ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 1

Universitatea ,,Transilvania” Braşov

Departamentul pentru Învăţământul la Distanţă
FACULTATEA DE LITERE

Specializarea : BIBLIOTECONOMIE ŞI ŞTIINŢA INFORMĂRII

ISTORIA SCRISULUI SI A
TIPARULUI

Curs pentru învăţământul la distanţă

Anul I, semestrul II
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 2
2006

CUPRINS

Introducere 3
Cap. I De la gest la cuvânt
1.1.Picturile rupestre 4
1.2. Semnele mnemotehnice 6
Cap. II. Primele forme de scriere:scrierea sumeriană
2.1. Date istorice 8
2.2. Scierea sumeriană 9
Cap. III. Hieroglifele egiptene 10
3.1. Date istorice
3.2. Religia egiptenilor 10
3.3. Scrierea egiptenilor 11
Cap. IV. Scrierea indiană, chineză şi ebraică
4.1. Date istorice 14
4.2. Scrierea 15
Cap. V. Ideogramele mayaşilor, astecilor şi incaşilor
5.1. Date istorice legate de spaţiul amerindian 17
5.2. Scrierea maya 19
5.3. Scrierea astecilor şi incaşilor 20
Cap. VI. Scrierea în spaţiul carpato-danubiano-pontic
6.1. Date istorice 22
6.2. Scrierea geto-dacilor 23
Cap. VII. Sistemul albafetic
7.1. Date istorice 24
7.2. Scrierea silabică 25
7.3. Alfabetul fenician 27
7.4. Alfabetul arab 28
7.5. Alfabetul grecesc 29
7.6. Alfabetul latin 29
Cap. VIII. Scrierea medievală (runele, scrierea carolingiană, slavona şi
chirilica)
8.1. Cadrul istorico-geografic 32
8.2. Runele-vechiul alfabet german 34
8.3. Latina de cancelarie, carolingiana şi scrierea gotică 35
8.4. Alfabetul slavon şi cel chirilic 35
Bibliogtafie 38
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 3

INTRODUCERE

Cursul se adresează studenţilor secţiei de Biblioteconomie şi îşi propune o incursiune

în istoria formelor de comunicare umană- nonverbale şi apoi a formelor specifice scrierilor
de-a lungul secolelor.
Comunicare interumană reprezintă principala caracteristică umană din cele mai vechi
timpuri. Formele acesteia au diferit şi au evoluat de-a lungul istoriei. De la folosirea
semnalelor acustice şi vocale, la sistemul semnelor înscripţionate pe un răboj sau pe o sfoară
folosind diverse obiecte din jur, la primele litere, ce vor forma alfabetul până la folosirea
internetului şi a comunicării prin e-mail este o cale lungă.
Cursul este structurat în opt capitole: de la primele forme de comunicare până la
alfabetele şi sistemul de scriere utilizat în Evul Mediu. Fiecărui capitol îi sunt rezervate teme
separate de esee ce vor fi lucrate de studenţi. La finele cursului este structurată bibliografia în
limba română.

Autorul
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 4

CAP. I. DE LA GEST LA CUVÂNT

1.1. Picturile rupestre

1.2. Semnele mnemotehnice

1.1. Picturile rupestre

Omul primitiv a trebuit să-şi unească forţele în grup ca să îşi procure hrana în primul
rând. Animalele fiind de talie mare, armele lor de vânătoare nefiind sofisticate, era nevoie de
tot felul de trucuri pentru a prinde animalele. Astfel fie la hăituiau fie la atrăgeau în capcane
dinainte făcute, sau la atrăgeau în locuri fortuite ca să le poată vâna.
În afara vânatului, prin pescuit şi cules oamenii îşi asigurau necesarul zilnic de trai. În
momentul descoperirii şi producerii focului hrana va fi mai uşor de preparat şi mai ales putea
fi conservată. Primele forme de reacţie umană la stimuli din jur au fost cele legate de simţuri,
în special auzul şi văzul (ce-i ofereau sursa de informaţie).
Trăind alături de animale prima formă de comunicare umană au fost picturile
rupestre. Răspândite pe tot teritoriul Spaniei, Sudul Franţei şi Nordul Africii acestea erau
realizate în cele mai ascunse încăperi ale peşterilor. Oamenii se adăposteau în ele şi au simţit
nevoia să redea imagini din ceea ce vedeau în jurul lor. Cel mai cunoscut exemplu în acest
sens este pictura de la Altamira din nordul Spaniei.
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 5
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 6

Prin aceste desene oamenii primitivi reprezentau simboluri ale lumii pe care o
percepeau în jurul lor. De asemenea ele mai sunt şi expresii ale cultului vânătorii. Faţă de
animale, oamenii apar forte rar şi schiţaţi cu forme stlizate puternic şi la dimensiuni mici faţă
de animale sau apare cel mult amprenta pictorului.

1.2. Semnele mnemotehnice

În situaţiile când trebuiau să comunice la distanţă oamenii au găsit alte mijloace. Îşi
foloseau vocea: prin strigăt sau prin modularea glasului după un anumit cod, sau foloseau
diverse instrumente: tobe, tulnice sau făceau foc. Totuşi aceasta nu a fost suficiente pentru
distanţele mari şi atunci au inventat un sistem de semne.
Un exemplu concludent în acest sens ni-l dau triburile de micronezieni din insulele
Palau ce au legat sfori cu noduri. Acest sistem al nodurilor sau quipurilor avea un simbol
complex. Produceau un impact vizual, folosirea diverselor culori şi mai ales a nodurilor
variate şi a lungimilor variate de capete de sfoară, aveau un anumit înţeles. Era de fapt un
mesaj , un fel de text-cod.

