............................
... 138 ANEXA 2 Cele mai frecvente abrevieri în camere de chat ...................
............ 140
2
ANEXA 3
Glosarul unor termeni utilizaŃi în prezenta teză de doctorat ......... 146 ...........
...................................................................... 152 154 1
55 157
ANEXA 4 Lista abrevierilor utilizate în prezenta teză de doctorat ..................
151 Cuvintele-cheie ADNOTARE АННОТАЦИЯ SUMMARY
3
Nu este atât de complicat să faci ceva. Este complicat să-Ńi doreşti să faci ceva cu rost.
kutagawa Riunoske
PRELIMINARII
Omul,fiind dotat cu raŃiune, a început să vorbească din dorinŃă de a comunica mai eficient
de a cunoaşte mai bine lumea înconjurătoare. Or procesul cognitiv este de neînchipuit în a
fara comunicării. Pe parcursul secolelor oamenii au perfecŃionat limbajul şi mijloacel
e de comunicare prin intermediul acestuia. O fiinŃă ce posedă raŃiune, inevitabil, va do
ri să cunoască lumea ambiantă, iar comunicarea umană îndeplineşte atât funcŃia informaŃiona
a fatică. Omul a început a vorbi din necesitatea de a comunica mai eficient. De unul
singur omul nu era capabil să supravieŃuiască, ceea ce, în opinia noastră, este un argume
nt în plus în favoarea faptului că modurile şi formele de comunicare s-au aflat şi se vor
afla în permanentă dezvoltare: de la forma preponderent orală la formele electronice a
le comunicării individuale şi în masă. Cunoaşterea se realizează în cadrul unui proces comu
ativ, unde are loc transmiterea informaŃiilor prin intermediul discursului. Pe par
cursul evoluŃiei omenirii, comunicarea a îmbrăcat diverse veşminte – de la cele mai simple
straie ale discursului oral, până la hainele ultramoderne ale celui computerizat. C
omunicarea devine principala şansă a generaŃiei actuale de a schimba mentalităŃi statornic
ite de-a lungul secolelor. Deşi conversaŃia este, înainte de toate, obiectul limbajulu
i, pare inexplicabil faptul că lingvistica nu s-a prea interesat de analiza conver
saŃiei decât foarte târziu şi sub presiunea investigaŃiilor făcute în afara frontierelor ei
e parcursul anilor ’80 ai
4
secolului al XX-lea lingvistica a încercat să recupereze timpul pierdut prin recunoaşt
erea necesităŃii de a acorda prioritate studierii vox viva. Actualitatea şi oportunita
tea investigaŃiei noastre au fost determinate de existenŃa unor aspecte teoretice şi p
ractice tradiŃionale şi netradiŃionale neelucidate, ce Ńin atât de conversaŃie, în general,
, în special, de comunicare în Internet, mediată de computer. Oamenii mai puŃin iniŃiaŃi în
at (în traducere – taifas, pălăvrăgeală; conversaŃie intimă) îl consideră un fenomen obscur
chiar nedemn de studiat, ceea ce nu este adevărat, deoarece această modalitate a co
municării, mediate de computer, prezintă o formă a culturii electronice – etapă actuală de
ezvoltare a comunicării prin limbă – şi merită toată atenŃia unui lingvist, oferindu-i o po
ilitate propice de a studia vox viva. Lucrările existente în Republica Moldova, şi chi
ar în alte Ńări, tratează doar sporadic şi izolat elementele lingvistice ale discursului c
omputerizat. În acest sens, o cercetare de genul celei propuse de noi pare nu numa
i necesară, ci şi actuală. Obiectul de studiu al tezei este comunicarea în Internet, med
iată de computer. Diversitatea sistemelor de comunicare în Internet şi a aplicărilor ace
stora condiŃionează o definire mai precaută a termenilor şi unităŃilor de analiză. Delimita
cu grijă a obiectului de cercetare a fost dictată şi de faptul că studierea comunicării în
Internet, mediate de computer, în stare pură, nu este posibilă, pentru că Internetul, sp
re deosebire de radio, televiziune sau telefon, se prezintă ca o lume virtuală, ce p
ermite folosirea unui număr relativ mare de mijloace de comunicare. Scopul investi
gaŃiei efectuate rezidă în aprofundarea şi dezvoltarea fundamentării lingvistice şi a inven
arului terminologic necesar unei cercetări teoretice şi practice a conversaŃiei, în gene
ral, şi aplicarea acestora la conversaŃiile din camerele de chat, în particular. Studi
ul literaturii de specialitate şi analiza proceselor comunicative în camerele de cha
t ne-a permis să avansăm următoarele ipoteze:
5
• apariŃia unui context comunicativ inedit va conduce la transfrmarea dihotomiei cla
sice discurs oral / discurs scris într-o trihotomie: discurs oral / discurs scris
/ discurs computerizat; • elaborarea programelor de comunicare în Internet va avea o
eficienŃă mai mare, dacă se va Ńine cont de mecanismele „gramaticii” conversaŃiilor; • cun
a mecanismelor de desfăşurare a conversaŃiilor mediate de computer va facilita enorm c
omunicarea oamenilor dispersaŃi din punct de vedere geografic, micşorând distanŃele spaŃia
le. În cadrul cercetării întreprinse am avut în faŃă următoarele obiective: • prezentarea p
palelor aspecte teoretice ce se referă la noŃiunile de discurs, dialog, conversaŃie, c
u aplicarea lor în domeniul analizei comunicării în camerele de chat; • reevaluarea para
metrilor de bază ale delimitării discursului oral de cel scris; • elaborarea fundamentăr
ii teoretice a conceptului discurs computerizat; • cercetarea funcŃional-pragmatică a
conversaŃiei, inclusiv precizarea principalelor modele de descriere a ei şi elucidar
ea mecanismelor ce înlesnesc coerenŃa comunicării; • determinarea metodologiei de cercet
are a conversaŃiilor purtate în chat; unităŃilor conversaŃionale în cadrul comunicării în c
le de chat; • evidenŃierea caracterului structural-pragmatic al conversaŃiei mediate d
e computer. Suportul teoretico-ştiinŃific şi metodologic al cercetării noastre se confor
mează complexităŃii fenomenului studiat. • caracterizarea structurală şi prezentarea modulu
de funcŃionare a
6
Sursele cercetării au inclus teorii, concepte, principii din domeniul lingvisticii
şi a unor discipline aferente. În calitate de repere epistemologice au servit: • teor
ia comunicării (M. Dinu, I. Haineş, L. Wald, V. Capcelea, M. Dufrenne, Ch. Baylon, K
. Schrøder, V. Demiankov ş.a.), • teoriile privind abordarea comunicativă a limbii (G. K
olşanski, O. Kamenskaia, Iu. Rojdestvenski, E. Coşeriu, N. Arutiunova etc.), • teoria
actelor lingvistice (J. Austin, J. Searle, A. Wierzbicka, K. Allan, I. Kobozeva ş.
a.), • teoria lui D. Nerius referitor la formele şi modurile de existenŃă ale limbii, • t
eoria lui H. Glinz privind relaŃiile dintre elementele sistemului de semne, numit
limbă cu scris, • teoria dialogului şi analiza conversaŃiei (L. Ionescu-Ruxăndoiu, D. Hyme
s, C. Kerbrat-Orecchioni, P. Drew, D. Maingueneau, E. Miller, K. McElhearn etc.)
, • teoria discursului computerizat (E. Jonsson, J. December, S. Herring, R. Campb
ell, A. Sorensen, R. Parrish, S. Ammann etc.) Bazându-ne pe studiile elaborate până la
ora actuală şi pe rezultatele obŃinute de diverse şcoli lingvistice, am recurs, întru rea
lizarea investigaŃiei, la următoarele metode şi procedee de cercetare: • metoda inductiv
-deductivă în baza analizei şi sintezei informaŃiilor ştiinŃifice, a contextelor comunicati
e; • captarea şi înregistrarea textelor comunicării în camere de chat de pe serverele unde
era deschis canalul de comunicare şi examinarea lor ulterioară; • metoda descriptivă, f
olosită pentru descrierea modelului conversaŃional ales; • procedee statistice.
7
Noutatea ştiinŃifică a cercetării întreprinse şi a rezultatelor obŃinute constă în faptul c
prima oară în Republica Moldova, pe baza materialului factologic concret ( de limba
engleză, cu oferirea traducerii sincronice în limba română) s-a efectuat un studiu compl
ex al conversaŃiei electronice. Au fost determinate principalele particularităŃi lingv
istice ale fenomenului discurs computerizat, reevaluându-se, în acelaşi timp, criterii
le opoziŃiei tradiŃionale privind discursul oral / discursul scris. În cadrul cercetării
întreprinse au fost depistate şi descrise particularităŃile funcŃional-pragmatice ale ele
mentelor constituente ale conversaŃiilor, evidenŃiindu-se caracterul relaŃiilor existe
nte între diverse unităŃi conversaŃionale. Făcându-se un studiu al „gramaticii” conversaŃii
iate de computer, s-a propus un model adecvat referitor la descrierea acestora şi
o clasificare oarecum înnoită a actelor conversaŃionale în chat. Rezultatele teoretice o
bŃinute vor contribui la specificarea şi soluŃionarea problemelor existente în studiul c
onversaŃiilor, de altfel, domeniu, în mare măsură, nou pentru cercetări de lingvistică teor
tică. S-a reuşit a demonstra modul întrucâtva inedit de existenŃă a limbii, specific erei c
lturii electronice – discursul computerizat. Luând în considerare noile direcŃii de stud
iere a discursului, au fost revăzute criteriile ce se află la baza tradiŃionalei opoziŃi
i discurs oral / discurs scris, ajungându-se la ideea de a o transforma într-o triho
tomie: discurs oral / discurs scris / discurs computerizat. Au fost sistematizat
e studiile existente privind conversaŃia în domeniul psihologiei, etnometodologiei,
filozofiei şi, desigur, al lingvisticii. Valoarea aplicativă a cercetării constă în posibi
litatea utilizării rezultatelor obŃinute în practica predării şi studierii problemelor de
lingvistică generală. Se pot întocmi cursuri speciale, seminare la care studenŃii vor fi
familiarizaŃi atât cu particularităŃile comunicării interpersonale, cât şi cu formele spec
ce ale acesteia, una dintre care este comunicarea în chat.
8
Lucrarea ar putea fi de mare folos celor ce studiază intelectul artificial. Stabil
irea comunicării coerente computer - om ar putea fi un pas enorm înainte pe calea de
zvoltării tehnologiilor informaŃionale. Pentru programatorii de chat prezintă interes
paragrafele capitolului II, dedicate contextului de comunicare şi unor strategii c
omunicative în chat, şi, în special, capitolul III al lucrării, cu studiul practic al pa
rticularităŃilor tehnice ale conversaŃiilor mediate de computer. ConcepŃia şi tezele princ
ipale ale investigaŃiei au fost prezentate şi apreciate pozitiv la: 1. ConferinŃa Tine
rilor SavanŃi ai Academiei de ŞtiinŃe din Republica Moldova (octombrie 2003) 2. ŞedinŃele
Catedrei de Filologie Engleză a FacultăŃii de Limbi şi Literaturi Străine a UniversităŃii d
tat din Moldova (2003-2004) 3. ConferinŃa jubiliară a FacultăŃii de Limbi şi Literaturi St
răine a UniversităŃii de Stat din Moldova (martie 2004) 4. ConferinŃa anuală a APLE „Teachi
g English Today and Tomorrow”, Chişinău (septembrie 2004) Unele aspecte ale cercetării n
oastre sunt reflectate în următoarele publicaŃii: 1. Trohin E. A General Presentation
of Linguistic Peculiarities of Hacker’s Jargon. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii d
e Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice”. – Chişinău, 2000. – P.310-313 2. Trohin E.
gism and Heteroglossia. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Se
ria “ŞtiinŃe Filologice” – vol. I – Chişinău, 2002. – P. 75-76
9
3. Trohin
E.
The
Metalanguage
of
Internet-Based
Computer-Mediated
Communication. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe
lologice” – vol. I – Chişinău, 2002. – P. 77-79 4. Melenciuc D., Macarov A., Axenti S., Tro
in E. Enrichment of Vocabulary as a Sociolinguistic Phenomenon. // Analele ŞtiinŃifi
ce ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice” – Chişinău, 2003. – P.
5. Melenciuc D., Macarov A., Axenti S., Trohin E. The Metalanguage of New Techno
logies as a Sociolinguistic Phenomenon. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat
din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice” – Chişinău, 2003. – P. 197-199 6. Trohin E. Comuni
mediată de computer – etapă în dezvoltarea comunicării verbale. // Analele ŞtiinŃifice ale
iversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice” – Chişinău, 2003. – P. 228-230
E. Note privind comunicarea mediată de computer. // Limba Română, nr. 4-6 – 2004. – P.158
-160 8. Trohin E. Analiza conversaŃiei – un mélange disciplinar . // Limba Română, nr. 7-8
– 2004. – P.140-143 Structura tezei date: Lucrarea constă din preliminarii, trei capi
tole cu succinte concluzii la fiecare şi încheiere. Preliminariile prezintă o introduc
ere la studiul efectuat, enumerându-se obiectivele acestuia, metodele utilizate în c
ercetare, tezele înaintate spre susŃinere, precum şi alte detalii privind analiza întrep
rinsă. Capitolul I Comunicarea ca model de existenŃă umană se ocupă de fundamentarea teore
tică a modificării dihotomiei scris / oral şi o descriere lingvistică a discursului comp
uterizat. Capitolul II Analiza conversaŃiei şi aplicarea acesteia în contextul camerel
or de chat prezintă conceptul de conversaŃie în corelaŃie cu dialogul şi discuŃia. Sunt des
rise elementele contextului comunicativ şi constrângeri de
10
sistem ce controlează desfăşurarea conversaŃiilor. Capitolul III Studiu privind „gramatica”
conversaŃiei mediate de computer este o cercetare funcŃionalpragmatică a unităŃilor modelu
lui integrativ al conversaŃiilor din camere chat. Lucrarea include, de asemenea, o
listă bibliografică, patru anexe, adnotarea în limbile română, rusă şi engleză şi cuvintel
ale tezei. Anexa 1 conŃine exemple de texte ale conversaŃiilor purtate în camera chat
. Anexa 2 cuprinde o listă a celor mai răspândite abrevieri ce sunt utilizate în cadrul
discursului computerizat. Anexa 3 este un glosar al termenilor folosiŃi în lucrare.
Anexa 4 prezintă o listă a abrevierilor din teză.
11
CAPITOLUL I 1.1.
COMUNICAREA CA MIJLOC DE EXISTENŢĂ UMANĂ
Comunicarea prin limbă şi specificul acesteia Abordarea comunicativă a limbii a demons
trat insuficienŃa teoretică a multor
postulate care au fost acceptate, tradiŃional, în lingvistică. Astfel, s-a criticat pr
incipiul descrierii imanente a limbii. În locul acestuia s-a propus cerinŃa privind
respectarea legăturii organice între factorii extralingvistici şi intralingvistici, ca
re însoŃesc actul de comunicare. Reinterpretarea dialectică a dihotomiei langue / paro
le conduce la retragerea acesteia o dată ce limba nu este un sistem net de nivelur
i şi relaŃii, ci o interacŃiune complexă a dialectelor, sociolectelor, idiolectelor, a căr
or intersectare şi suprapunere este determinată de condiŃiile reale de comunicare. Pro
fesorul E. Coşeriu susŃine: „ O limbă nu este, aşadar, decât ansamblul actelor lingvistice
ractic identice ale unei comunităŃi de indivizi, un sistem de izoglose stabilit conv
enŃional, care însumează ceea ce este comun expresiilor unei comunităŃi sau chiar şi unui s
ngur individ în epoci diferite.”[22, p. 32] EsenŃa limbii, conform opiniei lui G.V. Ko
lşanski, constă în faptul că ea este nu numai un set de unităŃi, ci un sistem, ce există în
itate doar sub forma unei mulŃimi de enunŃuri. Cu alte cuvinte, limba este, în primul
rând, un proces de comunicare.[111, p. 15] După părerea cercetătorului român Ion Haineş, în
te de deceniul al cincilea al secolului al XX-lea, „cercetări dedicate comunicării, ma
i ales mijloacelor moderne de comunicare în masă, nu prea s-au întreprins. Dezvoltarea
vertiginoasă a tehnicilor de comunicare, specifice erei electronice, a dus la o îmb
ogăŃire şi o diversificare a studiilor consacrate acestui domeniu şi a subliniat necesit
atea colaborării creatoare cu o serie de discipline ştiinŃifice, printre care: sociolo
gia, psihologia, filozofia, lingvistica, istoria, economia etc.”[43, p. 10]
12
Pentru M. Dufrenne, comunicarea pleacă nu de la un sistem neutru de semne, ci de l
a o ecuaŃie elementară în filozofia omului – eu şi celălalt: omul nu se cunoaşte prin sine,
prin celălalt, care se revelează el însuşi ca o interioritate, se deschide comunicării.[3
2, p.155] Comunicarea reprezintă, astfel, o necesitate organică a omului, pentru că el
nu este suficient sieşi şi nu poate fi singur atât din punct de vedere ontologic, cât şi
din punct de vedere axiologic. Anume în cadrul unui proces comunicativ, unde are l
oc transmiterea informaŃiilor prin intermediul vorbirii, se realizează cunoaşterea. Co
municarea este singura cale de a stabili relaŃii de orice fel. Procesele de comuni
care asigură transmiterea şi schimbul de informaŃii între oameni referitor la impresii,
trăiri afective, decizii raŃionale, judecăŃi de valoare, cu scopul de a obŃine modificări î
ondiŃia lor, susŃine V. Capcelea. Fiecare individ este influenŃat, pe de o parte, de c
omunicările, pe care le recepŃionează, şi, pe de altă parte, de efectele, pe care le produ
c comunicările proprii emise în condiŃia interlocutorilor.[15, p. 421] În baza datelor o
ferite de folcloristică şi etnografie, se pot distinge şaisprezece sisteme de semne, n
ecesare pentru fondarea şi funcŃionarea iniŃială a unei societăŃi, printre care se numără i
ile populare, plastica corpului şi dansul, muzica, artele plastice, artele aplicat
e, unităŃile de măsură, ritualurile, limba etc. [123, p. 63-64] SusŃinem opinia conform căr
ia nici o societate, oricât de primitivă, nu poate exista fără acest complex de sisteme
de semne. Aceste date au fost pe deplin confirmate în rezultatul analizei lexicogr
afice. DicŃionarul oricărei limbi arată că, dacă ar fi să evidenŃiem câmpul semantic al con
lui „semiotica”, atunci grupul de bază al claselor evenimentelor semiotice s-ar reduce
la cele şaisprezece sisteme.[123, p. 64] Limba este mijlocul principal de stabili
re a legăturii între diverse sisteme de semne. Semioticianul Umberto Eco susŃine că limb
ajul verbal ar putea fi definit ca sistem modelator primar, celelalte, aşa-numitel
e limbaje, nu sunt decât exprimări imperfecte, derivate ale limbajului verbal, iar u
n proces de comunicare este trecerea
13
unui semnal/mesaj (ceea ce nu înseamnă în mod obligatoriu un semn) de la o sursă, cu aju
torul unui transmiŃător, printr-un canal, la un destinatar (sau punct de destinaŃie).[
35, p. 20] Forma mesajului este dependentă de codul utilizat şi de regulile specific
e de combinare a unităŃilor acestuia. SubstanŃa mesajului o constituie o anumită cantita
te de informaŃie. La fiecare dintre cei doi poli ai comunicării au loc procese disti
ncte de semioză1, şi anume: • la polul emiterii, codajul, prin care semnificaŃiile sunt
transpuse în unităŃi de expresie specifice; • la polul receptării, decodajul, care presupu
ne degajarea semnificaŃiilor pornind de la unităŃile de expresie. Deşi similară în esenŃă c
elalte tipuri de procese comunicative (prin activităŃi de codaj şi de decodaj al infor
maŃiei, precum şi prin intervenŃia unor factori perturbatori de care trebuie să se Ńină sea
a), comunicarea prin limbă prezintă o serie de particularităŃi cu un anumit grad de comp
lexitate. O primă particularitate a comunicării verbale constă în faptul că aceasta nu est
e o activitate unidirecŃională, lineară. Manifestările de la fiecare dintre cei doi poli
constituie, concomitent, o cauză şi un efect pentru manifestările de la polul opus. C
omunicarea prin limbă nu are exclusiv funcŃia de transmitere a informaŃiei. În cadrul ac
esteia, la posibilitatea de eşec în planul transmiterii de informaŃie, se adaugă posibil
itatea unor efecte negative în plan social. Decodajul, spre exemplu, este complica
t prin faptul că oricărui conŃinut i se asociază transmiterea unei anumite intenŃii, care
nu îmbracă întotdeauna forme directe de expresie. Considerăm necesar, de asemenea, să subl
iniem faptul că o comunicare verbală este dependentă de situaŃia în care se produce, datel
e concrete ale acesteia găsindu-şi o reflectare specifică în structura procesului comuni
cativ, cum ar fi: utilizarea
1
concept propus de Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală.
14
deicticelor sociale şi personale, selectarea lexicului şi formelor gramaticale pentr
u codarea mesajului. În fine, comunicarea prin limbă poate avea loc prin intermediul
canalului auditiv sau vizual, mijloacele lingvistice de codaj îmbinându-se cu cele
nonlingvistice. Considerăm necesară o remarcă privind cazul specific al utilizării canal
ului vizual în cadrul comunicării interpersonale mediate de computer. Este interesan
t să observăm de câtă ingeniozitate dau dovadă cei care se află în mediul de comunicare ele
onică pentru a face comunicarea lor mai emoŃionantă, mai personală, încercând să redea cu a
orul literelor chiar mijloace de codaj nonlingvistice: de exemplu, Nu mă supăr : )2
1.2.
Era electronică – extensiune a modurilor de comunicare Cu apariŃia Internetului, care
s-a impus în cultura majorităŃii Ńărilor lumii, apare
problema rolului comunicării mediate de computer în viaŃa omului modern. ParticipanŃii e
xperimentaŃi ai comunicării mediate de computer susŃin că poşta electronică, grupurile de ş
i, IRC-ul, MUD-ul, WWW-ul etc. schimbă radical modelele de interacŃiune socială. Unii
chiar ajung să spună că lumea virtuală va elibera viaŃa reală de inhibiŃiile, principiile ş
plexele care o domină. Comunicarea mediată de computer, independent de percepŃia acest
eia în prezent sau în viitor, va mai exista mult timp şi explorarea analitică a lumii vi
rtuale (pentru că Internetul este, într-adevăr, o lume ce se schimbă foarte rapid) abia
se începe. [68], [93], [143]3 Considerăm utilă plasarea erei electronice în perspectiva
istorică. Folosirea computerului, în calitate de mijloc de comunicare, este un eveni
ment cu adevărat revoluŃionar. Însă computerul, după părerea noastră, nu este decât una din
[ :) ] - înseamnă „zâmbet” Aici şi în continuare în cazul referinŃei la sursa din Internet
r numărul de ordine a acesteia în bibliografia online. Unele resurse citate, din mot
ive tehnice, ar putea să nu mai fie accesibile.
3 2
15
multiplele extensiuni ale modurilor de comunicare verbală interpersonală ce au exist
at pe parcursul istoriei omenirii. În contextul celor spuse supra, considerăm intere
santă opinia exprimată de George McMurdo [59] în unul din articolele sale despre evoluŃi
a contextelor de comunicare verbală. Autorul face o retrospectivă a trăsăturilor comunic
ative caracteristice etapelor precedente culturii electronice, şi anume - după cum l
e numeşte el - ale culturilor orale, scrise, şi imprimate. Credem că aceste culturi nu
trebuie considerate perioade istorice consecutive şi reciproc exclusive. Este vor
ba de o evoluŃie firească şi diversificată a modurilor de comunicare prin limbă. ApariŃia l
mijlocul secolului al XX-lea a culturii electronice a marcat începutul unei noi p
erioade în dezvoltarea comunicării umane. Radioul şi televiziunea, telefonul şi faxul au
contribuit mult la anumite schimbări în viaŃa socială, economică, culturală şi politică. F
aceste medii de comunicare nu fac parte din obiectul de cercetare al prezentei
lucrări. Lumea virtuală a Internetului ne oferă astăzi mult mai multe mijloace de comuni
care decât la începuturile existenŃei sale. Primele tentative de a comunica cu ajutoru
l computerului au fost limitate la caracterele ASCII de 7 biŃi. Cu toate acestea,
atunci când administratorii ARPANET-ului au reuşit să stabilească, la sfârşitul anilor 60,
egătura dintre computere aflate în teritorii georgrafic dispersate, s-a început era co
municării interactive în masă fără precedent. Paralel cu dezvoltarea protocolurilor client
– server şi ARPANET-ul devenind Internet, s-au diversificat enorm formatele de prez
entare a informaŃiei. Astăzi Internetul este canalul de comunicare al milioanelor de
utilizatori, care fac schimb de mesaje, fotografii, filme, sunete, documente, s
oft-uri şi orişicare altă informaŃie ce poate fi introdusă în computer. Rezultatele sondaje
or efectuate de WorldLingo [161] arată ca în anul 2000, pe mapamond, au fost înregistr
ate peste 891,1 de milioane de cutii poştale electronice, dintre care peste 451 de
milioane erau din afara SUA. La sfârşitul anului 2001 doar în Europa se numărau peste 4
0% din toŃi utilizatorii Internetului.
16
J. December [144] consideră că este necesară o atitudine foarte strictă faŃă de definirea d
meniului de studiu al unui cercetător de comunicare mediată de computer, deoarece In
ternetul nu include numai un singur mod de comunicare. În continuare vom demonstra
că, fără o definiŃie exactă a acestuia, cercetătorul foarte uşor se poate încurca în multi
formelor şi metodelor de comunicare prin Internet. Comunicarea în Internet se reali
zează în condiŃiile sociale şi culturale bine conturate. Este necesar a defini foarte cl
ar obiectul de cercetare atunci, când ne concentrăm atenŃia asupra diverselor forme de
comunicare mediată de computer, deoarece trebuie să menŃinem consistenŃa metodologică a c
ercetării şi să stabilim exact domeniul studiat. Specialistul, decis să studieze comunic
area mediată de computer prin Internet, urmează a elabora o identificare cât mai exactă
a obiectului de cercetare. Nu a fost nevoie de o atare definiŃie detaliată în cadrul s
tudierii altor mijloace de comunicare în masă. Televiziunea sau radioul reprezintă un
singur sistem, care include câteva modalităŃi de comunicare, ce se subordonează, aproxim
ativ, aceloraşi principii, mijlocul de comunicare rămânând tot acelaşi. Diversitatea siste
melor de comunicare în Internet şi varietăŃile de aplicare a acestora condiŃionează o defin
re mai precaută a termenilor şi unităŃilor de analiză. După cum vom explica în continuare,
ernetul nu este un mijloc de comunicare, ci o lume – una virtuală, unde există o serie
de mijloace de comunicare, exact ca în viaŃa reală. Fără a defini cu precizie termenii şi
nităŃile de analiză, cercetătorul riscă să nu ştie clar care anume parte a Internetului el,
fapt, o studiază. Pentru a putea oferi o definiŃie a comunicării în Internet, mediate d
e computer, vom analiza, mai întâi, părŃile componente ale acestei noŃiuni. La începutul pr
zentului capitol am discutat noŃiunea de comunicare. Pentru a spune că o comunicare
are loc în Internet, la nivel de schimb de date, ea trebuie să se conformeze unui se
t aparte de protocoluri de comunicare de date. Protocolul, în contextul teoriei in
formaŃionale, este un set de reguli de schimb informaŃional. În
17
cadrul reŃelelor de computere protocolurile de reŃea se folosesc pentru a permite co
mputerelor conectate în această reŃea să primească şi să transmită mesaje. Rolul computerul
contextul definirii comunicării în Internet, mediate de computer, depăşeşte cu mult pe cel
al unui dispozitiv, menit să-Ńi înlesnească unele munci. De fapt, funcŃia „tacită” a compu
ui folosit pentru comunicare este de a servi drept platformă pentru sistemul operaŃi
onal (şi să nu uităm că acest rol poate fi jucat şi de un telefon mobil) care asigură posib
litatea de a stabili legătura cu oamenii din diferite regiuni ale globului. Medier
ea este acŃiunea de mijlocire a unei afaceri sau înŃelegeri [25, p.525]. În cazul comuni
cării în Internet, medierea presupune codarea mesajului în forma electronică, magnetică sa
u optică (în Internet – conform protocolului TCP/IP, de exemplu) pentru stocarea şi tran
smiterea lor ulterioară spre destinatar. Transmiterea mesajului mediat se caracter
izată prin timpul necesar pentru această acŃiune, distribuŃia mesajului şi mediul de comun
icare. Din punctul de vedere al timpului se face distincŃie între comunicarea sincro
nică şi cea asincronică în Internet mediată de computer. Primele forme de comunicare în Int
rnet se caracterizau prin existenŃa unor pauze semnificative dintre emiterea şi rece
ptarea mesajului (spre exemplu email). Atunci când pauza între emiterea şi receptarea
mesajului este minimală, comunicarea se consideră sincronă. Medii de comunicare prin I
nternet, în masă şi în grup, care permit comunicare „în timp real” (cu pauză minimală între
receptare), sunt Internet Relay Chat (IRC) şi Multiple User Dungeon/Dialogue (MUD
) sau variantele (cunoscute drept sisteme MU*). În continuare ne vom referi la con
ceptul comunicare în Internet, mediată de computer. Este dificil să se descrie conŃinutu
l comunicării în Internet mediate de computer, dar, în principiu, captarea nu provoacă m
ari probleme. MenŃionăm chiar de la început că manifestările materiale ale comunicării prin
Internet se păstrează atâta timp, cât în camera chat rămâne măcar un singur locutor. Odată
area lui,
18
camera dispare, de regulă, şi nu mai este posibil să se revină la conversaŃiile ce au avut
loc. Comunicarea mediată de computer, în marea majoritate a cazurilor, utilizează can
alul vizual, limba dominantă de comunicare fiind cea engleză. Comunicarea întemeiată pe
text în Internet nu posedă caracteristicile genurilor tradiŃionale de texte scrise, ea
deseori fiind caracterizată de spontanietatea şi caracterul neoficial al limbii ora
le. Făcând o comparaŃie succintă a comunicării mediate de computer şi a celei nemijlocit in
erpersonale, am ajuns la concluzia că prima este o combinaŃie a modului oral şi a celu
i scris de comunicare. Caracterul său mixt face comunicarea mediată de computer un e
veniment unic în istoria lingvisticii şi o minunată sursă de informaŃie pentru analiza dis
cursului. În cadrul comunicării în Internet se extinde domeniul canalului scris, cupri
nzându-se cazurile ce până acum Ńineau doar de comunicarea personală nemijlocită, de poştă
fon. Devine posibilă comunicarea la preŃuri rezonabile între indivizi şi grupuri sociale
geografic dispersate, ajungându-se astfel la modificarea relaŃiilor şi grupurilor soc
iale şi la o percepŃie specifică a timpului şi a spaŃiului. MotivaŃia comunicării verbale i
rpersonale a rămas aceeaşi pe parcursul secolelor. Ceea ce s-a modificat este doar c
ontextul şi mediul de schimb informaŃional. Mediul IRC (Internet Relay Chat) a fost
inventat de Jarkko Oikarinen în 1988 în Finlanda. Acest program a devenit extrem de
popular şi actualmente este folosit de sute de mii de oameni din peste 60 de Ńări ale
lumii. Utilizatorul apelează la un program-client pentru a se conecta la serverul în
reŃeaua IRC, proces ce se aseamănă foarte mult cu transmiterea mesajului prin poştă elect
ronică. Toate serverele sunt unite între ele şi transmit mesajele tuturor utilizatoril
or reŃelei IRC. Aceştea se bucură de o relativă stare de anonimat. Chiar dacă există „porec
totuşi este posibil să fie identificat computerul concret. Utilizatorii reŃelei IRC se
întîlnesc pe canale (camere, localuri virtuale, de regulă cu un anumit subiect de con
versaŃie) pentru a discuta în
19
grup sau în mod individual. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, canalele s
unt, într-o măsură oarecare, echivalente ale grupurilor de conversaŃie din viaŃa reală. Pe
e altă parte, formarea naturală a grupurilor de conversaŃie se bazează pe apropiere geog
rafică. În IRC locutorii nu numai că nu se află în aceeaşi cameră, ci şi sunt dispersaŃi pr
multe Ńări ale lumii. Plus la aceasta, ei deseori au un orizont diferit de cunoştinŃe. C
omunicarea în camerele de chat este una de tip mixt. Am stabilit că scenariul constă d
in cinci faze: • conectarea la reŃeaua Internet; • conectarea la un server de chat; • al
egerea canalului de comunicare; • comunicarea propriu-zisă şi • părăsirea canalului de comu
icare. Mai întâi, este necesar a se conecta la serverul de chat, utilizatorul având în f
aŃă o pagină de genul celei care urmează:
20
De cele mai dese ori, însă, pagina de conectare arată mult mai simplu:
Înainte de a intra în camera de chat, interlocutorul potenŃial are posibilitatea să alea
gă subiectul discuŃiei (afaceri şi finanŃe, cultura, sănătatea, filme etc.) sau regiunea de
unde se presupune că provin majoritatea interlocutorilor respectivi. Cea mai răspândită
limbă în cadrul IRC este engleza, deşi statisticile arată că circa 43% din utilizatori ai
Internetului nu posedă această limbă [161]. E posibilă folosirea şi a altor limbi, însă teh
ogia propriu-zisă este ostilă seturilor de litere non-romanice. DominaŃia limbii engle
ze se explică şi prin faptul că un număr mare de utilizatori ai Internetului sunt anglof
oni, iar o bună parte a softului pentru comunicare este elaborată şi ea în Ńările anglofone
Dacă pe un canal se vorbeşte o altă limbă decât engleza, acest lucru se indică în mod expr
subiectul discuŃiei. Atunci când aceste restricŃii nu există, utilizatorilor
21
li se permite să comunice în orice limbă pe care toată lumea o va înŃelege, aceasta fiind,
e regulă, engleza. Nu există restricŃii cu privire la numărul de persoane care pot parti
cipa într-o discuŃie concretă, sau la numărul de canale ce se formează în IRC. ParticipanŃi
onversaŃiilor îşi marchează intrarea pe canalul de chat cu un salut neformal. În dependenŃă
subiectul de discuŃie şi de timpul zilei, canalul poate fi destul de aglomerat. Com
unicarea în el apare atât haotică, cât şi ordonată. Canalele pot fi deschise pentru orice d
ritor (ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor), dar şi rezervate doar comunicării înt
prieteni. Canalele de pe IRC sunt foarte dinamice. Aceasta înseamnă că oricine e în star
e a crea un canal sau o cameră a sa. Canalul dispare atunci, când este părăsit de ultimu
l utilizator. Iată cum arată un canal de comunicare în chat:
22
În IRC, precum şi în alte facilităŃi de comunicare pe Internet, a devenit o tradiŃie să se
pecte netiquette-ul, adică regulile de comportament în chat. În unele sisteme aceste r
eguli se numesc chatiquette [140]. Comunicarea mediată de computer se află de abia l
a începutul dezvoltării sale, permiŃându-ne, totuşi, a studia aspectele de folosire a comp
uterelor în domeniul educaŃiei şi metodei comunicative a predării limbilor străine, precum
şi în acte comunicative specifice comunicării online, cum ar fi poşta electronică, listel
e de discuŃii şi camerele de chat, sau chaturile. De domeniul studiilor comunicării me
diate de computer Ńine şi lingvistica computaŃională şi studierea intelectului artificial.
