PROIECTUL DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
Autor:
Antoci Albert, doctor în drept,
Lector superior

1. Tema 9: Asigurarea materială şl a condiţiilor de trai a deţinuţilor.

Asistenţa medicală în penitenciare

(2 ore)
2. Tezele principale:

1. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai a deţinuţilor.

2. Asistenţa medicală în penitenciare.

3. Condiţiile de întreţinere a deţinuţilor în spitalele penitenciare .

Obiectivele:

- să clasifice condițiile de trai ale deținuților;

- să aprecieze importanţa acordării asistenței medicale persoanelor deținute;
- să caracterizeze condiţiile şi procedura de întreținere al deținuților în spitalele
penitenciarelor;
- să aprecieze rolul administrației penitenciarului în respectarea și asigurarea condițiilor
materiale și de trai;
- să poată da apreciere și rolului ONG-lor în cazul intervenției cestora în activitatea medicală;
- să cunoască atribuțiile și obligațiile serviciului medical;

3. Bibliografia:

1. Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994, în vigoare de la 27.08.1994

2. Codul de executare al Republicii Moldova Nr. 443-XV din 24.12.2004, în vigoare din
01.07.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 34-35/112 din 03.03.2005.
3. Codul muncii al Republicii Moldova Nr. 154-XV din 28.03.2003 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 159-162/648 din 29.07.2003.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la adaptarea sociala a persoanelor eliberate din
locurile de detenţie Nr. 297-XIV din 24.02.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
39-41/171 din 22.04.1999..
5. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi aprobat prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 583 din 26.05.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-
94/676 din 16.06.2006.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituţiile penitenciare nr. 826 din
04.08.2005 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 107-109/894 din 12.08.2005.
7. Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunităţii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
1643 din 31.12.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 16-18/124 din 23.01.2004.
8. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 327 din 18.08.2005 privind stabilirea tipurilor
penitenciarelor şi sectoarelor de detenţie create în cadrul acestora.
9. Ordinal MJ al R.Moldova ,,despre aprobarea Instrucțiunii privind activitatea Serviciilor
special ale penitenciarelor” nr.431 din 21.10.2003
10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 609 din 29.05.2007 privind aprobarea
normelor minime de alimentare zilnică a deţinuţilor şi de eliberare a detergenţilor // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 102-105/765 din 07.07.2006.
11. Regulamentul Comitetului pentru Plîngeri, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 77 din 23.01.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 24/122 din
03.02.2006.
12. Carp S. Osadcii C. Rusu O. Drept executional penal, ed. Academia MAI Ștefan cel Mare
Chișinău 2007.
13. Florea V. Florea L. Drept execuțional penal, ed.Arc Chișinău 1999.
14. Simion Carp. Drept execuțional penal. Ediție rev. Și ad. Chișinău 2016

4. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera
de interes al unor studenţi:
 Modalitatea de internare al condamnaților în IP Pruncul;
 Tratarea medicală al condamnaților ce s-au automutilat.

