Hernia femurală, considerată în literatura clasică drept entitate separată,

reprezintă actualmente o forma de hernie directă deoarece ea se poduce la nivelul tecii

vaselor femurale, iar acesta nu este altceva decât expansionarea fasciei transversalis la nivelul
coapsei. Cu excepţia unor forme clinice apărute herniile femurale se încadrează de la început
în variantele de hernie cu risc crescut de recidivă, prin caracteristicile lor anatomice.
Diferenţierea clinică între o hernie directă şi una indirectă este importantă. Rata de
recidivă pentru herniile directe este de 4 ori mai mare decât pentru herniile indirecte. Deşi
acest aspect clinic este deosebit de important, diferenţierea cu exactitate a defectului nu se
poate face decât în proporţie de 60% din cazuri, chiar de către chirurgii expermentaţi.
Din punct de vedere evolutiv, herniile sunt categorisite în :
-hernii simple
-hernii complexe
Acestă diferenţiere este oarecum obligatorie datorită modalităţilor diferite de
tratamenet care se impun în vederea obţinerii unui rezultat de lungă durată. Asocierea
factorilor de risc pentru recidivă (obezitate, constipaţie cronică,boli de colagen , hipertrofii de
prostate sau boli cornice pulmonare) transformă o hernie simplă intr-una complexă.
Alegerea unui procedeu terapeutic inadecvat, expune pacientul la o calitate redusă a vieţii,
generate de recidivă, incapacitate de muncă sau complicaţii severe (durere inghinală cronică,
atrofie testiculară ).