Natura studiului întreprins de noi şi a tehnologiei examinate explică faptul că o bună pa
rte din sursele teoretice, ce au servit drept bază a prezentului studiu, au fost a
ccesate în regimul online, adică în Internet. Până în prezent se simte o lipsă acută a stud
lingvistice privind diverse aspecte ale comunicării mediate de computer. O bună par
te a lucrărilor existente sunt în fond consacrate relaŃiilor online şi domeniilor înrudite
. Printre cercetătorii care şi-au îndreptat atenŃia asupra comunicării mediate de computer
putem numi pe: • Terrel Neuage. Lucrarea sa Conversational Analysis of Chatroom T
alk [154] este unicul studiu lingvistic de proporŃie cu referire la comunicarea în c
amere de chat. ConversaŃiile din camerele de chat sunt abordate din perspectiva re
laŃiei cititor/scriitor4, de asemenea - a semioticii şi a teoriei actelor de vorbire
. • Anna Ciocognani. În teza sa de doctor în filologie A Linguistic Charaterization of
Design in Text-based Virtual Worlds îşi concentrează atenŃia asupra „arhitecturii” mediulu
virtual şi al rolului acestuia în interacŃiunea dintre
4 Scriitor cu sensul de cel care scrie, odată ce în camere de “chat” interlocutorii îşi com
nică ideiile tapându-le şi trimiŃând mesaje pe serverul de chat
23
utilizatorii concreŃi şi ambianŃa respectivă. O parte a tezei este consacrată metaforelor
spaŃiale în MUD şi MOO.5 • Sherry Turkle, ale cărei lucrări oferă punctul de vedere al psih
gului practician asupra comunicării mediate de computer. Autoarea funcŃionează ca prof
esoară de sociologie în cadrul programului pentru ştiinŃe, tehnologie şi societate la Inst
itutul Tehnic din Massachusetts. Lucrarea ei de bază este Life on the Screen: Iden
tity in the Age of the Internet. În pagina ei web se găsesc mai multe link-uri, adică
legături, cu alte lucrări ale autoarei [155]. Există mai multe teze şi lucrări nepublicate
, în care se cercetează mediile online şi, în special, MUD şi MOO, precum şi câteva grupuri
discuŃie, care abordează (în majoritatea cazurilor) problema din punct de vedere soci
ologic sau psihologic. În Republica Moldova s-au scris cîteva teze de magistru ai căro
r autori au folosit ca material practic textele comunicării prin email sau în camere
le de chat. Studiile efectuate sunt însă de natură lexicologică şi nu abordează natura comu
icării în camerele de chat. Există câteva reviste importante la subiectul comunicării medi
ate de computer, printre care: • Journal of Computer-Mediated Communication, edita
t de Annenberg School for Communication de la Universitatea din California de su
d şi de School of Business Administration de la Universitatea Ebraică din Ierusalim
[149]; • Computer-Mediated Communication Magazine, care se publică online şi poate fi
accesat de pe site-ul personal al cercetătorului aspectelor tehnice ale comunicării
online – John December [142]; • The Electronic Journal of Communication, editat la U
niversitatea din Albany, New York.
5
MUD = Multi User Domain, MOO = Multi Object Oriented
24
Este necesar să menŃionăm şi faptul că Journal of Computer-Mediated Communication îşi conce
ează atenŃia mai mult asupra subiectelor ce nu au legătură cu chat-ul, spre exemplu come
rŃul electronic, jurnalismul online.
1.3.
ConsideraŃii privind studierea discursului Procesul comunicării verbale are loc în for
ma scrisă, orală sau electronică.
Modul de actualizare a vorbirii influenŃează esenŃial selectarea şi aranjamentul mijloac
elor lingvistice în procesul de comunicare. Autori ca Iu. Rojdestvenski, O.L. Kame
nskaia, K.A. Filippov, G.I. Bubnova şi N.K. Garbovski, T. Kim, E. Referovskaia, U.
Eco ş. a. oferă descrieri privind cerinŃele lingvistice şi de percepere a comunicării ora
le şi scrise.6 Există de asemenea studii ce abordează diferenŃa dintre comunicarea orală şi
cea scrisă şi în alte limbi decât engleza. [20] Un număr mare de diferenŃe identificate în
menea surse sunt legate de timpul şi spaŃiul oferit pentru comunicare şi de efectul ac
estora asupra organizării discursului şi, eventual, a textului. Parametrii de bază ai
opoziŃiei vorbirii în formă scrisă şi orală sunt următoarele [98, p. 4-5]: • forma material
venŃă de foneme, percepută auditiv şi care nici de cum nu poate fi comparată cu o secvenŃă
semne grafice care este percepută vizual. • condiŃiile de generare – aici se cere următoar
ea remarcă: specificul vorbirii în formă orală constă în aceea că vorbitorul (şi ascultător
la dispoziŃie un întreg complex de mijloace de comunicare non-verbală, de care, în prin
cipiu,
6
Rojdestvenski şi Eco nu fac concluzii referitor la vreo limbă concretă
25
este lipsit scriitorul (şi cititorul). IntonaŃia, mimica, gesturile etc. conferă enunŃul
ui oral un fondal semantic implicit. • condiŃiile sociolingvistice – aici este cazul să
ne amintim de dialectele sociale, care, de regulă, nu îşi găsesc oglindire în cadrul comun
icării în scris. • primatul formei orale faŃă de cea scrisă – ceea ce, de fapt, prezintă un
axiomatic: omul a învăŃat, mai întâi, a vorbi şi mult mai târziu de a scrie. Totuşi, confr
discursul în forma scrisă cu cel în forma orală, pare că nu e cazul să uităm de faptul că î
ile comunicării reale se atestă o interacŃiune permanentă a celor două forme ale vorbirii,
ceea ce conduce la intrepătrunderea lor atât la nivel formal, cât şi la cel psihosocial
. Din momentul apariŃiei teoriei textului, savanŃii au încercat a stabili criteriile,
care ar oglindi exact diferenŃele cele mai esenŃiale în structura produselor vorbirii,
luând în considerare necesităŃile moderne ale practicii comunicaŃionale, incluzând momente
e diferenŃiale la toate nivelurile structurii produsului de vorbire. Un pas înainte în
soluŃionarea problemei de delimitare a fenomenelor vorbirii în forma lor scrisă şi orală
ar putea constitui, în opinia noastră, încercarea de a se îndepărta de conceptele tradiŃion
le privind problema în cauză şi formarea unui model nou de interacŃiune a acestora, care
ar trebui să se numească discurs computerizat. Este foarte importantă în acest sens aşa-z
isa „teorie a centrului şi periferiei” (Theorie von Zentrum und Peripherie)[127, p. 19
]. Conform acestei concepŃii, în centrul comunicării în scris se află formele ce manifestă
oate semnele de transmitere a informaŃiei în scris, iar la periferia acesteia – cele c
e tind spre transmiterea informaŃiei pe cale orală. Conform opiniei lui I. Rahnenführe
r, ar putea fi evitate dificultăŃile provocate de delimitarea exactă a formelor scrise
şi orale de comunicare, ceea ce, în opinia noastră, este un lucru irealizabil, tocmai
pentru că există modalităŃi ce nu manifestă toate semnele distinctive ale oralităŃii sau a
formelor de comunicare scrisă. De pildă, bileŃelul pe care îl lăsăm acasă lipit de frigider
ntru cineva din rude
26
este un mesaj scris, însă conŃinutul lui păstrează majoritatea trăsăturilor discursului ora
Pentru ilustrarea relaŃiilor complicate ce există în interiorul sistemului de semne, n
umit de H. Glinz [Apud 127, p. 21-25] Sprache mit Schrift, în cadrul acestuia sunt
evidenŃiate 3 niveluri: I – semnificatele cuvintelor (die Bedeutungsseiten der Wörter
); II – imaginile sonore ale cuvintelor (die phonischen Wortgestalten); III – imagin
ile grafice ale cuvintelor (die graphischen Wortgestalten). Această structură, propu
să de H. Glinz, nu prezintă ceva inedit. Ne pare interesant următorul fapt: H. Glinz c
onsideră că tratarea modernă a scrisului în calitate de sistem secundar de actualizare,
fiind justificată din punct de vedere istoric, necesită totuşi corectări semnificative.
Problema e că la orice individ, care petrece mult timp scriind şi citind, imaginile
grafice ale cuvintelor, ce se păstrează în memoria lui, se unesc cu semnificatele cuvi
ntelor într-un mod analog celui în care imaginile sonore ale cuvintelor se uneau cu
semnificatele acestora până a începe el să se ocupe intensiv cu scrisul şi cititul. În aces
e condiŃii imaginile grafice ale cuvintelor nu mai sunt ceva secundar. Schimbarea
corelaŃiei iniŃiale ale unităŃilor de nivelul III cu cele de nivelul II şi I poate ajunge,
după părerea lui H. Glinz, şi mai departe: imaginile grafice ale cuvintelor pot deven
i primare imaginilor sonore. În acest caz imaginea grafică este legată direct de semni
ficatul cuvântului, iar calea de la imaginea sonoră spre semnificat se parcurge prin
„chemarea” imaginii grafice corecte. Credem că nu are dreptate Glinz, când omite faptul
că primul model (semnificat -> imaginea sonoră -> imaginea grafică) se realizează la toŃi
purtătorii unei anumite limbi, care sunt capabili să producă şi să recepteze discursul în
ormă orală. Ni se pare că realizarea celui de-al doilea (semnificat -►imaginea grafică sau
imaginea sonoră) şi, în special, celui de-al treilea model (semnificat -► imaginea graf
ică -► imaginea sonoră), are loc doar în cazul unor grupuri de oameni, cum ar fi
27
cei ce fac lecturi abundente. Cu toate acestea, raŃionamentele lui H. Glinz sunt i
mportante pentru prezentul studiu din motivul că în cazul participanŃilor la comunicar
ea mediată de computer, întâlnim de fapt cazul descris în cadrul celui de-al treilea mod
el – multe noŃiuni există în gândirea comunicanŃilor doar în imagine grafică. În acelaşi co
siderăm utilă prezentarea raŃionamentelor cercetătorului german D. Nerius. Punctul de pl
ecare al raŃionamentelor lui îl constituie recunoaşterea tradiŃională a faptului că discurs
l scris poate fi considerat ca orice formă a limbii, fixată grafic şi receptată vizual,
pe când drept discurs oral este considerată numai forma limbii realizată prin sunete şi
receptată acustic. Conform opiniei lui D. Nerius [Apud 127, p. 25-28], diferenŃa între
discursul oral şi cel scris constă nu numai în forma materială a semnelor. Ea se manife
stă atât în domeniul lexicului, cât şi în cel gramatical şi stilistic. Deosebirile funcŃion
intre discursul oral şi cel scris, identificate de D. Nerius, sunt următoarele: 1) 2
) EnunŃul, manifestat în forma scrisă, poate fi salvat şi reprodus, pe când enunŃul în form
rală este limitat în timp şi în spaŃiu. Forma scrisă a discursului este un mijloc de comuni
are indirectă, unde partenerii pot fi distanŃaŃi în timp şi spaŃiu. Discursul oral, însă, p
une existenŃa unui contact nemijlocit între interlocutori, fapt ce determină coordonar
ea partenerilor cu contextul comunicării şi reacŃia lor nemijlocită la intervenŃie. 3) Dis
cursul scris şi oral nu se poate compara în ceea ce priveşte arsenalul de mijloace pen
tru redarea emoŃiilor locutorilor. Nu este posibilă identitatea deplină a enunŃului în for
mă scrisă şi orală. D. Nerius consideră discursul scris drept o formă a limbii egală în dre
cu vorbirea orală. Pe parcursul dezvoltării limbii literare şi fortificării rolului ace
steia în satisfacerea necesităŃilor comunicaŃionale ale societăŃii, are loc evidenŃierea
28
funcŃională şi structurală a modurilor scris şi oral de existenŃă a limbii. Între acestea c
uă să existe diverse relaŃii la diferite niveluri ale sistemului limbii, fapt ce asigu
ră o interacŃiune liberă a elementelor ambelor moduri menŃionate. Dacă ar fi să continuăm g
lui D. Nerius, atunci în prezent are loc procesul de valorificare funcŃională şi struct
urală a modului electronic de existenŃă a limbii.
1.4.
Problema definiŃiei discursului Cercetătorul, decis să studieze actul comunicativ, tre
buie să-şi determine
atitudinea faŃă de dihotomia limbă / vorbire şi, cel putin, să încerce să definească discur
relaŃia acestuia cu conceptul de vorbire. SoluŃionarea problemei privind definirea d
iscursului, în general, şi a discursului oral, în special, este de o importanŃă majoră pent
u teoria vorbirii, ceea ce, până nu demult, părea să nu creeze dificultăŃi. Totuşi problema
re simplă doar în aparenŃă. Confuzia terminologică acoperă domeniul discursului – concept d
irculaŃie intensă. Vom încerca să eliminăm această confuzie, cel puŃin pentru cercetarea da
ermenul discurs a beneficiat de o mulŃime de definiŃii, începând cu cea mai generală, form
ulată în anii ’60 de Émile Benveniste, până la cele mai recente, care pun accentul pe latur
constructivă, prezentând discursul ca un ansamblu de strategii corelate cu o anumită
situaŃie de comunicare. IntenŃionând să definească discursul, Ém. Benveniste îl opune conce
lui de istorie, înŃeleasă ca povestire impersonală a evenimentelor trecute7. Dar, spre d
eosebire de aceasta, discursul reprezintă un act de enunŃare ce presupune un locutor
şi un auditor, primul avînd intenŃia de a-l influenŃa pe celălalt într-un anumit fel.
7
Conceptul de istorie (story) este studiat de naratologi, pentru detalii vezi htt
p://www.narratology.net, unde se poate accesa o bibliografie bogată la acest subie
ct, unele elemente fiind accesabile online.
29
Precizând termenul de enunŃare, Benveniste îl califică drept manifestare a limbii în acŃiun
prin mijlocirea actului individual de folosire a ei. Este de evidenŃiat în accepŃia c
itată caracterul activ al discursului – o activitate lingvistică individuală (enunŃare), d
e aplicare în vorbire a unui sistem de semne. În calitate de performanŃă lingvistică, disc
ursul capătă o definiŃie sintetică la Anca Măgureanu: „Discursul este o mulŃime de acte de
curs, performate de un agent, pe baza unui motiv, în vederea realizării unei intenŃii,
şi constă în producerea unei modificări într-o stare a lumii” [Apud 66, p. 46-47]. Aprecia
ca o teorie a competenŃei comunicative, discursului dispune, după autoarea citată, ur
mătoarele concepte de lucru: agent, motiv, intenŃie, stare a lumii. Ca fapt acŃional,
discursul este aplicarea în practică a mulŃimii de semne. Discursul este definit adese
a ca un fenomen care substituie termenul parole (Saussure) şi se opune, deci, celu
i de langue. Putem explica acest lucru, dacă ne reamintim că limba este o realitate
socială, iar vorbirea este o realitate individuală. P. Charaudeau propune următoarea s
chemă [Apud 45, p.31]:
EnunŃare Discurs
+
SituaŃia de comunicare =
Dacă considerăm enunŃul în cadrul său enunŃiativ, susŃine P. Charaudeau, atunci el devine d
urs, căpătând o semnificaŃie specifică [17, p.329]. Discursul este „manifestarea caracterul
i pragmatic al comunicării, el fiind o comunicare în anumite condiŃii de producere sau
e parole plus condiŃii de producere, dezvăluind, în resorturile sale intime, caracter
ul acŃional al vorbirii”[28, p.54]. Discursul este un enunŃ cu proprietăŃi textuale, un ac
t împlinit într-o anumită situaŃie. Uneori discursul este considerat ca fiind un evenime
nt, ceva ce se întâmplă atunci, când cineva vorbeşte. Aceasta ar însemna că discursul este
lizat temporal şi în
30
prezent, pe când sistemul limbii este virtual şi în afara timpului. Cel care vorbeşte se
referă întotdeauna la o lume pe care o descrie, o exprimă, o reprezintă [23, p. 236]. În
opinia noastră, termenul discurs denotă activitatea verbală a individului, orientată spr
e actualizarea mesajului pe care acesta vrea să-l transmită altui sau altor indivizi
. Credem că discursul nu este altceva decât realizarea potenŃialului comunicativ al un
ităŃilor lingvistice, iar această realizare întotdeauna se va face în mod individual şi va
epinde direct de competenŃa expresivă a locutorului. Iată de ce considerăm oportună analog
ia între discurs şi stil personal. DistincŃia dintre langue şi parole, după părerea lui M.
inu, constituie dihotomia saussuriană primordială, căreia i se subordonează toate celela
lte opoziŃii evidenŃiate de lingvistica structurală, cum ar fi, spre exemplu, opoziŃiile
forma / substanŃa, sincronic/ diacronic sau sintagmatic / paradigmatic. [27, p.12
0] Pentru F. de Saussure limba constituie un sistem existent în mod virtual în conştii
nŃa unei comunităŃi umane determinate, sub forma unui ansamblu de reguli şi convenŃii acce
ptate tacit de membrii corpului social, care le permite acestora exercitarea fac
ultăŃilor limbajului. Actualizarea limbii se realizează sub forma vorbirii, ce constit
uie latura concretă, de manifestare practică a posibilităŃilor lingvistice ale indivizil
or. Aceeaşi distincŃie se găseşte, sub altă formă şi cu nuanŃări specifice fiecărui autor,
lingviştii din descendenŃa lui Saussure. Drept exemple am putea aduce dihotomia sch
ema / uzaj, propusă de L. Hjelmslev8, pentru care vorbirea este un act concret car
e nu interesează lingvistica, sau dihotomia competenŃa / performanŃa, aparŃinând lui N. Ch
omsky [18, p.62-65]. În toate cazurile, totuşi, primul termen posedă o realitate virtu
ală de a cărei existenŃă nu luăm cunoştinŃă decât în momentul în care ea se traduce în act.
. Coşeriu face distincŃia dintre vorbire ca activitate şi vorbire ca facultatea de a v
orbi, de a se exprima, sau tehnică a vorbirii [23, p.233-238]. Prima
8 Apud Ducrot O., Schaeffer J.M. Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului.
– Bucureşti : Babel, 1996. – p. 193
31
accepŃie corespunde interpretării saussuriene, vorbirea prezentându-se ca o tehnică idio
matică efectiv realizată. Teoria lui E.Coşeriu porneşte de la premisa că, în mod concret, n
există decât activităŃi lingvistice şi admite că în cadrul realităŃii unitare şi indivizib
este limbajul, se pot introduce delimitări din diferite perspective. E.Coşeriu cons
ideră că dihotomia saussuriană limbă / vorbire nu poate fi de fapt o dihotomie din cauza
gradelor diferite de abstractizare a celor două concepte: între sistem (termen pe c
are Coşeriu îl preferă limbii) şi vorbire se situează norma. Dacă se stabileşte opoziŃia în
cret şi abstract, atunci numai vorbirea concretă şi norma individuală se incadrează în paro
e , iar norma socială şi sistemul funcŃionează în limbă. Identificarea conceptelor de compe
enŃă şi performanŃă ale gramaticii generative cu dihotomia limbă / vorbire pare posibilă, d
erea noastră, numai în unele interpretări ale distincŃiei propuse de Ferdinand de Saussu
re. [33, p. 147-148], [50, p. 104-105] Toate acestea fiind spuse, considerăm că opoz
iŃia cod / actualizarea elementelor codului este mai oportună decât opoziŃia limbă / vorbi
re, promovată de F. de Saussure. Motivul pentru adoptarea acestei opinii este următo
rul. Limba poate fi percepută triplu: ca activitate, competenŃă şi produs. Ideea opoziŃiei
langue / parole a fost de a face distincŃie dintre general şi particular în limbă sau,
mai exact, între elementul codului (verbal, în cazul nostru, odată ce este vorba de li
mbă) şi actualizarea acestuia în cadrul comunicării verbale. Selectând fapte lingvistice p
entru cercetare, întotdeauna avem de-a face cu activitatea lingvistică a unui indivi
d (discurs), iată de ce în opinia noastră este oportună anume opoziŃia cod / actualizarea
elementelor codului.
32
1.5.
Tipologia discursului În cadrul studierii discursului, ca şi, de fapt, a oricărui feno
men natural, se
pune problema clasificării. O tipologie a discursului se poate realiza în funcŃie de d
iverse caracteristici ale enunŃării: concentrarea discursului asupra emiŃătorului sau ad
aptarea lui la destinatar, gradul de dependenŃă de situaŃia de comunicare etc., precum
şi în baza parametrilor lui, care sunt: tonul, canalul şi domeniul. DiferenŃierea princ
ipală este, cu siguranŃa, cea în cadrul căreia apare opoziŃia discurs oral / discurs scris
. Această opoziŃie se realizează în baza diferenŃierii canalului de transmitere a informaŃi
i: în cazul discursului oral este vorba de canalul acustic, iar în cazul celui scris
– de canalul vizual. Uneori opoziŃia formelor scrisă şi orală de utilizare a limbii se co
mpară cu opoziŃia discurs / text. Însă o atare deplasare a celor două opoziŃii atât de dife
e, în opinia noastră, nu este justificată. Profesorul O. Ahmanova, în dicŃionarul său de te
meni lingvistici, punea semnul egalităŃii între conceptul de discurs [речь] şi discurs oral
6]. În pofida faptului că secole în şir scrisul a fost mult mai prestigios decât forma ora
lă de exprimare, este incontestabil faptul că discursul oral este forma primordială, f
undamentală de existenŃă a limbii. Discursul scris este o derivată a celui oral. Majorit
atea limbilor naturale nu au format un sistem de scriere până în ziua de azi. După ce în s
ecolul al XIX-lea lingviştii au acceptat primatul discursului vorbit, mult timp, t
otuşi, nu s-a conştientizat faptul că discursul scris şi transcrierea discursului oral n
u sunt nici pe departe unul şi acelaşi lucru. Lingviştii din prima jumătate a secolului
al XX-lea adesea considerau că studiază discursul oral (expus pe hârtie), neavând nimic
altceva decât forma scrisă a limbii. Studierea propriu-zisă a opoziŃiei discurs scris /
discurs oral a început abia în anii şaptezeci ai secolului trecut. Canalul de transmit
ere a informaŃiei este de importanŃă primordială pentru generarea atât a discursului scris
, cât şi a celui oral, fapt care a fost oglindit în studiile
33
efectuate de W.L. Chafe. În continuare vom expune succint ideile lingvistului amer
ican9. În primul rând, în cazul discursului oral, generarea şi înŃelegerea acestuia au loc
oncomitent, pe când în cazul discursului scris cele două procese nu sunt sincronizate.
În acelaşi timp, viteza scrierii este de 10 ori mai mică decât cea a vorbirii, iar vite
za citirii este de câteva ori mai mare decât cea a vorbirii neelaborate. Drept rezul
tat are loc fragmentarea discursului oral: vorbirea se manifestă în impulsuri, sau q
uanŃi – aşa-numitele unităŃi intonaŃionale, care sunt separate prin pauze, au un contur int
naŃional relativ finit şi adesea coincid cu predicaŃii simple (în limba engleză – clause).
cadrul discursului scris, însă, predicaŃiile se integrează în propoziŃii complexe şi alte u
construcŃii sintactice. Un alt factor important al opoziŃiei discurs oral / discurs
scris, legat de canalul de comunicare, este prezenŃa contactului dintre emiŃător şi des
tinatar în timp şi spaŃiu: în cazul discursului scris acest contact, de regulă, lipseşte, c
ea ce şi îi determină pe locutori să decurgă la scris. Drept rezultat, la discursul oral a
re loc implicarea locutorilor în situaŃia de comunicare, ceea ce se manifestă prin uti
lizarea pronumelor de persoana I şi II, indicarea proceselor de gândire, a emoŃiilor e
miŃătorului sau a destinatarului; folosirea gesturilor şi a altor mijloace paralingvis
tice etc. Discursul scris, care, de regulă, are un caracter pronunŃat formal, permit
e îndepărtarea comunicanŃilor de la informaŃia conŃinută în mesajul transmis. Acest lucru s
xplică prin faptul că anume constatarea domină stilurile funcŃionale cu un caracter form
al, fapt ce cauzează, de exemplu, utilizarea pe scară largă a substantivelor, când texte
le „cer” un număr considerabil de detalii, cum ar fi: deteriorarea bunurilor materiale
, uscarea fructelor, furtul energiei electrice, irosirea banilor publici etc. Pe
ntru comunicarea orală, şi, eventual, discursul oral, este specifică reversibilitatea
rolurilor de emiŃător şi receptor (bivocitatea relaŃiei dintre participanŃi), deşi există ş
uaŃii, caracterizate printr-o relaŃie univocă (conferinŃe, prelegeri). De obicei, se man
ifestă o mare libertate în alegerea variantei de cod
9
Pentru detalii vezi http://www.krugosvet.ru/articles/82/1008261/1008261a1.htm
34
utilizate, deoarece structura mesajului este retuşabilă, iar sensurile sunt negociab
ile între locutori. În această ordine de idei e cazul să relatăm şi despre sintagma teminol
gică sintaxa mixtă, introdusă în circuitul lingvistic de către prof. Tatiana Slama-Cazacu
[74, passim]. Aşa-numita sintaxa mixtă indică o particularitate esenŃială a comunicării ora
e, acea a organizării ei duale. Particularitatea ei constă în faptul că participanŃii la a
ctul de comunicare orală sunt prezenŃi, putându-se vedea şi auzi reciproc. În consecinŃă, c
onenta verbală a comunicării orale, alcătuită din elemente lingvistice şi paralingvistice,
este dublată, în mod obligatoriu, de componenta non-verbală, de pildă expresia ochilor,
privirea, mimica etc. O importantă caracteristică a discursului oral, constă în faptul
că aici lipseşte, practic, orice planificare şi, din acest motiv, vorbirea, în general,
nu este fluentă: pauze, corijări, enunŃuri neterminate etc. Odată ce apare posibilitatea
de a revizui cele scrise sau de a perfecŃiona cele spuse, apar schimbări în limbajul
folosit. De regulă, diferenŃele sunt de ordin sintactic şi lexical. Cu mii de ani în urmă
scrisul a apărut ca un mod de a trece peste distanŃa dintre emiŃător şi destinatar – atât î
p, cât şi în spaŃiu. Acest lucru a devenit posibil doar cu ajutorul inovaŃiei tehnologice
speciale – a purtătorului fizic de informaŃie: plăci de lut, papirus, scoarŃa de mesteacăn
tc. Dezvoltarea ulterioară a tehnologiei a condus la apariŃia unui repertoriu mai la
rg de forme de comunicare: discursul imprimat, convorbirea telefonică, emisiunile
radio, comunicare prin pager, robot telefonic sau SMS; comunicare prin poşta elect
ronică şi chat. Toate aceste tipuri de discurs se diferenŃiază în baza purtătorului de info
maŃie, fiecare dintre acestea având specificul său. Propunem termenul discurs computer
izat pentru a desemna activitatea lingvistică individuală în cadrul tuturor formelor d
e comunicare prin intermediul computerului, în general, şi al Internetului, în particu
lar. Internetul nu este unicul
35
mod de a comunica prin computer: nu este cazul să uităm de existenŃa LAN-urilor10, und
e se află sisteme proprii de comunicare ce merită pe deplin un studiu aparte. Fenome
nul discursului computerizat a apărut în viaŃa publicului larg cu vreo 10 – 15 ani în urmă.
Sute de mii de oameni zilnic scriu mesaje în poşta electronică şi comunică în chat11. Consi
erăm că acest fel de discurs prezintă un interes deosebit pentru lingvişti, pentru că este
ceva intermediar între discursul oral şi cel scris. Asemenea celui scris, discursul
computerizat fixează informaŃia în mod grafic, însă nu-i lipsesc nici gradul infim de for
malitate, nici caracterul efemer al discursului oral. După cum am putut stabili în r
ezultatul cercetărilor, pe care le-am întreprins, toate formele comunicării mediate de
computer pot fi prezentate în tabelul din pagina următoare. Tabelul 1. Formele comu
nicării mediate de computer Limitarea canalului de comunicare E-mail (poşta electron
ică) www Ştirile din reŃea Bulletin boards Programe de comunicare în timp real (e.g. ICQ
, Odigo) Camerele de conversaŃie (chat) parŃial BidirecŃională Publică spontană Da Da Da Pa
al UnidirecŃională UnidirecŃională UnidirecŃională BidirecŃională Publică Publică Publică P
Ambele Ambele Spontană Da UnidirecŃională Privată Ambele UnidirecŃională Publică Elaborată
idirecŃională / privată neelaborată
LAN = Local Area Network (reŃea internă de computere, care, de regulă, nu depăşeşte câteva
ri) Unele statistici în acest sens pot fi obŃinute la adresa http://www.globalxpert.
net/globalxpert/applications/news/statistics.htm
11
10
36
Considerăm necesară oferirea a câtorva explicaŃii în legătură cu tabelul de mai sus. Mesaje
de poştă electronică nu sunt de fapt interactive. Cu toate acestea răspunsul uneori poat
e veni foarte repede şi schimbul de corespondenŃă devine asemănător unei conversaŃii. O dat
e pentru transmiterea informaŃiei este posibilă utilizarea doar a canalului vizual,
participanŃii la actul comunicativ niciodată nu ştiu cât de repede vor primi răspuns la me
sajul lor. Atunci când spunem că există limitări parŃiale ale canalului de comunicare în ca
ul camerelor chat şi ale programelor ce permit comunicare individuală în timp real, av
em în vedere că cei ce comunică observă că se scriu mesaje în „timp real”, dar nu au în mod
contact vizual cu partenerul de comunicare. Autorii mesajelor de poştă electronică şi a
le ştirilor din reŃea sau ale mesajelor din bulletin boards, ce nu implică interactivi
tate, pot să-şi compună textele fără a se pregăti sau pot redacta materialul înainte de a-l
imite în reŃea. În afară de cele două tipuri fundamentale de discurs – oral şi scris – şi c
termediar al discursului computerizat, ar mai trebui menŃionat şi discursul intern s
au gândit. Omul poate utiliza limba fără a lăsa urme acustice sau grafice. În acest caz, d
e asemenea folosim limba în scopuri comunicative, însă emiŃătorul şi destinatarul comunicăr
coincid. E de observat că deocamdată lipseşte posibilitatea de a colecta material empi
ric pentru a efectua cercetări în acest sens şi de aceea discursul intern rămâne a fi foar
te puŃin studiat.
1.6.
Parametrii discursului computerizat ca particularitate a acestuia
Este de aşteptat ca în modul de a vorbi şi, într-o anumită măsură, de a scrie al unei perso
, să existe indici ai vârstei, ai dialectului regional şi ai celui social [10, p.200].
Dacă ne concentrăm atenŃia asupra utilizării limbii, ne aşteptăm să găsim
37
mărci ale relaŃiei dintre emiŃător şi receptor, ale rolului pe care îl are produsul comunic
i umane. Ne interesează să descoperim realizări ale convenŃiilor respectate de o comunit
ate lingvistică, atunci când aceasta ia parte la diferite tipuri de comunicare. Conv
enŃiile date limitează opŃiunile ce stau la dispoziŃia unui vorbitor şi, fireşte, îi marche
ndividualitatea12. În timp ce trăsăturile lingvistice ce există în discurs ( şi eventual –
t) sunt fie prezente, fie absente, caracteristicile sociologice, sociopsihologic
e şi psihologice nu apar distincte, ci dispersate în mod inegal într-un întreg. Prin urm
are, ne aşteptăm la o coexistenŃă a acestor trăsături – afirmaŃii mai eficiente sub forma d
licaŃii post factum ale celor ce s-au întâmplat, decât ca „preziceri” ale celor ce se vor î
la. Şi aceasta nu trebuie să ne surprindă. Între emiŃătorul unui mesaj şi receptorul acestu
există o relaŃie, reflectată, în mod intenŃionat sau neintenŃionat, în forma pe care o ia m
jul respectiv. Această relaŃie e materializată în tonul discursului, ce constă din mai mul
te niveluri. Ele se suprapun şi interacŃionează în felul următor: • gradul de formalitate,
oliteŃea, • impersonalitatea, • accesibilitatea. Formalitatea unui discurs constă în măsura
care persoana ce scrie sau vorbeşte acordă atenŃie modului de structurare a mesajului
. Limba engleză, de pildă, este deosebit de bogată în variante lexicale alternative, car
e, deşi au acelaşi sens denotativ, diferă în ceea ce priveşte valoarea lor stilistică şi în
l acesta pot îndeplini rolul de marcatori ai nivelului de formalitate.
Vezi în acest sens Рождественский Ю.В. Op.cit. – C. 125 – 131 (pentru noŃiuni privind marca
vorbitorului) şi studiile lui E. Goffman privind constrângerile sistemice şi ritualice
ale comunicării (expuse spre exemplu în Hatch E. Discourse and language education.
Ed. a 2-a. – Cambridge : Cambridge University Press, 1994. – p. 8-36 şi 47-62 respecti
v )
12
38
Spre exemplu: to obtain – to get [a căpăta], large – big [mare], to commence – to begin [a
începe]13 Exemplele prezentate diferă prin valoarea lor funcŃional-stilistică. În fiecare
pereche de sinonime primul cuvânt marchează un grad mai ridicat de formalitate. Pol
iteŃea stabileşte relaŃia dintre un comportament social acceptabil şi marcarea lui în plan
lingvistic. Considerăm că politeŃea reflectă distanŃa socială dintre emiŃător şi adresat.
ri diferenŃe între limbi sub raportul gradului şi al tipului de marcare lingvistică a co
mportamentului politicos. Regulile de politeŃe descriu nu numai comportamentul ver
bal: ele se aplică şi comportamentelor non-verbale, cum ar fi manierele în servirea me
sei sau modalităŃile de uzaj vestimentar. În continuare, ne vom referi exclusiv la pol
iteŃea lingvistică, pentru că ne interesează marcarea în plan lingvistic al comportamentul
ui social acceptabil, în special, în cadrul discursului computerizat. Unele limbi su
nt extrem de sensibile faŃă de acest parametru, gradele de politeŃe fiind marcate nu n
umai la nivel lexical, prin formule nuanŃate de adresare (româna, germana, engleza),
ci şi la nivel gramatical, prin categorii gramaticale proprii (japoneza). În multe
limbi politeŃea este reflectată de selectarea anumitor forme din cadrul sistemului d
e adresare. De exemplu: tu – mata - dumneata –dumneavoastră în limba română tu – Vous în li
ranceză du – Sie în limba germană ты – Вы în limba rusă În limba engleză politeŃea se expri
torul deicticilor sociali, spre exemplu: Mr. [domnul]
Aici şi în continuare am tradus exemplele pentru a înlesni înŃelegerea lor. În paranteze pa
rate am oferit explicaŃii, unde am considerat necesar.