5. Conţinutul prelegerii:
1. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai a deţinuţilor

Asigurarea materială şi asistenţa medicală a deţinuţilor reprezintă crearea unui

ansamblu de condiţii de deţinere a lor, pentru satisfacerea necesităţilor de hrană, îmbrăcăminte,
cazare, deservire medicală, adică a condiţiilor de ispăşire a pedepsei, care asigură păstrarea
sănătăţii şi existenţa normală a persoanei în locurile de detenţie.
Nivelul acestor condiţii nu trebuie să se deosebească esenţial de nivelul de civilizaţie al
societăţii, ca să se prevină încălcările legii în penitenciare şi dezobişnuirea condamnaţilor dc
viaţa în libertate, care contribuie la evitarea recidivei după eliberarea din locurilc dc detenţie.
Condiţiile de deţinere a condamnaţilor în locurile de detenţie influenţează esenţial
procesul corectării lor. Ele constituie o coordonată obiectivă a comportării condamnaţilor, căci
după caracterul şi conţinutul lor ele pot ori să „omenească” persoana, creînd o bază trainică
pentru aplicarea regimului, muncii, lucrului educativ şi altor mijloace dc influenţă, ori invers, de
a-i înrăi, de a contribui la degradarea lor spirituală şi fizică, creînd condiţii pentru confruntare şi
rezistenţă regimului şi altor cerinţe legitime ale personalului.
Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor conţine un şir de recomandări
referitoare la asigurarea materială şi de trai a deţinuţilor, ce pot servi ca un etalon spre care pot
tinde penitenciarele. Astfel, conform art. 10, 11 încăperile de deţinere şi în special acelea care
sînt destinate deţinuţilor în timpul nopţii, trebuie să corespundă exigenţelor de igienă, ţinîndu-se
cont de climă, mai ales în ceea ce priveşte volumul de aer, suprafaţa minimă, iluminatul,
încălzirea şi ventilaţia. în orice încăpere, în care deţinuţii trebuie să trăiască şi să muncească,
ferestrele trebuie să fie suficient de mari pentru ca deţinuţii să poată citi şi munci la lumina
naturală, amplasarea acestor ferestre trebuie să permită pătrunderea de aer şi aceasta chiar dacă
este sau nu ventilaţie artificială. Lumina artificială trebuie să fie suficientă pentru a permite
deţinutului să citească sau să muncească fără să-şi strice vederea.
Referindu-se la condiţiile sanitare şi de igienă, art. 12-15 ale regulilor prevăd că
instalaţiile sanitare să permită deţinutului să-şi satisfacă nevoile naturale în momentul dorit, într-
un mod curat şi decent. Instalaţiile de baie şi duş trebuie să fie suficiente pentru ca fiecare deţinut
să aibă posibilitate şi să fie obligat să le folosească la o temperatură adecvată climatului şi atît de
des, pe cît o cere igiena generală conform anotimpului şi regiunii geografice, dar cel puţin o dată
pe săptămînă într-o climă temperată. La fel trebuie să se pretindă deţinuţilor curăţenia personală;
în acest scop ei trebuie să dispună de apă şi de articole de toaletă necesare sănătăţii lor şi
curăţeniei lor.
Actualmente condiţiile reale de deţinere a condamnaţilor în penitenciarele din RM sînt
departe de standardele internaţionale. Astfel, circa 80% din clădirile şi edificiile instituţiilor
penitenciare sînt vechi, iar unele construcţii capitale ale acestora se află în stare avariată.
încăperile în care se întreţin deţinuţii nu corespund normelor sanitaro-igienice şi condiţiilor
climaterice, precum şi normelor de spaţiu, de iluminare, de aerisire şi regimurilor temperaturilor
de încălzire. Din cauza insuficienţei de mijloace financiare nu s-au efectuat reparaţii capitale mai
mult de 15 ani.
O dată cu aderarea la Consiliul Europei şi la alte organisme internaţionale ce activează în
domeniul ocrotirii drepturilor omului. Republica Moldova şi-a asumat obligaţiunea de a crea
condiţii adecvate de detenţie. Una din direcţiile importante de lucru efectuat în scopul reformării
sistemului penitenciar prin aplicarea standardelor europene minime de detenţie, este
perfecţionarea cadrului normativ. în acest sens noua legislaţie execuţional-penală a RM prevede
condiţii de deţinere care ar fi apropiate celor stipulate de actele internaţionale. Astfel, conform
Conccpţiei reformării sistemului penitenciar pe anii 2004 - 2013, este necesară crearea
condiţiilor decente de detenţie a deţinuţilor, respectînd normele de cazare, satisfacere a
necesităţilor de hrană şi îmbrăcăminte.
Asigurarea materială a deţinuţilor se realizează în următoarele direcţii:
- asigurarea materială şi a condiţiilor de trai ale condamnaţilor;
Distincţia dintre educaţie şi formare poate fi, practic, puţin semnificativă pentru populaţia