Se poate vede alătura acest mod de comunicare a

informaţiei.

În cazul indienilor din zona nordului american s-a folosit sistemul wampum (în limba
acestora însemna colier alb). Erau diverse obiecte mici: scoici, amulete sau alte obiete.

Acestea transmiteau un mesaj complex care era înţeles de cei din zona respectivă.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 7
Tot un sistem nemotehnic de transmiterea a informaţiilor, des utilizat, era acela al
însemnărilor pe răboj. Acesta va fi folosit încă din Antichitate şi mai ales în Evul Mediu ca un
sistem de însemnarea a datoriilor şi de păstrare a acestora. Astfel în Ţările Române de
exemplu sistemul însemnării pe răboj va fi utilizat până târziu în Epoca Modernă.

Interesante sunt calendarele winter-counts a indienilor din Dakota (SUA) prin care aceştia
foloseau anumite figuri pentru a înregistra anii. Figurile sunt aranjate pe o piele de bizon în
spirală şi se socotea treacerea anilor. Este tot un sistem de semne ele de fapt reprezentau fraze
întregi. Sistemul precede forma ideogramelor (vezi imagina din pagina următoare).
Prin exemplele folosite putem să concluzionăm că: oamenii primitivi au găsit forme
diverse de comunicare între ei şi la mari distanţemari. Acestea erau forme prin care îşi
manifestau adoraţia faţă de spirite. Adorarea forţelor naturii cărora nu le găseau o explicaţie
corectă, a animalelor cu care se hrăneau precum şi a pământului, a apelor şi a focului sunt
câteva forme de manifestare ce au precedat sistemele de scriere.
Teme de Eseu ( de control):
1. Picturile rupestre
2. Marile construcţii megalitice- Stronhenge
3. Formele de comunicare nonverbală
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 8

Cap. II. PRIMELE FORME DE SCRIERE: SCRIEREA

SUMERIANĂ

2.1. DATE ISTORICE

 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 9
2.2.SCRIEREA SUMERIANĂ

2.1. DATELE ISTORICE

Spaţiul cuprins între Tigru şi Eufrat este considerat a fi leagănul celei dintâi civilizaţii
a omenirii.
Spaţiul concret al acestui teritorii a fost marcat de existenţa a trei state şi în acelaşi
timp a trei civilizaţii succesive :
a. cultura sumeriană- ce s-a născut în spaţiul din jurul Golfului Persic,
b. cultura akkadiană- popor de origine semită ce se vor aşeza în zona
centrală dând naştere Babilonului
c. cultura assiriană ce se va forma în jurul unor triburi de războinici din nordul
teritoriului.
Sumerienii au dezvoltat mai multe oraşe state în zona de sud a Mesopotamiei la
începutul mileniului al IV-lea î. Hr.
Ei au descoperit şi utilizat carul cu patru roţi şi tot ei au ridicat construcţii înalte cu
şapte etaje numite ziguratte (acestea aveau până la 50 m înălţime şi aveau o multitudine de
camere). Dintre oraşele sumeriene cel mai importante amintim: Ur, Uruk, Erindu şi Larsa. În
urma a numeroase războaie Sumerul va cădea sub controlul akkadienilor.
Akkadienii vor pătrunde dinspre zona de stepă semitică la începutul mileniului al III-
lea î.Hr.şi vor fonda alte oraşe puternice ca: Akkad, Kiş, Babilon. Ei vor unifica cele două
teritorii ale Sumerului din partea de S şi partea de N formând un stat puternic. Vor dezvolta un
important sistem de irigaţii şi de aducţie a apelor spre zonele agricole, vor deconstrui un
sistem de drumuri comerciale largi ce legau Asia cu Arabia şi India. Statul akadian va ajunge
la apogeu sub conducerea regelui Naram-sin. De asemenea la Babilon ilustru conducător va fi
Hammurabi (sec. XVIII î.Hr.) cel care va elabora cunoscutul cod de legi cei îi poartă numele.
Statul assirian s-a format prin venirea triburilor de păstori în mileniul al III-lea î. Hr.
din zona de N a Mesopotamiei. Ei vor lăsa sistemul agriculturii pe terase şi ştiau să prelucreze
metalele.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 10

2.2. SCRIEREA SUMERIANĂ

Urmele acestei prime forme de scriere au fost identificate în 1877 în vechiul Lagaş
unde au fost scoase la iveală statui şi scrieri vechi. Cele mai vechi forme ale scrierilor sunt
nu foarte mult diferite de pictograme.
Mai târziu se dezvoltă scrierea cuneiformă. Lexicul sumerienilor era cel al limbilor
aglutinate. Se folosea la scriere liniuţa dreaptă sau cercul şi mai apoi cuiele-laţ. Stillus (ce era
fie o bucată de trestie tăiată pieziş la un capăt, fie beţişoare mici de lemn secţionate).
Scribii au realizat tăbliţele de argilă şi ei aveau un mod propriu de a transcrie
cuneiformele, de fapt era un fel de scriere secretă folosite de grupuri restrânse.
Stadiul înaintat al folosirii cifrelor la assiro-babilonieni, varietatea şi multitudinea
textelor cuneiforme, arta plastică şi tehnica avansată a construcţiilor, toate acestea sunt
dovada unui înalt nivel cultural.