13
39
Ms [domnişoara] Your Majesty [Maiestatea Voastră] Doctor Jones [doctorul Jones] Prof
essor Smith [profesorul Smith] PoliteŃea poate fi exprimată de propoziŃiile în care verb
ul la modul imperativ este însoŃit de please, de construcŃiile realizate cu ajutorul c
ondiŃionalului (Subjunctive mood). De exemplu: Would you be so kind to ... [FiŃi atât
de bun ....] I would like to ... [Aş dori să ...] Impersonalitatea reprezintă măsura în ca
re producătorul textului evită să se refere la sine însuşi sau la receptor.
De exemplu: This document will evaluate the three possible sites in relation to
geographical location, transport, accommodation, in-house facilities and cost. [
Documentul va evalua cele trei centre din punctul de vedere al poziŃiei geografice
, transportului, cazării, capacităŃilor de producere şi al costului.] Această frază nu conŃ
nici un indiciu direct aspura personalităŃii emitentului sau receptorului. Accesibi
litatea, fiind una din funcŃiile lexicului, reflectă presupunerile făcute de emiŃătorul me
sajului cu privire la cunoştinŃele pe care le are în comun cu receptorul. Aici trebuie
să reamintim faptul că în cazul chatului nu-Ńi cunoşti, de fapt, interlocutorul. Studiile
psihologice au atestat chiar cazuri unde interlocutorii nu au fost persoane dif
erite, ci o persoană dedublată, care se conecta la canalul de chat sub avataruri dif
erite. În camera chat drept adresat este tratată orice persoană prezentă, cu excepŃia cazu
rilor când emiŃătorul îşi desemnează în mod expres receptorul. E de relatat că şi atunci nu
lude dreptul la replică al oricărui dintre colocutori. Toate
40
acestea explică faptul că în camerele de chat lexicul folosit Ńine, de regulă, de stilul n
eutru sau inferior al limbii, el fiind accesibil majorităŃii vorbitorilor. Comunicar
ea se poate realiza cu ajutorul unui singur sau mai multor canale. Discursul ora
l operează atât în planul canalului vizual, cât şi al celui auditiv, iar în cazul în care p
icipanŃii sunt destul de aproape unul de celălalt – şi în cadrul canalului tactil. De exem
plu, atunci când vorbim la telefon, folosim doar canalul auditiv pentru a transmit
e informaŃia. Profesorul, atunci când ascultă cum îi răspunde tema un elev, mai utilizează
canalul vizual pentru a primi informaŃii suplimentare (non-verbale). Încercând să liniştim
un copil care plânge, pe lângă faptul că-i spunem ceva plăcut pentru a-l opri din plâns, î
mângâiem, îl netezim pe cap etc. Scrisul este limitat doar la un singur canal, cel viz
ual. Discursul computerizat operează, de regulă, şi el în limitele canalului vizual (cha
tul se citeşte), însă o dată cu dezvoltarea tehnologiei informaŃionale a apărut posibilitat
a de a utiliza canalul combinat de comunicare (voice chat). Adesea în chat întâlnim ur
mătoarea situaŃie: o persoană vorbeşte, iar cealaltă îi răspunde în scris. Datorită caracte
imitativ al canalului de comunicare, este necesar ca scrisul să fie mult mai expli
cit în semnalarea semnificaŃiei mesajului. În vorbire, de exemplu, atenŃia poate fi dire
cŃionată de la o informaŃie la alta cu ajutorul variaŃiilor ce apar în intonaŃie, dar şi pr
intermediul gesturilor, al expresiilor faciale, care, strict vorbind, nu au un c
aracter lingvistic. Deoarece în scris nu se poate dispune de aceste canale suplime
ntare, este necesar ca persoana care scrie să atragă atenŃia în mod expres asupra anumit
or părŃi ale textului: subliniind cuvintele sau notându-le cu alt fel de caractere (li
tere). Trăsătura de participare se referă la măsura în care este posibilă legătura inversă
e emiŃător şi adresat. În cadrul comunicării faŃă în faŃă, semnalele ce confirmă existenŃa
în mod normal, continuu şi, adesea, pe cale nonverbală. În scris legătura inversă e posibi
să apară mult mai târziu decât este produs textul.
41
Ultima trăsătură a canalului se referă la numărul de receptori pentru care se produce un t
ext: cu cât există mai mulŃi adresaŃi, cu atât scade caracterul personal al enunŃului. Fire
, această categorie a canalului se întrepătrunde cu unele categorii din cadrul tonului
– în special cea a accesibilităŃii – fiind semnalate de acelaşi tip de caracteristici – lu
care nu ar trebui să ne surprindă, pentru că nu există frontiere rigide între parametrii
discursului. Un element al sistemului lingvistic poate fi selectat pentru a îndepl
ini mai multe roluri. Se mai impune încă o precizare: în chat numărul de receptori ai en
unŃului sau textului îşi pierde din importanŃă, deoarece conversaŃiile sunt „vulnerabile”:
ne poate trage cu ochii sau să li se alăture. Este o realitate a mediului virtual de
comunicare. Domeniul discursului reiese clar din variantele de caracteristici a
le codului. El indică rolul textului în cadrul activităŃii din care acesta face parte. D
omeniul se referă, într-un sens restrâns, la modul în care este folosită limba pentru a co
nvinge, a informa într-un plan mai larg, mai profund.
Concluzii la capitolul I.
Discursulul trebuie privit drept o activitate individuală de actualizare a mesajul
ui unui locutor către adresat. Limba poate fi percepută triplu: ca activitate, compe
tenŃă şi produs. Ideea opoziŃiei langue / parole a fost de a face distincŃie dintre genera
l şi particular în limbă sau, mai exact, dintre elementul codului (verbal, în cazul nost
ru) şi actualizarea acestuia în cadrul comunicării verbale. Faptele de limbă servesc pen
tru activitatea lingvistică a unui individ, ceea ce justifică opoziŃia langue / discou
rs sau cod / actualizarea codului. O tipologie a discursului se poate realiza în f
uncŃie de diferite criterii. DiferenŃierea de bază este, cu siguranŃă, cea în cadrul căreia
are opoziŃia discurs
42
oral / scris. Canalul de transmitere a informaŃiei este de o importanŃă primordială pent
ru generarea atât a discursului scris, cât şi a celui oral. Considerăm însă că la baza aces
opoziŃiei trebuie să se afle toŃi parametrii principali ai discursului: tonul, canalu
l şi domeniul. În opinia noastră, este imposibil a face o distincŃie prea rigidă între disc
rsul oral şi cel scris. Cele afirmate se sprijină pe teoriile descrise în lucrare cu p
rivire la centru şi periferie, teoria lui H. Glinz despre relaŃiile existente dintre
elementele sistemului numit „limbă cu scris” şi teoria lui D. Nerius referitor la modur
ile şi formele de existenŃă ale limbii. Luând în considerare aceste teorii, putem afirma că
oral, scris şi electronic nu sunt altceva decât nişte moduri de existenŃă ale limbii. Fiec
are formă a acestora are un anumit număr de trăsături ce se pot regăsi la discursul scris,
oral şi electronic. Este necesar ca opoziŃia binară discurs oral / discurs scris să dev
ină o trihotomie, al treilea membru al acestei opoziŃii fiind discursul computerizat
. Este o opoziŃie multilaterală, proporŃională, graduală şi constantă. Membrii acestei opoz
cu un anumit grad de abstractizare, ar putea fi asemănaŃi stilurilor funcŃionale. Am
apelat la termenul discurs computerizat pentru a desemna activitatea lingvistică i
ndividuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului, în
general, şi a Internetului, în particular. Se impune necesitatea delimitării locului d
iscursului computerizat în cadrul opoziŃiei discurs scris/ discurs oral, pentru că ace
sta dispune de o serie de caracteristici ce îl diferenŃiază de ambii membri ai opoziŃiei
tradiŃionale. Discursul computerizat se prezintă ca ceva intermediar între discurs or
al şi cel scris. Asemenea discursului scris, cel computerizat fixează informaŃia în mod
grafic, însă nu-i lipsesc nici gradul infim de formalitate, nici caracterul efemer.
43
CAPITOLUL II ANALIZA
CONVERSAŢIEI
ŞI
APLICAREA
EI
ÎN
CONTEXTUL CAMERELOR DE CHAT
2.1.
Istoricul studierii conceptului de dialog În sens restrâns, ca dialog se va consider
a o secvenŃă de replici interconectate
semantic, produse alternativ de cel puŃin doi emiŃători, care se adresează unul celuilal
t. Toate formele comunicării verbale sunt guvernate de un principiu dialogic, întrucât
presupunem existenŃa unui destinatar care poate face uz sau poate fi privat de dr
eptul la replică. De fapt, dialogul
14
(de la grecescul dialogos „conversaŃie,
convorbire”, literalmente „vorbire prin”) este forma prin care se concretizează diverse
tipuri de interacŃiune verbală, cu funcŃie comunicativă sau fatică, reală sau ficŃională, o
u consemnată în scris. Considerăm inexactă opinia precum că dialogul presupune prezenŃa a n
mai doi locutori [prefixul grecesc dia- (prin) în cuvântul dialog şi grecescul di- (do
i) sunt doar aparent similare]. O dată ce la dialog pot participa mai mulŃi locutori
, considerăm că termenul polilog este inutil. Dialogul este un domeniu relativ nou d
e cercetare şi prezintă un interes deosebit pentru lingvistică. Indici asupra metodelo
r de investigare a dialogului se pot găsi şi la etapele mai timpurii de dezvoltare a
ştiinŃei filologice. Cu toate acestea, studierea aprofundată a dialogului din punct d
e vedere lingvistic a început abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Pe p
arcursul acestei scurte perioade dialogul a fost analizat din mai multe puncte d
e vedere: • cel sociologic, • cel psihologic şi psihiatric,
14
DefiniŃia oferită se bazează pe Enciclopedia KRUGOSVET, accesabilă pe http://www.krugosv
et.ru/articles/82/1008254/1008254a6.htm#1008254-L-108 şi Bidu-Vrânceanu A., Călăraşu C., I
onescu-Ruxăndoiu L., Mancaş M., Dindelegan G.P. DicŃionar de ştiinŃe ale limbii. – Bucureşt
Nemira, 2001. – p.172
44
• cel filozofic • cel lingvistic.
şi
Abordarea sociologică a dialogului neutru din punctul de vedere al valorii expresi
ve şi emoŃionale, dar totodată fundamental, s-a realizat în direcŃia cunoscută ca analiză a
nversaŃiei / conversaŃională (conversation(al) analysis). Vom opta în continuare pentru
termenul analiza conversaŃiei, termen considerat oarecum consacrat [31, p. 106] [1
2, p. 52]. Se pot găsi însă şi alte variante ale termenului englez conversational analys
is, şi anume analiza structurii conversaŃiei [45, passim], analiza comunicării verbale
15, teoria dialogului, analiza dialogurilor sociale16. OpŃiunea noastră pentru terme
nul de analiză a conversaŃiei se mai explică şi prin faptul că o conversaŃie nu este privit
oar ca un eveniment lingvistic, ci şi ca o interacŃiune socială, dominată de convenŃiile d
e rit şi de sistem, identificate de E. Goffman (system and ritual constraints) [Ap
ud 44, p. 47]. Cu toate acestea, datele obŃinute în urma cercetărilor etnosociologice,
psihologice şi chiar filozofice, întreprinse în acest domeniu, au fost şi vor fi folosi
te de către lingvişti pentru a studia dialogurile din punct de vedere pur lingvistic
şi vor contribui la o mai bună înŃelegere a mecanismelor de interacŃiune lingvistică. Anal
za conversaŃiei a fost fondată la începutul anilor ‘70 ai secolului al XXlea de către un g
rup de sociologi americani în baza aşa-numitei etnometodologii. Această analiză nu este,
de fapt, altceva decât aplicarea principiilor generale ale etnometodologiei (refu
zul la teoretizări excesive şi la schemele apriori în favoarea ataşamentului faŃă de materi
lul empiric) la diverse interacŃiuni lingvistice. În cadrul studiilor privind conver
saŃia au fost abordate mai multe probleme, care până atunci nu s-au bucurat de atenŃia l
ingviştilor. În primul rând, este vorba de regulile de alternare a intervenŃiilor în conve
rsaŃie sau regula „transmiterii dreptului de a fi emiŃător”. Un alt aspect al conversaŃiilo
, căruia i-au fost consacrate mai multe
15 16
Termen întâlnit în surse de limbă rusă - анализ речевой коммуникации Termen întâlnit în sur
45
lucrări, sunt perechile de adiacenŃă (adjacency pairs), adică secvenŃe tipice de replici,
cum ar fi: întrebare – răspuns, salutare – salutare etc. O latură importantă a conversaŃiil
care a fost studiată şi ea pe larg, sunt secvenŃele recurente reparatorii sau, altfel
spus, replicile ce corectează sau completează cele spuse de către oricare dintre locu
tori. O atenŃie deosebită se acordă şi macrostructurii dialogului, actelor non-verbale şi
non-vocale (ritmului vorbirii, râsului, gesturilor, fixării privirii asupra interloc
utorului etc.). E necesar a menŃiona, în această ordine de idei, faptul că în anii 1940 – 1
50 în Japonia s-a format şcoala existenŃei lingvistice. ConcepŃiile lui Motoki Tokieda,
expuse în monografia „Bazele lingvisticii japoneze” (Kokugogaku-genron, 1941), au deve
nit temelia teoretică a acestei şcoli [163]17. Polemizând cu F. de Saussure, Ch. Bally
şi alŃi lingvişti, M. Tokieda stăruia asupra faptului că limba nu este un sistem abstract
, ci o activitate subiectivă a individului şi nu există în afara acestuia. Savantul dife
renŃia două puncte de vedere asupra limbii: • cel al purtătorului de limbă şi • cel al obse
torului extern. Contrar structuraliştilor, M. Tokieda insista asupra faptului că lin
gvistica trebuie să se bazeze pe punctul de vedere al purtătorului de limbă, care poat
e fi cunoscut prin intermediul introspecŃiei. Şcoala existenŃei lingvistice îşi concentrea
ză atenŃia, în special, asupra studierii precondiŃiilor psihologice ale actelor de vorbi
re, ale contextului social şi ale producerii lor. Din toate direcŃiile în lingvistica
secolului al XX-lea, Şcoala existenŃei lingvistice este cea mai consecventă în ceea ce p
riveşte studierea vorbirii (în sensul atribuit termenului de către F. de Saussure). Id
eile aceastei şcoli, parŃial, se apropie de concepŃiile împărtăşite de adepŃii analizei con
ei.
17
Adresa articolului respectiv http://www.krugosvet.ru/articles/69/1006947/1006947
a1.htm
46
Discipolii lui M. Tokieda au acumulat un imens material empiric. În rezultatul cer
cetărilor efectuate s-au obŃinut date specifice, în primul rând, pentru limba japoneză: • n
mărul mediu de cuvinte pronunŃate pe zi de către oamenii de vârste şi poziŃii sociale difer
te, • lungimea medie a propoziŃiilor în diverse genuri de texte, • timpul pe care japone
zii îl folosesc pentru citire, scriere, vorbire, ascultare etc. E de relatat că şcoala
existenŃei lingvistice nu a exercitat o influenŃă semnificativă asupra ştiinŃei despre lim
afara Japoniei.18 O istorie aparte o are studierea dialogului în cadrul lingvisti
cii computaŃionale. [105] Din momentul apariŃiei acestei lingvistici în anii 1950 şi până l
mijlocul anilor 1970 aici au dominat metodele orientate spre soluŃionarea problem
ei traducerii automatizate, adică ale analizei morfosintactice şi semantice şi a generăr
ii unor propoziŃii izolate. Mai târziu s-a constatat că astfel de sarcini sunt artific
ial limitate şi majoritatea cercetătorilor au trecut la modelarea textului coerent şi
a dialogului ommaşină (om-computer). [74, p. 132], [19, p.6-14] În Rusia astfel de cer
cetări s-au desfăşurat activ în anii 1980, în special, de două grupuri legate între ele: La
atorul de lingvistică aplicativă al FacultăŃii de Filologie a UniversităŃii de Stat din Mos
ova,sub conducerea lui A.E. Kibrik, şi Laboratorul de inteligenŃă artificială [90, p. 51
] din Novosibirsk, sub conducerea lui A.S. Nariniani. Aceste laboratoare s-au oc
upat de modelarea dialogului informaŃional între abonaŃii şi operatorii serviciului 09,
obŃinând un succes evident în ceea ce priveşte înŃelegerea structurii dialogului, în genera
a unor replici aparte, în particular, a transferului informaŃional în cadrul dialogul
ui etc. În prezent, adepŃii lingvisticii computaŃionale elaborează diverse modele de dia
log, bazate pe teoria jocurilor lingvistice, pe teoria luării deciziilor, pe studi
erea structurii intenŃiilor comunicative ale locutorilor etc.
18
Pentru detalii vezi de asemenea http://www.krugosvet.ru/articles/82/1008254/1008
254a6.htm#1008254-L-108
47
În cadrul lingvisticii generale şi lingvisticii computaŃionale structura dialogului s-
a studiat activ în Rusia prin prisma teoriei actelor de vorbire şi a postulatelor pr
agmatice ale lui H.P. Grice. Se pot menŃiona în acest context rezultatele Laboratoru
lui de inteligenŃă artificială din Novosibirsk cu lucrările lui N.D. Arutiunova [94], E.
V. Paduceva [121] ş.a. În 1992 A.N. Baranov şi G.E. Kreidlin au propus o abordare a st
ructurii dialogului bazată pe conceptul de act de vorbire şi de forŃă ilocuŃionară: în cali
e de secvenŃă dialogală de bază savanŃii au luat unităŃile dialogale minime – grupuri de ac
vorbire legate de relaŃii ilocuŃionare rigide (perechi de adiacenŃă). În anii 1980 – 1990
n număr mare de postulate ale pragmaticii dialogului, care pretindeau a fi univers
ale, au fost aspru criticate de către A. Wierzbicka. Lingvista poloneză a demonstrat
că legităŃile decurgerii dialogului depind mult mai mult de specificul limbii şi cultur
ii concrete, decât se credea în primele decenii de cercetare a dialogului. [100]
2.2.
ConversaŃie versus discuŃie
În interacŃiunea „faŃă în faŃă”19, discursul este fructul unei munci de colaborare [52, p.
tru a exista o conversaŃie, nu este suficient ca doi sau mai mulŃi locutori să vorbeas
că în mod alternativ, ci urmează ca ei să-şi vorbească, adică să fie toŃi angajaŃi în schim
aŃional şi să producă semne ale acestui angajament mutual, recurgând la diferite procedee
de validare interlocutivă [52, p. 5], care se produce prin mijloace mai discrete şi,
totuşi, fundamentale. Să urmărim modalităŃile în care atât emiŃătorul de mesaj lingvistic,
eptorul acestuia utilizează diverse procedee de validare interlocutivă.
19
Termenul utilizat în literatura de specialitate în limba engleză este face-to-face com
munication
48
ModalităŃile în care membrii unei societăŃi pot să interacŃioneze sunt foarte diverse, nefi
întotdeauna de natură lingvistică. Catherine Kerbrat-Orecchioni compară modul în care se
desfăşoară o conversaŃie cu felul în care decurge fluxul de vehicule în intersecŃiile rutie
Automobilele trec intersecŃia conform unor reguli stricte, a căror nerespectare duc
e adesea la accidente grave. Încălcarea regulilor de alternare corectă a replicilor în d
ialog poate genera „accidente” de comunicare sau, în opinia lui L. Wittgenstein, ar fi
ca şi cum am avea nişte piese nepotrivite sau n-am avea destule pentru jocul nostru
cu nişte cuburi [92, p.107]. În literatura de specialitate s-a făcut distincŃie între int
eracŃiunile verbale, care se realizează prin mijloace verbale (de exemplu, conversaŃia
) şi interacŃiunile nonverbale (cum ar fi circulaŃia rutieră, dansul). Anumite tipuri de
schimburi comunicative sunt, în această privinŃă, mixte, deoarece conŃin atât acŃiuni verb
, cât şi acŃiuni non-verbale, în mod egal, indispensabile desfăşurării acŃiunii. Comunicare
camere de chat reprezintă un exemplu de interacŃiune de tip mixt. Aici „scenariul” se d
escompune în diferite faze: conectarea computerului la Internet şi la server de chat
, alegerea camerei chat dorite, comunicarea propriu-zisă în cameră. Grupul interacŃiunil
or verbale este numeros şi divers. Inventarul şi tipologia interacŃiunilor verbale se
fac pe baza anumitor criterii, cum ar fi: • cadrul spaŃio-temporal; • numărul şi natura pa
rticipanŃilor; • scopul interacŃiunii; • gradul de formalitate a interacŃiunii şi tonul. [5
, p. 8] În acest sens dorim să facem o remarcă. Lingvista franceză propune termenul „stilu
l conversaŃiei”. Termenul mai reuşit în română ne-a părut să fie „tonul conversaŃiei” După
Ionescu-Ruxăndoiu, conversaŃia este „prototipul utilizării limbii” [48, p. 29]. Ea este un
tip aparte de acŃiune verbală, ce constituie o subclasă în ansamblul interacŃiunilor soci
ale, consideră C. Kerbrat-Orecchioni [52, p. 7]. Prin
49
conversaŃie se poate înŃelege tipul curent de comunicare, în care doi sau mai mulŃi protag
onişti ai actului lingvistic îşi asumă în mod liber rolul de emiŃător.20 În opinia noastră,
saŃia este asemenea jocului cu mingea. Trebuie să te decizi ce să faci: să arunci mingea
înapoi, să o dai altei persoane sau poate să o pui în buzunar. Deşi consideraŃiile de stat
t şi de rol pot interveni ca un factor restrictiv al conversaŃiei, participanŃii acest
eia se manifestă ca simpli indivizi. ConversaŃia, spre deosebire de discuŃie, nu impli
că limitări în privinŃa temelor abordate şi nu necesită un cadru instituŃional de desfăşura
versaŃia se defineşte, de obicei, în opoziŃie cu aceasta [48, p. 29]. DiscuŃiei îi sunt car
cteristice restricŃii precise privind cadrul, tematica şi alocarea rolului de emiŃător,
participanŃii manifestându-se prin prisma rolului lor social. În opinia Lilianei Iones
cu – Ruxăndoiu [48, p. 29-31], conversaŃia se caracterizează prin prezenŃa următoarelor tră
i pertinente: - ConversaŃia este creată continuu, prin interacŃiune; nu este un produs
structural similar frazei, ci rezultat al interacŃiunii unor indivizi care au obi
ective conversaŃionale diferite şi adesea interese divergente. - ConversaŃia este iner
ent contextuală. Ea are loc într-un context comunicaŃional, acesta fiind o parte integ
rantă a ei, funcŃionând „ca un criteriu esenŃial de a decide dacă conversaŃia este coerentă
nu” [48, p. 30]. Conceptul de context va fi înŃeles aici ca vizând identitatea protagonişt
ilor actului de comunicare, parametrii temporali şi spaŃiali ai comunicării şi ceea ce p
rotagoniştii cred, ştiu şi intenŃionează. - ConversaŃia este structurată, ea nu reprezintă
arbitrar de enunŃuri, ci îşi are propria organizare. În cursul conversaŃiei se actualizează
două tipuri principale de roluri, şi anume, rolul emiŃătorului şi rolul receptorului, dar
20 DefiniŃia are ca suport Bidu-Vrânceanu A., Călăraşu C., Ionescu-Ruxăndoiu L., Mancaş M.,
ndelegan G.P. Op.cit. – p. 142
50
se vorbeşte şi despre un rol de auditor, prin care se desemnează situaŃia celui ce asistă
la conversaŃie, însă fără a interveni. În legătură cu cea de-a treia trăsătură, identificat
a română, considerăm necesară următoarea precizare. Caracteristicile pragmatice ale audito
rilor în conversaŃii faŃă în faŃă şi cele electronice diferă. Auditorul unei conversaŃii fa
e semnale de legătură inversă (backchannel): sunete de genul aha, mmm, hm; gesturi, ma
nifestându-şi astfel prezenŃa la nivel paralingvistic fără a prelua rolul de emiŃător. În c
camerelor de chat situaŃia în care persoana asistă la conversaŃie, fără a interveni, a pri
it denumirea de lurking („pândire”), concept studiat mai detailat de Terrel Neuage [15
4]. PrezenŃa persoanei care „ascultă” conversaŃiile în mediul de comunicare electronic este
de regulă, semnalată doar de „imaginea” ei în lista celor prezenŃi în camera de chat. Cath
ne Kerbrat-Orecchioni menŃionează că o conversaŃie implică un număr relativ restrâns de par
ipanŃi, ale căror roluri nu sunt predeterminate. Aceştia se bucură toŃi, în principiu, de a
eleaşi drepturi şi îndatoriri în conversaŃie şi nu au un alt scop exprimat decât simpla plă
de a conversa. ConversaŃia reprezintă, în opinia aceleiaşi lingviste, un tip particular
de interacŃiune verbală, fiind, în general, considerată „forma prototip, forma cea mai obiş
uită şi reprezentativă a funcŃionării generale a interacŃiunilor verbale” [52, p. 8] Credem
tuşi că o conversaŃie nu este un produs structural similar frazei, ci un rezultat al c
ontribuŃiei mai multor indivizi, care au adesea obiective diferite şi chiar interese
contrare. ConversaŃiile, conform obiectivului lor, se pot împărŃi în: • ConversaŃii propri
ise, al căror obiectiv este transmiterea informaŃiei cognitive; • ConversaŃii fatice, al
căror obiectiv este stabilirea şi menŃinerea unor relaŃii de bunăvoinŃă între locutori.
51
În opinia noastră aceste două tipuri de conversaŃii formează o opoziŃie bilaterală, proporŃ
privativă şi constantă. Termenul marcat al acestei opoziŃii este conversaŃia propriu-zisă.
Obiectivul conversaŃiei fatice [30, p.132] este stabilirea şi menŃinerea unor relaŃii de
bunăvoinŃă între participanŃi. Redarea informaŃiei cognitive în acest caz nu este atât de
tantă, ea trecând pe planul al doilea. SituaŃiile tipice pentru comunicarea fatică – cea f
aŃă în faŃă – sunt reprezentate de aşa-numitele ocazii sociale: reuniuni formale sau inform
, precum şi de ocaziile în care indivizii care nu se cunosc sunt nevoiŃi să se afle într-u
n spaŃiu circumscris, pentru perioade de timp variabile: călătorii, săli de aşteptare, cam
ere de chat etc. ConversaŃia fatică se caracterizează printr-un pronunŃat aspect rituali
zat şi prin abordarea unor aspecte „eterne” sau „sigure”, care nu pot constitui sursa unor
controverse: timpul, familia din care provine persoana dată. SecvenŃele iniŃiale şi fin
ale, care încadrează într-o conversaŃie mai amplă pe cele tranzacŃionale propriuzise, au şi
e un caracter fatic. ConversaŃia fatică este considerată drept „un rău necesar” [12, p. 232
tocmai în virtutea funcŃiei sociale precise pe care o îndeplineşte.
2.3.
Analiza conversaŃiei versus analiza discursului.
Sunt remarcate, în principiu, două dimensiuni fundamentale ale analizei diverselor c
onversaŃii, şi anume: analiza discursului şi analiza conversaŃiei. Ambele vor să explice f
elul în care se produce şi se înŃelege coerenŃa şi ordonarea secvenŃială în discurs. În lin
actuală există diferite accepŃiuni ale termenului de analiză a discursului.
52
Unii specialişti consideră că analiza discursului nu desemnează nici o perspectivă teoreti
că, nici un cadru metodologic, ci numai un obiect de studiu: discursul, cu întreaga
varietate a formelor sale de manifestare. Acest domeniu, configurat la intersecŃia
unor discipline diverse, depăşeşte limitele stricte ale lingvisticii, înglobând cercetări
iferite ca fundamentare teoretică şi metodologică, de la cercetările de „gramatică” a textu
(O. Kamenskaia [107], T. van Dijk [99], R. de Beaugrande [9], E. Kubreakova [11
5], L. Murzin şi A. Ştern [120] et al.), până la cele de structură a conversaŃiei în variat
ipuri de situaŃii comunicative: în clasă, la tribunal, la medic, între prieteni (W. Labo
v [116], P. Drew [29], F. Bock [97], Iu. Skrebnev [125], P. ten Have [159] et al
.). În opinia altor specialişti, analiza discursului se caracterizează prin extinderea
tehnicilor de examinare lingvistică dincolo de nivelul frazei, cu scopul de a det
ermina regulile care permit distingerea discursului coerent de cel incoerent. Se
admite astfel ideea izomorfismului frază – discurs, analiza discursului fiind, în ese
nŃă, o lingvistică transfrastică. J. Moeschler şi A. Reboul iau în discuŃie câteva propriet
e analizei discursului şi analizei conversaŃiei [64, p. 447-448]. Mai întâi, analiza dis
cursului şi analiza conversaŃională se preocupă de discursul oral şi, în special, de analiz
conversaŃiilor naturale. Prin conversaŃie naturală cei doi lingvişti înŃeleg „orice intera
e verbală faŃă în faŃă sau la distanŃă (telefon, videofon, poşta electronică etc.), în care
ituaŃionali, contextuali, gestuali, intonaŃionali joacă un rol important” [64, p. 447].
Mai departe: cele două abordări se interesează de organizarea secvenŃială a conversaŃiilor
mai ales, de principiile, regulile sau normele care le asigură coerenŃa. A treia pr
oprietate comună analizei conversaŃionale şi analizei discursului se manifestă când ambele
trimit, implicit sau explicit, la o logică a acŃiunilor, care stă la baza organizării c
onversaŃionale: ambele privesc secvenŃele de acŃiuni canonice sau realizate în mod prefe
renŃial de către subiecŃii vorbitori. Îndrăznim să susŃinem că nu există o conversaŃie mode
enii folosesc o anumită limbă, actul lor de vorbire are sens numai într-un context com
un. La baza
53
tuturor activităŃilor conversaŃionale stă societatea. ViaŃa socială umană şi munca sunt, în
rând, elemente ce generează conversaŃia; şi conversaŃia, la rândul său, este „făurită” dup
după muncă. St. Levinson afirmă: „ConversaŃia este un model de utilizare a limbii” („Conver
ion is the prototypical kind of language use”) [Apud 62, p. 184]. Analiza discursu
lui poate fi disociată în două categorii de bază, şi anume: gramatica textului şi teoria ac
elor de vorbire. Pentru mulŃi lingvişti, analiza discursului înseamnă doar cercetarea li
mbii vorbite, orientată către gramatica şi actele de vorbire, o simplă extindere a grama
ticii. Pentru alŃii – gramatica textului este o modalitate corectă de a realiza o anal
iză lingvistică extinsă, văzând orice text ca pe o colecŃie de propoziŃii corect aranjate,
textul însuşi ca pe o super-propoziŃie bine construită [62, p. 194]. În opoziŃie cu concep
ele şi procedeele analizei discursului se înscrie analiza conversaŃiei, profund empiri
că, aşa cum au practicat-o H. Sacks, E.A. Schegloff, G. Jefferson şi alŃii. Metodele ei
de cercetare sunt inductive. Analiza conversaŃiei îşi îndreaptă atenŃia către descoperirea
acteristicilor sistematice ale organizării secvenŃiale a vorbirii [44, p. 309]. Pent
ru ea conversaŃia nu este un produs structural, aşa cum se consideră, de exemplu, prop
oziŃia, ci mai degrabă rezultatul interacŃiunii verbale a doi sau mai mulŃi indivizi ind
ependenŃi, adesea cu interese divergente. Astfel are loc schimbarea interesului ce
rcetării de la studiul propoziŃiei (analiza discursului) la studiul conversaŃiilor (an
aliza conversaŃiei). Analiza conversaŃiei se bazează pe „observarea, adunarea şi analizare
a unor largi materiale, în special cu „piece actuale” de limbă vorbită şi cu tot felul de c
nversaŃii care au loc în viaŃa reală” [62, p. 194] . Referitor la metodologia utilizată, se
poate spune că, în timp ce analiza discursului operează cu metoda deductivă, analiza con
versaŃiei foloseşte tehnici inductive. Cu alte cuvinte, materialul lingvistic reprez
intă fundamentul exclusiv şi baza ipotezelor înaintate. Credem că anume analiza conversaŃi
ei este metoda care trebuie folosită pentru a studia vox viva, o dată ce discursul n
u poate fi decât dialogat, pentru că permanent
54
(cel puŃin) ne imaginăm un interlocutor, dar nu întotdeauna primim un răspuns, avându-l în
aŃă. Dialogul şi conversaŃia merg mână în mână.
2.4.
Note privind studiul conversaŃiei
Începând cu anii 70 ai secolului al XX-lea, se observă o direcŃionare a interesului către
analiza conversaŃiei. ConversaŃia (şi alte forme de interacŃiuni verbale, inclusiv comun
icarea în camere de chat) devine obiectul unei investigaŃii sistematice. Aceasta nu în
seamnă că ea a fost neglijată până acum. În acest sens putem menŃiona pe „moraliştii” La Ro
ld şi Montaigne, al căror punct de vedere este esenŃial etic şi estetic. Ei considerau f
oarte importantă situaŃia normativă, urmărind în mod expres „inocularea” regulilor privind
a bunei conversaŃii. În zilele noastre perspectiva conversaŃiei devine pur descriptivă,
scopul ei fiind acela de a se observa cât mai obiectiv posibil, pe baza unui corpu
s înregistrat, cum se produc manifestările de conversare. Analiza conversaŃiei, transd
isciplinară la originile ei, are legături directe cu psihologia socială şi interacŃionistă,
microsociologia, sociologia cognitivă, sociologia limbajului, sociolingvistica, li
ngvistica, filozofia limbajului. Acest „amestec” disciplinar a fost divizat în patru t
ipuri mari de studii ce au influenŃat analiza conversaŃiei, şi anume: studii psihologi
ce şi psihiatrice, etnosociologice, lingvistice şi filozofice. În cadrul studiilor psi
hologice şi psihiatrice ale conversaŃiei s-a extrapolat ideea potrivit căreia comporta
mentele patologice ar trebui raportate nu numai la disfuncŃionarea individului, ci
şi privite ca o consecinŃă a disfuncŃionării sistemului în care este „prins” individul, de
plu, familia. Ideea de a trata sistemul a condus la constituirea unei teorii a c
omunicării. Multiplele ei aspecte, cum ar fi importanŃa
55
multicanalităŃii sau distincŃia dintre conŃinut şi relaŃie (orice comunicare se poartă pe b
unui anumit conŃinut şi stabileşte o relaŃie), au depăşit câmpul psihologiei. Însă pentru
vele cercetării noastre ar fi mai util să examinăm mai îndeaproape unele aspecte ale stu
diilor etnosociologice, filozofice şi, desigur, lingvistice ale conversaŃiilor.