penitenciară. Mulţi deţinuţi au puţine calificări educative şi au nevoie să obţină competenţe
(cunoştinţe) de bază. Educaţia în închisoare poate beneficia de o exploatare intensivă a resurselor
umane (de exemplu, printre populaţia penitenciară putem găsi indivizi calificaţi, care pot fi
utilizaţi în activităţile de învăţămînt şi de formare a celorlalţi deţinuţi).
O primă măsură în această direcţie este posibilă în penitenciarele cu resurse educative
limitate prin folosirea deţinuţilor care ştiu să citească, pentru a le explica altor deţinuţi regulile şi
regulamentele referitoare la închisoare, inclusiv şi normele de drept naţional şi internaţional.
Educaţia şi instruirea pot fi necesare şi pentru recîştigarea autorespectului condamnatului şi a
speranţei de reîntoarcere în societate.
Astfel, condamnaţii în vîrstă de peste 50 de ani, invalizii de gradul I, precum şi
condamnaţii la detenţiune pe viaţă urmează învăţămîntul secundar la dorinţă. La solicitarea
condamnatului, administraţia penitenciarului şi autoritatea administraţiei publice locale îi creează
condiţii pentru învăţămîntul secundar profesional sau învăţămîntul superior.
In perioada susţinerii examenelor, condamnatul antrenat la muncă, beneficiază de
concediu în conformitate cu legislaţia muncii.
Pentru facilitarea procesului de instruire, în fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă
pentru uzul tuturor categoriilor de condamnaţi, alcătuită adecvat din literatură artistică şi de
instruire, iar condamnaţii sînt încurajaţi să frecventeze bibliotecile.
În perioada susţinerii examenelor, condamnatul antrenat la muncă, beneficiază de
concediu în conformitate cu legislaţia muncii.
Pentru facilitarea procesului de instruire, în fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă
pentru uzul tuturor categoriilor de condamnaţi, alcătuită adecvat din literatură artistică şi de
instruire, iar condamnaţii sînt încurajaţi să frecventeze biblioteca. Fondul de
- asigurarea cu îmbrăcăminte şi lengerie corespunzătoare;
- asigurarea hranei;
- organizarea funcţionării reţelei de comerţ şi a altor surse de asigurare materială.
Crearea unor condiţii materiale şi de trai normale este una din principalele sarcini ale
administraţiei penitenciarului.
Trebuie de menţionat că nivelul real al dezvoltării bazei comunale şi tehnico-materiale în
majoritatea instituţiilor nu corespundea cerinţelor încă în perioada existenţei Uniunii Sovietice.
Ca urmare s-a început construirea activă a căminelor, a încăperilor de producţie etc. Respectiv
proiectele-tip prevăzute de actele normative nu erau identice. Ele admiteau diferite combinaţii în
dispunerea clădirilor, avînd în vedere relieful localităţii, prezenţa materialului de construcţie,
profilul de producţie. în consecinţă, planurile penitenciarelor s-au dovedit a fi diferite.
Astfel, penitenciarele din Republica Moldova sînt construite în conformitate cu proiectele
tipice, care trebuie să corespundă şi unor cerinţe generale.
În penitenciar există două zone izolate - locativă şi de producere. în zona locativă se
amenajează imobile separate şi izolate în care sînt amplasate blocurile de detenţie (regim),
celulele izolatorului disciplinar, încăpere de carantină, unitatea medicală.
În scopul creării unor condiţii dc trai normale, în zona locativă sînt amplasate cantina,
baia, frizeria, spălătoria cu camera dc dezinfectare, ateliere pentru reparaţia încălţămintei şi
hainelor, camera pentru păstrarea obiectelor personale, uscătoria şi alte obiecte de deservire.
În zona locativă se construicsc două puncte de permisie şi control (PPC). PPC exterioare
se construiesc la intrarea pe teritoriul zonei locative a penitenciarului. în clădirea PPC se
amenajează încăperile pentru întîlnirile de scurtă şi lungă durată, săli pentru primirea-
transmiterea pachetelor şi coletelor, încăperea pentru verificarea persoanelor ce intră pe teritoriul
penitenciarului şi a lucrurilor lor. Alături de PPC exterior se construiesc încăperi pentru
percheziţia condamnaţilor.
Clădirile administrative se construiesc ori într-un bloc cu PPC, ori se amplasează în afara
penitenciarului.
PPC interior se amplasează între zona locativă şi de producere. Aici se utilează încăperi
pentru percheziţia condamnaţilor şi încăperea pentru locţiitorul de serviciu al şefului
penitenciarului etc.
În afara penitenciarului se amplasează depozitele alimentare, de lubrifiante etc.
Pe lîngă secţiile (sectoarele) de regim iniţial corespunzătoare penitenciarelor de tip închis