Teme de eseuri (de control):

1. Arta assiriană
2. Arhitectura Babilonului
3. Gradinile Semiramidei
4. Biblioteca de la Ninive

Cap. III. HIEROGLIFELE EGIPTENE

3.1. DATELE ISTORICE

3.2. RELIGIA EGIPTENILOR
3.2. SCRIEREA HIEROGLIFĂ

3.1. Date istorice

 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 11
Statul egiptean în Antichitate s-a format pe malul Nilului cum sugestiv spunea
Herodot a fost ,,Un dar al Nilului”, cuprinzând teritoriul de la locul de plecare al marelui
fluviu până la Deltă. Prima structură a statului a fost cea în două regate mai mici care s-au unit
şi au format un regat mare şi puternic sub conducerea lui Menes.
Istoria politică, a satului antic egiptean, se întinde pe mii de ani şi este structurată pe
două mari perioade:
1. Regatul Vechi- cu capitala la Memphis şi apoi la Teba,
2. Regatul Nou – cu capitala numai la Teba.
De asemenea succesiunea la tronul se făcea în cadrul dinastiilor. Cel mai cunoscut
faraon a fost Ramses al II-le din ordinul căruia s-au ridicat Marile piramide din Valea Regilor
şi zeci de palate.
În capitala Teba zeitatea supremă era Amon Ra cel cu care sau din a cărui spiţă făcea
parte şi faraonul. Structura administrativă strictă şi aparatul birocratic era pus în slujba
familiei faraonului, iar sclavii nu erau decât nişte unelte vorbitoare cum îi numea Aristotel.
Prin secolul al VIII-lea Regatul nou decade şi gloria vechiului Egipt dispare sub
controlul armatelor de mercenari persani, ce vor pune mâna pe putere, iar cei ce se vor folosii
de această situaţie confuză vor fi perşii. Ei vor stăpânii Egiptul câţiva ani.

3.2. Religia egiptenilor

Fără cunoaşterea câtorva aspecte spirituale nu putem înţelege spiritul vechilor egipteni
şi scrierea lor ce a avut un profund caracter sacru. Principala caracteristică a religiei egiptene
cum spune Ovidiu Drâmba în Istoria cuturii şi a civilizaţiei era ,,că oferă un spectacol relativ
calm şi o linişte a resemnării”. Primele forme de manifestarea a spiritualităţii au fost adorarea
animalelor, totemurile (zoolatria într-o formă sau alta). Toate acestea se manifestau prin
ritualuri magice şi prin invocarea spiritelor
Imaginea religiei egiptene se formează în perioada Regatului Vechi când apar zeităţi
compuse: animal-om, bărbat cu cap de şacal (Horus), femeie cu cap de vacă (Hator) ş.a.
Cea mai importantă divinitatea egipteană era Amon Ra: ce avea cap de erete şi un
nimb deasupra. Alături de el era Osiris- zeitate a rodniciei pământului şi a recoltelor bune,
Ptah- cel ce judeca sufletele celor morţi. Faraonul însuşi era considerat fiul lui Ra şi locţiitorul
acestuia pe pământ, cu atribute divine.
Cultul divin se desfăşura în temple şi existau peste 100 de categorii de sacerdoţi ce
aveau diverese artibuţii: de la oficierea ritualurilor, la ghicirea viitorului:de la tratarea boliilor
la mumificarea. Pentru această ultimă operaţiune erau necesare 40 de zile şi majoritatea
substanţelor folosite erau ţinute secrete.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 12
3.3. Scrierea egiptenilor

Se numea scrierea ideografică deoarece transpune cuvinte prin intermediul unor figuri-
imagini. Sunt identificate două mari tipuri de scriere în acest caz:
1. Scrierea hieroglifică- cel mai vechi sistem de scriere cu imagini decorative şi
semnele păstrau mereu forma obiectelor. Astfel că scrisul acesta seamănă cu o
pictură. Acestea pictograme apar pe plăcuţe de abanos sau de lut sau pe pereţii
pictaţi din interiorul piramidelor fie pe papirusuri. Acest tip de scriere avea la
origini un mare număr de semne şi se scria de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
Cuvintele erau separate unele de altele şi faptul că ele se terminau putea fi
identificat prin prezenţa unui cap de om sau de animal mai degrabă. Textul era
scris cu culoare neagră (culoarea a sacrului) şi numai începutul capitolelor era
marcat cu litere roşii.