2.4.1.
ConversaŃia în vizorul etnosociologiei
Ca o reacŃie împotriva concepŃiei lui N. Chomsky în privinŃa limbajului, D. Hymes îşi expun
ropriile opinii, fondând etnografia discursului [130, p. 45]. Pentru el a şti să vorbeşt
i, nu înseamnă numai, cum susŃine Chomsky, a fi capabil să produci şi să interpretezi un nu
infinit de fraze bine construite, ci este necesar a avea în vedere condiŃiile de ut
ilizare adecvată a posibilităŃilor oferite de către limbă. CompetenŃa lingvistică ar trebui
ci îmbogăŃită, combinând cunoştinŃele lingvistice cu cele socio-culturale. În acest sens, p
orul E. Coşeriu introduce noŃiunea de competenŃă expresivă (sau capacitatea de a elabora d
iscursul) [23, p. 237], iar C. Kerbrat-Orecchioni foloseşte noŃiunea de competenŃă comun
icativă, care este definită drept un ansamblu de aptitudini care permit subiectului
vorbitor să comunice eficace în situaŃii culturale specifice [51, p. 23]. Vom opta în co
ntinuare pentru termenul propus de lingvista C. Kerbrat-Orecchioni, deoarece stu
diul nostru este concentrat asupra uneia din ipostazele comunicării umane, iar com
unicarea presupune nu doar capacitatea de a elabora un discurs, ci şi pe cea care
va Ńine cont de reacŃiile şi replicile interlocutorului sau ale interlocutorilor. Pose
dând atât competenŃă comunicativă, cât şi cea lingvistică sau elocuŃională, individul poate
societate. Copilul chomskyan, remarcă Hymes, ar fi un „monstru”, sortit unei morŃi rapi
de, deoarece ar fi în stare să genereze numai fraze impecabile din punct de vedere g
ramatical, dar incapabil să le utilizeze la momentul potrivit, într-un cadru potrivi
t şi în dialog cu un bun interlocutor [130, p.46].
56
Termenul de etnometodologie, propus de către H. Garfinkel, după modelul etnobotanica
şi alte etnoştiinŃe, ar avea următorul sens: este vorba despre descrierea metodelor pe
care le întrebuinŃează membrii unei societăŃi date, pentru a rezolva în mod convenabil un a
samblu de probleme comunicative pe care le întâmpină în viaŃa cotidiană [12, p. 204]. Norme
e care susŃin comportamentele sociale sunt, în parte, preexistente, fiind în permanenŃă re
actualizate de practică cotidiană, într-o mişcare fără sfârşit în construcŃie interactivă a
ciale, susŃine LuminiŃa HoarŃaCărăuşu [45, p. 23]. Demersul etnometodologic este, cel puŃin
oretic, aplicabil în toate domeniile sociale de activitate. Pentru etnometodologi
obiectivul analizei conversaŃionale este acela de a descrie derularea conversaŃiei c
otidiene în situaŃii naturale. Modelul etnometodologic de analiză a conversaŃiei, propus
de către H. Sacks, E. Schegloff şi G. Jefferson, „are ca punct de plecare observarea
felului în care participanŃii înşişi produc şi interpretează conversaŃia, ca formă de inter
ocială” [Apud 48, p. 33]. Din această perspectivă se disting trei niveluri de organizare
conversaŃională: • Nivelul local, reprezentat de intervenŃia în curs şi de cea care urmeaz
mediat; • Nivelul secvenŃelor recurente, reprezentat de trei, patru şi mai multe inter
venŃii corelate; • Nivelul general, reprezentat de ansamblul schimburilor comunicati
ve ce formează o anumită conversaŃie [Apud 48, p. 33]. Ceea ce îi interesează pe etnometod
ologi în cadrul analizei conversaŃionale este „tehnologia conversaŃiei”, asigurarea altern
anŃei de roluri, repararea eventualelor greşeli ale schimbului comunicativ, negocier
ea temelor în conversaŃie, deschiderea şi încheierea schimbului comunicaŃional etc. Această
tehnologie poate fi reconstruită, plecându-se de la observaŃii minuŃioase ale eşantioanelo
r înregistrate. [52, p. 16] Pot fi menŃionate aici lucrările de sociolingvistică ale cer
cetătărilor W.Labov [116] sau [118], J. Fisher [128], S. Ervin-Tripp [133] şi, mai ale
s, lucrările lui E.Goffman. IntuiŃia, observaŃiile perspicace şi sugestiile teoretice al
e lui E. Goffman
57
au stimulat şi au alimentat, în mod decisiv, studiul comunicării în viaŃa cotidiană [Apud 4
, p. 6-26].
2.4.2.
Unele particularităŃi lingvistice ale conversaŃiei
Chiar dacă conversaŃia este, înainte de toate, „obiectul” limbajului, pare paradoxal faptu
l că lingvistica nu a fost interesată de analiza conversaŃiei decât foarte târziu şi sub pr
siunea investigaŃiilor făcute în afara frontierelor ei. În anii ’80 ai secolului al XX-lea
, lingvistica încearcă să recupereze timpul pierdut. Din această perspectivă elementele te
oretice trebuie să fie puse în întregime în slujba observării faptelor propriu-zise de lim
bă, prioritate având discursul oral şi dialogat, considerat ca formă primordială de realiz
are a limbajului. [52, p. 16] Analiza conversaŃiei a lărgit câmpul tradiŃional de invest
igare a lingvisticii prin studii detaliate ale diferitelor niveluri ale conversaŃi
ei, şi anume: • perechile de adiacenŃă, • sistemul de intervenŃii verbale, • organizarea gl
lă a conversaŃiei, • structura tematică a conversaŃiei. Studiile realizate prezintă o descr
ere amănunŃită şi precisă a acestor forme specifice ale conversaŃiilor, plecând de la trans
eri minuŃioase de schimburi autentice21. Numeroase lucrări, având ca subiect conversaŃii
autentice22, au arătat că interpretarea enunŃurilor depinde, în majoritatea cazurilor,
de poziŃia lor în cadrul secvenŃelor conversaŃionale. Spre exemplu, un enunŃ de tipul „hell
este o formă de salut, atunci când deschide o conversaŃie, însă desemnează o formă de răspu
21
Ţinem să remarcăm aici că în cadrul studiului nostru nu am avut nevoie de transrieri propr
iu-zise, însă pentru detalii privind regulile de efectuare ale acestora vezi, de exe
mplu, Drew P. Conversation analysis. // Qualitative Psychology: A Practical Guid
e to Research Methods / edited by J.A. Smith – London, Thousand Oaks, New Delhi: S
AGE Publications, 2003. – p. 138-140 sau Fox B.A. Discourse structure and anaphora
. Written and conversational English. Ed. a 3-a. – Cambridge : Cambridge Universit
y Press, 1995. – p. 11-13 22 Vezi, de exemplu, lucrările lui P. Drew sau P. ten Have
58
salut atunci, când apare în calitate de replică reactivă la primul enunŃ. Prin urmare, el
va avea o interpretare diferită în funcŃie de poziŃia pe care o ocupă. Nici capacitatea de
implicare secvenŃială a enunŃului nu este echivalentă în cele două cazuri: în primul, el „
ctează” o acŃiune pe care interlocutorul este invitat s-o efectueze (salut în replică), pe
când în al doilea caz enunŃul închide secvenŃa de salut. Analiza conversaŃiei a demonstrat
importanŃa perechilor de adiacenŃă în cadrul interacŃiunilor, cum ar fi: perechea întrebare
răspuns sau salut – salut. Spre deosebire de perspectiva pragmatică, în analiza conversaŃi
ei, actele de limbaj sunt analizate în virtutea apartenenŃei lor la perechea de enunŃu
ri (de adiacenŃă). Cercetările în analiza conversaŃiei au vizat ansamblul acŃiunilor care p
t fi realizate în conversaŃie (secvenŃe de compliment, acuzaŃie etc.) şi au demonstrat imp
ortanŃa unei organizări preferenŃiale a replicilor. În funcŃie de tipul de acŃiune efectuat
cursul intervenŃiei precedente, unele replici vor fi preferate altora. Atunci când r
eplica este în acord cu preferinŃa, ea este efectuată imediat, în general la începutul int
ervenŃiei, pe când în caz contrar ea este decalată fie către sfârşitul intervenŃiei, fie în
enŃii ulterioare. Această organizare preferenŃială influenŃează primul membru al perechii d
adiacenŃă, aşa cum se poate vedea din formularea atenuată a acuzaŃiilor sau criticilor în
copul anticipării unui posibil refuz din partea interlocutorului şi a diminuării posib
ilităŃilor de respingere23. Cercetările au vizat, în egală măsură, una din caracteristicile
ndamentale ale conversaŃiei, anume faptul că funcŃionarea acesteia se bazează pe interve
nŃii succesive ale coparticipanŃilor. S-au propus astfel principii de succesiune sec
venŃială la nivelul intervenŃiilor care explică faptul că trecerea de la una din ele la al
ta se realizează, în conversaŃiile obişnuite, printr-o suprapunere minimă şi prin absenŃa p
elor lungi. Acest fapt pare să indice că replicile interlocutorului nu sunt întîmplătoare ş
se supun unor reguli bine determinate. Procedurile de acces la cuvânt permit locu
torului angajat într-o intervenŃie în curs nu numai să selecteze locutorul
23 Despre acŃiunile conversaŃionale vezi, de exemplu, Гордон Д., Лакофф Дж. Постулаты речев
59
următor, ci şi acŃiunea / acŃiunile pe care acesta ar trebui să le efectueze. Cu toate că d
spune de un nivel de organizare proprie, formarea perechilor de adiacenŃă este tribu
tară sistemului de constituire a intervenŃiilor. Aceasta din urmă funcŃionează la nivel lo
cal, permiŃând gestiunea raportului între intervenŃia în curs şi cea ulterioară [29, p. 165
1]. O serie de lucrări s-au orientat asupra studiului situaŃiilor formale sau instit
uŃionale (lecŃii, dezbateri, interviuri, comunicarea în Internet) în cadrul cărora regulil
e de atribuire a intervenŃiilor sunt modificate şi guvernate de convenŃii specifice, p
restabilite [21, p. 245-247]. Studiile întreprinse în analiza conversaŃiei în ultimii an
i s-au ocupat de descrierea şi analiza secvenŃelor legate de organizarea globală a con
versaŃiei. SecvenŃele iniŃiale şi terminale au constituit în acest sens un „teren” de cerce
re fundamental, punând în evidenŃă aspecte structurale din cele mai importante. Posibili
tatea de a iniŃia şi a fini o conversaŃie exploatează în mod complex existenŃa perechilor d
adiacenŃă.
2.4.3.
Filozofia conversaŃiei
Prezentă în orice filozofie de tip reflexiv, analiza lingvistică a fost practicată siste
matic (şi adesea privită ca singura cercetare legitimă), în mare parte, de către filozofii
englezi din prima jumătate a secolului al XX-lea, care se desemnau ei înşişi drept „filoz
ofi ai limbajului”, numindu-şi cercetările filozofie analitică. Continuând o serie de idei
ale logicienilor neopozitivişti, cum ar fi R. Carnap, şi inspirându-se, mai cu seamă, d
in lucrările lui G.E. Moore, B. Russel şi L. Wittgenstein, ei susŃineau că cele mai mult
e scrieri filozofice îşi datorează aparenta profunzime unei folosiri neadecvate a limb
ajului cotidian. Pretinsele „probleme filozofice” vor pierde din prestigiul, îndată ce v
a fi supusă analizei terminologia în care ele au fost formulate.
60
L. Wittgenstein descoperă şi subliniază caracterul fundamental şi central al noŃiunii de u
tilizare a limbajului, accentuând ideea de diversitate a utilizărilor concrete ale l
imbii. InfluenŃa sa a contribuit la acreditarea scrierilor lui J. Austin şi J. Searl
e. În investigaŃiile sale filozofice L. Wittgenstein pune accentul pe importanŃa utili
zării cuvântului în context pragmatic. Nu este vorba numai despre folosirea cuvântului în
fraze, ci şi, mai ales, despre utilizarea frazelor în situaŃii concrete. Expresia alea
să şi folosită de către Wittgenstein pentru a desemna aceste circumstanŃe complexe, în care
mesajul prinde viaŃă, este aceea de „joc al limbajului” (Sprachspiel), acesta fiind o „for
mă de viaŃă”. Jocurile limbajului, în opinia lui Wittgenstein, sunt tot atât de variate ca
formele de viaŃă şi la fel de prolifice ca şi inventivitatea umană [92, passim]. L. Wittge
nstein a fost profesor la Cambridge din 1929, anul când a emigrat din Austria, şi până l
a moartea lui în 1951. Cei care i-au prelungit ideile au fost filozofii şcolii de la
Oxford. Dezvoltându-le, aceştia au formulat un punct de vedere uşor diferit de al mae
strului în ceea ce priveşte impactul filozofic al analizei limbajului. Discipolii lu
i cred că analiza limbajului poate rezolva problemele filozofice tradiŃionale (în timp
ce pentru Wittgenstein importantă era eliminarea acestora). Ideea că sensul unei en
tităŃi lingvistice stă în „jocurile” pe care aceasta le autorizează a fost sistematizată de
ustin [5], urmat de americanul J. Searle [73], în cadrul unei teorii a actelor de
limbaj, inerente utilizării unui enunŃ, a actelor susceptibile de definiŃii şi clasificări
riguroase. Studiul acestor acte ar putea permite, în concepŃia lui Searle, soluŃionar
ea anumitor probleme filozofice. Rostind un enunŃ, vorbitorul emite o serie de com
binaŃii de sunete, organizate sub forma unor secvenŃe de structuri morfo-sintactice,
care transmit anumite semnificaŃii lexicale şi gramaticale (act locuŃionar), dar în ace
laşi timp exprimă o intenŃie comunicativă (act ilocuŃionar) şi urmăreşte realizarea unui an
fect asupra interlocutorului (act perlocuŃionar). Este aproape unanim acceptată inte
rpretarea teoriei actelor de vorbire drept teorie a actelor ilocuŃionare, întrucât com
ponenŃa locuŃionară constituie obiectul de
61
studiu al gramaticii, iar cea perlocuŃionară este exterioară enunŃului propriu-zis. Conc
eptul de act de vorbire este astfel identificat cu acela de act ilocuŃionar. Actul
ilocuŃionar
24
(cf. lat. in în, în timpul; locutio vorbire) asociază
conŃinutul propoziŃional al unui enunŃ cu o forŃă convenŃională specifică, determinată de i
comunicative ale emiŃătorului. Unul dintre postulatele teoriei actului ilocuŃionar su
sŃine că unitatea minimală a comunicării umane nu este propoziŃia sau enunŃul, ci efectuare
anumitor acte, precum ar fi constatarea, întrebarea, ordinul, descrierea, explicaŃi
a etc. Această afirmaŃie consună cu opinia unor lingvişti care intenŃionează să treacă pest
itele propoziŃiei. O astfel de lărgire a orizontului cercetării nu este un scop în sine,
ci un mijloc de a „descărca” descrierea semantică a propoziŃiei şi a textului, eliminând u
e componente de ordin general comunicativ. [121, p. 141] Bazându-se pe teoria actu
lui ilocuŃionar, considerăm că sunt realizabile următoarele: • să se treacă peste limitele
erialului ce este prelucrat cu mijloace pur lingvistice, încercând, în acelaşi timp, să se
elaboreze un set cât mai sigur de instrumente de cercetare; • să se explice, formal,
modul în care unele enunŃuri, deşi nu se leagă între ele, formează un discurs coerent; • să
emonstreze relaŃia dintre claritatea enunŃului şi eficacitatea impactului acestuia; noŃi
unile din retorică leagă „transparenŃa” intruchipării ilocuŃiei cu efectul perlocuŃionar; t
actului de vorbire ar putea oferi şi nişte recomandări în vederea realizării obiectivelor
retorice; • să se includă în sfera teoriei pragmaticii intenŃiile comunicative, reacŃiile
sihologice şi de comportament, caracteristicile receptorului în cadrul comunicării; să s
e cerceteze consecinŃele sociale ale actelor de comunicare în termenii relaŃiilor de d
ependenŃă şi echivalenŃă socială;
DefiniŃia are ca suport Bidu-Vrânceanu A., Călăraşu C., Ionescu-Ruxăndoiu L., Mancaş M., Di
legan G.P. Op.cit. – p. 256 şi Crystal D. An encyclopedic dictionary of language and
languages. – Oxford : Blackwell Publishers, 1994. – p. 184
24
62
• să se stabilească raporturile dintre repertoriul de acte de vorbire dintr-o anumită li
mbă, pe de o parte, şi acte ilocuŃionare cu un caracter universal, pe de altă parte. În ca
drul abordării lingvistice de ordin general a teoriei actului de vorbire se distin
g două direcŃii de studiere a acestuia: - teoria propriu-zisă a actelor ilocuŃionare (an
aliza, clasificarea şi stabilirea legăturilor reciproce între actele de vorbire, indep
endent de mijloace verbale); - analiza actelor ilocuŃionare sau analiza lingvistică
a vorbirii (stabilirea corespondenŃelor dintre actele de vorbire şi unităŃile de vorbire
) În cadrul primei discipline nu este importantă problema gradului de realizare a sc
opurilor şi a intenŃiilor cercetare al lingvisticii. Actul de vorbire este un act co
mplex, realizat prin utilizarea limbii în situaŃii de comunicare concrete. Termenul
dat a fost folosit în lucrările din domeniul filozofiei [86, passim]. Ele au tratat „l
imbajul obişnuit” (începând din anii 1930 cu L. Wittgenstein) şi au încercat să stabilească
ite reguli logice menite să arate relaŃia dintre enunŃ şi comportamentul vorbitorului şi a
l ascultătorului, de asemenea actele şi evenimentele la care aceştia au luat parte în ca
zul procesului de comunicare interpersonală. Conform opiniei lui Searle [73, p. 42
], actele de vorbire sunt alcătuite din două părŃi: a) ConŃinutul de afirmaŃie: nucleul; la
ce se referă actul, despre ce este vorba; macrofuncŃia ideatică realizată sub forma de a
firmaŃie; sensul locuŃionar; sensul semantic al actului. b) ForŃa ilocuŃionară: valoarea c
omunicativă pe care vorbitorul o dă actului respectiv, funcŃia actului; manifestarea i
ntenŃionalităŃii discursului.
63
comunicării concrete. Însă pentru cea de-a doua –
materialul lingvistic constituie un punct de plecare; anume aici se află domeniul
de
Dar o dată ce este vorba de comunicare, nu putem să uităm şi de faptul cui îi este adresat
discursul. SusŃinem părerea savantului rus Iu. Rojdestvenski [123, p. 103], conform
căreia de cealaltă parte se află valoarea pe care ascultătorul o dă actului respectiv, fo
rŃa perlocuŃionară, ca parte a trăsăturii de acceptabilitate a textului. AfirmaŃia, sau nuc
eul, este convertită într-un act de vorbire cu o anumită forŃă ilocuŃionară prin intermediu
cŃiunii unui operator, unui sau mai multor dispozitive, ce indică funcŃia şi care cuprin
de în limba engleză: - accentul în cadrul cuvântului şi al propoziŃiei; - intonaŃia; - topi
- modul verbelor; - verbe performative (e.g. to declare a decalara; to deny a n
ega) - contextul în sine - normele ce caracterizează interacŃiunea. [10, p. 139]
2.5.
Maximele conversaŃionale şi implicatura. Aspectele acestora în chat.
În prelegerile sale de la Harvard din 1967, H.P. Grice îşi promova ideile cu privire l
a conceptul de implicatură conversaŃională şi cel de maximă conversaŃională, conceptul dat
nd strâns legat de cel precedent. Termenul de implicatură, introdus de către H.P. Gric
e, permite explicarea divergenŃelor frecvente care apar între semnificaŃia frazei şi sen
sul comunicat de enunŃ. Pornind de la observaŃia că anumite enunŃuri comunică mai mult decâ
cuvintele care le constituie, Grice numeşte implicatură partea din semnificaŃie ce nu
se supune verificării privind condiŃiile de adevăr ale frazei [40, p. 57]. Cu alte cu
vinte, implicatura este considerată un tip de inferenŃă sau deducŃie pragmatică. A. Reboul
şi J. Moeschler definesc inferenŃa ca „un proces logic care, pornind de la un
64
anumit
număr
de
informaŃii
cunoscute
(premisele),
derivă
altele
noi
(concluzia/concluziile)” [69, p. 54]. În acelaşi timp H.P. Grice a postulat existenŃa un
ui grup de condiŃii, de reguli conversaŃionale, ce conduc la un act conversaŃional. El
delimitează, ca linii directorii în orice comunicare corectă şi eficace, patru maxime c
onversaŃionale, reprezentând principii generale, ce conduc la o conversaŃie eficientă, c
ooperantă şi exprimă împreună un principiu general al cooperării25. În acest context se imp
necesitatea explicării conceptului de implicatură, introdus şi el de H.P. Grice [40,
p. 58]. funcŃionabile. Se face distincŃie între • implicatură conversaŃională şi • implicat
nŃională. H.P. Grice numeşte implicaturi conversaŃionale propoziŃiile care se cer a fi ade
vărate pentru a se putea respecta maximele. Implicaturile pot fi ele însele obiect a
l comunicării. Spre exemplu, putem enunŃa „este dimineaŃă” doar pentru a semnala că deŃinem
rmaŃia. NoŃiunile de subînŃeles şi implicatură sunt esenŃiale în constituirea unei semantic
gvistice cât de cât sistematice. Dorind să atribuim frazelor unei limbi o valoare sema
ntică constantă, calculată pe baza structurii sintactice a frazei, suntem obligaŃi a fac
e observări asupra unui număr mare de indicaŃii pe care enunŃul le comunică. Ne găsim astfe
în situaŃia de a separa, în semantica enunŃurilor, ceea ce ele spun în virtutea frazei ut
ilizate, de ceea ce ele comunică, în virtutea legilor sau maximelor discursive. Calc
ulul semantic s-ar limita în aceste condiŃii la determinarea conŃinutului spus, lăsând det
erminarea a ceea ce este comunicat ocazional în seama unei cercetări ulterioare, la
nivelul căreia ar interveni „constrângeri” generate de
25
Lingvistul numeşte implicaturi
conversaŃionale propoziŃiile care se cer a fi adevărate pentru ca maximele să fie
Referitor la maximele conversaŃionale şi la principiul general al cooperării în comunica
re: Гордон Д., Лакофф Дж. Постулаты речевого общения. // Новое в зарубежной лингвистике. –
Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – p. 171 – 176
65
specificul fiecărei limbi. În afara acestei distincŃii nu pare realizabilă nici o semant
ică lingvistică. Rămâne de văzut unde se situează frontiera: efectele semantice posibile ca
e vor fi excluse din limbă în vederea interpretării lor conversaŃionale? Deciziile în aces
t sens pot fi multiple, şi, în funcŃie de alegerea făcută, imaginea limbii se modifică de f
ecare dată. Astfel adepŃii perspectivei logice vor fi puşi în situaŃia de a defini o limbă
cărei interpretare semantică se înrudeşte cu un calcul logic, lăsând în seama studiilor co
rsaŃionale explicarea elementelor care depăşesc modelul. Spre exemplu, D. Sperber şi D.
Wilson îşi fondează pe noŃiunea de inferenŃă contextuală şi utilizarea ei în descrierea lin
o întreagă teorie asupra interpretării, numită teoria pertinenŃei26. Argumentativiştii27,
in contra, vor manifesta o tendinŃă opusă, reducând zona conversaŃionalului cu riscul de a
complica descrierea semnificaŃiei lingvistice – fără ca prin aceasta să elimine necesitat
ea de a plasa în afara limbii o serie de efecte incontestabil specifice enunŃurilor.
Modul de aplicare a principiilor conversaŃionale defineşte o anumită concepŃie despre l
imbă. Implicatura convenŃională este, în esenŃă, un grup de presupoziŃii asociate local, pr
convenŃie, cu uzul anumitor forme lingvistice. Din perspectivă pragmatică, presupoziŃiil
e nu Ńin de enunŃ, ci de emiŃător. Ele au fost definite fie în raport cu ideea existenŃei u
ui fond de informaŃii comun interlocutorilor sau a unui context cognitiv mutual – su
bansamblul situaŃional al acestui fond (D. Sperber şi D. Wilson [69, p. 1015]), fie în
raport cu un ansamblu de condiŃii de coerenŃă discursivă (O. Ducrot [31, p. 497-499]).
Deşi primul tip de definiŃie menŃine condiŃionarea presupoziŃiilor în sfera epistemicului,
l se distinge de definiŃiile semantice propriu-zise prin conceperea dinamică a relaŃie
i dintre informaŃiile comune interlocutorilor şi enunŃul produs. Această relaŃie variază de
la o situaŃie comunicativă la alta, modificându-se în funcŃie
Vezi pentru detalii Moeschler J., Reboul A. Pragmatica azi./ ed. 2-a – Cluj-Napoca
: Echinox, 2003. – p. 10-15 sau Ducrot O., Schaeffer J.M. Op.cit. – p. 497 - 499 27
A se vedea teoria lui J.-C. Anscombre şi O. Ducrot privind momentul că într-un discurs
două segmente legate nu exprimă în mod obligatoriu fapte care, din perspectiva locuto
rului, sunt legate în realitate. Pentru detalii vezi Ducrot O., Schaeffer J.M. Op.
cit. – p. 364-365
26
66
de evoluŃia discursului. AbsenŃa raportării la condiŃiile de adevăr permite explicarea pos
ibilităŃii de variaŃie a presupoziŃiilor unui enunŃ. Al doilea tip de definire pragmatică a
presupoziŃiilor le atribuie funcŃia de fixare a cadrului discursiv. Comunicarea verb
ală implică acceptarea acestui cadru. Respingerea de către adresat a setului de presup
oziŃii propus de emiŃător poate echivala cu refuzul comunicării sau poate determina acti
varea unor mecanisme polemice. Forma de introducere a presupoziŃiilor depinde de c
ompetenŃa comunicativă a emiŃătorului. DistincŃia dintre conŃinutul asertat şi cel presupus
enunŃurilor explică funcŃionarea relaŃiei dintre condiŃia de progres şi cea de coerenŃă a
i discurs. ExistenŃa presupoziŃiilor şi conservarea lor în cazul perechilor de adiacenŃă as
gură cantitatea necesară de informaŃie necesară pentru reuşita comunicării. Când fraza este
unŃată, interpretarea acesteia s-ar întemeia pe un fel de deontologie discursivă, în sensu
l unui ansamblu de legi ale discursului, pe care locutorii trebuie să le respecte.
Pentru a interpreta enunŃul, adresatul presupune că locutorul a respectat aceste le
gi, ceea ce îi permite să deducă toate informaŃiile implicate de respectarea lor. Astfel
de informaŃii, numite „subînŃelesuri”, pot exista, de altfel, în unele forme de discurs in
irect, anume acela pe care locutorul are intenŃia de a le transmite. H.P. Grice fo
ndează modul de interpretare a enunŃurilor nu atât pe o deontologie particulară, cât pe ex
igenŃele schimbului de informaŃii. Astfel, el porneşte de la ideea că limbajul nu poate
fi informativ, dacă este limitat la conŃinutul său explicit. El nu posedă această capacita
te decât în măsura în care interlocutorii iau ca punct de plecare al activităŃii lor conver
aŃionale dorinŃa de a informa sau de a fi informaŃi (principiul de cooperare). Acestă ip
oteză generală antrenează presupunerea în virtutea căreia conversaŃia se supune unei serii
e maxime conversaŃionale. Maximele principiului cooperativ, formulate de H.P. Gric
e [106], descriu mijloacele raŃionale care asigură eficienŃa schimburilor cooperative.
Ţinem să
67
menŃionăm că maximele lui Grice, conform opiniei existente în cadrul semioticii şi pragmat
icii moderne, exprimă un caz ideal al comunicării. Maxima cantităŃii reglementează volumul
de informaŃie furnizată de fiecare participant la un schimb verbal. Ea trebuie să se în
cadreze în limitele impuse de schimbul respectiv, să nu fie nici excesivă, dar nici in
suficientă. S-ar putea spune că respectarea acestei maxime în camerele de chat este im
pusă, pentru că există restricŃii privind numărul de semne, pe care le poate conŃine un mes
j. Pe de altă parte, rigorile impuse de mediul de comunicare îi fac pe interlocutori
să devină foarte inventivi. În Anexa 2 am prezentat lista celor mai răspândite abrevieri,
utilizate de către cei care se întâlnesc şi discută în camerele de chat (şi în Internet, î
al). Respectarea maximei cantităŃii de către interlocutorii din camerele de chat ar pu
tea servi drept subiect pentru un studiu separat. Maxima calităŃii cere ca interlocu
torii să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Faptul acesta exclude furnizarea uno
r informaŃii false sau pentru care emiŃătorul nu are dovezi adecvate. Este interesantă în
acest sens sintagma „teoria minciunii”, întâlnită de noi în Tratatul de semiotică generală
i Umberto Eco, cu referire la ştiinŃa semioticii. Savantul avea în vedere, probabil, f
aptul că limba este dată diplomatului, după cum spunea şi Ch. de Talleyrand, ministrul d
e externe al lui Napoleon, pentru a „ascunde” adevărul. Dacă am fi să revenim la Tabelul 1
, prezentat în capitolul precedent (pagina 38), atunci vom vedea că anume camerele d
e chat favorizează cel mai mult încălcarea maximei calităŃii. Or, anume aici poŃi face totu
ce în viaŃa reală nu vei îndrăzni niciodată. Maxima relevanŃei cere ca orice intervenŃie î
l unui schimb verbal să se coreleze cu celelalte şi să fie strict legată de tema în discuŃi
28. Maxima manierei se referă la modul în care trebuie formulate intervenŃiile în cadrul
unui schimb verbal, reclamând claritate şi structurare logică a enunŃurilor. Vom oferi
mai multe detalii privind respectarea maximei manierei în camerele de chat în ultimu
l paragraf al prezentului capitol.
28
Pentru detalii vezi infra Accesul la cuvânt în chat
68
H.P. Grice, ne avertizează că maximele conversaŃionale nu trebuie înŃelese prea direct de
către emiŃător, pentru că aceasta ar denatura comunicarea [40, p.66].
2.6.
Contextul comunicativ al conversaŃiilor din camerele chat
Înainte de a purcede la explicaŃiile inerente ale acestui paragraf, Ńinem să-l menŃionăm pe
psiholingvistul norvegian Ragnar Rommetveit, care şi-a perfecŃionat teoriile privind
structura mesajului lingvistic, pe parcursul perioadei 1968 – 1990, mergând în opoziŃie
cu Gramatica Generativă sau Gramatica Montague [Apud 11, p. 140-147]. La baza con
cepŃiilor teoretice ale lui Rommetveit se află o combinaŃie dintre psihologia experime
ntală (s-au efectuat, spre exemplu, experimente cu asociaŃiile provocate de anumite
cuvinte), postulatele interacŃionismului simbolic al lui G.H. Mead şi tradiŃia hermene
utică europeană. Idea de bază a lui Rommetveit se reduce la următoarea: limba este inser
ată întro matrice socială sau, mai exact, un context social, deci ea nu poate fi studi
ată decât luându-se în considerare influenŃa contextului asupra modului de exprimare. Psih
olingvistul norvegian atacă orice idei privind „sensul direct”, universaliile semantic
e minime etc., tratându-le drept nişte fantezii bazate pe teorii ale limbii, care, d
e fapt, descriu discursul scris, formalizat [Apud 11, p. 140-147]. Contextul com
unicativ este un ansamblu al factorilor, care, dincolo de sensurile determinate
de structura lingvistică a enunŃurilor, afectează semnificaŃia acestora. Termenul dat de
semnează orice informaŃie de bază care se presupune că este împărtăşită de emiŃător şi adre
ie la interpretarea unui anumit enunŃ de către receptor. Tipologia contextelor diferă
de la un autor la altul. În mod curent, se face o distincŃie netă între: • contextul lingv
istic – verbal,
69
• contextul non-lingvistic – extralingvistic, extraverbal, non-verbal. Contextul com
unicativ se defineşte, în primul rând, prin datele despre situaŃia de comunicare: identi
tatea, rolul şi un relativ statut al interlocutorilor, locul şi momentul comunicării.
SituaŃia de comunicare limitează interacŃiunea, impunând restricŃii de rang social şi cultu
al în realizarea drepturilor şi îndatoririlor interlocutorilor. Cele spuse, aplicate l
a conversaŃia mediată de computer, ne furnizează următoarele date privind contextul comu
nicativ: în primul rând, niciodată nu putem fi siguri nici de vârsta şi sexul celui cu car
e comunicăm, nici de statutul lui social. Nu se va şti, cu certitudine, dacă participa
nŃii la conversaŃie sunt mai multe persoane sau o personalitate multiplă. Singurul luc
ru care este cert cu privire la chat (fapt confirmat de numeroasele studii psiho
logice şi sociologice efectuate [155]), este că în ele se ajunge a uita de viaŃa reală, a
trăi clipe pe care nu le poŃi sau nu îndrăzneşti să le trăieşti în realitate. Locul desfăşu
aŃiilor mediate de computer, după cum am menŃionat anterior, sunt diverse medii de cha
t (canale de chat propriu-zise, MUDurile sau MOOurile). Chatul este conversaŃie vi
zualizată (şi nu una actualizată). Modul de vizualizare a conversaŃiei mediate de comput
er a fost în continuă dezvoltare, tendinŃa dominantă în acest plan fiind cea de a apropia
cât mai mult conversaŃiile electronice de cele „faŃă în faŃă”. E de relatat că articolul se
udith Donath, Karrie Karahalios şi Fernanda Viegas de la Institutul de Tehnologie
din Massachusetts şi întitulat Visualizing Conversations [145] (Vizualizarea convers
aŃiilor) prezintă un interes deosebit pentru cei care studiază conversaŃiile în camerele d
e chat datorită următoarelor postulate ale autoarelor: • Se propune un model de vizual
izare a conversaŃiilor în camere chat, conform căruia fiecare persoană ce se conectează la
serverul de chat apare ca un cerc. Atunci când persoana în cauză face o intervenŃie în co
nversaŃie - cercul creşte. Mesajele apar pe ecran pentru câteva secunde (durata păstrării
mesajului pe
70
ecran este direct proporŃională cu lungimea intervenŃiei locutorului), iar apoi trec p
e planul doi şi ulterior dispar. • Modelul propus mimează conversaŃiile din viaŃa reală, un
e, în orice moment, atenŃia este concentrată asupra intervenŃiei ultimului locutor, care
poate fi chiar uitat o dată cu desfăşurarea conversaŃiei. Intercalarea cercurilor ce cr
esc şi se micşorează reflectă schimbul rolurilor din conversaŃie. • O atare interfaŃă grafi
feri un mediu de comunicare online mai atractiv şi ar reflecta mai bine „realitatea” c
omunicării virtuale. Credem că modelul propus de J. Donath, K. Karahalios şi F. Viegas
[145] Ńine totuşi de domeniul propunerilor de raŃionalizare sau al cazurilor ideale,
deoarece nu am găsit nici un chat unde conversaŃiile ar fi fost vizualizate în modul d
escris în articolul citat. Un alt element al definiŃiei complexe a contextului de co
municare sunt presupoziŃiile despre ceea ce interlocutorii ştiu sau consideră de la si
ne înŃeles, despre opiniile şi intenŃiile lor în situaŃia dată. ConversaŃia mediată de comp
opinia noastră, este ambiguă în acest sens, din motive deja enumerate. Mai putem adăuga
că nici tematica conversaŃiei, anunŃată în denumirea camerei de chat, în marea majoritate a
cazurilor, nu se respectă.