şi semiînchis, precum şi în izolatoarele de urmărire penală se amenajează curţi de plimbare a
deţinuţilor.
Conform CE al RM încăperile destinate cazării deţinuţilor trebuie să corespundă
exigenţelor de sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale RM, inclusiv privind
volumul, spaţiul, iluminatul, încălzitul şi ventilarea. Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un
deţinut nu poate fi mai mică de 4 m2.
în penitenciare deţinuţii sînt cazaţi în celule amplasarea cărora este determinată în funcţie
de tipul penitenciarului, regimul de deţinere şi normele de deţinere separată a deţinuţilor.
Numărul maxim de deţinuţi admis pentru deţinere în penitenciar în regimuri separate se
stabileşte de către ministrul justiţiei. La luarea deciziei, se ţine seama de condiţiile de menţinere
a regimului existente în penitenciar.
Pe perioada recc a anului în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu mai
mică de plus 18° C, iar în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru îngrijirea
femeilor gravide şi creşele pentru copii - nu mai micr de plus 20e C.
Celulele din blocurile de regim din penitenciare se amenajează conform normelor
prevăzute de anexa nr. 23 şi se asigură cu obiecte de inventar conform anexei nr. 22 la Statut.
Astfel, iluminarea de zi este asigurată prin instalarea geamurilor, care, în scopul ventilării
celulelor, sînt utilate cu oberliht. La geamuri, suplimentar, se instalează gratii metalice cu ochi de
grilaj. Uşile celulelor se confecţionează din lemn sau metal şi se utilează cu vizor şi vizetă.
Celulele de locuit sînt amenajate cu vase pentru closet de pardoseală şi lavoare, care sînt instalate
în cabine bine ventilate cu uşi. De asemenea încăperile celulelor se amenajează cu sistem de
iluminare dc bază şi cu sistem de iluminare de serviciu, cu amplasarea întrerupătoarelor şi
aparatelor de protecţie în afara încăperilor date.
Celulele din blocurile de regim se dotează cu paturi metalice monoetajate sau bictajate,
cu plasă aspră, conform numărului de deţinuţi, cu masă, noptiere, scaune, difuzor, perdele la
geamuri, cuier pentru haine, dulapuri, oglindă montată în perete, lighean, precum şi alte obiecte
pentru igiena personală.
 Fiecare deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit, pe care se lixează o placă ce
indică numele şi prenumele deţinutului.
Celulele izolatoarelor disciplinare sînt amenajate şi utilate cu obiecte de inventar conform
anexei nr. 25, 24 ia Statut. Celulele izolatoarelor disciplinare se deosebesc printr-un grad de
securitate sporit şi un număr redus al obiectelor de inventar (paturi rabatabile, care se încuie cu
lacăt ziua, masă şi scaune fixate de podea, dulapuri sau poliţe fixate în perete, cuier pentru
haine).
Deţinuţilor li se asigură posibilitatea de a-şi satisface nevoile fiziologice în condiţii curate
şi decente şi după necesitate precum şi posibilitatea de a face baie sau duş, la temperaturi
admisibile, atît de des cît necesită igiena generală, însă nu mai rar de o dată pe săptămînă.
Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se tundă chilug, decît în
cazul prescripţiei medicului.
Generalizarea experienţei înaintate a activităţii instituţiilor penitenciare, ale rezultatelor
cercetărilor ştiinţifice în domeniu ne mărturisesc că fără crearea unei baze tehnico-materiale
corespunzătoare în scopul asigurării:
a) condiţiilor necesare aplicării regimului de deţinere, de privare de libertate;
b) cazării, alimentării, igienei, asistenţei medicale;
c) folosirii la muncă a celor condamnaţi la pedeapsa închisorii;
d) desfăşurării activităţilor cultural educative;
e) pazei şi supravegherii condamnaţilor - fără o organizare specială a activităţii
secţiilor şi serviciilor lor nu pot fi realizate în practică scopurile pedepsei privative de libertate.
Deci penitenciarul trebuie să aibă o construcţie specială, cu o structură proprie, care să
asigure toate condiţiile de mai sus, îndeosebi siguranţa deţinerii celor condamnaţi şi să prevină
dezordinea şi evadarea; penitenciarul trebuie să adăpostească atît deţinuţii, cît şi personalul
penitenciarului.
Aşa fiind, penitenciarul trebuie să prezinte o structură corespunzătoare tuturor acestor
cerinţe şi categorii de oameni(pavilioane pentru administraţie, pavilioane pentru deţinuţi,
pavilioane de muncă etc.). Cei deţinuţi rămînînd în penitenciar zi şi noapte, la muncă şi odihnă şi
la alte îndeletniciri; penitenciarul trebuie astfel construit încît să corespundă acestor nevoi,
