Măsurarea debitului (lucrare de laborator)

1. Obiective

Obiectivele experimentului sunt:

- Măsurarea debitului de apă folosind diferite debitmetre (contor cu orificiu, duza de măsurare,
tubul venturi și rotametrul) prin aplicarea principiului Bernouli;
- Investigația/cercetarea/analiza relației dintre debit și presiune, folosind tubul Pitot;
- Determinarea coeficienților de debit corespunzători pentru fiecare debitmetru;
- Calibrarea debitmetrelor.

2. Introducere

În acest experiment, capacitatea de a opera echipamente de măsurare a debitului (Orifice, Pitot tub
și duză Venturi) pentru compararea coeficientului de descărcare de la fiecare echipament va fi
efectuat. Măsurarea debitului este un aspect important în toate industriile și există mai multe
modalități de a măsura fluxul de lichide în conducte.

3. Teorie
3.1 Tubul Venturi
Tubul Venturi este un dispozitiv pentru măsurarea descărcării într-o conductă. El constă dintr-o
secțiune convergentă rapidă care mărește viteza de curgere și, prin urmare, reduce presiunea. Apoi,
revine la dimensiunile inițiale ale conductei printr-o difuzie ușoară a difuzorului. Prin măsurarea
diferențelor de presiune, se poate calcula coeficientul de descărcare. Aceasta este o metodă precisă
de măsurare a debitului, deoarece pierderea de energie este foarte mică.

Figura 1. Reprezentarea schematică a tubului Venturi

Cu referire la tubul Venturi, se poate aplica ecuația Bernoulli în punctele 1 și 2. În urma analizei, pot fi
derivate ecuațiile debitului.
Debitul volumetric:

2𝑔 ∙ (ℎ1 − ℎ3 )
𝑄𝑡 = 𝐴3 ∙ 𝑉3 = 𝐴3 ∙ √( )
𝐴
1 − 𝐴3
1
 Unde:
𝑄𝑡 − debitul volumetric teoretic (m/s2)
𝐴1 − secțiunea transversală 1 (m2)
𝐴3 − secțiunea transversală 3 (m2)
ℎ1 − înălțimea coloanei manometrului 1 în metri (m)
ℎ3 − înălțimea coloanei manometrului 3 în metri (m)

Coeficientul de descărcare este definit ca raportul dintre debitul volumic real și debitul teoretic:
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙
𝐶𝑑 =
𝑄𝑡
Coeficientul de descărcare este mai mic decât unu, datorită pierderilor cauzate de tensiunea de
forfecare a peretelui, pierderilor în contracție și pierderile din timpul expansiunii.

2𝑔 ∙ (ℎ1 − ℎ3 ) 2𝑔
𝑄𝑎𝑐𝑡 = 𝐶𝑑 ∙ 𝑄𝑡 = 𝐶𝑑 ∙ 𝐴3 √( 2 ) = 𝐶𝑑 ∙ 𝐴3 √( ) ∙ √(ℎ1 − ℎ3 )
𝐴 𝐴 2
1 − ( 3) 1 − ( 3)
𝐴1 𝐴1

2𝑔
𝑄𝑎𝑐𝑡 = 𝑛√∆ℎ atunci, 𝑛 = 𝐶𝑑 ∙ 𝐴3 √( 𝐴 2 )
1−( 3 )
𝐴1

Această ecuație poate fi scrisă ca:

𝐿𝑜𝑔𝑄𝑎𝑐𝑡 = 𝑙𝑜𝑔𝑛 + 𝑎𝐿𝑜𝑔∆ℎ