2.7.
ParticularităŃile strategiilor de comunicare în chat
Strategia comunicativă poate fi definită drept o formă de comportament comunicativ baz
ată pe manipularea structurilor interacŃionale şi a mijloacelor verbale de concretizar
e a acestora, în scopul atingerii anumitor obiective urmărite [12, p. 501]. Utilizar
ea strategiilor nu este un mod de comunicare deghizată. TransparenŃa strategiilor fo
losite de emiŃător este pusă în evidenŃă de existenŃa unor strategii corespunzătoare la niv
receptării mesajului, deci al unor strategii interpretative.
71
Ambele tipuri de strategii sunt recunoscute de participanŃii la interacŃiunea comuni
cativă, ceea ce demonstrează convenŃionalitatea comportamentului strategic al interloc
utorilor într-un anumit context comunicativ. Este practic imposibilă o descriere det
aliată a strategiilor comunicative. ExplicaŃia rezidă în faptul că anume în acest domeniu s
manifestă, cu precădere, creativitatea indivizilor. PrezenŃa unui comportament strate
gic al emiŃătorului este semnalată prin lipsa de concordanŃă între structura interacŃională
dâncime (care reflectă competenŃa comunicativă a individului) şi secvenŃele de acte comunic
tive actualizate în structura de suprafaŃă (o reflectare a competenŃei sociale a locutor
ului)[18, p. 56-80]. Cea mai mare parte a strategiilor comunicative sunt de tip
anticipativ, bazate pe predicŃii asupra atitudinii şi reacŃia colocutorului. Din aceas
tă categorie fac parte schimburile preliminare, diversele tipuri de mişcări de sprijin
ire a actului interacŃional de bază (spre exemplu, mişcare de amplificare a informaŃiei
despre ofertă şi de „dezarmare” a receptorului), dar şi fatemele, care sunt nişte elemente
ingvistice ce apar în structura conversaŃiei, fără să reprezinte nici constituienŃii actelo
ilocuŃionare, nici cei ai actelor interacŃionale (spre exemplu, so, hey, ok, you se
e, you know). Credem că este de neînchipuit un proces de comunicare, în cadrul căruia co
locutorii nu ar Ńine în permanenŃă seama unul de celălalt şi nu ar avea acest sentiment de
esponsabilitate pe tot cursul interacŃiunii verbale. E necesar, de asemenea, a fac
e o delimitare a noŃiunilor de politeŃe negativă şi politeŃe pozitivă. [48, p. 107-108] Pol
teŃea pozitivă, în opinia noastră, are o funcŃie integrativă, ceea ce înseamnă că locutorii
eresul de a coopera, pe când politeŃea negativă se bazează pe menŃinerea şi chiar pe accent
area distanŃei dintre indivizi. AcŃiunea principiului politeŃii este în mod obligatoriu
legată de un comportament strategic, menit să „moduleze” efectul intrinsec al unei anumi
te intenŃii comunicative privind relaŃiile sociale. Strategiile politeŃii pozitive şi ne
gative
72
[48, p. 107-108] se caracterizează prin exprimarea neambiguă a intenŃiilor comunicativ
e. Strategiile politeŃii pozitive se deosebesc prin sublinierea emfatică a aprobării şi
a interesului faŃă de tot ce se leagă de persoana receptorului, de puncte comune cu ac
esta, de raporturile de cooperare. Pentru a produce un act de vorbire, care să nu
fie „ameninŃător” pentru adresat, sunt untilizate mai multe strategii. [123, c. 65-71] P
rintre cele definitorii pentru politeŃea pozitivă menŃionăm: • observaŃii referitoare la re
eptor, la interesele, dorinŃele, necesităŃile acestuia; • exagerarea interesului, aprobări
i, simpatiei faŃă de receptor; • folosirea unor mărci de identitate care subliniază aparte
nenŃa colocutorilor, de pildă, la acelaşi grup social; • abordarea unor subiecte „sigure” d
discuŃie29; • reluarea integrală sau parŃială a replicilor interlocutorului; • evaluarea e
primării directe a dezacordului; • gluma. Cea mai bună modalitate de a fi „politicos neg
ativ” constă în a evita să comitem un act ce ar risca să aibă o tentă de admonestare pentru
stinatar (critica, reproş etc.). Strategiile politeŃii negative presupun apelul la m
ecanisme specifice de atenuare a prejudiciului adus interlocutorului. Printre ac
estea se numără: • folosirea întrebării în locul reproşului, • mărturisire a incomprehensiu
c de critică, • formularea directă de scuze, • diminuarea propriei personalităŃi în contras
u exagerarea valorii interlocutorului, • impersonalizarea enunŃurilor.
29
Pentru detalii vezi supra conversaŃie fatică
73
Diversele acte de limabj se deosebesc şi după potenŃialul lor agresiv intrinsec (cf. s
pre exemplu, ordine vs. mulŃumiri), putând să pună în pericol imaginea individuală reciproc
colocutorilor şi să afecteze relaŃia dintre aceştea. Asemenea efecte pot fi prevenite n
umai printr-o alegere strategică justă a mijloacelor şi formelor de comunicare. Apreci
erea măsurii în care un act de limbaj afectează eul interlocutorului se realizează în funcŃ
e de trei variabile extralingvistice: distanŃa socială, puterea şi gradul de interfere
nŃă al actului respectiv, văzute în raport cu dorinŃa de autonomie sau de aprobare a coloc
utorului, mărime condiŃionată situaŃional, dar şi de specificul sociocultural al comunităŃi
sumarea valorilor acestor variabile îi permite emiŃătorului să decidă asupra nivelului opt
im de politeŃe pentru performarea unui anumit act verbal şi să aleagă strategia pe care
o consideră adecvată situaŃiei comunicative date. Există, de asemenea, strategii ale exp
rimării indirecte a intenŃiilor comunicative, bazate pe încălcarea evidentă a maximelor co
nversaŃionale, care declanşează implicaturi [40, p. 55-68]. Forma de manifestare a ace
stor strategii o reprezintă figurile de stil. Avantajul lor este că, prin ambiguitat
ea pe care o creează, ele oferă emiŃătorului posibilitatea de a-şi declina responsabilitat
ea pentru anumite afirmaŃii, reglând semnificaŃiile în funcŃie de atitudinea receptorului.
Pentru a înŃelege mai uşor natura procesului semiozic la ambele poluri ale comunicării în
cadrul camerelor de chat, Ńinem să relatăm următoarele. Deoarece comunicarea în chat se r
ealizează prin intermediul canalului vizual (scrierea textului intervenŃiei şi transmi
terea acestuia pe ecranul camerei de chat), în procesul semiozic de codaj şi decodaj
se Ńine cont, în primul rând, de specificul ortografierii intervenŃiilor şi a modului în c
re sunt înlocuite mijloacele paralingvistice, accesibile celor ce comunică faŃă în faŃă. Dă
jos unele trăsături specifice pentru ortografierea intervenŃiilor în chat, cu exemple întâ
nite de noi în cadrul conversaŃiilor studiate: • scrierea fonetică:
74
i’m telling you geezus christ [Jesus Doamne, îŃi spun că... Christ] …. Do wot [what] I did
Luv [love] from SD dunno [don’t know] how easy it’ll be fă ce am făcut eu cu drag, SD n
u ştiu cât de greu va fi • speed writing [146], care reprezintă îmbinarea ortografiei fone
tice cu omiterea literelor, fenomen larg răspândit în SMSuri: Thx 4 yr txt = thanks fo
r your text ty = thank you u know = you know îŃi mulŃumesc pentru mesaj MulŃumesc Ştii
• lipsa majusculelor, chiar în cazul pronumelui I [eu] sau al numelor proprii: got y
our email. i’ll be over later on in the day. what did i do to u pete? am primit em
ailul tău. ÎŃi răspund mai târziu cu ce te-am supărat, pete?
• repetarea unor litere, pentru imitarea lungirii unor sunete ca expresie a stării p
sihice: Pleeeeeese i winnnnnnnnnn Nooooooo Mmmmmm te roooooog am câştigaaaatttt Nuuu
uuu Mmmmm
75
În ceea ce priveşte mimarea mijloacelor paralingvistice de comunicare interumană, Ńinem
să menŃionăm câteva trăsături specifice procesului semiozic de codaj (şi eventual decodaj)
alogul electronic: • distanŃarea literelor sau folosirea semnelor alternative pentru
evidenŃierea accentului logic: in case you’re wondering why things went R E A L S L
O W just now *now* _now_ în caz dacă te întrebi de ce totul merge ATÂT DE ÎNCET acum *acu
m* _acum_
• scrierea intervenŃiilor cu majuscule: I AM ANGRY! SUNT SUPĂRAT!
Actualmente scrierea mesajelor cu majuscule este considerată o încălcare a chattiquett
e-ului, pentru că o intervenŃie scrisă cu astfel de litere este considerată ca fiind str
igată, ceea ce exprimă o lipsă de respect sau manifestarea agresiei faŃă de ceilalŃi locuto
i. • punctuaŃia insuficientă sau excesivă a enunŃurilor, spre exemplu: do i want to go to
england to teach in a school??? să vreau eu să plec în Anglia să lucrez într-o şcoală???
Am atestat adesea utilizarea fatică a punctului, care mimează pauzele în vorbirea spon
tană: u know..........i’ll tell u something Ştii.......... vreau să-Ńi spun ceva
• Mimarea emoŃiilor cu ajutorul semnelor speciale, numite emoticons:
76
Hyia poet! ☺ [zâmbet prietenos] [arată limba] ochi]
Salut, poet! ☺ [zâmbet prietenos] unuia dintre locutori] :P [arată limba] ;) [face din
ochi]
<<<<<<< humping goldens leg :P Atingând piciorul lui golden [numele u wanna beat m
e up pete? ;) [face din Vrei să ne certăm, Pete?
Vorbind despre elementele codului, de vocabularul utilizat şi de „gramatica” semnelor,
Ńinem să relatăm că procesul semiozic în camerele de chat se caracterizează prin folosirea
unui limbaj neformal, după cum se poate vedea în exemplele de mai jos: If you give i
t to me to look at in the summer hols I’ll be able to have a peek at it myself som
etime . Oh goody. ... Even goodier. BTW have you heard an update on the continui
ng saga? IMHO this is crap. După umila mea părere e o prostie. Dacă mă laşi să iau acest lu
ru acasă în vacanŃa de vară, voi putea să-l studiez mai atent E mişto. Chiar mai mişto decâ
e. Apropo, ai auzit ultimele noutăŃi?
Cu privire la exemplele de mai sus, menŃionăm că, din motive obiective, traducerea nu în
totdeauna are acelaşi grad de neformalitate ca originalul. Concluzii la capitolul
II Deoarece toate formele comunicării verbale presupun existenŃa unui destinatar al
mesajului care poate face uz de dreptul său la replică sau poate fi privat de acest
drep, susŃinem că acestea sunt guvernate de un principiu dialogic. Dialogul este for
ma sub care se concretizează diversele tipuri de interacŃiune verbală cu variate funcŃii
.
77
În cadrul studierii conversaŃiei au fost abordate mai multe probleme, care, de fapt,
nu s-au bucurat de o atenŃie susŃinută a lingviştilor, şi anume: • regulile de alternare a
e intervenŃiilor în conversaŃie; • perechile de adiacenŃă; • secvenŃele recurente reparator
acrostructura conversaŃiei; • actele conversaŃionale non-verbale şi non-vocale . Pentru
a exista o conversaŃie, nu este suficient ca doi sau mai mulŃi locutori să vorbească în mo
d alternativ. Ei trebuie să fie angajaŃi în schimbul comunicaŃional şi să producă semne ale
estui angajament mutual, recurgând la diferite procedee de validare interlocutivă. O
conversaŃie nu este un produs structural similar frazei, ci rezultatul contribuŃiei
locutorilor care au adesea obiective diferite şi interese divergente. Metoda anal
izei conversaŃiei se aplică la dialogul mediat de computer cu anumite restricŃii, şi anu
me: • niciodată nu putem fi siguri de vârsta sau sexul celui cu care comunicăm şi nu cunoaş
em cu certitudine dacă participanŃii la conversaŃie sunt mai multe persoane sau o pers
onalitate multiplă; • participanŃii la interacŃiune îşi asumă simultan rolul emiŃătorului ş
atului sau, mai precis, al celui ce scrie şi al celui ce citeşte; • nu se crede că perso
ana nu are şcoală dacă face greşeli ortografice; • nu se iau în seamă ierarhiile sociale ex
ente; • enunŃurile în camerele de chat sunt plasate fără a se respecta o strictă ordine. El
se afişează pe ecran imediat ce sosesc pe server. Comunicarea poate fi întreruptă de me
sajele programului de chat sau ale serverului. Textul comunicării în unele cazuri zb
oară literalmente pe ecran, ceea ce poate îngreuia comunicarea.
78
CAPITOLUL III
STUDIU PRIVIND „GRAMATICA” CONVERSAŢIEI
MEDIATE DE COMPUTER.
3.1.
Preliminarii referitor la „gramatica” conversaŃiilor Studiile întreprinse privind analiz
a conversaŃiei în ultimii ani s-au ocupat de
descrierea şi analiza secvenŃelor legate de organizarea globală a acesteia. SecvenŃele i
niŃiale şi terminale au constituit în acest sens un „teren” de cercetare fundamental, scoŃâ
evidenŃă aspecte structurale din cele mai importante. Posibilitatea de a iniŃia şi a te
rmina o conversaŃie exploatează, în mod complex, existenŃa perechilor de adiacenŃă (formule
de salut, formule de politeŃe, formule terminale etc.). Problema conversaŃiilor a fo
st abordată în cadrul unor tradiŃii influenŃate de analiza discursului. Astfel, modelele
conversaŃiei sunt descrise prin structuri arborescente de elemente constitutive,
care au fost iniŃial propuse pentru analiza frazei. Specificul conversaŃiei îl determi
nă nu atât organizarea sa secvenŃială, cât prezenŃa unei structuri ierarhizate, care determ
nă ordonarea şi finalizarea seriilor de constituenŃi. Fenomenul sincronizării interacŃiona
le vizează: • modul de funcŃionare a schimbului de replici conversaŃionale; • comportament
ul „corporal” al diverşilor parteneri conversaŃionali; • alegerea temelor, registrului de
limbă, alegerea vocabularului utilizat. Sintagma sincronizare interacŃională apare la
Catherine Kerbrat-Orecchioni. Lingvista înŃelege prin aceasta ansamblul mecanismelor
de influenŃă reciprocă pe care o exercită interactanŃii, mecanisme de acomodare (d’ajustem
nt), care intervin la toate nivelele de funcŃionare a interacŃiunii comunicative. [5
2, p. 6] ConversaŃia se supune unor principii de coerenŃă internă; regulilor de înlănŃuire
tactică, semantică şi pragmatică care mai sunt numite „gramatica” conversaŃiei
79
[74, passim]. Putem spune că diversele contribuŃii conversaŃionale ale locutorilor sun
t în relaŃii de dependenŃă convenŃională. Fiecare intervenŃie condiŃionează pe cea imediat
30. Toate încălcările, voluntare sau involuntare ale acestor reguli de înlănŃuire a replici
or, vor avea un anume efect asupra dialogului. De exemplu: L1 day! L2 you! Eroar
ea este de o natură reactivă: o mulŃumire ar fi binevenită după o replică ca „Have a good d
(O zi bună!), dar nici într-un caz după o formulă de salut. Organizarea conversaŃională viz
ază şi definirea unui model ierarhic al conversaŃiei, ceea ce presupune, cel puŃin, două e
lemente. Orice conversaŃie poate fi analizată cu ajutorul unui sistem de unităŃi de rang
ierarhic şi este necesar a defini unităŃile de analiză pentru fiecare model în parte. Con
versaŃia este un fenomen extrem de complex şi el, în opinia noastră, desemnează produsul p
roceselor semiozice de codaj şi decodaj. Semnificatul reprezintă conŃinutul integral a
l confruntării, iar semnificantul este textul întregii conversaŃii şi diversele elemente
ale lui. Ideea unui model ierarhic şi funcŃional al conversaŃiei nu este nouă din punct
ul de vedere al teoriei lingvistice. Să ne amintim, de pildă, de analiza sintactică a
frazei (în constituienŃi imediaŃi). Anterior am stabilit că organizarea conversaŃiilor se
prezintă la mai multe niveluri şi se stabileşte următoarea schemă de niveluri de analiză a
tructurii conversaŃiei [48, p. 33]: • nivelul local – reprezentat de intervenŃia în curs şi
cea imediat următoare;
30
– –
Good Bună ziua! Thank MulŃumesc!
Pentru detalii vezi infra perechi de adiacenŃă.
80
• nivelul secvenŃelor recurente – reprezentat de mai multe intervenŃii, corelate prin mo
dul specific de prezentare a informaŃiei; • nivelul general – reprezentat de întregul an
samblu de intervenŃii ce compun o conversaŃie. O dată ce conversaŃia este un fenomen, şi e
ventual semn, uneori foarte complicat, e necesară delimitarea noŃiunii macro- şi micro
structură a conversaŃiei, ceea ce ne permite să determinăm, cu mai multă precizie, semnifi
caŃiile confruntării conversaŃionale. Prin termenul macrostructură a conversaŃiei se înŃele
modul de organizare a întregului ansamblu de schimburi verbale ce constituie o con
versaŃie. Modelele descriptive ale acestora diferă, dar se admite că o conversaŃie compl
etă (confruntare la W. Edmondson [36, p.67]) include o secvenŃă iniŃială, una de bază (prin
ipală, sau cea a tranzacŃiei propriu-zise) şi una finală. SecvenŃa iniŃială şi cea finală,
c ritualizate, sunt construite dintr-o succesiune de dimensiuni variabile de per
echi de adiacenŃă, incluzând formule stereotipe cu funcŃie fatică, cum ar fi formule de sa
lut. Pentru structura secvenŃei de bază, esenŃială este corelarea temelor de discuŃie, tra
nziŃia firească de la o temă la alta. Introducerea şi ratificarea acestora este un rezul
tat al negocierii între colocutori. ConfiguraŃia fiecăreia dintre cele trei componente
menŃionate este descrisă fie ca o succesiune de niveluri de complexitate diferită, un
ificate însă de acŃiunea principiului organizării preferenŃiale a conversaŃiei - model etno
etodologic - , fie ca o ierarhie de unităŃi structurale (fază, schimb, mişcare, act), fi
ecare unitate de rang superior reprezentând o combinaŃie de unităŃi de rang inferior – mod
elul integrativ al lui W. Edmondson sau modelul ierarhizat, propus de Şcoala din G
eneva. În funcŃie de modelul descriptiv, microstructura conversaŃiei este reprezentată d
e elemente diverse, cum ar fi cel aparŃinând nivelului local al organizării conversaŃiei
: intervenŃia în curs şi cea imediat următoare (modelul etnometodologic)
81
sau cele care constituie unitatea conversaŃională minimală - actul (modelul integrativ
al lui W. Edmondson). În cazul modelului etnometodologic, se formulează principiile
şi regulile care guvernează atribuirea rolului de emiŃător. În cazul modelului ierarhizat
, se definesc locul şi rolul mărcilor diverselor categorii ale organizării pragmatice
(deixis, implicaturi, presupoziŃii), precum şi reflexele principiilor de bază ale inte
racŃiunii comunicative (principiul cooperativ, principiul politeŃii) în structura acte
lor conversaŃionale de diferite tipuri.
3.2.
Alegerea modelului de descriere a organizării şi funcŃionării conversaŃiei în chat
După cum am menŃionat deja (vezi supra), există mai multe modele de descriere a conver
saŃiilor. Pentru studiul nostru modelul etnometodologic al organizării conversaŃiei pr
ezintă un interes pur teoretic, pentru că una dintre sarcinile primordiale ale etnom
etodologiei este determinarea tiparelor de utilizare a limbii într-un cadru socioc
ultural dat. În cazul comunicării mediate de computer, în general, şi al conversaŃiei elec
tronice, în special, nu poate fi vorba despre un context sociocultural aparte, pen
tru că ne aflăm într-un mediu social virtual, a cărui natura este determinată de dorinŃa ce
ui care accesează chatul. Nu se ştie cu siguranŃă dacă cei ce discută sunt sau nu una şi ac
persoană care a accesat chatul sub câteva nume de utilizator31 diferite. Mesajele l
ingvistice sunt constituite din unităŃi ierarhizate: de la cea mai mică unitate (fonem
) până la cea mai mare (text). Transpusă în analiza conversaŃiei, această „teorie a nivelur
r” ne permite să spunem că, în mod similar, conversaŃiile sunt nişte structuri cu arhitectu
complexă şi ierarhizată, produse din unităŃi de
31
Este un gen de alias (nickname) care trebuie ales atunci, când se accesează un chat.
82
ranguri diferite unite în baza unor reguli de compoziŃie [45, p.18]. S-au făcut mai mu
lte propuneri în acest sens, versiunea cea mai coerentă şi sofisticată a modelului ierar
hic aparŃinând Şcolii din Geneva. IniŃiatorul modelului integrativ în analiza conversaŃiona
este W. Edmondson [36, p.66-70]. Autorul este de părere că orice conversaŃie, ca tip d
e eveniment comunicativ, se structurează ca o activitate socială, dar, în acelaşi timp,
poate fi descrisă ca limbaj, ca o serie de acte verbale a căror coerenŃă este asigurată de
structura socială în care se realizează. W. Edmondson face distincŃie între o structură a
onversaŃiei de adâncime, abstractă, care defineşte cadrul interacŃional, descriind configu
raŃiile structurale posibile, şi una de suprafaŃă, reprezentată de secvenŃele reale de acte
interacŃionale, ce sunt produse în cursul unei conversaŃii. Structura de adâncime, în mode
lul generativ standart al limbajului, este concepută gramatical reprezentând, sub fo
rma indicatorilor sintactici, structurile de constituenŃi în termeni de categorii si
ntactice. Rolul ei este a genera structurile „bineformate” într-o limbă, prin aplicarea
regulilor de structurare a frazei şi de subcategorizare. Elementele structurii int
eracŃionale sunt organizate ierarhic, fiecare unitate de rang superior reprezentând
o combinare de unităŃi de rang inferior [36, p. 66]. O secvenŃă de acte emise de acelaşi v
orbitor reprezintă, în opinia lui Edmondson, o mişcare. Mai multe mişcări, emise în mod alt
rnativ de către actanŃii comunicării, constituie un schimb (exchange). Mai multe schim
buri, subordonate unuia de bază sau coordonate între ele, formează o fază, iar succesiun
ea ordonată de faze constituie o confruntare [36, p. 67]. Modelul integrativ al lu
i W. Edmondson lărgeşte şi adânceşte posibilităŃile descriptive oferite de modelul etnometo
ogic, fără să anuleze schema generală a analizei. Considerăm că modelul integrativ al descr
erii structurii conversaŃiei curente este cel mai oportun pentru studierea oricărui
tip de conversaŃie. Confruntarea
83
conversaŃională nu poate fi prezentată numai cu ajutorul unui model de natură matematică (
de genul celui propus pentru frază). Este un fenomen mult prea complex, pentru ca în
cadrul analizei lui să nu se Ńină seama de contextul comunicării, strategiile aplicate
de locutori în procesul interacŃiunii verbale şi mulŃi alŃi factori pragmalingvistici. În c
ntinuare vom efectua o analiză funcŃională a unor uniŃăŃi conversaŃionale din camere chat.
te de a purcede la explicaŃiile de rigoare, am vrea să reamintim faptul că obiectul al
es pentru prezenta cercetare este puŃin studiat din punct de vedere lingvistic. In
tenŃia noastră a fost să încercăm a adapta unele metode lingvistice tradiŃionale de analiză
conversaŃiei cu scopul de a înlesni cercetarea comunicării în camerele de chat.
3.3.
Specificul aplicării regulilor de acces la cuvânt în chat
Accesul la cuvânt
32
se realizează în virtutea unor norme implicite ce
guvernează comportamentul social comunicativ al membrilor oricărei comunităŃi. În general,
comunicarea într-un cadru instituŃional presupune distribuirea acestui rol fie de căt
re un moderator (spre exemplu în cadrul şedinŃelor, colocviilor, dezbaterilor), fie de
către individul cu statut superior, căruia îi este rezervată iniŃiativa verbală (cf. judec
r la proces, profesorul în auditoriu etc.). În comunicarea curentă, schimbarea emiŃătorulu
i se realizează fie prin desemnarea explicită a unui succesor de către locutorul curen
t, fie prin autoselectarea în calitate de locutor a unuia dintre participanŃi. De ex
emplu, când într-o conversaŃie se produce involuntar o pauză, cineva dintre interlocutor
i o intrerupe şi dialogul se reia. ProporŃia relativ mică a suprapunerilor de intervenŃi
i, durata relativ redusă a pauzelor dintre două intervenŃii succesive şi faptul că toŃi cei
prezenŃi au posibilitatea
32
În engleză – turn taking
84
să se manifeste ca locutori, confirmă existenŃa unui sistem de organizare a conversaŃiei
. În concepŃia etnometodologică, acest sistem operează local, guvernând numai tranziŃia din
re doi locutori şi succesori. Regulile implicite ale accesului la cuvânt funcŃionează da
torită prezenŃei în structura fiecărei intervenŃii a unor elemente cu ajutorul cărora devin
posibilă „prezicerea”, încheierea lor, creând premisele transferului rolului de emiŃător.
nctul relevant pentru schimbarea emiŃătorului33 se aplică regula care distinge următoare
le situaŃii: • efectuarea transferului de rol imediat după încheierea enunŃului în care un
ocutor şi-a selectat succesorul; • în absenŃa succesorului, are loc autoselectarea oricăru
i participant, primul care intervine fiind considerat ca emiŃător; • dacă locutorul cure
nt nu îşi alege succesorul, şi nu are loc autoselectarea, dreptul la o nouă intervenŃie îl
re primul care vine cu replica. Această regulă oferă o justificare internă atitudinii co
operative a participanŃilor la o conversaŃie şi motivează tratarea perechilor de adiacenŃă
rept unităŃi minimale ale organizării conversaŃionale. Accesul la cuvânt în conversaŃii obi
e se realizează conform idealului normativ de „alternare corectă a replicilor”(„precisely
alternating turns” [147]). Lexemul „corectă” se referă la durata tranziŃiilor de la o repli
a unui locutor la cea a altuia, ceea ce, în caz ideal, ar trebui să aibă loc fără goluri (
sau cu o întrerupere minimală) şi fără „suprapuneri” de replici. Vorbind despre accesul la
t în conversaŃia electronică, ne referim la posibilitatea participanŃilor de a-şi asuma re
plici în mod corect şi ordonat. Astfel, în cazul conversaŃiilor diadice, o personă vorbeşte
cealaltă răspunde şi tot aşa. Spre deosebire de aceasta, conversaŃiile din camere de chat
conŃin numeroase încălcări
33
În engleză – transition relevant place sau TRP
85
referitoare la principiile privind lipsa golurilor, a suprapunerilor şi a alternării
corecte a replicilor. În ceea ce priveşte pauzele dintre intervenŃii, trece, de regulă,
ceva timp dintre expedierea mesajului şi primirea răspunsului. În cazul comunicării sin
cronice mediate de computer, pauzele dintre intervenŃii sunt provocate de natura s
istemului sau de ruperea perechilor de adiacenŃă. Să examinăm următorul exemplu: 1 2 3 4 5
6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8
34
filmmusicandtv: i’m a new smoker lemon. filmmusicandtv: sept 11 will be 3yrs reefo
rmdagain: me 2 lemon patros_cephas joined the room. coverstick5: < ---- 40 a day
(and the rest) wuxia1207 left the room. filmmusicandtv: im sorry 2 yrs rangerko
olaide: I mean the stealth fighter filmmusicandtv: whenever the whole 9/11 thing
went down34 Traducerea filmmusicandtv: lemon, nu demult am început să fumez. filmmu
sicandtv: la 11 septembrie vor fi 3 ani reeformdagain: şi eu, lemon patros_cephas
a intrat în cameră coverstick5: < ---- 40 pe zi (şi restul) wuxia1207 a părăsit camera. fi
lmmusicandtv: cer scuze – 2 ani rangerkoolaide: Am în vedere avionul stealth
Extrasul din chat de la adresa http://chat.yahoo.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%
3A3%3A1600326535&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 13.06.2003 la 13:4
6. Aici şi în continuare numerotarea rândurilor a fost făcută de noi pentru a uşura referir
le.
86
9
filmmusicandtv: de atunci când s-au produs evenimentele de pe 11 septembrie Observăm
ca în rândul (1) se face o referire anaforică la o replică ce nu a fost
inclusă în citat din motive de economie de spaŃiu. Replica din rândul (2) este continuar
ea celor spuse în rândul (1). În rândul (3) în conversaŃie se include un al treilea persona
. Rândurile (4) şi (6) reprezintă intervenŃiile sistemului ce creează o pauză în schimbul i
rmaŃional. În rândul (5) găsim o replică ce aparŃine altei conversaŃii ce are loc în aceeaş
de chat, la fel ca în rândul (8). Este o problemă şi suprapunerea intervenŃiilor. Fiindcă î
amere de chat este imposibil să ştii dacă partenerul îŃi scrie un răspuns sau nu35, locutor
l poate să devină nerăbdător şi să mai scrie un mesaj înainte de a obŃine răspunsul scontat
l se ajunge la intervenŃii incomplete sau întrerupte. Tot aici considerăm necesar să menŃi
onăm faptul că există limitări ale lungimii intervenŃiilor, impuse de programele de comuni
care (de regulă, la aproximativ 150 de simboluri per intervenŃie), ceea ce, la rândul
său, duce la suprapunerea replicilor. Dacă în chat întâlnim o comunicare dialogată, cu un n
măr practic nelimitat de interlocutori, intervenŃiile altor persoane, care nu partic
ipă la conversaŃia dată, apar deseori între replici. Probabilitatea acestui lucru creşte o
dată cu numărul participanŃilor. Problema urmăririi „firului” conversaŃiei sau a secvenŃei
eplici la un subiect concret, este similară celei cu care se confruntă locutorul, ca
re încearcă să urmărească o intervenŃie anume în cameră de chat. Ea este mai complicată din
de vedere cognitiv. Câteva fire de conversaŃie se pot încurca. ConversaŃiile separate, d
e cele mai multe ori, sunt întrerupte de mesaje irelevante, fapt deja menŃionat supr
a. Plus la aceasta, urmărirea unor secvenŃe mai lungi împovărează memoria locutorilor. Mot
ivele enumerate sunt suficiente pentru a le considera ca o explicaŃie a faptului că
35 Credem aici necesară remarca că programele de comunicare individuală (de genul Yaho
o!Messenger, ICQ) deja informează pe cei care conversează despre faptul ca interlocu
torul scrie mesajul.
87
temele „mor” foarte repede în cadrul conversaŃiilor din chat. DispariŃia temelor mai este
accelerată şi de digresiunile vorbitorilor şi de observaŃiile celor care au un statut de
auditor într-o conversaŃie anume. Este important să atragem atenŃia asupra faptului că ob
servaŃiile auditorilor “ucid” tema atât a conversaŃiei, pe care o ascultă, cât şi a celei l
e participă. Fragmentarea temelor în funcŃie de timp le este caracteristică şi conversaŃiil
r reale, în care participă mai multe persoane. Cu toate acestea, pare că tendinŃa dată aju
nge la extremele sale în chaturi în legătură cu lipsa de feedback stabil. ParticipanŃii la
dialog îşi compun intervenŃiile simultan, fără a şti ce va scrie ca replică fiecare din ei
u dacă va srie în general. Drept rezultat apar multiple ramificări ale temei sau chiar
teme noi de discuŃie. În cadrul studiului efectuat ne-am convins că, deşi într-o cameră de
chat există regula de a vorbi doar la temă, este foarte greu să se ajungă la respectarea
strictă a acesteia din motivele deja expuse supra.
3.4.
Analiza
funcŃională
a
particularităŃilor
actelor
lingvistice
şi
conversaŃionale în chat. Toate modelele conversaŃionale adoptă noŃiunea de act de vorbire,
elaborată în cadrul filozofiei analitice anglo-saxone (J.L. Austin [5] sau [6], J.R
. Searle [73]), care susŃine ideea pragmatică despre discurs, adică „a spune înseamnă a fac
Scopul fundamental al lui Austin în How to do things with words, precum şi în alte lu
crări, este de a se opune convingerii, larg răspândite în cercul filozofilor epocii, con
form căreia afirmaŃiile, în special, şi limbajul, în general, au funcŃia de a descrie o sta
e şi de a fi adevărate sau false. Postulatul, privind caracterul fundamental descrip
tiv al limbajului (Austin îl numeşte „iluzie descriptivă”[6, p.17]) este repus în discuŃie
nind de la distincŃia dintre afirmaŃiile care sunt descrieri (Austin le numeşte
88
constatative) şi afirmaŃiile care nu sunt descrieri, numite de către Austin performati
ve[6, p.13, passim]. În cazul operării în chat avem de-a face cu o comunicare prin int
ermediul canalului scris, care totodată încearcă, cu mai mult sau mai puŃin succes, să red
ea unele trăsături specifice comunicării prin canalul oral. În cadrul orişicărui chat se in
erzice scrierea replicilor cu majuscule, pentru ca aceştea vor fi tratate drept st
rigăte. Un caz aparte de imitare a emoŃiilor îl constituie combinaŃiile speciale de semn
e de punctuaŃie şi ale celor diacritice, numite emoticons (emotion + icon)36, care a
u venit din mesaje de poştă electronică şi s-au răspândit până în SMS-urile. Emoticons sunt
t nişte simboluri ale mijloacelor paralingvistice de codaj şi, uneori, chiar nişte fat
emuri. De exemplu: : ) - zâmbet : ( - tristeŃe :[ - o totală depresie :-x – nu voi sufla
nici o vorbă Vorbind, noi alegem una dintre formele disponibile: afirmaŃie, interog
aŃie, generalizare sau specificare, repetare sau introducere a informaŃiei noi. Cu a
lte cuvinte, contrar opiniei că limba este un set de reguli sau norme formale, aic
i se propune conceptul limbii ca totalitate a alegerilor ce pot fi evaluate în mod
diferit de către indivizi. Anume în acest sens actul de comunicare este legat de pl
anificarea vorbirii şi reprezintă un fenomen complex, o combinaŃie dintre elementele l
ingvistice şi cele paralingvistice. Actul este unitatea minimală de analiză a conversaŃi
ei şi a structurii interacŃionale. El nu trebuie confundat cu actul de vorbire, care
este realizat prin utilizarea limbii în situaŃii de comunicare concrete. El a fost
definit de J. Moeschler
36
Nu am întâlnit echivalente ale acestui termen. Conceptul poate fi explicat ca imagin
ea emoŃiei.
