CURS 10

24.04.2007

Determinarea socio-economică a fenomenelor şi proceselor demografice

Determinarea socio-economică ocupă un imens spaţiu în cercetarea şi literatura

demografică, mai ales în ultimele 3-4 decenii, când unele dintre evoluţii au devenit foarte
preocupante. Există un grad diferit de complexitate ale acestei determinări de la un fenomen la altul,
având în vedere şi natura diferită.
În unele cazuri, factorii economici şi socio-economici determinanţi pot fi relativ
identificaţi; în cazul fertilităţii însă, există factori şi mecanisme extrem de complexe, în care rolul
factorilor mecanici e foarte important şi periodic, identificat şi cuantificat.
În cazul mortalităţii populaţiei, scăderea de lungă durată a intensităţii acesteia şi creşterea
speranţei de viaţă la naştere pot fi relativ uşor puse pe seama progresului economic, social, cultural şi
medical – există o bună convergenţă a opiniilor specialiştilor asupra acestei teze. Domeniul de
dispută apare atunci când se doreşte a ierarhiza rolul factorilor economici şi sociali, pe de o parte, şi
al factorilor medicali, pe de altă parte.

În cazul migraţiei, se apreciază că rolul factorilor economici este primordial în

determinarea fenomenului şi opiniile specialiştilor au o bună convergenţă.

Cazul natalităţii / fertilităţii populaţiei

Teoria tranziţiei demografice

Teoria tranziţiei demografice este cea mai importantă şi largă teorie a evoluţiilor
demografice, şi îndeosebi a natalităţii şi mortalităţii. În primele sale versiuni, teoria a apărut în anii
1920-1930. potrivit formei celei mai cunoscute a teoriei tranziţiei demografice, orice populaţie
umană trece în procesul modernizării printr-un număr de faze foarte bine definite în ceea ce priveşte
nivelul natalităţii şi mortalităţii. Se poate spune că teoria tranziţiei demografice este teoria trecerii
unei populaţii dintr-o stare de echilibru a celor două componente, la o altă stare de echilibru, însă la
valori mult mai mici.
 În prima fază, cele două variabile au valori foarte ridicate şi foarte apropiate. Ambele
cunosc variaţii importante în timp (mai importante la mortalitate), ca urmare a impactului
epidemiilor, foametei, catastrofelor naturale. Creşterea populaţiei în această fază este minimă sau
chiar negativă.
În faza a doua, sub impactul modernizării, mortalitatea se dovedeşte a fi mai sensibilă la
progres, şi se înscrie pe o curbă descendentă continuă, în timp ce natalitatea îşi păstrează valori
foarte ridicate. Drept urmare, ritmul de creştere al populaţiei se accentuează rapid.
În faza a treia, cu un decalaj în timp, şi natalitatea se înscrie pe o curbă descendentă, astfel
că, la sfârşitul celei de-a treia faze, cele două variabile sunt din nou foarte apropiate, dar la valori
foarte scăzute. Creşterea populaţiei este minimă sau nulă.
În abordarea determinării socio-economice a fertilităţii, există două mari maniere, filozofii:
a. abordarea descriptivă – potrivit acestei abordări, scăderea de lungă durată a fertilităţii
este rezultatul acţiunii unei multitudini de factori economici, sociali, culturali şi de altă natură,
specifici procesului de modernizare a societăţii. Acţiunea acestor factori a intervenit în faza a treia a
tranziţiei demografice.
b. teoriile micro-economice ale fertilităţii – aceste teorii au apărut mult mai târziu decât
prima abordare.