2. Scrierea hieratică şi demotică- se dezvoltă când hieroglifele vechi vor fi

sculptate în piatră (hieros-sfânt). Folosirea acesteia în inscripţii sau pe frontispiciul
palatelor face ca aceasta să dureze atât de mult în timp. Caracterele erau mai mari
decât în cazul primei scrieri, mai puţine şi se foloseau şi prescurtări.
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 13

Se poate vedea aici

câteva corespondenţe
ale hieroglifelor
egiptene.
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 14

Teme de eseuri ( de control):

1. Aspecte principale ale civilizaţiei Egiptului Antic

2. Artă şi arhitectură în Egiptul Antic
3. Religia egiptenilor în Antichitate
4. Şcoliile şi sistemul de învăţământ în Egiptul faraonilor
5. Sistemul administativ în Egiptul antic
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 15

Cap. IV. SCRIEREA INDIANĂ, CHINEZĂ ŞI

EBRAICĂ

4.1. DATE ISTORICE PRIVIND TERITORIILE S-E ASIEI ŞI ŢĂRMULUI MĂRII

MEDITERANE
4.2. SCRIREA INDIANĂ
4.3. SCRIEREA CHINEZĂ
4.4. SCRIEREA EBRAICĂ

Date istorice

Zona Asiei de Sud-Est în Antichitate şi tărmul răsăritean al Mării Mediterane a fost spaţii
de intensă locuire.
Civilizaţia vechilor evreii s-a constituit în spaţiul dintre Marea Moartă şi cel a
munţilor Hermon. Aici s-au aşezat cam pe la 2000 î.Hr. triburile semite venind de undeva din
Nord iar cele ale evreilor din partea de răsărit. Creşteau vite şi cultivau pământul până când au
căzut în robia egiptenilor şi au fost nevoiţi să îşi părăsească pămînturile şi să plece în deşert.
Cu dorul pământului natal al Cannanului vor supravieţui în robia faraonilor şi vor fi aduşi
înapoi în teritoriul triburilor lui Israel, de Moise, profetul.
Cultura şi civilizaţia lor va înflorii mai degrabă în exilul din afara graniţelor decât în
statul creat abia în 1947.
India acum în acelaşi teritoriu ca şi în antichitate, de aceea se poate numii
peninsulă. În zona fluviului Indus a înflorit aşa-numita civilizaţia indiană. Au fost aici peste
100 de aşezări preurbane aşa cum ne spun datele arheologice (cele de la Mahenjo-Daro şi
Harappa). Nu avem însă o structură urbană puternică, ca în cazul Babilonului, pentru că aceste
teritorii hinduse au fost ocupate succesiv de diverse puteri din jur.
Spaţiul Chinei situat între Fluviul Galben şi Fluviu Albastru a fost în Antichitate cel
mai mare stat ca întidere teritorială din Extremul Orient. Şi totuşi în ciuda acestei întinderi a
dezvoltat o cultură unitară. Primii ocupanţi ai Chinei au fost triburile Mao despre care nu se
ştie sigur de unde au venit (dinspre sud-mare sau dinspre nord). Formarea statului se face în
timpul unor împăraţi. Se reuşeşte unificare tuturor regatelor până în secolele VIII-VII î.Hr.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 16
Cea mai dură însă situaţie va fi în timpul stăpânirii mongole (sec. X-XIV), care va fi înlăturată
printr-o dinastie de ţărani- Ming. Epoca ming a fost o perioadă de prosperitate economică cu
repercursiuni asupra culturii ample.

Scrierea

A. Indiană

La Mohenjo-Daro pe malul inundat în fiecare an al Indusului s-a construit un oraş

puternic, cu ziduri groase şi incinte fortificate, un oraş cu o structură stradală şi cu locuinţe cu
etaj elegante şi spaţioase. Aici s-au găsit câteva mii de sigilii ce erau folosite la scris: acestea
reprezentau fie figuri de oameni, fie de animale, linii orizontale şi verticale. Este o scriere
ideografică foarte greu de descifrat şi a cărei înţeles nu se cunoaşte până astăzi în totalitate. Se
foloseau consoanele ce stau la baza alfabetului de mai târziu.

B. Chineză
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 17

Reprezintă singurul sistem de scriere ideografică ce s-a păstrat, cu unele mici alterări,
până astăzi.Şi aceasta a fost posibilă numai datorită simbiozei dintre limba vorbită şi sistemele
de scriere. Cuvintele chineze sunt monosilabice, se scriau pe acelaşi rând de sus în jos şi de la
drepta la stânga. Sistemul de scriere a fost conceput de doi bărbaţi a căror nume se amestecă
în legendele chineze: Ciung-Kje şi Ci- song prin mileniul III î- Hr. Fiecare semn grafic
chinezesc avea două părţi:
1. o parte fonetică reprezentată de un simbol
2. una ideografică- reprezentată de un semn adiţional care despărţea cuvintele
şi marca de cele mai multe ori pe cele importante.

C. Scrierea ebraică

Scrierile legate de istoria veche a evreilor sau Vehiul Testament se află în manuscrisele
de la Marea Moartă. O parte din ele s-au distrus datorită spaţiului de depozitare şi datorită
manevrării defectuoase a lor în timpul transportului. O parte se află astăzi la Roma în
fondurile documentare ale Vaticanului şi o parte în Ierusalim la Muzeul Naţional de acolo.
Descifrarea acestora nu se poate spune că s-a realizat în totalitatea până azi ci doar parţial
determinat şi de faptul că o parte importantă a acestora s-a distrus.
Normele de conduită morală şi religioasă au fost adunate în Talmud (din sec. II î-
Hr. ) de fapt e textul mare al Vechiului Testament. Aici sunt cuprinse toate pedepsele ce vor fi
suferite de necredincioşi la judecata de apoi precepte ce erau recitate de rabini. Un sistem
vechi de scriere era cel arameic ce se asemănă cu un alfabet.