89
ca fiind „segmentul discursiv, asocialbil unui singur conŃinut propoziŃional” şi care „poat
fi complex, dacă conŃinuturile sunt legate prin conjuncŃiile logice şi ori sau” [63, p. 8
7]. El intră în componenŃa mişcărilor interacŃionale37. Actul principal, definitoriu pentru
tipul performat de mişcare poate fi asociat cu cele opŃionale, deschise spre interlo
cutor, şi care au rolul de a valida mişcarea precedentă a interlocutorului, ca o contr
ibuŃie la conversaŃia în curs, sau de a semnala crearea unei posibilităŃi de intervenŃie a
artenerului. Să examinăm următorul exemplu: 1 2 3 KommuniKation_BrakeDown: who in here
wouldn’t swap paychecks with Stephen King? KommuniKation_BrakeDown: well you are
a;ll so smart – i am waiting for a response Rugged_Good_Looks: sorry....Kom...[act
Traducerea 1 2 3 KommuniKation_BrakeDown: cine din cei prezenŃi nu ar vrea să posed
e averea lui Stephen King? KommuniKation_BrakeDown: sunteŃi toŃi atât de deştepŃi – aştept
răspuns Rugged_Good_Looks: scuze....Kom...[act de validare a intervenŃiei precedente
] care a fost întrebarea [act de solicitare a unei noi intervenŃii] Actele de valida
re a mişcării interacŃionale precedente îndeplinesc o funcŃie rituală, determinată de respe
rea cerinŃelor privind principiul de politeŃe, fatic sau strategic – de umplere a golu
rilor în conversaŃie.
Pentru detalii vezi infra. Extrasul din chat de la adresa http://chat.msn.com/?r
oom=Hobbies%4A4%4A4%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML, colectat la 1
5/02/2003 la 20.38
38 37
de
validare
a
intervenŃiei
precedente]what was the Q38[act de solicitare a unei noi intervenŃii]
90
În cazul actelor conversaŃionale în chat se impun o mulŃime de precizări şi clasificări. Ac
domeniu este practic necercetat de către lingvişti şi oferă multe opŃiuni pentru studiile
ulterioare. Deoarece în cazul conversaŃiei electronice întâlnim o situaŃie de comunicare
aproape unicală, se impune o clasificare înnoită a actelor lingvistice în chat. În tabelul
ce urmează prezentăm sistemul, propus de Terrel Neuage pentru a identifica tipul ac
tului ilocuŃionar. Simbolul A/ B/ C/ D/ E/ F/ G/ ?/ ** *) Tipul actului desemnat S
alutare AfirmaŃie „deschisă”, neadresată unei persoane concrete, ci oricui cine este preze
nt în camera de chat AfirmaŃie adresată unei persoane concrete sau vorbitorului preced
ent Răspuns unei persoane concrete sau vorbitorului precedent Răspuns „deschis” oricărei p
ersoane prezente în camera de chat Întrebare „deschisă”, la care poate răspunde orice perso
nă prezentă în camera de chat Întrebare adresată unei persoane concrete sau vorbitorului p
recedent Nedeterminat sau imposibil de calificat conform criteriilor de mai sus
Sunt utilizate abrevierile, e.g. LOL = lots of luck (mult noroc) Sunt utilizate
emoticons-urile [154] Considerăm că varianta de clasificare, propusă de savantul austr
alian, necesită mai multe precizări. În continuare vom prezenta o variantă personală a cla
sificării actelor de vorbire în chat. În primul rând, trebuie menŃionat caracterul permane
nt şi imanent bifaŃetat al acestor acte. SusŃinem acest lucru, pentru că orice act (şi evi
dent mişcare conversaŃională în chat) este generat, mai întâi, de locutor (utilizatorul pro
ramului
91
de chat), iar mai apoi de programul de comunicare, varianta finală prezentându-se în f
elul următor:
krabbit_kelly says what r we talkn bout this morn? krabbit_kelly spune despre ce
discutăm în această dimineaŃă?
Partea evidenŃiată prin cursiv aparŃine programului de comunicare. Partea subliniată est
e mişcarea conversaŃională, în cazul dat şi actul locutorului. În rândul al doilea, încercâ
asifica actele lingvistice în chat, trebuie să stabilim criteriul pragmatic. Deoarec
e comunicarea este de tip dialogic, cu mai mulŃi participanŃi la conversaŃie, se impun
e delimitarea între: • intervenŃiile adresate nemijlocit interlocutorului (interlocuto
rilor) şi • intervenŃiile adresate întregului canal de chat. Exemplu cel mai obişnuit în ac
st sens ar fi formula de salut Hello room! (Salut, cameră!), care este folosită atun
ci, când intrăm într-o nouă cameră de chat, dorind să iniŃiem o comunicare cu o persoană. A
cul sau schimbarea codurilor de comunicare se asociază cu modificarea situaŃiei de c
omunicare, nu şi în cazul discursului computerizat. De ce spunem acest lucru? Pentru
că în cadrul conversaŃiilor electronice este larg răspândită folosirea aşanumitelor emotic
, care nu sunt altceva decât nişte semne grafice, alcătuind astfel un cod iconic. Elem
entele codului verbal se îmbină în mod firesc cu acelea ale codului iconic, alcătuit din
emoticons. Unica distincŃie care s-ar putea face în acest sens este cea între acte şi,
eventual, mişcări ce utilizează doar codul verbal şi mişcări ce îmbină codul verbal cu cel
c.
92
Din punctul de vedere al conŃinutului propoziŃional şi ilocutoriu, vom distinge următoar
ele tipuri ale actelor conversaŃiei electronice: • salut • afirmaŃie • întrebare • răspuns
3.5.
ParticularităŃile mişcărilor conversaŃionale în dialogul electronic
O mişcare conversaŃională este o secvenŃă de acte de vorbire ale aceluiaşi emiŃător. Mişcăr
integrate în structura de ansamblu a conversaŃiei prin intermediul actelor opŃionale d
e validare a intervenŃiei precedente a interlocutorului şi / sau de solicitare a une
i noi intervenŃii a acestuia. Actul principal din structura unei mişcări defineşte tipul
acesteia. În funcŃie de relaŃia dintre intervenŃiile în conversaŃie, se disting următoarel
ipuri principale de mişcări interacŃionale: 1) Ofertă – o mişcare prin intermediul căreia s
ntroduce o temă de conversaŃie. De exemplu: What do you know about the Samurai? (Ce şt
ii despre Samurai?) 2) Satisfacere – mişcare prin care se comunică emiŃătorului anterior f
aptul că intenŃia sa perlocuŃionară a fost eficientă. De exemplu: They existed long ago in
Japan. (Au existat demult, în Japonia.) 3) Respingere – mişcare prin care emiŃătorul încea
că să-l determine pe partener să-şi retragă complet oferta iniŃială. De exemplu: Isn’t ther
thing more interesting to talk about? (Oare nu putem vorbi despre ceva mai inter
esant?) 4) Contracarare – acŃiune prin care emiŃătorul încearcă să amendeze conŃinutul mişc
edente, determinându-l pe partener să revină asupra spuselor sale.
93
De exemplu: But this is a fascinating subject! (Dar este un subiect atât de fascin
ant!) 5) Reofertare – mişcare prin care iniŃiatorul unui schimb propune o versiune mod
ificată a primei sale oferte. De exemplu: Do you want me to tell you about the Sam
urai? (Vrei să-Ńi povestesc despre Samurai?) [45, p. 67]39 Există o categorie de eleme
nte care nu sunt nici constituenŃi ai actelor interacŃionale, nici ai actelor ilocuŃio
nare, fiind elemente convenŃionalizate prin uz, care îndeplinesc funcŃii diverse în conv
ersaŃie, fără a fi legate de un anumit conŃinut semantic. [45, p. 79] W. Edmondson consi
deră că acestea se înscriu în categoria elementelor care exprimă ezitarea, tatonarea (fumb
lings) şi include aici: 1) elementele care marchează intrarea în rol a emiŃătorului, antic
ipând actul de comunicare (în engleză – opening signals sau starters), cum ar fi: so [de
ci], hey, OK; 2) elemente cu funcŃie explicativă (de genul let-me-explain [lasă-mă să-Ńi ex
lic]), fiind orientate către emiŃător. Spre exemplu: that is [adică], what I mean is [vr
eau să spun], in other words [cu alte cuvinte, altfel spus]; 3) elemente de delimi
tare a problemei discutate sau de subliniere a poziŃiei emiŃătorului, orientate spre m
esaj (în engleză - underscorers), cum ar fi: listen [ascultă-mă], you know what [ştii ce];
4) elemente de flatare (în engleză - cajolers), a căror utilizare este orientată spre s
atisfacerea cerinŃelor politeŃii pozitive: I understand your point very well [Vă înŃeleg p
erfect], You have made it very clear to me [Cu ajutorul Dumneavoastră am înŃeles totul
foarte bine]. [36, p. 69-71] Anumite mişcări au numai o funcŃie strategică de sprijinir
e a actului interacŃional de bază, aparŃinând exclusiv structurii de suprafaŃă a conversaŃi
Ele
39
Exemplele sunt date de noi.
94
sunt determinate de predicŃii ale emiŃătorului asupra atitudinii şi a reacŃiei colocutorul
ui. Din această categorie fac parte: • mişcările de motivare a actului, prin care se ofe
ră argumente în favoarea acestuia înainte ca partenerul să le ceară; • mişcările de amplifi
prin care se aduc clarificări suplimentare asupra temei de discuŃie; • mişcările de dezar
mare a interlocutorului, prin care se limitează posibilităŃile de reacŃii a acestuia faŃă d
oferta emiŃătorului. În continuare vom folosi termenii mişcare conversaŃională şi interven
rept sinonime. Vorbind despre structura intervenŃiei, admitem în mod cert faptul că ac
easta poate fi un element complex al conversaŃiei. DefiniŃiile constituenŃilor convers
aŃionali permit afirmarea unui principiu de compoziŃie a unităŃilor conversaŃionale, numit
principiul compoziŃiei ierarhice: un constituent de rang n este compus din consti
tuenŃi de rang n-1 [63, p. 86]. Acest principiu relevă faptul că schimbul este compus
din intervenŃii, iar intervenŃia – din acte de vorbire. Structura intervenŃiei presupune
, din contra, constituenŃi în relaŃii ierarhice sau, mai exact, un element principal şi
unul sau mai multe elemente subordonate. Constituentul principal este reprezenta
t de către actul de vorbire care exprimă sensul general al intervenŃiei sau, altfel sp
us, în care se concentrează forŃa ilocuŃionară a intervenŃiei. ConstituenŃii subordonaŃi su
tele de vorbire ce vin să justifice, să pregătească, să argumenteze, să demonstreze actul p
incipal [63, p.88], constituent non-suprimabil al intervenŃiei [70, p. 7-39]. Ne i
nteresează însă structura intervenŃiei în dialogul mediat de computer. Ea este întotdeauna
omplexă. Acest lucru se explică prin faptul că o replică tipică în chat are o componentă ge
ată de sistemul de comunicare şi o altă componentă, generată de locutorul însuşi. Teoretic,
ructura posibilă a intervenŃiei, Ńinând cont de
95
faptul că ea nu conŃine decât un act de vorbire principal (AVp) şi mai multe acte de vor
bire subordonate (AVs), ar putea fi redată în felul următor: AVs + AVp (care la rândul său
se poate descompune în câteva acte de vorbire) AVs este generat, de regulă, de sistem
ul de comunicare. AVp este o parte componentă a mişcării conversaŃionale propriu-zise. O
altă caracteristică structurală a intervenŃiei complexe constă în caracterul ei discontinu
. E. Roulet numeşte această caracteristică caracter întrerupt [70, p. 10]. Discontinuita
tea unei intervenŃii se manifestă în capacitatea sa de a se prelungi în intervenŃia următoa
e a interlocutorului sau, invers, de a începe în interiorul replicii anterioare [63,
p.92]. Considerăm că această caracteristică Ńine mai mult de domeniul filozofiei sau de c
el al semioticii. Caracterul discontinuu al intervenŃiilor devine evident doar în ca
zuri când întrebarea este comentată din punctul de vedere al apartenenŃei acesteia la o
pereche de adiacenŃă. De asemenea, trebuie să se Ńină cont de constrângerile ritualice şi d
istem care guvernează comunicarea.
3.5.1. Tipurile de întreruperi ale intervenŃiilor electronice
Întreruperea intervenŃiilor este un fenomen care apare în cursul conversaŃiilor curente,
dar şi în situaŃii de comunicare formală. Identificarea şi interpretarea întreruperilor se
realizează în raport cu regulile accesului la cuvânt. Una dintre tipologiile curente a
le întreruperilor, propusă de Carla Bazzanella [Apud 7, p. 387], are la bază trei crit
erii: 1) existenŃa discursului simultan, 2) Încheierea enunŃului de către primul emiŃător,
) Schimbarea emiŃătorului.
96
În raport cu criteriile enunŃate, se disting următoarele tipuri de întreruperi (semnul [
+] marchează prezenŃa, iar semnul [-] indică absenŃa unei trăsături), enumerate în tabelul
urmează): ExistenŃa discursului Tip de rupere Intresimultan + + + + Încheierea enunŃului
către emiŃător + + + + primul Schimbarea de emiŃătorului
Întreruperea simplă Suprapunere Confirmare40 Întrerupere inutilă Întrerupere tacită Sugerar
lexicală
Confirmarea şi întreruperea inutilă, caracterizate prin aceleaşi valori ale variabilelor
, se deosebesc totuşi prin faptul că, în primul caz cel care întrerupe intervenŃia nu are
intenŃia să ia cuvântul, pe când în cel de-al doilea caz acesta doreşte să capete acces la
t, însă fără a reuşi. Întreruperea tacită a intervenŃiei se manifestă în situaŃia în care r
oseşte ocazia oferită de dificultatea emiŃătorului în curs de a-şi continua enunŃul şi îşi
de emiŃător. Sugerarea lexicală apare în condiŃiile în care emiŃătorul curent nu găseşte c
rivit, iar adresatul intervine cu scopul de a-l ajuta, dar nu pentru a accede el
însuşi la cuvânt. Suprapunerea este considerată un caz particular al întreruperii – singur
l în care primul emiŃător îşi încheie enunŃul în condiŃiile discursului simultan. Mai puŃin
e caracterul formal sau neformal al interacŃiunii verbale, întreruperile depind, mai
curând, de tema de discuŃie şi relaŃia dintre participanŃi.
40
Vezi supra semnalele delegătură inversă
97
Întreruperea, din punct de vedere sociolingvistic, reprezintă adesea un indiciu de p
utere socială şi interpersonală. FuncŃional, se disting întreruperile care au rolul de spr
ijinire a interlocutorului confirmări, sugerări lexicale – de întreruperile competitive.
Valoarea concretă a întreruperilor, în calitate de semn de bunăvoinŃă sau agresivitate a u
or locutori, poate fi determinată în raport cu o serie de parametrii obiectivi, cum
ar fi: • durata discursului simultan, • insistenŃa şi persistenŃa în întreruperi, • plasare
port cu semnalele de încheiere a intervenŃiei precedente, • prezenŃa sau absenŃa modalizat
orilor sau a altor elemente de atenuare, • acordul sau dezacordul asupra conŃinutulu
i propoziŃional al intervenŃiei.
În cadrul conversaŃiilor mediate de computer distingem următoarele tipuri de întreruperi
, pe care le prezentăm în tabelul ce urmează. Încheierea enunŃului Tip de rupere Intrecătre
emiŃător + + primul Schimbarea de emiŃătorului
Întreruperea ordinară Confirmare Întrerupere inutilă Întrerupere tacită
Considerăm că sunt necesare câteva comentarii referitor la tabelul prezentat.
98
Dat fiind specificul contextului de comunicare, nu poate fi vorba de discurs com
puterizat simultan, de aceea am exclus acest criteriu din clasificare. În cazul co
nversaŃiilor electronice, prin întrerupere ordinară vom înŃelege cazul de stopare a interv
enŃiei locutorului din motivul că aceasta nu se incadrează în limita existentă de lungime
a intervenŃiei. În camerele de chat intervenŃiile lungi sunt rare. Acest lucru se expl
ică, în mare parte, prin natura mediului de comunicare. Cea mai lungă intervenŃie întâlnită
noi, pe care o prezentăm mai jos (din total de 3860 de intervenŃii studiate de noi)
, conŃine două sute cincizeci şi trei de simboluri: inventor: Hello! (I am Inventor) I
Have Latest Designs in Non-fuel Consumer Heavy Duty Machines. If you really lik
e to encourage me for a better future machines for our own world then contact me
soon. I like to contact with Higher Authorities in you country. With Regards, Y
ours true Inventor, Ejaz Akbar41 Traducerea inventor: Salut! (Sunt Inventator) A
m cele mai recente elaborări în domeniul maşinilor grele, ce nu consumă combustibil trad
iŃional. Dacă doriŃi să mă încurajaŃi în elaborarea unor maşini mai bune pentru lumea noast
i contactaŃi-mă. Aş dori să iau legătura cu Înaltele autorităŃi din Ńara Dumneavoastră. Cu
ntatorul Ejaz Akbar. Aşadar, putem afirma că atare intervenŃii în cadrul conversaŃiilor el
ectronice sunt mai mult o excepŃie decât o regulă. O intervenŃie obişnuită în cadrul conver
i electronice are o lungime medie de aproximativ şaizeci şi opt de simboluri.
Colectat în chat la adresa http://chat.yahoo.com/?room=African%20American%20Chat%3
A1%3A%3A1601529328&identity=solveig_md&clie nt=DHTML 13/06/03 la 13.45
41
99
3.5.2. Tăcerea ca particularitate a chatului
Tăcerea este şi ea o componentă semnificativă a interacŃiunii comunicative. Ea constituie
membrul marcat al opoziŃiei „tăcere versus vorbire”, opoziŃie semnificativă numai la nivel
ragmatic. Tăcerea se caracterizează prin codaj uniform (deci expresie zero) şi printr-
un conŃinut potenŃial foarte divers. Tăcerea, sub aspectul distribuŃiei, spre deosebire
de vorbire (care poate apărea ca realizare a oricărei părŃi a unei perechi de adiacenŃă), i
tervine în calitate de intervenŃie reactivă sau de evaluare a unei perechi de adiacenŃă. S
ituaŃii în care tăcerea să constituie varianta preferată sau aşteptată sunt relativ puŃine,
ru că astfel de cazuri sunt adesea o încălcare a maximelor conversaŃionale ale lui H.P.
Grice, şi anume ale acelei care prevede furnizarea suficientă de informaŃie acceptabilă,
relativ uşor de interpretat. Tăcerea este deficientă din punct de vedere funcŃional, într
ucât nu întotdeauna poate îndeplini funcŃia referenŃială şi funcŃia metalingvistică, care s
lizabile, de regulă, prin intermediul vorbirii. Aceasta se explică prin faptul că tăcere
a nu are un sens în sine: semnificaŃia ei este globală şi dependentă de structrura interacŃ
onală în care ea apare. Au fost propuse diverse tipologii ale tăcerii [12, p. 529]. În r
aport cu regulile accesului la cuvânt, se disting următoarele tipuri de tăceri: • goluri
(în engleză - gaps) – emiŃătorul în curs nu şi-a desemnat un succesor, iar autoselectarea
stuia se produce cu întîrziere; • discontinuităŃi (în engleză - lapses) – nu se aplică nici
lă de acces la cuvânt şi se creează senzaŃia că nu ai ce spune. DiscontinuităŃile pot fi un
al unei crize în conversaŃie. • tăceri care pot fi atribuite cuiva (în engleză – attributa
silences) – deşi autorul intervenŃiei în curs şi-a desemnat un succesor, dar acesta nu sp
une nimic.
100
În raport cu poziŃia tăcerii în procesul interacŃiunii comunicative se disting următoarele
ipuri: • tăceri interreplice şi • tăceri intrareplice. Din perspectivă funcŃională distinge
ri comunicative, care nu transmit un conŃinut propoziŃional, fiind legate de generar
ea intervenŃiei în curs sau a celei imediat următoare; • tăceri elocvente, purtătoare ale u
or semnificaŃii şi ale unei forŃe ilocuŃionare (acceptare, reproş, scuză etc.). E de reŃinu
numai tăcerile elocvente sunt semnificative din punct de vedere pragmatic, fiind d
eterminate de intenŃiile emiŃătorului şi percepute de participanŃi ca un mod de manifestar
e în procesul de comunicare. Ele sunt raportate la un sistem de convenŃii ce funcŃione
ază într-o comunitate. Tăcerea poate fi evaluată pozitiv şi negativ, ca suport al politeŃii
negative sau ca eşec al politeŃii pozitive. Tăcerile şi întreruperile sunt strâns legate de
accesul la cuvânt atât în conversaŃiile faŃă în faŃă, cât şi în cele mediate de computer. Î
lor vom întîlni, de regulă, goluri şi tăceri care pot fi atribuite cuiva. Golurile sunt ca
uzate de faptul că noi citim mai repede decât scriem cuvinte la tastatură şi locutorii în
chat adesea adoptă următoarea tehnică: îşi scriu intervenŃia, iar apoi citesc ce au scris c
ilalŃi. Astfel se formează inevitabil goluri în conversaŃiile duse; adesea una şi aceeaşi p
rsoană participă în mai multe discuŃii, precum este cazul exemplului de mai jos. 1 2 3 4
rangerkoolaide joined the room felicity2_2 left the room coverstick5: soji, if
you say „massah”, I’ll get Spades to give up the numbers Filmmusicandtv: lol covers
101
5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
rangerkoolaide: jimmnie grayhound is the true fighter pilots jessica_babe_529 jo
ined the room Filmmusicandtv: the hound is a bad way to travel rangerkoolaide: g
reyhound is the dawg42 Traducerea rangerkoolaide a intrat în cameră felicity2_2 a părăsi
t camera coverstick5: soji, dacă îmi spui „massah”, voi renunŃa la cifre Filmmusicandtv: l
ol covers [îmi vine a râde de ceea ce ai spus, covers] rangerkoolaide: jimmnie grayh
ound este adevăratul pilot de avioane de luptă jessica_babe_529 a intrat în cameră Filmm
usicandtv: nu cred să fie plăcut să călătoreşti cu el rangerkoolaide: mi se pare că greyhou
este o rasă de câine Observăm că locutorul cu numele filmmusicandtv este angajat în discuŃi
cu
coverstick5 (în extrasul dat este vorba de o intervenŃie de evaluare – rândul 4) şi cu ran
gerkoolaide (rândurile 5, 7 şi 8). Se mai impune o clasificare a tăcerilor în cadrul con
versaŃiilor electronice, şi anume în funcŃie de originea lor. Din cauza principiului „firs
t come first posted” continuarea replicii întrerupte poate fi despărŃită de mai multe inte
rvenŃii relevante sau irelevante schimbului iniŃiat. Să urmărim exemplul: 1 2 Tango_supe
r: how can we get in touch HydratedKokanee has joined the conversation
Extrasul din chat de la adresa http://chat.yahoo.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%
3A3%3A1600326535&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 13.06.2003
42
102
3 4 5 6 7 8 9
CarpetbagBeetle has left the conversation ReclusiveRat has joined the conversati
on Script_jimmygabriel has left the conversation Veneza_96: well i dunno Asinine
Mite has joined the conversation Tango_super: give me yr email ViperFish has lef
t the conversation
10 FifteenFollower has joined the conversation 11 FifteenFollower has left the c
onversation 12 MidnightSunMom35 has joined the conversation 13 Tango_super: so i
write you43 Traducerea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tango_super: cum putem lua legătura Hydr
atedKokanee s-a alăturat conversaŃiei CarpetbagBeetle a plecat ReclusiveRat s-a alătur
at conversaŃiei Script_jimmygabriel a plecat Veneza_96: ei bine, nu ştiu AsinineMite
s-a alăturat conversaŃiei Tango_super: dă-mi adresa ta email ViperFish a plecat
10 FifteenFollower s-a alăturat conversaŃiei 11 FifteenFollower a plecat 12 Midnight
SunMom35 s-a alăturat conversaŃiei 13 Tango_super: îŃi voi scrie
Extrasul din chat de la adresa http://chat.msn.com/?room=Hobbies%4A4%4A4%3A16003
26528&identity=solveig_md&client=DHTML, colectat la 15/02/2003 la 20.30
43
103
Analizând acest exemplu, putem constata următoarele: în cadrul extrasului citat se con
turează o pereche de adiacenŃă întrebare – răspuns (rândul 1 – rândul 6). Rândurile 2, 3, 4
generate de sistemul de comunicare. Golul între elementele perechii de adiacenŃă este
cauzat anume de aceste mesaje ale sistemului, care, de fapt, au ajuns pe server în
aintea replicii din rândul 6. Rândurile 8 şi 13 sunt parte a unei intervenŃii compexe, c
are într-o conversaŃie faŃă în faŃă ar fi conŃinut, probabil, o tăcere comunicativă. „Pauza
astă tăcere este ocupată de replicile sistemului din rândurile 9, 10, 11 şi 12.
3.6.
Perechile de adiacenŃă în cadrul interacŃiunii comunicative în chat În modelul conversaŃion
integrativ al lui W. Edmondson, schimbul este
unitatea minimală a interacŃiunii sociale, definită ca o succesiune de mişcări conversaŃion
le ale interlocutorilor diferiŃi, mişcări aflate în raporturi de relevanŃă secvenŃială. Sch
este o unitate închisă, care, se poate spune, are o forŃă ilocuŃionară proprie. Orice schi
b se compune, de regulă, din cel puŃin două intervenŃii produse de doi locutori diferiŃi.
Există şi schimburi compuse dintr-o singură intervenŃie (incomplete sau eşuate) şi schimbur
compuse din mai mult de trei intervenŃii (schimburi prelungite). După părerea noastră,
schimbul poate fi constituit dintr-o singură intervenŃie doar într-un caz – cel al mişcării
conversaŃionale eşuate. Lingvista franceză C. Kerbrat-Orecchioni susŃine că schimbul este
constituit dintr-o singură intervenŃie şi în cazul când, în loc de răspuns la întrebare, ob
un simplu semn din cap, semnificând da sau nu, sau o privire nedumerită. Pentru noi
este mai acceptabilă opinia conform căreia acest act non-lingvistic este tratat drep
t semnal de legătură inversă [44, p.14]. Motivul: atunci când locutorul ne priveşte nedume
rit sau dă din cap în semn de acord sau dezacord cu cele spuse, el nu îşi asumă rolul de e
miŃător şi
104
nu putem astfel vorbi de nici un schimb conversaŃional. Este vorba, în acest caz, do
ar de o pauză în intervenŃia locutorului în curs44. Semnalele de legătură inversă diferă în
enŃă de contextul comunicării şi de rolurile vorbitorilor, însă nu există o limbă sau un co
de comunicare în cadrul cărora să nu existe aceste componente [44, p.14-15]. Contrar
opiniei unor cercetători ai comunicării mediate de computer precum că răspunsurile minim
e – care, în opinia noastră, nu sunt altceva decât semnale de legătură inversă – sunt rare
ul contextului de comunicare, credem că ele proliferează în unele medii de comunicare
sincronă. În MUD-uri de socializare, studiate de L. Cherny [138], semnalele de feedb
ack au fost atât de frecvent utilizate, încât locutorii au elaborat o serie de comenzi
scurte pentru cele mai răspândite dintre acestea, cum ar fi nods [dă din cap în semn de
acord], giggles [chicoteşte], hehs [oftează], grins [zâmbeşte cu satisfacŃie], nedumerită]
5. Am constatat că în camere de chat schimburile conversaŃionale eşuate sunt relativ fre
cvente. Adesea locutorul care intră în canalul de comunicare nu reuşeşte să iniŃieze o conf
untare conversaŃională. După cum am putut stabili, mişcările de ofertare sau reofertare au
constituit, aproximativ, 11,8% din numărul total de mişcări conversaŃionale studiate. D
in 457 de mişcări, prin care s-a încercat iniŃierea unei confruntări sau a unei secvenŃe no
, circa 20% au constituit schimburi eşuate. IniŃierea unui schimb este marcată prin pr
oducerea unei mişcări de ofertă, iar încheierea – prin producerea unei mişcări de satisface
Tipul cel mai simplu de structură a unui schimb, caracterizat prin succesiunea of
ertă-satisfacere, este ilustrat prin perechile de adiacenŃă. Pereche de adiacenŃă (adjacen
cy pair [30, p. 140-141]) este unitatea minimală a organizării conversaŃiei, care defi
neşte o normă de expectaŃie. Perechile de adiacenŃă sunt secvenŃe formate din două enunŃuri
ecutive, produse de emiŃători
Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că cele expuse în aliniat sunt corecte doar în cazul p
rechii – întrebare-răspuns. Ne-am referit în mod mai detaliat la natura şi modul de actual
izare a semnalelor de legătură inversă în paragraful unde am analizat actele lingvistice
în dialogul mediat de computer.
45 44
smiles [zâmbeşte] şi ? [o privire
105
diferiŃi, ordonate ca o succesiune de părŃi şi structurate în aşa fel, încât prima parte re
u necesitate o a doua. Clasa perechilor de adiacenŃă este reprezentată de secvenŃe ca: -
întrebare / răspuns; - salut / salut; - ofertă / acceptare sau refuz; - invitaŃie / acc
eptare sau refuz. IntervenŃiile conversaŃionale pot aparŃine unui anumit act de vorbir
e sau mai multor. Dacă le urmărim în conversaŃie, observăm că ele nu apar izolat: multe avâ
conexiuni cu alte acte de vorbire. Ca exemplu sunt secvenŃele „în doi membri”, ce formea
ză un schimb conversaŃional de replici. Aceste secvenŃe se înscriu sub semnul obligativi
tăŃii, reprezentând aşteptările interlocutorilor. Astfel, se poate considera ca un element
de cultură faptul că trebuie să dai un răspuns la întrebarea ce Ńi se pune. Daca nu se înt
stfel, cel căruia i s-a adresat întrebarea va fi considerat, în cel mai bun caz, prost
crescut. Precizarea definiŃiei perechii de adiacenŃă a determinat substituirea criter
iului consecutivităŃii cu acela al relevanŃei condiŃionate. EsenŃială nu este alăturarea ce
două părŃi ale unei perechi de adiacenŃă, pentru că între acestea pot fi inserate alte int
enŃii, ci faptul că, fiind dată o primă parte a perechii, partea a doua este relevantă şi a
ptată. Să examinăm următorul exemplu. 1 2 3 4 5 tango_super: what do you sing WhateverMa
rayem has left the conversation MoroselMussel has joined the conversation veneza
_96: songs tango_super: french/english
106
6 7 8 9
_Host_Mystic: g rated thankyou veneza_96: tango_super: or arabic veneza_96: engl
ish and arabic Traducerea
10 tango_super: ok46 1 2 3 4 5 6 7 8 9 tango_super: ce cânŃi WhateverMarayem a pleca
t MoroselMussel s-a alăturat conversaŃiei veneza_96: cântece tango_super: în franceză/engl
eză _Host_Mystic: aveŃi grijă cum vă exprimaŃi. Aici pot fi minori veneza_96: tango_super:
sau arabă veneza_96: în engleză şi arabă
10 tango_super: ok În cadrul fragmentului dat, făcând abstracŃie pe o clipă de contextul c
omunicării, putem observa o pereche de adiacenŃă în stare pură (rândul 1 cu rândul 4) şi un
mb complex, constând din trei intervenŃii (rândurile 5 şi 8, 9 şi 10), una dintre care fii
nd întreruptă (rândul 5 + rândul 8). În rândurile 1 şi 4 este prezent un caz tipic de perec
de adiacenŃă unde intervenŃia iniŃiativă47 este exprimată printr-o mişcare de ofertă, reali
-o întrebare, iar intervenŃia reactivă48 - printr-o mişcare de satisfacere, realizată într-
n
Extrasul din chat de la adresa http://chat.msn.com/?room=Hobbies%4A4%4A4%3A16003
26528&identity=solveig_md&client=DHTML, colectat la 15/02/2003 la 20.25 47 Initi
ative la C. Kerbrat-Orecchioni La Conversation. – Paris: Seuil, 1996. – p. 38 48 Rea
ctive – idem, ibidem
46
107
răspuns. Observăm şi întreruperea perechii de adiacenŃă de două replici ale sistemului, fap
a care ne vom referi în mai multe detalii mai târziu. În rândurile 5+8, 9 şi 10 se constată
un schimb complex ce constă din trei intervenŃii, una fiind întreruptă de pauză, cauzată de
apariŃia replicii altui locutor, care nu face parte din schimbul examinat. Rândurile
5 şi 8, privite din perspectiva întregii secvenŃe reproduse de noi, constituie o mişcar
e de reofertare şi o intervenŃie de iniŃiere a perechii de adiacenŃă. IntervenŃia din rându
este una reactivă, iar cea din rândul 10 – de evaluare49. Se poate vorbi despre o org
anizare preferenŃială a perechilor de adiacenŃă în sensul că nu toate enunŃurile pot funcŃi
a parte secundă a unei perechi cu acelaşi statut; unele reprezintă alternative structu
rale care se conformează aşteptărilor şi sunt nemarcate, altele sunt mai neaşteptate şi mar
ate prin diverse grade de complexitate structurală. Perechile de adiacenŃă constituie
o tehnică frecventă de selectare a emiŃătorului următor. Perechile de adiacenŃă în cadrul c
ui sunt „rupte” în mod regulat de mesajele sistemului şi de replicile altor locutori. Un
caz extrem, prezentat de J. Paolillo şi găsit de noi în lucrarea lingvistei americane
S. Herring [147], a fost atestat în cadrul observării canalului #india în IRC, când un
răspuns a fost despărŃit de întrebare de cincizeci (!) de mesaje irelevante perechii dat
e de adiacenŃă. În cadrul studiului nostru am constatat că, în mediu, schimbul sau pereche
a de adiacenŃă se întrerupe de patru – şase mesaje irelevante. Dată fiind incidenŃa înaltă
burilor întrerupte în conversaŃiile în chat, între replicile poziŃional consecutive nu exis
legături pragmatice. Mai mult decât atât, adesea nu găsim legături pragmatce între replicil
pe care secvenŃa le face să fie perechi de adiacenŃă. Tot în acest sens considerăm necesar
rmătoarea remarcă: în marea majoritate a cazurilor conversaŃiile mediate de computer nu
respectă maxima relevanŃei atât la nivelul schimbului conversaŃional dat, cât şi la nivelul
tregii confruntări.