inclusiv să asigure ordinea şi securitatea.
Anume de aceea la problemele prioritare trebuie de referit:
- utilarea penitenciarelor în corespundere cu legislaţia Republici Moldova şi
standardele internaţionale;
- perfecţionarea bazei tehnico-materiale a penitenciarelor în scopul organizării
eficiente a procesului educativ cu condamnaţii;
- organizarea lucrului secţiilor şi serviciilor penitenciarelor ce asigură executarea
cerinţelor ordinii interioare a instituţiei.173
Acţiunile concrete în soluţionarea problemelor enumerate depind de particularităţile
fiecărui penitenciar în parte, ţinîndu-se cont de necesităţile şi posibilităţile materiale reale.
Tendinţa spre ridicarea limitelor de populare a penitenciarelor Republici Moldova
acutizează şi mai mult problema dată. în diverse ţări există penitenciare de capacităţi diferite, de
la cele mici, adică de 200-500 locuri, la cele mijlocii, de 500-1000 locuri pînă la cele mari, de la
1000-2000 pînă la 3000 locuri sau chiar mai mari; penitenciare din ultima categorie întîlnim în
SUA, Marea Britanie, Canada, Brazilia, Argentina etc. Dacă din punctul de vedere al costului şi
securităţii penitenciarele mari sînt mai acceptabile, din punct de vedere reeducativ şi al
tratamentului, ele sînt criticate în literatura de specialitate. Profesorul român Oancea I. aduce
următoarele argumente: “penitenciarele mici şi mijlocii permit relaţii umane între deţinuţi,
posibilităţi de contacte şi cunoaştere ale acestora cu personalul de supraveghere şi mai ales de
către cel medical şi educativ. Fiind vorba de multe ori de tratamentul individual şi colectiv al
condamnaţilor, acesta poate fi făcut cu mai mult succes în penitenciarele mici nu în cele mari,
unde omul se pierde în marea masă a celor condamnaţi, unde şi numele condamnatului este
înlocuit cu un număr. La diferite congrese internaţionale în materie, s-au exprimat opinii,
favorabile penitenciarelor mici şi mijlocii, de altfel, penitenciarele mari impun o construcţie şi o
arhitectură specială de amplasare, de regulă, în afara localităţilor, ceea ce echivalează cu o
marginalizare vădită a condamnaţilor faţă de societate. Desigur, în astfel de penitenciare cu greu
se mai poate vorbi de socializare a deţinuţilor”.
În acest context, un alt autor român, Florian Gh. susţine că „închisorile viitorului vor fi de
mici dimensiuni 2-300 de deţinuţi deoarece experienţa de pînă acum demonstrează o deplasare a
funcţiilor personalului dinspre cele custodiale spre cele terapeutice, faptul că atmosfera generală
din aşezămînt se apropie mai mult de un cămin decît de o cazarmă militară în care siguranţa este
determinată de programe şi relaţii destinse cu personalul şi mai puţin de mijloace fizice şi
demonstraţii de forţă. Tot în acest sens pledează şi faptul că într-o instituţie de capacitate redusă
deţinuţii au posibilitatea unui autocontrol mai bun şi o eficienţă mai mare în relaţiile cu anturajul
şi nu în ultimul rind, faptul că recompensele şi pedepsele acordate de personal devin mai clare,
mai logice şi imediate.175
Instituţiile penitenciare ale Republicii Moldova fac parte din categoriile penitenciarelor
mici şi mijlocii. In aceste condiţii nu
Este rentabil de a mări capacitatea penitenciarelor vechi, pentru a reduce suprapopularea
lor. Mult mai eficace ar fi constituirea unor penitenciare noi, modeme.
Deţinutul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie, asigurîndu-i un aspect decent şi
menţinînd-o în curăţenie. în cazul în care el nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp,
administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de îmbrăcăminte de model stabilit de
către Departamentul Instituţiilor Penitenciare. De asemenea fiecare deţinut este asigurat cu pat şi
lenjerie de pat, care se schimbă cel puţin o dată pe săptămînă.
Deţinutul este obligat să poarte ecuson, cu excepţia cazurilor cînd se deplasează în afara
penitenciarului.
O altă direcţie a asigurării materiale a deţinuţilor în penitenciar este alimentarea lor.
Normele de alimentare a deţinuţilor sînt prevăzute de art. 247 CE al RM, secţiunea a 39-a din
Statut şi de Hotărîrea Guvernului RM nr. 609 din 29 mai 2006, prin care sînt prevăzute 6 norme
alimentare pentru diferite categorii de deţinuţi.
Conform normelor sus-numite deţinuţilor li se asigură de 3 ori pe zi, la ore prestabilite,
gratuit, hrană caldă din contul mijloacelor bugetului de stat. Deţinuţilor minori, deţinutelor
gravide, mamelor care alăptează minorii, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive,