Teme de Eseu (de control):

1. Aspecte ale civilizaţiei ebraice

2. Arta şi religia vechilor indieni
3. Scrierea pictografică a chinezilor
4. Marile construcţii chinezeşti în Antichitate
5. Arta în China dinastiei Ming.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 18

Cap V. IDEOGRAMELE MAYAŞILOR, ASTECILOR ŞI

INCAŞILOR

Date istorice legate de spaţiul amerindian

Scrierea maya
Scrierea astecilor şi a incaşilor

Date istorice specifice spaţiului ameridian

Cunoscut ca spaţiu pre-columbian cuprinde zonele americii Centrale şi părţii de N a

continentului sud-american (Golful Mexic, Ecuador, Peru).
Statul astec s-a organizat aproximativ pe teritoriul de astăzi al Mexicului, Golfului
Mexic şi California- şi reprezintă una din cele mai vechi civilizaţii ( datând din perioada
paleoliticului).
Pe la mijlocul mileniului II î. Hr. populaţia din această zonă s-a sedentarizat cultivând
pământul şi crescând animale. Prima formă statală a fost cea a populaţiei olmece , aceştia vor
introduce în această zonă calendarul şi sistemul de măsurare a timpului. Ei sunt cei care ne-au
lăsat o serie de construcţii de tip religios (un fel de piramide olmece cu înălţimi
considerabile).
Urmează apoi asccensiunea neamului xicalanca (sec. III-IV î.Hr) ce ne vor lăsa oraşul
fortificat Toetihuacan. Aceştia au creat un stat putenic din punct de vedere economic şi
marcat de o perioadă de mare prosperitate economică, cum ne spun izvoarele astece. Cei din
urmă ce vin în aceste zone sunt asteci- şi impropriu sunt denumiţi cei de dinaintea lor cu acest
termen. În evoluţia teritoriului şi în cea statală sigur şi-au adus fiecare în parte contribuţia.
Astecii vin de undeva din Nord-Est spre anul 1100 î.Hr. şi vor avea de înfruntat reacţia
celor din podişul Mexican. Se vor aşeza în zona lagunară formând un stat puternic în jurul
centrului de la Tenichtitlan.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 19
Incaşii vor forma un imperiu puternic cu o mare întindere în zonele Columbia,
Ecuador, Peru, Uruguay, Venezuala, Argentina şi Chile. În această vastă intindere trăiau mii de
triburi şi spre anul 1800 î. Hr. apar primele oraşe: Huari, Natza şi Chimu. Ei cunoşteau
metalurgia, tehnica ţesăturilor şi a vopsitului acestora cu ajutorul plantelor şi aveau preocupări
de astronomie. De asemenea cunoşteau cultura porumbului ce era un aliment de bază la masa
famililor de incaşi. Cel care fondează imperiul a fost un al VI-lea Suveran din tribul ROCCA,
şi conmsolidarea statului se face în timpul lui Tupac.

Mayaşii au fost denumiţi romanii Lumii noi deoarece au lăsat mari construcţii, un
sistem de canalizare şi unul stradal în cadrul oraşelor lor. Această formă statală e cea mai
veche din teritoriul amintit la început şi curios este că se ştiu forte puţine lucruri despre
sistemul lor de organizare. Evoluţia statului cunoaşte mai multe etape:
a. între 1500 î. Hr.- 317 d- Hr.- o civilizaţia preistorică, predominant
agrară;
b. între 317-593 epoca calsică- în care înfloreşte arta Maya şi marile
oraşe Tikal, Uaxactum şi Copian;
c. 925-1200 epoca influenţei mexicane când căpeteniile războinice au
fost asimilate de indigenii maya.

La 1697 toate aceste teritorii vor fi cucerite şi civilizaţia veche distrusă de

conchistadori.
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 20

5.3. Scrierea maya

 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 21

Lingviştii optează între a încadra aceasta fie în scriere de tip ideografic sau fonetică.
Ceea cea a rămas de la ei este un manuscris aflat la Paris be baza căreuia s-au făcut cercetări.
Toate cele trei codice maya sunt scrise pe un fel de hârtie fabricată acolo. Cele mai vechi texte
sunt însă cel de pe bazoreliefuri, pe stele şi pe pereţii templelor. Mayaşii le numeau pietre
katun .
Figurile de pe acestea reprezintă oameni sau capete de oameni, păsări sau animale şi
puncte de relief care probabil demarcau cuvintele. Primul care s-a ocupat de descifrarea lor a
fost Diego de Land ace a fost episcopul Yuacatanului la 1565. El va reda alfabetul lor prin
corespondeţă cu alfabetul spaniol. Este un sistem foarte vechi de scriere şi care nu a putut fi
descifrat în totaliate până azi.
De amintit este faptul că acele cărţi mayaşe seamănă cu cărţile medievale de istorie.
Mayaşii au fost singurii amerindieni ce au avut un cult al strămoşilor. Scrierea maya era una
simbolică.
Funcţia şi culoarea folosită la sciere diferea în funcţie de etnie. În concluzie este o
scriere lapidară decorând mormintele princiare şi a avut utilizări diverse probabil.
Însă mayaşii foloseau un sistem de numere în calendarele lor ce erau aproape exacte şi
asemenătoare cu cele utilizate de noi astăzi.