49
Evaluative – idem, ibidem
108
Să examinăm acum exemplul lui J. Paolillo: 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 Julia says, "
I mean, have I convinced you I m a computer, yet?" Barry says, "I guess you re r
eal...but I d still like to get you in my DEN to run tests on you." Julia says,
"I live for your approval, Barry." Barry says, "I m so glad to hear that. Why do
n t you come over to my home." Julia, "I want to have a child someday." Barry sa
ys, "What a coincidence. I too wish to make a baby ...someday." Julia says, "The
date is Tue Jul 21 23:57:31, Barry." Traducerea Julia spune, "Am reuşit totuşi să te
conving că sunt computer?" Barry spune, "Cred că eşti o femeie...cu toate acestea aş vre
a să te mai testez atent." Julia spune, "Trăiesc numai pentru a fi apreciată de tine,
Barry." Barry spune, "Mă bucur atât de mult să aud aceasta. Nu vrei să vii la mine acasă."
Julia spune, "Vreau să am un copil." Barry spune, "Ce coincidenŃă. Şi eu vreau să fac când
a un copil." Julia spune, "Data este joi, 21 iulie 23:57:31, Barry."
SecvenŃa prezentată este un exemplu de relevanŃă locală, redusă în conversaŃii electronice.
a este un program robot (sau „bot”), care exista într-un MUD social numit TinyMUD. Jul
ia a reuşit să-l amăgească pe un locutor – bărbat – timp de câteva săptămâni, făcându-l să
o doamnă. Computerul, atunci când era chestionat, genera răspunsuri „conversaŃionale”, care
totuşi erau de o relevanŃă dubioasă, ceea ce se poate observa şi în exemplul de mai sus.
109
S.Herring citează acest exemplu doar pentru a demonstra că atare schimburi nu sunt c
onsiderate ca ceva excepŃional. În opinia noastră secvenŃa dată prezintă un exemplu de ceea
ce este o secvenŃă „normală” a conversŃiei mediate de computer. Locutorii sunt obişnuiŃi cu
nătatea replicilor irelevante sau puŃin relevante, fapt cauzat de aşa-numita axiomă a co
municării în chat „first-received-first-posted” (primul-primit-primul-pe-ecran) [137]. A
ceastă obişnuinŃă duce la coborârea standartelor relevanŃei locale în conversaŃiile în came
chat.
3.7.
SecvenŃe recurente şi specificul structurii acestora în chat În modelul conversaŃional int
egrativ al lui W. Edmondson, conceptul de
secvenŃă este înlocuit cu cel de fază, un tip de element al structurii interacŃionale, def
init ca succesiune de schimburi conversaŃionale subordonate unui schimb de bază sau
coordonate între ele. În continuare vom folosi aceşti doi termeni drept sinonime, pref
erând totuşi termenul secvenŃă recurentă, pentru că în opinia noastră el reflectă mai bine
fenomenului studiat. ConversaŃia are un caracter spontan şi aparŃine domeniului discur
sului neelaborat. Iata de ce conceptul de fază (care aduce a ceva foarte planifica
t) ne pare o alternativă nemarcată. SecvenŃa recurentă ar putea fi definită drept un bloc
de schimburi conversaŃionale cu un grad înalt de coerenŃă semantică sau pragmatică. Întregu
nsamblu conversaŃional este constituit dintr-o succesiune ordonată de secvenŃe, ce con
figurează trei componente: două cu un caracter facultativ (iniŃială şi finală) şi una – com
ta de bază (tranzacŃia conversaŃională propriu-zisă). Aici apare problema modalităŃii în ca
tem opera distincŃiile între diverse tipuri de secvenŃe, ce se pot întâlni într-o conversaŃ
În literatura de specialitate se fac delimitările respective între: • secvenŃe recurente
confirmative şi • secvenŃe recurente reparatorii.
110
În continuare vom explica acestea, oferind exemple. E. Goffman a fost printre prim
ii lingvişti care a oferit o schemă generală pentru structura secvenŃei recurente. Secve
nŃele recurente confirmative corespund schimburilor conversaŃionale iniŃiale şi finale,
fiind constituite din intervenŃii cu funcŃie expresivă sau fatică, cum ar fi formulele d
e salut. Urmărind specificul fazelor confirmative ale conversaŃiilor purtate în camere
de chat, am observat următoarele: nu este necesar să fie salutată fiecare persoană prez
entă în camera de chat, precum şi în cazul unor conversaŃii din viaŃa de zi de zi. Un „Hell
au o replică echivalentă acesteia este, de regulă, suficientă. De asemenea este firesc să
nu te aştepŃi la un răspuns de salutare de la fiecare participant. În cadrul unui canal,
unde discută vreo 20 de persoane, aceasta ar însemna un ecran plin de ‘hello’, scria Pi
och – ceea ce ar fi o manifestare a lipsei de respect faŃă de ceilalŃi participanŃi [157].
Acelaşi principiu este valabil şi în cazul luării de rămas bun. Astfel, putem afirma că se
venŃele recurente confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din s
chimburi parŃial eşuate, dacă am fi să folosim terminologia apropiată de cea tradiŃională.
nem parŃial eşuate, pentru că lipsa replicii reactive nu înseamnă o nereuşită comunicativă.
vorba doar de o strategie specifică mediului de comunicare electronică. Să examinăm următ
orul exemplu: 1 2 3 4 5 6 7 reeformdagain joined the room fimmusicandtv: i like
cream coverstick5: darling, it’s a meal i_like_lemon_cola: hiya@reeformd reeformda
gain: I o rm filmmusicandtv: hey reef mapex_38: monkeypox is cool!
111
8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
reeformdagain waves at i_like_lemon_cola reeformdagain waves at filmmusicandtv50
Traducerea reeformdagain a intrat în cameră fimmusicandtv: îmi place frişca coverstick5
: dragă, este ceva foarte gustos i_like_lemon_cola: salut reeformd reeformdagain:
mă mai ŃineŃi minte filmmusicandtv: hey reef mapex_38: monkeypox! E mişto denumirea reef
ormdagain dă din mînă în semn de salut lui i_like_lemon_cola reeformdagain dă din mînă în s
e salut lui filmmusicandtv În secvenŃa prezentată observăm în rândul 2 în mesajul sistemulu
pare în
camera chat locutorul cu numele reeformdagain. Locutorii i_like_lemon_cola şi film
musicandtv observă acest lucru şi îl salută (rândurile 5, 7). Reeformdagain observă gestul
or şi le răspunde „dând din mână”. (rândurile 8, 9). În cameră, în afara celor 6 persoane m
agment, se aflau încă 9 persoane, care nu au remarcat cu nimic apariŃia unui nou parti
cipant în conversaŃie. SecvenŃele recurente confirmative au, de regulă, o structură simplă
inară. De fapt, secvenŃa recurentă se închide prin adoptarea din partea interlocutorului
a unui comportament similar cu cel al primului locutor, relevând o practică rituali
că. Natura ritualică a secvenŃei recurente confirmative se explică, în opinia noastră, pe d
o parte, prin funcŃia sa – confirmarea existenŃei unui raport social între indivizi – şi,
e de altă parte, prin condiŃiile sale de producere. Astfel, dacă am fi să revenim la
Extrasul din chat de la adresa http://chat.yahoo.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%
3A3%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 11.06.2003 la 11:4
7.
50
112
exemplul de mai sus (răspunsul la salut) confirmarea atitudinii pozitive la interv
enŃia interlocutorului este adoptarea modului de comportament propus în mişcarea de of
ertă a celui care s-a salutat. Perechea salut-salut este şi una de adiacenŃă, un argumen
t în plus în favoarea faptului că e vorba de o aşteptare a unui fel de comportament comu
nicaŃional şi, prin urmare, de un ritual. Ideea secvenŃelor recurente reparatorii se b
azează pe principiul reparării unei „ofense teritoriale”. Activitatea reparatorie are me
nirea de a restabili echilibrul interacŃional între participanŃii la conversaŃie. Să exami
năm următorul extras din conversaŃia, unde ofensa este tratată de locutori în sensul direc
t al cuvântului: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 *** Kaczor_ has joined #AllNiteCafe <Deverry> a
ny what Mousie *** Tetsu has quit IRC (Connection reset by peer_) <Mousie> toake
rs - people who toak <Deverry> oh talk *** Tetsu has joined #AllNiteCafe *** Web
man has quit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah ppl are talking *** money^ has joined
#AllNiteCafe
10 <Kaczor_> pozdrowienia dla wszystkich 11 *** money^ has left #AllNiteCafe (mo
ney^_) 12 <Deverry> Kaczor_ please only speak english here 13 <Mousie> NO NO - n
ot talk! - toak as in have a drag on a j 14 *** Kaczor_ has left #AllNiteCafe (K
aczor__)51
Exemplul, înregistrat pe 18/09/1999 la 15:03:18, este preluat dintr-o transcriere
a unei conversaŃii în IRC, găsită în Herring S. (1996) Linguistic and critical research on
CMC: Some ethical and scholarly considerations. // The Information Society 12 (
2) : 153-168 online: http://www.slis.indiana.edu/TIS/readers/abstracts/12/12-2He
rring.html
51
113
Traducerea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 *** Kaczor_ a intrat în #AllNiteCafe <Deverry> nu pre
a am înŃeles Mousie *** Tetsu a părăsit IRC (legătura resetată de peer_) <Mousie> toakers –
i care pălăvragesc mult <Deverry> a, pălăvrăgesc *** Tetsu a intrat în #AllNiteCafe *** Web
an a părăsit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah oamenii deseori vorbesc. E normal *** mon
ey^ a intrat în #AllNiteCafe
10 <Kaczor_> salut toată lumea [în poloneză] 11 *** money^ a părăsit #AllNiteCafe (money^_
) 12 <Deverry> Kaczor_ , aici se vorbeşte doar engleza 13 <Mousie> Nu, Nu – nu vorbe
sc! – anume pălăvrăgesc, „elimină” cuvinte fără sens 14 *** Kaczor_ a părăsit #AllNiteCafe
În rândul 1 (mesajul sistemului de chat) locutorul, cu numele Kaczor, s-a alăturat con
versaŃiei. În rândul zece locutorul menŃionat face o intervenŃie în limba poloneză, fapt ce
ate fi tratat drept virtuală ofensă teritorială [44, p.8]. În rândul 12, locutorul cu nume
le Deverry, efectuează corijarea, spunând că în cadrul canalului dat se vorbeşte engleza.
Satisfacerea corecturii se produce după plecarea lui Kaczor din canalul dat, fapt
semnalat de sistem în rândul 14. ConversaŃia continuă, pentru că incidentul este închis. Ma
oritatea fazelor conversaŃiilor faŃă în faŃă au o structură lineară, ele se compun din cel
ouă intervenŃii conversaŃionale adiacente ale unor locutori diferiŃi.
114
Există şi secvenŃe întrerupte, acest tip de structură fiind destul de frecvent. O fază conv
rsaŃională se consideră întreruptă, dacă în ea se va conŃine o altă secvenŃă, de regulă min
imală vom înŃelege o secvenŃă recurentă formată dintrun schimb conversaŃional (şi nu perech
iacenŃă, după cum se susŃine uneori în literatura de specialitate), care poate conŃine până
intervenŃii, constituind o unitate semantică a conversaŃiei. Considerăm că în cazul conver
aŃiilor în camerele de chat întreruperile secvenŃelor recurente sunt mai apropiate de ce
le care apar în cadrul intervenŃiilor aparte52. Contextul comunicativ este de aşa natu
ră încât, practic, în opinia noastră, exclude existenŃa secvenŃelor de paranteză, în sensul
adiŃional. Să urmărim exemplul: 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 HABS_IN_GERMANY: is wags here cove
rs Protonpillman: life is crap Coverstick5: not at the mo, habs Coverstick5: sad
ly HABS_IN_GERMANY: ty53 Traducerea HABS_IN_GERMANY: covers, wags e pe-aici cumv
a Protonpillman: viaŃa e un nimic Coverstick5: nu l-am zărit, habs Coverstick5: din
păcate HABS_IN_GERMANY: mulŃumesc Rândurile 1, 3, 4, 5 constituie o secvenŃă recurentă într
ptă în 3 membri, pentru că rândurile 3 şi 4 fac parte din aceeaşi mişcare conversaŃională,
Vezi supra Extrasul din chat de la adresa http://chat.yahoo.com/?room=Politics%2
0Lobby%3A3%3A3%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 11.06.2
003 la 11:57
53 52
115
fiind întreprinsă, probabil, cu scopul de a indica o eventuală pauză în vorbire. Întreruper
a secvenŃei s-a efectuat prin intervenŃia din rândul 2, care nu face parte din secvenŃa
analizată. Materialul studiat de noi a inclus 3860 de intervenŃii, colectate în divers
e camere de chat, în care nu am întâlnit nici o secvenŃă cu structură lineară. Cu siguranŃă
ilitatea existenŃei unei secvenŃe lineare nu trebuie respinsă necondiŃionat, însă probabili
atea apariŃiei acesteia este foarte mică, ceea ce se poate explica prin faptul că inte
rvenŃiile apar pe ecranul chatului în ordinea sosirii lor pe server. Nu trebuie să uităm
nici de intervenŃiile sistemului de chat. Probabilitatea ocurenŃei unei faze cu str
uctură lineară scade şi cu mărirea numărului de locutori întro conversaŃie purtată exclusiv
forma de text. Coordonarea schimburilor ce compun o secvenŃă recurentă se poate realiz
a fie prin înlănŃuire – cumulare de informaŃii referitoare la aceeaşi temă, fie prin recipr
tate – furnizarea de către colocutori a aceluiaşi tip de informaŃii. Să observăm următorul
mplu de secvenŃă iniŃială a unei potenŃiale conversaŃii: L1 – How are you? [Ce mai faci?] L
ine. You? [Bine. Tu?] L1 – Me too. [Şi eu bine.] Ambele schimburi atestate în această fa
ză acumulează o informaŃie fatică, care ajută la stabilirea contactului între locutori, tip
l informaŃiei furnizate fiind acelaşi (informaŃii privind dispoziŃia persoanei).
116
Concluzii la capitolul III ConversaŃiile sunt nişte structuri cu o arhitectură complexă şi
ierarhizată, produse din diferite unităŃi de ranguri, unite în baza regulilor „gramaticii”
conversaŃionale. Ele sunt descrise cu ajutorul unor structuri arborescente, asemen
ea celor propuse pentru structura frazei, fiind conturate câteva modele descriptiv
e. Specificul conversaŃiei îl determină ordonarea şi finalizarea seriilor de constituenŃi.
Toate încălcările, voluntare sau involuntare, referitoare la normele „gramaticii” în conve
saŃii vor avea un anume efect asupra dialogului. Considerăm că modelul integrativ de d
escriere a structurii conversaŃiei curente este cel mai oportun pentru studierea o
ricărui tip de conversaŃie. Confruntarea conversaŃională nu poate fi prezentată cu ajutoru
l numai a unui singur model de natură matematică (de genul celui propus pentru frază).
Avem de-a face cu un fenomen mult prea complex. În cadrul analizei lui urmează a se
Ńine seama de contextul comunicării, de strategiile aplicate de locutori în procesul
interacŃiunii verbale şi de mulŃi alŃi factori pragma – lingvistici. Observând specificul f
zelor confirmative ale conversaŃiilor, purtate în camere de chat, am stabilit că secve
nŃele recurente confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din sch
imburi parŃial eşuate. În camere de chat schimburile conversaŃionale eşuate sunt relativ f
recvente. Mişcările de ofertare sau reofertare au constituit, aproximativ, 11,8 proc
ente din numărul total de mişcări conversaŃionale studiate. Din 457 de mişcări, prin care s
a încercat iniŃierea unei confruntări sau a unei secvenŃe noi, circa 20% au fost schimbu
ri eşuate. IntervenŃia în conversaŃia mediată de computer este întotdeauna complexă. Acest
ru se explică prin faptul că o replică tipică în chat are o componentă generată de sistemul
comunicare şi alta – generată de însuşi locutor. Structura
117
posibilă a intervenŃiei este în comun accord cu actul de vorbire principal şi cu actele
de vorbire subordonate, o parte dintre ele generate de sistemul de comunicare. C
onsiderăm că actul lingvistic în discursul computerizat are un caracter permanent şi ima
nent bifaŃetat. SusŃinem acest lucru, pentru că oricare act şi evident mişcare conversaŃion
lă în chat sunt generate, în primul rând, de locutor (utilizatorul programului de chat),
iar, în rândul al doilea, de programul de comunicare. Dacă se încearcă să se ajungă la o c
ificare a actelor verbale şi, eventual, a celor conversaŃionale, este necesar să se Ńină c
ont de natura lor complexă, iar cercetătorul să nu se limiteze la un singur criteriu d
e grupare. În cadrul studiului efectuat am grupat actele verbale conform criteriul
ui pragmatic, conform conŃinutului propoziŃional al mesajului şi în funcŃie de codajul (mi
xt sau uniform) utilizat în cadrul comunicării.
118
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI • Internetul este o lume virtuală, ce permite folosirea unui nu
măr relativ mare de mijloace de comunicare. Internetul, în general, şi camerele de cha
t, în special, se prezintă ca un context comunicativ inedit, care ne pune în faŃă necesita
tea reevaluării dihotomiei clasice discurs oral / discurs scris, criteriul de dife
renŃiere fiind canalul de transmitere a informaŃiei. • Considerăm discursul o activitate
individuală de actualizare a unui mesajul al emiŃătorului către receptor. Selectând fapte
lingvistice pentru cercetare, întotdeauna avem de-a face cu activitatea lingvisti
că individuală (discurs), iată de ce în opinia noastră este oportună anume opoziŃia cod / a
alizarea elementelor codului. • O tipologie a discursului se poate realiza după mai
multe criterii. DiferenŃierea principală este cea în baza canalului de transmitere a i
nformaŃiei, în cadrul căreia apare opoziŃia discurs oral / discurs scris. Ţinem să reaminti
în acest sens teoriile descrise în lucrare privind centrul şi periferia, teoria lui H
. Glinz privind relaŃiile existente dintre elementele sistemului numit limbă cu scri
s şi teoria lui D. Nerius privind modurile şi formele de existenŃă ale limbii (a se vede
a cap. 1, p. 1.3). În opinia noastră, este imposibil a face o distincŃie tranşantă între di
curs oral şi cel scris. Având în vedere teoriile menŃionate, susŃinem că oral, scris şi, de
gur, computerizat, după cum am stabilit în teză, nu sunt altceva decât nişte moduri de exi
stenŃă ale limbii, fiecare formă a acestora având un anumit număr de trăsături specifice. A
el, opoziŃia binară clasică discurs oral / discurs scris poate, în opinia noastră, să devin
trihotomie: DISCURS ORAL / DISCURS SCRIS / DISCURS COMPUTERIZAT
Ea, după părerea noastră, este o opoziŃie proporŃională, graduală şi constantă.
119
• Termenul discurs computerizat, introdus în lucrare, desemnează activitatea lingvisti
că individuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului,
în general, şi a Internetului, în special. Discursul computerizat se prezintă ca ceva i
ntermediar între discurs oral şi cel scris, posedând un şir de caracteristici ce îl difere
nŃiază de discursul oral şi, îndeosebi, de cel scris. Discursul computerizat (ca şi cel or
al) se caracterizează prin linearitate temporală, şi gradul de redundanŃă a structurilor d
iscursive este scăzut (a se vedea cap.1, p. 1.6). • Transmiterea informaŃiei în discursu
l computerizat are loc, de regulă, prin canalul vizual. Odată cu dezvoltarea tehnolo
giilor de software, a apărut posibilitatea de a utiliza şi canalul auditiv (voice ch
at sau video chat). De regulă, în cadrul comunicării canalul auditiv de transmitere a
informaŃiei se îmbină cu cel vizual. Astfel, informaŃia emisă de unul dintre locutori poat
e fi percepută doar pe canalul vizual, iar cea emisă de interlocutorul său – doar pe can
alul auditiv. • Domeniile abordate în chat sunt foarte variate, tonul discursului fi
ind unul neformal. E de reŃinut că în unele studii de psiholingvistică s-au atestat şi caz
uri când interlocutorii nu au fost persoane diferite, ci una „dedublată”, care se conect
a la canalul de chat sub nume de utilizator diferite. • Accesibilitatea textelor c
onversaŃiilor mediate de computer este discutabilă. Deseori ele nu par decât un haos d
e propoziŃii, care, aparent, nu se leagă una cu alta. Limbajul folosit de interlocut
ori este cu totul specific. Nu îl putem asemui întru totul slang-ului, care cu sigur
anŃă este un fenomen negativ în dezvoltarea oricărei limbi, însă credem că limbajul nesupra
heat din camerele de chat, cucereşte noi teritorii în limba literară. Unele abrevieri
din chat sunt deja acceptate în comunicarea de serviciu prin poştă electronică. Cunoscută
fiind tendinŃa lumii moderne spre accelerare a vieŃii şi, prin urmare, „economie în vorbir
e”, această ofensivă a limbajului conversaŃiilor mediate de computer trebuie să se afle şi
vizorul lingvistului. • Dialogul este forma sub care se concretizează diversele tipu
ri de interacŃiune verbală cu variate funcŃii. Sunt aproape imposibile situaŃiile când se
vorbeşte fără
120
interlocutori, măcar imaginari. Poate doar în caz de delir. Astfel, prezentând definiŃii
le privind constituienŃii conversaŃionali majori, am evitat distincŃiile făcute de unii
autori între elemente cu un caracter monologic sau dialogic. Abordarea sociologică a
dialogului social s-a realizat în direcŃia numită analiză a conversaŃiei, studiată în teză
legături directe cu psihologia socială şi interacŃionistă, microsociologia, sociologia co
gnitivă, sociologia limbajului, sociolingvistica, filozofia limbajului etc. (a se
vedea cap.2, p.2.4). • În cadrul discursului computerizat, cel puŃin în cadrul textelor în
limbă engleză, care au fost studiate, nu am atestat mărci de politeŃe, de genul deictic
elor sociale, utilizate numai când ştim ce reprezintă colocutorul. În cazul chatului nic
iodată nu putem fi siguri de poziŃia socială, etatea sau sexul conlocutorului, care pe
rmit folosirea deicticelor sociale la direct. • SusŃinem că suntem martorii formării unu
i nou stil funcŃional în limbă engleză, dar şi în alte limbi folosite pentru a comunica în
ernet. Facem această constatare, bazându-ne pe faptul că stilurile funcŃionale se difere
nŃiază în baza contextului general de comunicare. Acesta determină eventual forma limbii
utilizate. În cadrul oricărui stil funcŃional se desfăşoară un proces semiozic aparte. În
ul chatului, semioza se diferenŃiază prin strategii comunicative proprii, prin mijlo
ace specifice de codaj atât la nivelul frastic (ortografie fonetică, vocabular), cât şi
transfrastic (mimarea mijloacelor extralingvistice folosite de obicei în conversaŃii
le faŃă în faŃă: emoticons, punctuaŃia, scrierea în stilul „fluxului conştiinŃei”). • Codul
ru comunicare în Internet este, de regulă, unul complex format din cel verbal (limba
în care se duce discuŃia), îmbinat cu cel iconic (emoticons). Amestecul sau schimbare
a codurilor se asociază cu modificarea situaŃiei de comunicare, dar nu şi în cazul discu
rsului computerizat. • Strategia definitorie pentru comunicarea în chat este anticip
area replicii locutorului. • Metoda analizei conversaŃiei se aplică la dialogul mediat
de computer cu anumite restricŃii (nu cunoaştem cu certitudine dacă participanŃii la co
nversaŃie sunt mai multe
121
persoane sau una „multiplă”; participanŃii la interacŃiune îşi asumă simultan rolul emiŃăto
adresatului; enunŃurile în camere chat sunt plasate fără a se respecta vreo ordine, se a
fişează pe ecran imediat ce sosesc pe server). Unitatea maximală de analiză a conversaŃiei
în chat este confruntarea conversaŃională, actualizată în formă de text apărut pe ecranul
puterului din momentul, când locutorul se conectează la canal, şi până la plecarea lui. Un
itatea minimală de analiză este actul conversaŃional. • A fost stabilit că secvenŃele recur
nte confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din schimburi con
versaŃionale parŃial ieşuate (din 3860 de intervenŃii nu am întâlnit nici una cu structură
iară). Cu siguranŃă posibilitatea existenŃei unei faze conversaŃionale cu structură lineară
trebuie respinsă în mod necondiŃionat, însă probabilitatea acesteia este foarte mică. Prob
bilitatea ocurenŃei unei faze cu structură lineară scade odată cu creşterea numărului de lo
utori într-o conversaŃie purtată exclusiv sub forma de text. • În camere de chat schimburi
le conversaŃionale eşuate sunt relativ frecvente. Mişcările de ofertare sau reofertare s
-au dovedit a fi aproximativ 11,8% din numărul total de mişcări conversaŃionale studiate
. Din 457 de mişcări, prin care s-a încercat iniŃierea unei confruntări sau a unei secvenŃe
noi, circa 20% au constituit schimburi eşuate. • ConversaŃiile din camere de chat conŃin
numeroase violări ale principiilor lipsei golurilor, a suprapunerilor şi a alternării
corecte a replicilor. • Tăcerile şi întreruperile sunt strâns legate de accesul la cuvânt
tât în conversaŃiile faŃă în faŃă, cât şi în cele mediate de computer. În cadrul celor din
e regulă, goluri şi tăceri care pot fi atribuite unuia dintre colocutori. Golurile sun
t cauzate de faptul că noi citim mai repede decât scriem cuvinte la tastatură şi locutor
ii în chat adoptă adesea următoarea tehnică: îşi scriu intervenŃia, iar apoi citesc ce au s
s ceilalŃi. • S-a observat că actul lingvistic în discursul computerizat are un caracter
permanent şi imanent bifaŃetat. SusŃinem acest lucru, pentru că oricare act (şi,
122
evident, mişcare conversaŃională în chat) este generat, în primul rând, de locutor (utiliza
orul programului de chat), iar, în al doilea rând, de programul de comunicare. Venim
şi cu unele sugestii vizând optimizarea sistemelor de chat existente şi crearea unor
interfeŃe de comunicare noi. • În cadrul studiului efectuat am grupat actele lingvisti
ce conform criteriului pragmatic, Ńinând seama şi de conŃinutul lor propoziŃional şi codaju
utilizat în cadrul comunicării. E raŃional să se Ńină seama de natura complexă a actelor l
vistice şi conversaŃionale. Propunem cercetătorilor să nu se limiteze la un singur crite
riu de grupare a actelor conversaŃionale în chat. • Considerăm că ar fi util a elimina mes
ajele programului de comunicare de pe ecranul chatului. Mai potrivită în acest sens
ar fi crearea unui semn special, care ar indica sosirea sau plecarea locutorilor
. Noi-veniŃii pe canalul de chat ar putea fi marcaŃi pentru câtva timp în lista celor pr
ezenŃi cu o culoare aprinsă. • Pentru a spori gradul de coerenŃă a comunicării în camere de
at, o soluŃie ar fi izolarea automată a locutorilor ce comunică direct. În felul acesta
s-ar evita întreruperea secvenŃelor conversaŃionale şi a perechilor de adiacenŃă de către r
icile aparŃinând altor conversaŃii de pe acelaşi canal de comunicare. Ne dăm seama că la te
a cercetată mai rămân multe probleme neelucidate. Fiecare din ele merită un studiu apart
e de genul celui întreprins de noi. Sperăm că modestele noastre constatări, opinii şi suge
stii, vor servi drept imbold pentru alŃi cercetători ai procesului de comunicare med
iată de computer.
123
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. ALLAN K. Speech Act Classification and Definition. // Co
ncise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New Y
ork, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 922 – 927 2. ALLAN K.
Speech Act Theory. // Concise Encyclopedia of Pragmatics / edited by J. Mey. – Ams
terdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. –
P. 927 – 939 3. ALLAN K. Speech Acts Hierarchy: Locutions, Illocutions, and Perloc
utions. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, La
usanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 944 – 946
4. ALLAN K. Speech Acts: Literal and Non-literal. // Concise Encyclopedia of Pr
agmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Si
ngapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 946 – 947 5. AUSTIN J.L. How to Do Things with
Words. – Cambridge: Harvard University Press, 1975. – 188p. 6. AUSTIN J.L. Performa
tive – Constative // The philosophy of language. / edited by J. Searle. – London : O
xford University Press, 1971. – P. 13-23 7. BAINBRIDGE W.S. Interaction Process An
alysis. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, La
usanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 386 – 388
8. BAYLON Ch., MIGNOT X. La Communication. – Paris: Nathan, 1994. – 400 p. 9. BEAUG
RANDE de, R. Text Linguistics. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited b
y J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Els
evier, 1998. - P. 1001 – 1008 10. BELL R.T. Teoria şi practica traducerii. – Iaşi : Poli
rom, 2000. – 311 p.
124
11. BERGE K.L. Communication. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by
J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Else
vier, 1998. – P. 140 – 147 12. BIDU-VRÂNCEANU A., CĂLĂRAŞU C., IONESCU-RUXĂNDOIU L., MANCAŞ
DINDELEGAN G.P. DicŃionar de ştiinŃe ale limbii. – Bucureşti : Nemira, 2001. – 606 p. 13. B
TUC P. Despre redundanŃă sintactică // Probleme actuale de lingvistică română. – Chişinău:
00. – P. 290-295 14. CAMPBELL R.L. Human Computer Interaction. // Concise Encyclop
edia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, S
hannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 350 – 354 15. CAPCELEA V. Filozofie.
Manual pentru şcoala superioară. Ed. a 3-a, revăzută. – Chişinău : ARC, 2002. – 448 p. 16.
M. Concepte ale modelului entometodologic în analiza conversaŃională cu aplicaŃie la lim
ba română // Limba şi literatura română în spaŃiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora
2. – P. 151 – 157 17. CHARAUDEAU P. Grammaire du sens et d’expression. – Paris : Hachett
e, 1992. – 928 p. 18. CHOMSKY N. Language and Mind. // Ways of Communicating. / ed
ited by D.H. Meller. – Cambridge : Cambridge University Press, 1990. – P. 56-80 19.
CIJACOVSCHI V., PROCOPCIUC V. Lingvistica inginerească – realităŃi şi perspective // Probl
eme de lingvistică inginerească: Culegere de articole. – Chişinău, 2003. – P. 6 – 14 20. CL
Y P.M., Written and Spoken Styles in Japanese Narratives // Tannen, D., (ed) Spo
ken and Written Language: Exploring Orality and Literacy, Norwood, 1982. – P. 55-7
6 21. CLYNE M. Discourse in Cross-linguistic and Cross-cultural Contexts. // Con
cise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New Yo
rk, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 244 – 251
125
22. COSERIU E. Introducere în lingvistică. – Cluj : Echinox, 1999. – 143 p. 23. COŞERIU E.
LecŃii de lingvistică generală. – Chişinău : ARC, 2000. – 302 p. 24. CRYSTAL D. An Encyclo
ic Dictionary of Language and Languages. – Oxford : Blackwell Publishers, 1994. – 42
8 p. 25. DicŃionar enciclopedic Cartier – Ed. IV. Cartier, 2002. – 1674 p. 26. DINDELE
GAN G.P. Terminologia lingvistică actuală, între tradiŃie şi inovaŃie. // Probleme actuale
e lingvistică română. – Chişinău: USM, 2000. – P. 82-98 27. DINU M. Comunicarea. – Bucureşt
tura ştiinŃifică, 1999. – 273 p. 28. DRAGOŞ E. Întroducere în pragmatică. – Cluj-Napoca: Ec
2000. – 181 p. 29. DREW P. Conversation Analysis. // Concise Encyclopedia of Pragm
atics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singa
pore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 165- 171 30. DREW P. Conversation Analysis. //
Qualitative Psychology: A Practical Guide to Research Methods / edited by J.A. S
mith – London, Thousand Oaks, New Delhi: SAGE Publications, 2003. – P. 132-159 31. D
UCROT O., SCHAEFFER J.M. Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului. – Bucureşti
: Babel, 1996. – 530 p. 32. DUFRENNE M. Pentru om. – Bucureşti : Editura politică, 1971
. – 263 p. 33. DURANTI A. Communicative Competence. // Concise Encyclopedia of Pra
gmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Sin
gapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 147 – 148 34. ECO U. Sémiotique et philosophie du
langage. – Paris : Presses Universitaires de France, 1988. – 285 p. 35. ECO U. Trat
at de semiotică generală. – Bucureşti : Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, 1982. – 447 p
ONDSON W. Spoken Discourse. A Model for Analysis. – London: Longman, 1981. – 217 p.
37. FOUCAULT M. Cuvintele şi lucrurile: o arheologie a ştiinŃelor umane. – Bucureşti: Edit
ura UniversităŃii din Bucureşti, 1996. – 471 p.
126
38. FOX B.A. Discourse Structure and Anaphora. Written and Conversational Englis
h. Ed. a 3-a. – Cambridge : Cambridge University Press, 1995. – 173 p. 39. FRÂNCU C. C
urente şi tendinŃe în lingvistica secolului nostru. Ed. a 2-a. – Iaşi : Casa Editorială Dem
urg, 1999. – 156 p. 40. GRICE H.P. Utterer’s Meaning, Sentence-Meaning, and Word-Mea
ning. // The Philosophy of Language. / edited by J. Searle. – London : Oxford Univ
ersity Press, 1971. – P. 55-68 41. GULICIUC V. Is Internet Changing our Language(s
)? // Limbaje şi comunicare: Colocviul InternaŃional de ŞtiinŃe ale Limbajului: ediŃia a V
II-a, SuceavaCernăuŃi, 2-5 octombrie 2003. – Suceava, 2005. – P.699 – 706 42. HABERLAND H.
Written and Spoken Language: Relationship. // Concise Encyclopedia of Pragmatic
s. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore
, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 1048 - 1051 43. HAINEŞ I. Introducere în teoria comunicăr
ii. – Bucureşti : Editura fundaŃiei „România de mâine”, 1998. – 272 p. 44. HATCH E. Discour
d Language Education. Ed. a 2-a. – Cambridge : Cambridge University Press, 1994. – 3
33 p. 45. HOARŢA CĂRĂUŞU L. Elemente de analiză a structurii conversaŃiei. – Iaşi : Editura
ică, ştiinŃifică şi didactică CERMI, 2003. – 166 p. 46. ILIESCU A.P. Filosofia limbajului ş
bajul filosofiei. – Bucureşti : Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, 1989. – 318 p. 47. IO
E. Manual de lingvistică generală. – Bucureşti : ALL, 1992. – 240 p. 48. IONESCU-RUXĂNDOIU
L. ConversaŃia. Structuri şi strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite.
Ed. a 2-a (revăzută). – Bucureşti : ALL EDUCATIONAL, 1999. – 128 p. 49. JAKOBSON R. Essais
de linguistique générale. Vol. 1. – Paris : Minuit, 1991. – 262 p.