Societatea tradiţională Societatea modernă

Mortalitatea ridicată, în particular în primii
1.
ani de viaţă.
2. Societate agrară.
3. Societate rurală.
4. Educaţie scăzută şi de durată mică.
5. Nivel de trai scăzut.
6. Posibilităţi reduse de consum.
Activitate economică şi socială scăzută a
7.
femeii în afara familiei.
Cost economic scăzut al copilului, rol
8. economic important al copilului în
gospodărie.
9. Muncă organizată în gospodărie.
Rolul familiei în asigurarea economică va fi
10.
foarte important.
11. Familii (gospodării) extinse.
12. Mobilitate socială scăzută.
Mortalitate scăzută, îndeosebi în primii ani
de viaţă.
Societate industrializată.
Societate urbanizată.
Educaţie înaltă şi de lungă durată.
Nivel de trai ridicat.
Posibilităţi extrem de mari de consum.
Rol economic nou al femeii, independenţă
economică, emanciparea femeii.
Cost ridicat al copilului, rol economic
scăzut al copilului în gospodărie.
Muncă în fabrici şi birouri.
Rol scăzut al familiei în securitatea
economică, sisteme de asigurări sociale.
Familii nucleare.
Mobilitate socială ridicată.
 Norme culturale favorabile familiilor cu
13. Rol scăzut al valorilor culturale.
copii.
Metode de contracepţie tradiţionale, puţin
14. Contracepţie modernă, eficientă.
eficiente.

Abordarea descriptivă (la nivel macro)

Abordarea descriptivă are o valoare indiscutabilă în explicarea factorilor şi mecanismelor
care au determinat şi determină scăderea fertilităţii. Atunci însă când s-a încercat o ierarhizare a
factorilor de influenţă şi o cuantificare a acţiunilor acestora, abordarea s-a dovedit a fi
nesatisfăcătoare.
Una din explicaţii este aceea că, de multe ori, factorii socio-economici acţionează împreună
şi este imposibil de separat acţiunea lor. În plus, evoluţiile fertilităţii în ultimele decenii au devenit
extrem de complexe şi căutarea mecanismelor de acţiune a întâmpinat dificultăţi din ce în ce mai
mari. În acest context a apărut cea de-a doua abordare.

Teoriile miro-economice ale fertilităţii

Teoriile micro-economice ale fertilităţii plasează întregul mecanism al determinării
economice şi sociale a fertilităţii la nivelul individului (al cuplului), acolo unde se iau de fapt
deciziile asupra numărului de copii şi a eşalonărilor în timp. Teoriile micro-economice ale fertilităţii
au apărut în contextul limitelor abordării descriptive, sunt extrem de numeroase, dar niciuna dintre
ele nu întruneşte consensul lumii ştiinţifice.
Multe dintre teoriile micro-economice ale fertilităţii încearcă să aplice, în cazul fertilităţii,
teorii economice şi, mai ales, teoria alegerii consumatorului. În acest caz, copilul este considerat a fi
un bun, alături de celelalte bunuri, dar un bun de categorie specială. Potrivit teoriei alegerii
consumatorului, în materie de consum de bunuri individul încearcă să-şi mai mizeze satisfacţiile
personale prin diverse combinaţii de bunuri. Atitudinea sa este determinată de 3 factori: venitul,
preţurile bunurilor şi preferinţele personale (gustul).

Potrivit lui R. Easterlin, factorii socio-economici acţionează asupra fertilităţii prin

intermediul a 3 variabile:
☺ numărul dorit de copii (Cd) – numărul de copii ajunşi la 15 ani, pe care cuplul doreşte
să-l aibă, în cazul în care costul controlului fertilităţii ar fi nul.
☺ numărul potenţial de copii (Cn) – numărul de copii pe care i-ar putea avea un cuplu,
fără nici un fel de control al fertilităţii.
☺ costul controlului fertilităţii (P).
 Numărul potenţial de copii depinde de:
- fertilitatea naturală;
- mortalitatea de la naştere până la 15 ani.

Costul controlului fertil depinde de:

- depinde de 3 factori:
- venit;
- preţuri (preţurile celorlalte bunuri în raport cu copiii);
- preferinţele personale.

Există un preţ subiectiv (acceptarea ideii de a controla fertilitatea) şi unul obiectiv (costul
de piaţă de a controla fertilitatea).

Cd < Cn → dorinţa de a controla fertilitatea;

Teoriile micro-economice ale fertilităţii se află încă în căutarea unor variante care să fie
îmbrăţişate de cercetarea ştiinţifică internaţională, şi care să poată explica mai clar factorii de
influenţă ai fertilităţii. Niciuna din variantele actuale nu este apreciată a fi satisfăcătoare. În plus,
toate aceste teorii sunt apreciate printr-o nouă realitate demografică a ţărilor dezvoltate: nivelul
foarte scăzut al fertilităţii (sub nivelul de înlocuire a generaţiilor → 2,1 copii la o femeie).