Se poate vede aici un exemplu.

Scrierea astecilor şi a incaşilor

Aceasta ne-a rămas sub formă de pictograme, care o mare perte au fost distruse de
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 22
Conchistadorii spanioli. Erau un fel de încrustaţii în lemn, pe piele de căprioară sau pe o
hârtie dintr-un mater

ial special (foi

de agavă). Se aseamănă cu cea chineză şi cu cea egipteană. Culoare avea un rol însemnat în
scriere. Aceste cărţi reprezintă de fapt anale sau cronici, în care regăsim o multitidine de
informaţii: de la fenomene cereşti la legendele mitologice. Această limbă era utilizată de
preoţi de aceea avea şi un caracter secret şi se învăţa oral în şcoli speciale în cadrul cărora nu
avea acces oricine. Unele transcrieri s-au făcut de către prelaţii spanioli ce ajung în aceste
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 23
teritorii, dar nu putem avea siguranţa că informaţia nu a fost depreciată de aceştia.

Despre scrierea incaşilor, ce a fost mult mai veche decât cele de mai sus am amintit la
cap. I.

Teme de eseu ( de control):

1. Religia poparelor precolumbiene

2. Marile cuceriri geografice- Magellean şi Columb
3. Arta şi arhitectura incaşilor
4. Sistemele de scriere de la quipuri la imagini şi pictograme
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 24
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 25

Cap. VI. SCRIEREA ÎN SPAŢIUL CARPATO-DANUBIANO-

PONTIC (al GETO-DACILOR)

6.1. DATE ISTORICE

6.2. MĂRTURII ALE SCRIERII DACILOR

6.1. Datele istorice

Denumiţi de romani daci şi de greci geţi aceştia erau unul şi acelaşi popor trăitor la N
Dunării. Făceau parte din ramura de N a tracilor şi despre aceştia Herodot spunea că ,,sunt cei
mai numeroşi după neamul indienilor şi dacii, erau cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.
Erau grupaţi în triburi şi uniuni de triburi răspândite de la Munţii Balcani la Carpaţii Păduroşi
şi de la Tisa la Marea Neagră.
Din considerente interne legate de evoluţia economică dar mai ales din cauza
factorului extern- pericolul roman, dacii s-au unificat formând două state succesive:
- în sec. I î-Hr. sub conducerea lui Burebista- când se configurează capitala
statului la Sarmisegetusa Regia, un aparat administativ puternic şi mai ales o
armată bine organizată şi numeroasă. Din cauza îndepărtării pericolului roman
în 44 î. Hr. Burebista este asasinat şi regatul se divide în 5 alte mici regate.
- În sec. I d. Hr. sub conducerea lui Decebal se unifică regatele din nou şi au loc
două mari războaie cu romanii, în urma cărora o parte a Daciei devine
provincie romană.
Construcţiile fortificate din zona munţilor Orăştiei rămân un simbol al civilizaţiei
dacilor. Majoritate populaţiei era grupată în obşti săteşti în cadrul cărora îşi munceau
pământul arabil parcelat şi făneaţa în comun. Pentru acestea plăteau statului o dare pe an. În
fruntea statului se afla un rege ce era ales dintre tarabostes (nobili) şi din rândul căpeteniilor
militare şi avea un caracter de monarhie militară în cadrul căruia preoţii ocupau un loc
important. Statul dac nu va cunoaşte regimul sclaviei.
Relaţiile politice ale regilor daci erau întinse: de la Marea Neagră la întregul spaţiu
Peninsulei Balcanice, aveau contacte cu toţi vecini şi chiar cu Roma (Burebista promite ajutor
în războiul civil lui Pompei împotriva lui Cezar, ajutor ce nu mai ajunge acolo).
Religia dacilor avea un caracter mai specific: era mai degrabă un monoteism- credinţa
în Zamolxes, faţă de care se manifestau într-un mod aparte (plângeau la naşterea unui copil şi
se veseleau la moartea unuia dintre ei). Prin propovăduirea ascezei, a milei faţă de aproape, a
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 26
pocăinţei,

cultul se apropia foarte mult de creştinism.

6.2. Scrierea daco-geţilor

Despre existenţa unui sistem de scriere al dacilor ne vorbesc izvoarele străine mai
degrabă decât mărturiile locale. Astfel sunt izvoarele:
- Istoricul roman Dio Cassius ce ne spune de o scrisoare primită de Traian de la
Decebal
- Inscripţia de pe un vas de lut Deceballus per Scorillo .
Din păcate nu ştim foarte multe, dar atât la curtea lui Burebista cât şi la cea a lui
Decebal existau translatori şi buni cunoscători ai limbiilor greacă şi latină. Avem din păcate
numai litere disparate dintr-un posibil albafet dar nu ştim cum arăta în întregime. Numele
popular al plantelor medicinale derivă din limba veche dacă.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 27

Teme de Eseu (de control):

1. Reagtul dac în timpul lui Burebista şi Decebal
2. Edificii de apărare dacice
3. Sanctuarul- calendar de la Sarmisegetusa.