invalizilor de gradul I şi II, prccum şi deţinuţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, li se
stabileşte o raţie alimentară suplimentară. Deţinuţii aflaţi la tratament în spitale şi staţionare cîl şi
alte persoane, care conform avizelor medicale necesită alimentare suplimentară sînt asiguraţi cu
hrană conform normelor stabilite. Copiii femeilor deţinute pînă la vîrsta de trei ani sînt asiguraţi
cu hrană şi cu cele necesare conform normelor stabilite pentru copiii din casele de copii.
Este interzisă, în calitate de măsură de constrîngcre, reducerea cantităţii, calităţii şi valorii
calorice a hranei eliberate deţinutului. Deţinutului i se asigură acces permanent la apă potabilă.
Din motivul finanţării insuficiente a sistemului penitenciar, pe parcursul mai multor ani,
alimentaţia deţinuţilor nu corespunde cerinţelor înaintate. Astfel, din raţionul zilnic lipsesc
carnea, peştele, produsele lactate ş. a. Conform Hotărîrii Guvernului nr. 609 din 29 mai 2006,
valoarea calorică a normei minime generale de alimentare zilnică a deţinuţilor constituie 2700
kcal, de facto deţinuţii primesc 1730 kcal.
Conform prevederilor art. 248 CE al RM, în situaţia în care deţinutul refuză să primească
hrana, şeful penitenciarului are obligaţia să îl audieze de îndată şi să îi solicite o declaraţie
scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărîri şi pentru a stabili
primele măsuri pentru rezolvarea situaţiei. Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o
declaraţie scrisă. Declaraţiile date se înaintează, în cel mult 24 de ore, procurorului şi
Comitetului pentru Plîngeri, care audiază deţinutul.
Totodată, şeful penitenciarului ia măsuri pentru ca deţinutul care refuză să primească
hrana să fie separat de ceilalţi deţinuţi, sub supravegherea permanentă a medicului, care asigură
asistenţa medicală corespunzătoare astfel îneît viaţa acestuia să nu fie pusă în pericol.
 În cazul în care sănătatea sau viaţa deţinutului care se află în greva foamei este expusă
unui pericol grav şi iminent, iar cl şi-a pierdut capacitatea de disccmămînt şi raţionament lucid,
această stare fiind confirmată de doi medici, dintre care cel puţin unul nu activează în sistemul
penitenciar, se permite aplicarea alimentaţiei pentru remedierea sănătăţii şi salvarea vieţii lui.
Alimentaţia se aplică pc întreaga perioadă a lipsei la deţinut a capacităţii de discemămînt şi
raţionament lucid.
În scopul organizării funcţionării reţelei de comerţ în penitenciare sînt create magazine,
frecventarea cărora este admisă în orele fixate în programul zilei. Modul şi ordinea procurării
produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate este stabilită de către şeful
penitenciarului. Astfel, deţinutul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită, produse
alimentare şi obiecte de primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în
timpul detenţiei, din pensia sau indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate
la contul său de peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate păstrate nelegitim. Deţinuţii minori,
invalizii de gradul I şi II, pensionarii, deţinutele gravide şi care au cu sine copii, suplimentar la
raţia alimentară gratuită, pot folosi, fără restricţii, banii aflaţi la contul lor de peculiu pentru
procurarea produselor alimentare şi obiectelor dc primă necesitate.
Este interzisă scoaterea preveniţilor, condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
condamnaţilor aflaţi la regim iniţial de detenţie în penitenciarele de tip închis şi semiînchis,
precum şi la regim comun de detenţie în penitenciarele de tip închis pentru procurarea produselor
alimentare şi de primă necesitate. Pentru categoriile rcspective, produsele alimentare şi obiectele
de primă necesitate sînt procurate de către personalul penitenciar. în acest scop, fiecărui deţinut
care dispune de dreptul de a procura produse alimentare şi obiecte de primă necesitate i se
eliberează formulare de cerere, care, după completare, sînt predate administraţiei. Marfa
procurată se înmînează deţinutului contra semnătură.
Procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate se efectuează după
necesitate, dar nu mai rar de o dată în lună. Modul de autorizare şi funcţionare a magazinelor
(gheretelor) în instituţiile penitenciare este aprobat de către Departamentul Instituţiilor
Penitenciare, cu respectarea legislaţiei în vigoare ce reglementează activităţile comerciale
practicate de către acestea.