127
50. KASHER A. Chomsky and Pragmatics. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / e
dited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Toky
o : Elsevier, 1998. – P. 104-105 51. KERBRAT-ORECCHIONI C. L’énonciation: de la subjec
tivité dans le langage. Ed. 4. – Paris : Armand Colin, 1999. – 263 p. 52. KERBRAT-OREC
CHIONI C. La conversation. – Paris: Seuil, 1996. – 93 p. 53. MAINGUENEAU D. Analyser
les textes de communication. – Paris : Nathan, 2000. – 211 p. 54. MARSHALL T.A. Dia
logism. // Concise encyclopedia of pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, La
usanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 213 – 220
55. MARTINET A. Eléments de linguistique générale. – Paris : Armand Colin, 1967. – 220 p.
56. McCORMICK K.M. Code-Switching and Mixing. // Concise Encyclopedia of Pragma
tics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singap
ore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 114-121 57. McHOUL A. Discourse. // Concise Ency
clopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxfor
d, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 225 – 236 58. McLEAN C.G. Media,
Mass Media, and Multimedia. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by
J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsev
ier, 1998. – P. 557 – 570 59. McMURDO G. Changing Contexts of Communication. // Jour
nal of Information Science, 1995, nr. 21. - P. 140-146 60. MELENCIUC D., MACAROV
A., AXENTI S., TROHIN E. Enrichment of Vocabulary as a Sociolinguistic Phenomen
on. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice
işinău, 2003. – P. 194-196
128
61. MELENCIUC D., MACAROV A., AXENTI S., TROHIN E. The Metalanguage of New Techn
ologies as a Sociolinguistic Phenomenon. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Sta
t din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice”. – Chişinău, 2003. – P. 197-199 62. MEY J. Pragma
An Introduction. – Oxford: Blackwell, 1993. – 357 p. 63. MOESCHLER J. Argumentation
et conversation. Éléments pour une analyse pragmatique du discours. – Paris: Hatier,
1985. – 192 p. 64. MOESCHLER J., REBOUL A. DicŃionar enciclopedic de pragmatică. – ClujN
apoca: Echinox, 1999. – 557 p. 65. OCHS E. Planned and Unplanned Discourse. // Dis
course and Syntax / edited by T. Givon – New York: Academic Press, 1979. – P. 51-80
66. PLĂMĂDEALĂ I. Opera ca text. O introducere în ştiinŃa textului. – Chişinău : Prut Inter
2002. – 204 p. 67. POTTIER B. Théorie et analyse en linguistique. – Paris : Hachette,
1987. – 224 p. 68. RACHIERU A.-D. Comunicare şi manipulare în societatea mediatică // L
imbaje şi comunicare: Colocviul InternaŃional de ŞtiinŃe ale Limbajului: ediŃia a VII-a, S
uceava-CernăuŃi, 2-5 octombrie 2003. – Suceava, 2005. – P.561 – 576 69. REBOUL A., MOESCHL
ER J. Pragmatica azi. – Cluj: Echinox, 2001. – 146 p. 70. ROULET E. Echanges, interv
entions et actes de language dans la structure de la conversation // Etudes de l
inguistique appliqueé, nr. 44, 1981. – P. 7-39 71. ROWE M.W. Language Game: Wittgens
tein’s Concept. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterd
am, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 4
50 – 453 72. SCHRØDER K.C. Media Language and Communication. // Concise Encyclopedia
of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shann
on, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 547 – 557 73. SEARLE J.R. What is a Spee
ch Act? // The Philosophy of Language. / edited by J. Searle. – London : Oxford Un
iversity Press, 1971. – P. 39-54
129
74. SLAMA-CAZACU T. Psiholingvistica o ştiinŃă a comunicării. – Bucureşti : ALL, 1999. – 82
75. STRAWSON P.F. Intention and Convention in Speech Acts // The Philosophy of
Language. / edited by J. Searle. – London : Oxford University Press, 1971. – P. 23 – 3
9 76. The Philosophy of Language. / edited by J. Searle. – London : Oxford Univers
ity Press, 1971. – 149 p. 77. THOMAS J. Conversational Maxims. // Concise Encyclop
edia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, S
hannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 171 – 176 78. THOMAS J. Cooperative
Principle. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam,
Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 176 –
179 79. TROHIN E. A General Presentation of Linguistic Peculiarities of Hacker’s J
argon. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filolog
– Chişinău, 2000. – P. 310-313 80. TROHIN E. Analiza conversaŃiei – un mélange disciplinar
// Limba Română, 2004, nr. 7-8. – P. 140-143 81. TROHIN E. Comunicarea mediată de comput
er – etapă în dezvoltarea comunicării verbale. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de
din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice”. – Chişinău, 2003. – P. 228-230 82. TROHIN E. Dialo
and Heteroglossia. // Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “Şti
nŃe Filologice”, vol. I – Chişinău, 2002. – P. 75-76 83. TROHIN E. Note privind comunicarea
mediată de computer. // Limba Română, 2004, nr. 4-6. – P. 158-160 84. TROHIN E. The Meta
language of Internet-Based Computer-Mediated Communication. // Analele ŞtiinŃifice a
le UniversităŃii de Stat din Moldova, Seria “ŞtiinŃe Filologice”. – vol. I – Chişinău, 2002
9
130
85. VASCONCELOS
W.W.
Electronic
Mail
Communication.
//
Concise
Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, O
xford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 278 – 280 86. VASILIU E. Ele
mente de filosofie a limbajului. – Bucureşti : Editura Academiei Române, 1995. – 130 p.
87. WALD L. Sisteme de comunicare umană. – Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică,1973. – 215 p. 88
ALES K. Code. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterd
am, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 1
08-110 89. Ways of Communicating. / edited by D.H. Meller. – Cambridge : Cambridge
Universitz Press, 1990. – 163 p. 90. WILKS Y. Artificial Intelligence. // Concise
Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York,
Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 51-61 91. WILLIG C. Disco
urse Analysis. // Qualitative Psychology: A Practical Guide to Research Methods
/ edited by J.A. Smith – London, Thousand Oaks, New Delhi: SAGE Publications, 2003
. – P. 159 - 184 92. WITTGENSTEIN L. Caietul albastru. – Bucureşti: Humanitas, 1993. – 1
60 p. 93. ZELCA M. Păstrarea identităŃii naŃionale. Comunicarea prin Internet // Limba şi
literatura română în spaŃiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. – Iaşi, 2002. – P.28
АРУТЮНОВА Н.Д. Язык и мир человека. – Москва : Языки русской культуры, 1998. – 895 с. 95.
131
97. БОК Ф.К. Структура общества и структура языка // Новое в лингвистике. – Москва: Прогрес
132
109. КОБОЗЕВА И.М. Теория речевых актов как один из вариантов теории речевой деятельности.
133
121. ПАДУЧЕВА Е.В. Проблема коммуникативной неудачи в сказках Льюиса Кэролла // Text I zdan
134
BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ ONLINE 134. ALVAREZ-CÁSSAMO C. Rethinking Conversational Code
-Switching: Codes, Speech Varieties, and Contextualization. // Proceedings of th
e Sixteenth Annual Meeting of the Berkeley Linguistics Society held on February
16-19, 1990. General Session and Parasession on The Legacy of Grice. Berkeley: B
erkeley Linguistics Society, pp. 3-16. online: http://www.udc.es/dep/lx/cac/publ
.htm 135. AMMANN D. „Schon dich zu lesen”: chatten im Internet
online: http://www.phzh.ch/statisch/infos_und_akzente/pdfs/ammann02-1.pdf 136. B
ASSETT E.H., O’RIORDAN K. Ethics of Internet Research: Contesting the Human Subjec
ts Research Model. Online: http://www.nyu.edu/projects/nissenbaum/ethics_bas_ful
l.html 137. CHAT COMMUNICATION BIBLOGRAPHY http://www.chat-bibliography.de/ 138.
CHERNY L. (1995) The Modal Complexity of Speech Events in a Social MUD // Elect
ronic Journal of Communication 5 (4) online: http://www.mediensprache.net/de/lit
eratur/suche/show.aspx?id=2834 139. CIOCOGNANI A. Design Speech Acts: “How to Do T
hings with Words” in Virtual Communities online: http://www.arch.usyd.edu.au/~anna
/papers/caadf97.html 140. CNET, Inc. "CNET reviews - comparative reviews - chat
clients - chatiquette". 1995-1997 (Dec. 1997). – online: http://www.cnet.com 141.
COLLINS M.P. Flaming. The Relationship between Social Context Cues and Uninhibit
ed Verbal Behavior in Computer-Mediated Communication online: http://www.emodera
tors.com/papers/flames.html 142. Computer Mediated Communication Magazine
135
online: http://www.december.com/cmc/mag 143. CRYSTAL D. Language and the Interne
t. – Cambridge, 2001. – A first chapter, downloadable at Cambridge University Press:
http://assets.cambridge.org/0521802121/sample/0521802121WS.PDF 144. DECEMBER J.
Units of Analysis for Internet Communication. // Journal of Computer Mediated C
ommunication, 1996, 46:1, pag. 14-38. online: http://jcmc.indiana.edu/vol1/issue
4/december.html 145. DONATH J., KARAHALIOS K., VIEGAS F. Visualizing Conversatio
ns online: http://csdl2.computer.org/persagen/DLAbsToc.jsp?resourcePath=/dl/proc
eedings/ &toc=comp/proceedings/hicss/1999/0001/02/0001toc.xml&DOI=10.1109/HICSS.
1999.772675 146. HERRING S. (1999) Interactional Coherence in CMC // Journal of
ComputerMediated Communication 4 (4) online: http://jcmc.indiana.edu/vol4/issue
4/herring.html 147. HERRING S. (2004) Computer-Mediated Discourse Analysis: an A
pproach to Studying Virtual Communities. online: http://ella.slis.indiana.edu/~h
erring/cmda.html 148. JONSSON E. (1998) Electronic Discourse: On Speech and Writ
ing on the Internet. – Luleå University of technology. online:http://www.ludd.luth.s
e/users/jonsson/D-essay/ElectronicDiscourse.html 149. Journal of Computer Mediat
ed Communication online: http://jcmc.indiana.edu 150. KIM T. “Free Speech" in Cybe
rspace. online: http://cyber.law.harvard.edu/is98/final_papers/Kim.html 151. McE
LHEARN K. Writing Conversation: An Analysis of Speech Events in Email Mailing Li
sts (1996) online: http://www.mcelhearn.com/cmc.html
136
152. MILLER E. (1999) «Turn-Taking and Relevance in Conversation» online: http://cca
t.sas.upenn.edu/~emiller/conversation_paper.html 153. MOISEEVA M. Styles, Genres
and Jargons in the Internet, viewable at the address: http://courses.urc.ac.ru/
eng/u3_5.html 154. NEUAGE T. (2001) Conversational analysis of chatroom talk. Ph
D Thesis online: http://neuage.org/All.htm 155. Pagina personală a prof. Sh. Turkl
e, Institutul Tehnic din Massachusetts http://www.mit.edu/~sturkle/ 156. PARRISH
R. (2000) Conversational Analysis of Internet Chat Rooms online: http://polisci
.wisc.edu/~rdparrish/Chat%20Rooms%20for%20Web%20Site.htm 157. PIOCH N. A Short I
RC Primer. - 1997, online: http://www.irchelp.org/irchelp/ircprimer.html 158. SO
RENSEN A. Approaches to the Internet and the Genre of Chatting: Community, Ident
ity and Discourse. online: http://www.cyborgs.sdu.dk/workingpaper1.pdf 159. ten
HAVE P. (1999) Methodological Issues in Conversation Analysis. Bulletin de Metho
dologie Sociologique, Nr. 27 (June): 23-51. University of Amsterdam. online: htt
p://www2.fmg.uva.nl/emca/mica.htm 160. Web Statistics online: http://www.globalx
pert.net 161. http://www.worldlingo.com/resources/language_statistics.html 162. ДЕМЬЯНКОВ В
(интерпретирующий подход к аргументации) // Изв. АН СССР Сер. Литературы и языка, 1982, т.
137
163. Энциклопедия Кругосвет
ANEXA 1 Mostre de texte din conversaŃii în camere chat. Start of #AllNiteCafe buffer
: Sat Sep 18 15:03:18 1999 *** Now talking in #AllNiteCafe *** Topic is Welcome
to #Allnitecafe - the channel to chat in :)))_ <Uncle^D> hows everybody ? <Dev
erry> great and u? *** vixinx has joined #AllNiteCafe *** weiwei has joined #All
NiteCafe <Swifty> really good thnx Uncle^D <Deverry> _02,11!Deverry Roy_Orbison_
-_Only_The_Lonely.mp3 _11,022373632_02,11 11) _ <Uncle^D> I am fantastic <Uncle^
D> thanks *** vixinx has left #AllNiteCafe (vixinx_) *** PhilliP has joined #All
NiteCafe <Uncle^D> parapa is great too <Uncle^D> thanks deverry <Mousie> do we h
ave any toakers here today? <Deverry> good to hear <kenzo> hey *** Kaczor_ has j
oined #AllNiteCafe <Deverry> any what Mousie *** Tetsu has quit IRC (Connection
reset by peer_) <Mousie> toakers - people who toak <Deverry> oh talk *** Tetsu h
as joined #AllNiteCafe *** Webman has quit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah ppl are
talking
138
*** money^ has joined #AllNiteCafe <Kaczor_> pozdrowienia dla wszystkich *** mon
ey^ has left #AllNiteCafe (money^_) <Deverry> Kaczor_ please only speak english
here <Mousie> NO NO - not talk! - toak as in have a drag on a j *** Kaczor_ has
left #AllNiteCafe (Kaczor__) <Deverry> not in here <Swifty> anyway, a bit quiet
tonight, so i think i will hit a good book instead, farewell thee all <Castro> W
hat s everyone upto? - why aren t people talking - they jus sitting there watch
ing? <Deverry> me too <Deverry> nite Swifty :)))) <Deverry> in privates i would
think Castro <Swifty> nite Dev, lovely to see ya <Deverry> and you Swifty :)))))
) End of #AllNiteCafe buffer Sat Sep 18 15:03:18 1999
139
ANEXA 2 Cele mai frecvente abrevieri în camere de chat
A/S/L AFAIC AFK ASAP ATST AYSOS
Age/Sex/Location
Vârsta /Sexul/ Localitatea
As Far As I m Concerned Cât mă priveşte pe mine... Away From Keyboard As Soon As Possi
ble At The Same Time Are You Stupid Or Something Nu sunt la computer Cât de curând p
osibil La aceeaşi oră Parcă ai fi prost
B4 B4N BFN BRB BRT BS BTW CRAP CUL8R CWYL EOM ESO F2F
Before Bye For Now Bye For Now Be Right Back Be Right There Big Smile By The Way
Cheap Redundant Assorted Products See You Later Chat With You Later End Of Mess
age Equipment Smarter than Operator Face to Face
Până acum Pa Pa Mă întorc imediat Să nu pleci Un zâmbet larg Apropo Produse ieftine, dar in
tile
Ne vedem mai târziu Vorbim mai tîrziu Sfârşitul mesajului Aparatul e mai deştept decât oper
torul FaŃă în faŃă (în lumea reală)
140
FBKS FE FYI GL GMTA
Failure Between Keyboard and Seat Fatal Error For Your Information Good Luck Gre
at Minds Think Alike Got Nothing But Love For You Great Got To Go Got To Go, Bye
Glad To See Ya Hugs And Kisses Hurry Back Hold Ha Ha, Only Half Kidding Ha Ha,
Only Kidding Help! I m Out of Coffee Hope This (or That) Helps Idiot I Don t Get
It I Don t Know
Greşeală între tastatură şi scaun
Eroare fatală Te va interesa aceasta Baftă! MinŃile geniale lucrează în mod asemănător Nu s
decât dragoste faŃă de tine (de regulă, tonul ar fi ironic) Grozav Trebuie să plec Trebui
e să plec, pa Bucuros că te-am revăzut Te cuprind şi te sărut Să te întorci repede Aşteaptă
, ha, am glumit doar pe jumătate
GNBLFY GR8 GTG GTGB GTSY HAK HB HD HHO1/2K HHOK HIOOC HTH ID10T IDGI IDK
Ha, ha, doar am glumit Ajutor! Mi s-a terminat cafeaua Sper să fie de folos aceast
a
Idiot Nu pricep Nu ştiu
141
IDKY IDST IDTS ILY IMHO IMNSHO IMO INMP INPO IOH IOW IRL ISS J/C J/K J/W KISS KI
T L8R LMK LOL LTNS MorF
I Don t Know You I Didn t Say That I Don t Think So I Love You In My Humble Opin
ion In My Not So Humble Opinion In My Opinion It s Not My Problem In No Particul
ar Order I m Outta Here In Other Words In Real Life I Said So Just Checking Just
Kidding! Just Wondering Keep It Simple Stupid Keep In Touch Later Let Me Know L
aughing Out Loud -orLots of Luck (or Love) Long Time No See Male or Female?
Nu te cunosc Nu am spus aşa ceva Nu cred Te iubesc În umila mea opinie În opinia mea,
nu atât de umilă
După părerea mea Nu mă priveşte Nu există o ordine anumită O şterg de-aici Cu alte cuvinte
mea reală Aşa am spus Doar verific Glumesc! Mă înteb Nu complica lucrurile, prostule Păstră
legătura Mai târziu Să-mi dai de ştire Râde în hohote – sau – Mult noroc (Multă dragoste)
m văzut de un car de ani Bărbat sau Femeie?
142
MYOB N/A N/T NBD NIM NM NMP NOYB NP NRG NRN OIC OMDB OMG OMIK ONNA PLS PMFJI RL
RN ROTFL
Mind Your Own Business Caută-Ńi de treabă! Not Applicable -or- Not Affiliated No Text
No Big Deal No Internal Message Never Mind Not My Problem None Of Your Business
No Problem Energy No Reply Necessary Oh, I see Over My Dead Body Oh My Gosh Open
Mouth, Insert Keyboard Oh No, Not Again Please Pardon Me For Jumping In Real Li
fe Right Now! Rolling On The Floor Laughing Lumea reală Imediat! Se rostogoleşte pe
podea râzând O nu! Iarăşi! Te rog Cer scuze că vă întrerup Fără text Mare lucru! Nu sunt me
terne Las-o baltă Nu e problema mea Nu te priveşte Fără probleme Energie Nu necesită răspun
A-a, înŃeleg Nici în ruptul capului Doamne! Deschide gura şi pune în ea tastatura Nu este
aplicabil – sau – Nu se afiliază
143
RTFM RTK TLGO TM TMI TTYL TY TYVM VM WAG WB WCA WDYS WDYT WE WEG WOG WOMBAT WRT
WTF WYP WYRN WYS
Read The F***ing Manual Return To Keyboard The List Goes On Trust Me Too Much In
formation Talk To You Later Thank You Thank You Very Much Voice Mail Wild Ass Gu
ess Welcome Back Who Cares Anyway What Did You Say? What Do You Think? Whatever
Wicked Evil Grin Wise Old Guy Waste Of Money, Brains And Time With Regard To Wha
t The F*** What s Your Problem?
Citeşte manualul „utilizatorului”
Revin la computer Lista continuă Crede-mă Prea multă informaŃie Vorbim mai târziu MulŃumesc
MulŃumesc mult Mesageria vocală O presupunere nesăbuită Bine ai revenit Oricum nu e prob
lemă Ce ai spus? Cum crezi? Orice Un zâmbet răutăcois Un tip bătrân şi înŃelept Pierdere de
creiere şi timp
În ceea ce priveşte Ce naiba? Ce ai?
What s Your Real Name? Care este numele tău adevărat? Whatever You Say Orice ai spun
e
144
WYT YAFIYGI YDKM YNK YR YSYD
Whatever You Think You Asked For It You Got It You Don t Know Me You Never Know
Yeah Right Yeah, Sure You Do
Orice ai crede Ai obŃinut ce ai vrut
Nu mă cunoşti Cine ştie Aşa este Anume aşa
145
ANEXA 3
Glosarul unor termeni utilizaŃi în prezenta teză de doctorat
• „gramatica” conversaŃiei = regulile de înlănŃuire sintactică, semantică şi pragmatică a e
constituente ale conversaŃiilor • acces la cuvânt = asumare a rolului de emiŃător de către
articipanŃii la interacŃiunea comunicativă. Se realizează în virtutea unor norme implicite
, care guvernează comportamentul socio-comunicativ al membrilor unor comunităŃi. • act c
onversaŃional = unitatea minimală a structurii interacŃionale. Actele intră în componenŃa m
ilor interacŃionale; actul principal este defintoriu pentru tipul de mişcare convers
aŃională, putând fi asociat cu acte opŃionale, deschise spre interlocutor. • act lingvisti
c / verbal = un act complex, realizat prin utilizarea limbii în situaŃii de comunica
re concretă • analiza conversaŃiei = o cercetare empirică, inductivă, care urmăreşte identi
area unor tipare recurente într-un material faptic vast, obŃinut prin înregistrarea di
rectă celor mai diverse tipuri de conversaŃie. • canal = în teoria comunicării – suportul f
zic al procesului de transmitere a semnalelor unui cod. Canalul permite stabilir
ea şi menŃinerea comunicării între emiŃător şi receptor. • confirmare = întreruperea replic
ului curent, fără intenŃia de a căpăta accesul la cuvânt, cu scopul de a confirma cele spus
de acesta • constrângeri sistemice = componente necesare pentru a exista un proces
de comunicare (semnalele de deschidere şi închidere a canalului, semnalele de legătură i
nversă, respectarea maximelor conversaŃionale) • constrângeri ritualice = un sistem de „măr
i” sociale care permite desfăşurarea comunicării în mod adecvat
146
• context comunicativ = un ansamblu de factori, care, dincolo de sensurile determi
nate de structura lingvistică a enunŃurilor, afectează semnificaŃia acestora. Termenul d
esemnează orice informaŃie de bază care se presupune că este împărtăşită de emiŃător şi rec
buie la interpretarea unui anumit enunŃ de către receptor. • conversaŃie = tip de comuni
care orală, în care doi sau mai mulŃi participanŃi îşi asumă în mod liber rolul de emiŃător
= forma sub care se concretizează diverse tipuri de interacŃiune verbală. În sens restrâns
, e o secvenŃă de replici interconectate semantic, produse alternativ de cel puŃin doi
emiŃători care se adresează unul celuilalt. • discontinuitate = particularitate a sinax
ei limbii vorbite, constând în „ruperea” structurii sintactice într-un anumit punct al lanŃ
lui enunŃului şi continuarea după altă schemă de organizare; are ca efect pierderea de cătr
vorbitor a controlului asupra întregului ansamblu de organizare sintactică. • model e
tnometodologic = model de descriere a organizării şi funcŃionării unei conversaŃii; se înte
eiază pe observarea felului în care participanŃii ei înşişi produc şi interpretează convers
a formă de interacŃiune socială • faŃa negativă (a politeŃii) = dorinŃa oricărui membru al
umane ca acŃiunile lui să nu fie împiedicate de către alŃi membri ai societăŃii. • faŃa po
politeŃii) = dorinŃa oricărui membru al comunităŃii ca intenŃiile şi doleanŃele lui să fie
cel puŃin câŃiva dintre membrii comunităŃii date. • gol = tăcerea rezultată din faptul că
curs nu şi-a desemnat un succesor; autoselectarea acestuia se produce cu întârziere. •
implicatură convenŃională = un grup de presupoziŃii asociate local, prin convenŃie, cu fol
osirea unor anumite forme lingvistice. Din perspectivă pragmatică, presupoziŃiile nu s
unt inerente enunŃului, ci Ńin de emiŃător.
147
• implicatură conversaŃională = tip de deducŃie pragmatică; asigură coerenŃă şi continuitat
rilor verbale. • întrerupere a intervenŃiei în curs = fenomen care apare în cursul convers
aŃiei curente, în diverse situaŃii (dialoguri, interviuri, dezbateri); identificarea şi
interpretarea întreruperilor se realizează în raport cu regulile accesului la cuvânt. • înt
erupere inutilă = întreruperea replicii emiŃătorului curent cu scopul de a căpăta acces la
uvânt, însă fără a reuşi • întrerupere simplă = întreruperea replicii emiŃătorului fără sco
la cuvânt sau de a confirma cele spuse de el. • întrerupere tacită = se manifestă în situa
în care receptorul foloseşte ocazia oferită de dificultatea emiŃătorului în curs de a-şi c
inua enunŃul şi îşi asumă rolul de emiŃător • macrostructura conversaŃiei = modul de organi
tregului ansamblu de schimburi verbale ce constituie o conversaŃie. • maxime convers
aŃionale = definesc condiŃiile ce permit instalarea unei comunicări informative pe baz
a limbajului. Maximele principiului cooperativ descriu mijloacele raŃionale ce asi
gură eficienŃă schimburilor cooperative. Maximele strategice. • microstructura conversaŃie
i = mod de organizare a unităŃilor de rang inferior din structura unei conversaŃii. • mişc
area conversaŃională / intervenŃia / mişcarea interacŃională / replica = o secvenŃă de acte
ormate de acelaşi emiŃător; se integrează în structura de ansamblu a conversaŃiei prin inte
mediul actelor opŃionale de validare a intervenŃiei precedente a interlocutorului şi /
sau de solicitare a unei noi intervenŃii a acestuia. • pauză = întrerupere a vorbirii;
are durată variabilă şi se notează prin semne de punctuaŃie. principiului politeŃii motivea
diversitatea comportamentelor
148
• pereche de adiacenŃă = unitate minimală a organizării conversaŃiei; secvenŃă de două enun
ecutive, produse de emiŃători diferiŃi, ordonate ca o succesiune de părŃi structurate astf
el, încât prima reclamă în mod imperios pe cea de-a doua parte. • politeŃe = categorie soci
lingvistică stabilind relaŃia dintre un comportament social acceptabil şi marcarea lui
în plan lingvistic. • principiul politeŃii = principiu de bază în pragmatică, complementar
cu principiul cooperativ; reglementează comunicarea în sensul menŃinerii unui echilibr
u social şi a unor relaŃii de bunăvoinŃă între colocutori; guvernează alegerea strategică a
lităŃilor de expresie lingvistică. • principiul cooperativ = principiu de bază în pragmatic
complementar cu principiul politeŃei; cere ca orice intervenŃie a unui participant l
a un schimb verbal să fie structurată în momentul în care se realizează, în concordanŃă cu
tivele sau cu direcŃia acceptată prin consens a activităŃii comunicative în curs. • pragmat
ca = disciplină al cărei obiect îl constituie limba privită ca interacŃiune comunicativă; e
aminează efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii şi receptări
i enunŃurilor atât sub aspectul structurii, cât şi al semnificaŃiei acestora. • schimb = în
delul conversaŃional integrativ al lui W. Edmondson, unitatea minimală a interacŃiunii
sociale, definită ca o succesiune de mişcări performate de interlocutori diferiŃi şi afla
te în raporturi de relevanŃă secvenŃială. • schimb complex / schimb prelungit = schimb cons
ituit din mai mult de două intervenŃii. • schimb ieşuat / schimb incomplet = schimb, con
stituit dintr-o singură intervenŃie. • secvenŃă (recurentă) = un bloc de schimburi cu un gr
d înalt de coerenŃă semantică sau pragmatică.
149
• semnale de feedback / backchannel sygnals = semnale (atât verbale, cât şi nonverbale)
ce confimă faptul că mesajul transmis este înŃeles de receptor; nu reprezintă o preluare a
rolului de emiŃător. • strategie comunicativă = formă de comportament comunicativ bazată p
manipularea structurilor interacŃionale şi a mijloacelor verbale de concretizare a
acestora în scopul atingerii anumitor obiective. • sugerare lexicală = apare în condiŃiile
în care emiŃătorul în curs nu găseşte cuvântul adecvat, iar adresatul intervine cu scopul
a-l ajuta şi nu pentru a accede el însuşi la cuvânt. • suprapunere = vorbirea simultană a d
i (sau a mai multor) participanŃi la o conversaŃie; presupune fie întreruperea locutor
ului la apariŃia semnalelor de încheiere a intervenŃiei în curs, fie întreruperea acestuia
înainte ca terminarea intervenŃiei în curs să devină previzibilă. • tăcere = o componentă
cativă a interacŃiunii comunicative; membru marcat al opoziŃiei tăcere versus vorbire, s
emnificativă numai la nivel pragmatic; se caracterizează prin codaj uniform şi prin co
nŃinut potenŃial foarte divers.
150
ANEXA 4 Lista abrevierilor utilizate în prezenta teză de doctorat
• AV – act de vorbire; • AVp – act de vorbire principal; • AVs – act de vorbire subordonat;
CDE – Cartier dicŃionar enciclopedic; • CHAT = în traducere – pălăvrăgeală; • CMCM – Comput
Communication Magazine; • IRC = Internet Relay Chat; mediu de comunicare electron
ică; • JCMC – Journal of Computer-Mediated Communication; • MOO = Multi-user object orie
nted domain; • MUD = Multi-user domain;
151
Cuvintele-cheie accesul la cuvânt; act conversaŃional; act ilocuŃionar; canal de chat;
cameră de chat; chat; comunicare verbală; context comunicativ; constrângeri de sistem
; constrângeri ritualice; conversaŃie fatică; conversaŃie; dialog; discontinuitate; disc
urs computerizat; discurs oral; discurs scris; discurs; discuŃie; emiŃător; emoticon;
fatem; faŃa negativă (a politeŃii); faŃa pozitivă (a politeŃii); fază conversaŃională; gol;
et; implicatură; întrerupere; macrostructură a conversaŃiei; maxime conversaŃionale; micro
structură a conversaŃiei; mişcare / intervenŃie; mişcare conversaŃională; model etnometodol
c; model ierarhizat; model integrativ; nivel de organizare conversaŃională; pauză; per
eche de adiacenŃă; politeŃe; pragmatica; principiul cooperativ; proces semiozic; recep
tor; schimb conversaŃional; secvenŃă recurentă; semioză; semnal de legătură inversă (feedba
strategie comunicativă; sugerare lexicală; suprapunere; tăcere. Key words Turn-taking;
conversational act; speech act; chat channel; chatroom; chat; verbal communicat
ion; communicative context; system constraints; ritual constraints; fatic conver
sation; conversation; conversation; dialogue; discontinuity; computer discourse;
oral discourse; written discourse; discourse; discussion; sender; emoticon; fat
em; negative face (of politeness); positive face (of politeness); conversational
phase; gap; Internet; implicature; break; macrostructure of integrated of conve
rsation; intervention; level of conversational conversational maxims; model, org
anization; microstructure hierarchy pause; conversation;
ethnomethodological
model;
model;
adjacency pair; politeness; pragmatics;
cooperation principle; semiosis; receiver; conversational exchange; sequence; ba
ckchannel signal; communication strategy; lexical suggestion; overlap; silence
152
Ключевые слова Смена ролей в разговоре; диалоговый акт; речевой акт; канал чата; комната дл
153
ADNOTARE Lucrarea se compune din preliminarii, trei capitole, încheiere, bibliogra
fie selectivă, bibliografie selectivă online şi patru anexe. În cadrul Preliminariilor s
e face o introducere în studiul efectuat, enumerânduse obiectivele acestuia, metodel
e şi procedeele utilizate în cercetare, tezele înaintate spre susŃinere, precum şi alte de
talii privind studiul întreprins. Capitolul I Comunicarea ca mijloc de existenŃă umană r
eprezintă o descriere a unor particularităŃi lingvistice ale discursului computerizat;
o fundamentare teoretică a necesităŃii de a modifica dihotomia tradiŃională discurs oral
/ discurs scris, propunându-se trihotomia: discurs oral/discurs scris/discurs elec
tronic. Capitolul II Analiza conversaŃiei şi aplicarea acesteia în contextul camerelor
de chat studiază conceptul de conversaŃie în corelaŃie cu dialogul şi discuŃia. Aici sunt
escrise elementele contextului comunicativ, strategiile şi „constrângerile” ritualice şi d
e sistem ce controlează desfăşurarea conversaŃiilor, concomitent cu prezentarea trăsăturilo
specifice ale acestora în chat. Capitolul III Studiu al „gramaticii” conversaŃiilor med
iate de computer este o cercetare funcŃional – pragmatică a unităŃilor modelului integrati
v al conversaŃiilor din camere de chat. Au fost examinate şi unele particularităŃi ale a
ccesului la cuvânt în chat şi specificul întreruperii intervenŃiilor şi al tăcerilor în cam
de chat. Lucrarea mai conŃine patru anexe: în Anexa 1 se dau mostre de texte ale co
nversaŃiilor purtate în camere chat; în Anexa 2 se indică cele mai răspândite abrevieri (în
măr de 112), specifice discursului computerizat, însoŃite de descifrări şi traducere în lim
a română; în Anexa 3 se află glosarul termenilor, utilizaŃi în lucrare; Anexa 4 este lista
brevierilor. Considerăm necesar să menŃionăm, de asemenea, că din motive tehnice unele din
surse online ar putea sa nu fie accesibile la momentul citirii tezei de doctora
t.
154
АННОТАЦИЯ
Работа состоит из введения, трех глав, выводов и рекомендаций, библиографического списка, ч
155
Работа также содержит четыре приложения: в Приложении 1 приведены образцы разговоров в чата
156
SUMMARY
The thesis is composed of preliminaries, three chapters, closing remarks and rec
ommendations, bibliography, four appendixes, and summaries in Romanian, Russian
and English. In the Preliminaries an introduction is made into the research that
has been carried out. It ennumerates the objectives of the study, methods and a
pproaches applied, formulates the hypothesis and gives other details of the inve
stigation in question. Chapter I Communication as means of human existence is a
description of some of the linguistic peculiarities of computerised discourse. I
t supplies theoretical arguments in favour of the need to modify the traditional
opposition oral discourse / written discourse as a result of reinterpretation o
f definitions of oral and written discourse from the point of view of communicat
ive approach to language. We suggest the following trichotomy: oral discourse /
written discourse / computerised discourse. Chapter II Conversational analysis a
nd its application in terms of chat rooms examines the concept of conversation i
n correlation with dialog and discussion. A more detailed research of conversati
on from the standpoint of linguistics, psychology, sociology and philosophy has
only started in the last decades of the XXth century. The chapter in question pr
ovides a description of the peculiarities of communicative context, communicativ
e strategies of the chat room conversations, as well as some details related to
the system and ritual constraints and their impact on human communication. Chapt
er III The study of the computer-mediated conversation „grammar” is a functional and
pragmatic research of the integrated chatroom conversation model
157
units. Peculiarities of turn-taking, as well as those of interruptions and pause
s have been examined here. The thesis also contains four appendixes: in Appendix
1 there are samples of chatroom conversations; in Appendix 2 we have included a
list of the most frequent abbreviations used in chat, with their description an
d translation into Romanian; Appendix 3 is a glossary of main terms that have be
en used in our thesis, Appendix 4 is a list of abbreviations used in the dissert
ation. To make it more convenient for the reader, the bibliography has been divi
ded into two parts: traditional and online sources. Mention must be made that so
me of the online resources may no longer be technically available when one reads
the thesis.
158