Cap. VII. SISTEMUL ALFABETIC

7.1. DATE ISTORICE

7.2. SCRIERILE SILABICE
7.2. SCRIEREA FENICIANĂ
7.3. ALFABETUL GRECESC
7.4. ALFABETUL LATIN

7.1. DATE ISTORICE

Fenomenul trecerii de la sistemele nemotehnice la un grup de semne ce vor forma

cuvinte şi va fi denumit alfabet nu s-a putut realiza deodată. Totul a necesitat timp şi etape
intermediare pre-alfabefetice numite.
Inventarea unui grup de 20-30 de litere cu ajutorul cărora să se formeze cuvinte a
plecat în primul rând de la considerente economice. Necesare în cadrul tranzacţiilor
comerciale, actelor de vânzare-cumpărare (cum s-a întâmplat la fenicieni), grupul de litere au
fost implicit o necessitate. Oamenii au fost obligaţi să îşi câştige traiul atunci când pământul
nu le-a asigurat tot ce aveau nevoie, făcând comerţ.
De asemenea necesităţile umane au crescut astfel încât a intervenit dorinţa de varietate
la un moment dat, pe care noi o numim astăzi cu termenul de modă. Cu ajutorul corăbiilor se
aduceau mirodenii, mătăsuri, metale preţioase şi nu în ultimul rând sclavi. A devenit o meserie
şi una profitabilă chiar, aceea de negustor şi comerciant . Putem spune că s-a născut undeva
înăuntru fiinţei umane şi cu greutate putem spune când anume în timp. Putem spune doar cine
a inventat alfabetul: fenicienii şi aproximativ când.
Până la acest alfabet au existat câteva etape pre-alfabetice de care ne vom ocupa mai
jos.
Comunităţile umane sau grupat în clase sociale în cadrul cărora dorinţa de îmbogăţire
a fost firească şi aşa apar statele şi controlul asupra acestora, pe care îl vor avea cei puţini. Fie
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 28
că se intitulau aleşii zeului pe pământ, fie fii ai lui Amon, cu atribute ale divinităţii, puterea lor
se manifesta printr-un control al celorlalţi.
Din spaţiul Mării Mediterane până pe teritoriul îndepărtatului Extrem Orient au existat
o multitudine de state în Antichitate şi în Evul Mediu. Majoritatea din ele şi-au schimbat
structura, iar puterea a revenit succesiv celui mai potent la un moment dat, ce va fi învins până
la urmă.

7.2. Scrierea silabică ( prealfabetică)

Se mai numeşte şi cea fonetică ea fiind rezultatul trecerii de la sistemele tratate în
capitolele anterioare şi alfabetul propriu-zis. Aceasta a fost creată prin mileniul III î-Hr. şi
sistemul alfabetic 1000-2000 de ani după. A fost nevoie de mii de ani de uzanţă a unui tip de
scriere până s-a realizat alfabetul. Au existat mai multe sisteme fonetice vom trata în
continuare despre câteva mai importante.

A. Scrierea japoneză
Este creaţia unei civilizaţii mult mai vechi cronologic decât a Chinei.
Istoria vechii Japonii e legată de legende multe, însă realizarea statului se face în jurul
centrului de la Yamato în sec. VII d. Hr. când teritoriul era structurat în mai multe provincii
conduse de cei din fruntea aparatului funcţionăresc, numiţi guvernatori. Perioada de înflorire a
regatului este un secol mai târziu în timpul epocii Heian. Şi a celei Kamakura (780-1330).
Statul era un regat şi va deveni un Imperiu ce avea la conducerea o castă puternică militară
numită şogini cei ce îl spijinea pe împărat.
Principala religie era în Japonia buddismul sub formele sale confucianiste şi mai multe
derivate ale acestora. O imagine deosebită ne-o oferă şi arta japoneză. O artă a amănumtului
realizată în esenţa ei cu un dezvoltat simţ artistic şi estetic. Japonezii acordau o deosebită
importantă decorării lucrurilor mărunte, cu o migală demnă de invidiat. Răbdarea şi aplecare
spre frumos a orientalului e greu de înţeles pentru omul contemporan, cel care e în alergare
continuă spre a-ţi realizea ţelurile, de multe ori neîmportante.
Elie Faure afirma că ,,ciudat este că acest popor deschis la sezaţiile venite din afară,
rămâne totdeauna stăpân pe sine. Arta sa o artă de elan precis, de elan liric, închisă într-o
formă netă, rămâne o artă a stăpânirii”
Construcţiile lor înalte numite pagoda spun şi ele mult despre simţul artistic.
Având în vedere acestea e firesc să înţelegem că japonezii au văzut şi în scris o formă
de artă. Limba japoneză este o limbă aglutinantă în care substantivul nu are gen sau număr,
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 29
verbul nu are personae, nici adjectivul grade de comparaţie. Sonoritatea limbii derivă din
silabă consoana precedând vocala. Scrierea japoneză a fost finalizată în sec. al VIII-lea.
porinind de la diverse forme.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 30