2. Asistenţa medicală în penitenciare

Procedura asigurării asistenţei medicale în penitenciare, a transferării deţinuţilor în

instituţiile curative publice, precum şi a funcţionării comisiei medicale specializate este
reglementată de Regulamentul cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor
în instituţiile penitenciare, aprobat de Ministerul Justiţiei şi coordonat cu Ministerul Sănătăţii şi
Protecţiei Sociale.
În penitenciar deţinutului îi este garantat dreptul la asistenţă medicală, care se acordă ori
de cîte ori este necesar sau la cerere, de către un personal calificat, în mod gratuit. Deţinuţii
beneficiază de asemenea în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente.
Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist,
al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru. în penitenciarele cu capacitatea de detenţie
de 100 şi mai multe locuri, pe lîngă unitatea medicală, sînt create centre curative staţionare.
Primirea pacienţilor şi acordarea asistenţei medicale se efectuează în unitatea
medicală a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă a acestora şi conform unui grafic
aprobat de şeful penitenciarului (cu excepţia cazurilor de urgenţă).
Deţinuţii beneficiază de asistenţă terapeutică, chirurgicală, psihiatrică şi stomatologică.
Pe cont propriu, condamnatul, cu acordul administraţiei penitenciare, iar prevenitul - cu acordul
administraţiei penitenciare şi al organului de urmărire penală, al judecătorului de instrucţie sau al
instanţei dc judecată, pot bcneficia şi de serviciile unui medic privat.
În cazurile deţinuţilor bolnavi care au nevoie de intervenţie medicală specializată de
urgenţă sînt transferaţi neîntîrziat, sub pază şi supraveghere, în instituţiile medicale specializate
ale sistemului penitenciar sau în instituţiile curative publice ale Ministerului Sănătăţii şi
Protecţiei Sociale. Durata tratamentului deţinutului se include în termenul deţinerii.
Examenul medical al deţinutului se efectuează în condiţii de confidenţialitate la primirea
în penitenciar şi, în timpul executării pedepsei, la solicitare şi în mod periodic, însă nu mai rar de
o dată la 6 luni.
La sosirea în penitenciar, în termen de pînă la 15 zile, condamnatul este chestionat şi
supus examenului medical şi igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului.
Efectuînd examenul medical, medicul are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care
constată că deţinutul a fost supus la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la
alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi
declaraţiile deţinutului în legătură cu acestea. In asemenea cazuri, deţinutul are dreptul de a cere
să fie examinat, din cont propriu, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului
penitenciar, indicat de acesta sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului
penitenciar se consemnează în fişa medicală a deţinutului, iar certificatul mcdico-legal se
anexează la fişa medicală, după ce deţinutul a luat cunoştinţă de conţinutul său, contra
semnătură.
În temeiul hotărîrii comisiei medicale specializate a penitenciarului, create prin dispoziţia
şefului instituţiei şi coordonată cu Direcţia medicală a DIP, deţinuţii bolnavi de tuberculoză, boli
venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sînt supuşi tratamentului obligatoriu.
Deţinutul poare fi obligat să suporte cheltuielile legate de tratamentul automutilării
intenţionate, cu excepţia cazurilor în care sănătatea sau viaţa deţinutului este expusă unui pericol
grav şi iminent, iar el şi-a pierdut capacitatea de discemămînt şi rationament lucid.
Acei deţinuţi care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau la evidenţă şi se tratează în
instituţiile curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor. In unităţile medicale ale
penitenciarelor se efectuează:
- examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei raţionale şi
determinării capacităţii lor de muncă;
- tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin metodele şi
mijloacele recomandate de indicaţiile instructiv- metodice ale Ministerului Sănătăţii.
În cazul unei boli grave sau constatării că persoana condamnată a fost supusă la tortură,
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori alte rele tratamente, administraţia
penitenciarului asigură înştiinţarea, de îndată, telegrafic ori pe altă cale, familiei, altor persoane
apropiate condamnatului despre acest fapt.
Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat
să verifice regulat:
- cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei;
- starea sanitaro-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului;
- starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului deţinuţilor, corespunderea lor
anotimpului.
Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoştinţă de raportul şi de recomandările
medicului şi ale serviciului medical şi să întreprindă urgent măsurile neccsare. Dacă şeful
penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului, respectarea recomandărilor este
imposibilă sau că acestea sînt inacceptabile, el prezintă Departamentului Instituţiilor Penitenciare
un raport, cu anexarea opiniei medicului sau a serviciului medical.

3. Condiţiile de întreţinere a deţinuţilor în spitalele penitenciare

Modul şi condiţiile de întreţinere a deţinuţilor în spitalele penitenciare sînt reglementate

de Statut (secţiunea 42, 43) şi alte acte subnormative. în Republica Moldova funcţionează un
spital penitenciar (№ 17) dislocat în com. Pruncul (mun. Chişinău).
În spitalele penitenciare se deţin separat următoarele categorii de deţinuţi:
 - minorii de adulţi;
- deţinutele de sex feminin de deţinuţii de sex masculin;
- preveniţii de condamnaţi;
- condamnaţii la detenţiune pe viaţă;
- deţinuţii cu comportament violent care necesită izolare;
- deţinuţii izolaţi din motive dc securitate.
Persoanele bolnave sînt repartizate şi deţinute în saloane special utilate conform
categoriei penitenciarului stabilit prin sentinţă sau a izolatorului de urmărire penală, după caz.
Indiferent de tipul regimului şi de termenul de pedeapsă ispăşit, deţinuţilor li se permite
să procure produse alimentare şi obicctc de primă necesitate în magazinul instituţiei pe
mijloacele băneşti, aflate pe conturile lor de peculiu, precum şi să primească colete şi pachete cu
provizii fără nici un fel de restricţii.
De asemenea, deţinuţilor aflaţi în spitalele penitenciare li se acordă întrevederi de scurtă
şi de lungă durată conform regulilor generale, cu excepţia preveniţilor şi condamnaţilor bolnavi
de tuberculoză în formă activă cărora întrevederi de lungă durată nu li se acordă. întrevederile de
scurtă durată şi de lungă durată sînt acordate de către şeful spitalului penitenciar, conform
normelor stabilite pentru categoriile de penitenciar în care trebuiau să fie deţinute persoanele
respective.
În caz de deces, îmbolnăvire gravă care periclitează viaţa deţinutului, de rănire sau
mutilare a acestuia, şeful instituţiei anunţă rudele apropiate şi le acordă posibilitatea de a-l vedea.
O astfel de vizită nu va fi inclusă în numărul de întrevederi.
Dacă deţinuţii sînt transferaţi în instituţiile curative în legătură cu automutilarea sau
simularea unei maladii, timpul aflării lor în instituţia curativă nu se include în termenul de
executare a sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
În instituţiile curative care au în structura lor secţii de psihiatrie şi boli contagioase se
stabileşte un regim care asigură izolarea bolnavilor şi supravegherea permanentă a
comportamentului tuturor categoriilor de deţinuţi.
Deţinuţii care încalcă disciplina în instituţiile curative penitenciare poartă răspundere
deplină stabilită de CE al RM.
Persoanele încarcerate în izolatoarele disciplinare, sînt asigurate cu lenjerie de pat,
primesc hrană conform normei stabilite pentru spital şi dispun de dreptul la plimbare zilnică cu
durata de pînă la 2 ore.
Izolatoarele disciplinare ale instituţiilor curative penitenciare se amenajează conform
cerinţelor generale prevăzute de Statut şi sînt zilnic vizitate de lucrătorii medicali, cu efectuarea
indicaţiilor prescrise de medicul curant.
Acei deţinuţi care încalcă sistematic regimul de detenţie în spitalul penitenciar sînt
externaţi din instituţia curativă şi transferaţi la locul de deţinere numai în cazurile în care aceste
acţiuni nu sînt susceptibile să pericliteze viaţa şi sănătatea bolnavului sau a celor care îl
înconjoară.