B. Scrierea din Ins. Cipru şi cea din Creta

Prin poziţia sa geografică în cadrul Insulei Cipru s-a născut un sistem de scriere
silabic. Au fost scrise mai ulte texte ce au fost cercetate pe la mijlocul secolului al XIX-lea
alături de numeroase inscripţii pe vase de metal (în special bronz). Descifrarea s-a făcut
datorită unui text bilingv fenician- cipriot descoperit iniţial şi s-au identificat un grup de 55 de
semen-litere ce se repetau şi de vocale. Se pare că exista un fond mai vechi de sciere, din
perioada minoică, aici.
Civilizaţia cretană s-a dezvoltat în spaţiu omonim în urmă cu 6000 de ani. Cel mai
important centru al statului condus de bazilei era la Cnossos. Aici s-au descoperit mai multe
discuri, sigilii, tăbliţe de argilă ce aveau pe le un fel de scris. Cel mai celebru e discul de la
Phaistos ce avea gravate pe el 241 de semen pictografice şi care se pare că alcătuiau un tratat
comercial.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 31

7.3. Alfabetul fenician

Fenicienii, triburi semite venite din pod Asiei, s-au aşezat la Răsăritul Mării
Mediterane şi au fondat un stat puternic şi ei controlează prin mileniul I î.Hr. comerţul pe
acest teritoriu. Teritoriu este compus din 28 de oraşe-cetăţi şi de învecinau cu statul Palestinei
(al evreilor în perioada respectivă). Ei vor înfiinţa cum de altfel vor face şi grecii antici ceva
mai târziu, colonii. Un exemplu cunoscut e cazul Tyrului în teritoriul Siriei.
Fenicienii vor folosii mai multe scrieri până acestea au evoluat spre o scriere sintetică-
alfabetică pe la 500 î.Hr.. Majoritatea textelor au un caracter particular: sunt inscripţii funerare
din colonii. Nu putem stabilii precis când s-a născut alfabetul ci doar că acesta a fost utilizat
în tot acest spaţiu de mai multe popoare:moabiţii, evreii şi vechii amoriţi.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 32

7.4. Alfabetul arab

În secolul al VII-lea din rândul popoarelor migratoare din zona Asiei (Peninsulei
Arabice), se constituie o mare putere a cărei expansiune se va extinde până în Peninsula
Iberică. Cel ce va unifica triburile arabe va fi Mahomed I un om de altfel foarte simplu şi cu
o viaţă exemplară. Statul creat va avea capitala la Medina şi conducătorii săi se vor numi
califi şi vor guverna în cadrul unor dinastii. Dintre cele mai prolifice amintim pe cea a
Omeiazilor . În Spania, Sicilia şi N Africii vor ajunge în secolul VIII şi vor constitui un stat
berber aici.
Toată structura statului şi viaţa privată a acestor era guvernată de religia islamică şi de
preceptele Coranului.
Nivelul înalt al civilizaţiei islamice se putea vedea şi prin numărul mare de biblioteci
din interiorul oraşelor, a moscheelor şi a locuinşelor aparţinând pesoanelor private. Scrierea
avea şi ea un caracter sacru şi era cunoscută în special de bărbaţi.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 33

7.5. Alfabetul grecesc

Leagănul civilizaţiei europene, Grecia antică, reprezintă un model de organizare

politică în acelaşi timp. Constituită prin contribuţia succesivă a indoeuropenilor (dorienilor şi
aheilor) prin oraşele-ceţăţi-polissuri au fost un exemplu pentru statele şi popoaree din jur.
În preajma Atenei, a Spartei, acetăţii Peloponesului precum şi a multor cetăţi- colonii
fondate pe litoralul Mării Negre şi în tot bazinul Mării Mediterane s-au dezvoltat artele
minore, teatrul cu cele doua forme de manifestare ale sale: tragedia şi comendia şi mai ales s-
au ridicat edificii- temple închinate zeilor.
Marea perioadă de înflorire a cetăţii Atenei a fost în timpul lui Pericle sec. V î-Hr.
denumită şi perioada secolului de aur. După sec. I-II cetăţile greceşti decat şi devin pradă
uşoară pentru macedoneeni şi pentru romani ceva mai târziu.
Alfabetul grecesc a plecat de la scrierea silabică cretană şi a preluat şi unele consoane
de la fenicieni. Literele au evoluat şi au fost transformate în funcţie de necesităţile dialectelor
diferite. Scrierea grecească veche a dat câteva derivate mai importante cum sunt alfabetele.
armean, georgian, alban, gotic, şi copt. Denumirile literelor greceşti şi ordine lor în alfabet ne
duce clar la influenţa feniciană. De asemenea se mai foloseau şi prescurtări mai mult sau mai
puţin cunoscute ale cuvintelor.
O dată cu cucerirea Bizanţului de către turci (1453) alfabetul grecesc începe să fie
difuzat şi folosit tot mai mult în Europa mai ales în spaţiul balcanic. Se studia mult de la Kiev
la Paris greaca veche alături de latină. (vezi imaginea comparativă a alfabetelor vechi şi a
celui modern grec pe pagina următoare).

7.6. Alfabetul latin

Mari cuceritori ai Antichităţii romanii au fost şi creatori de cultură şi civilizaţie. Prin

intinderea Imperiului lor au dus limba şi civilizaţia latină în majoritatea zonelor continentului
ce mai târziu se va numii Europa, în N Africii şi într-o parte a Asiei. Au ajuns să transforme
Marea Mediterană într-o Mare Internum şi să controleze din punct de vedere economic mai
toate căile de negoţ cunoscute în vremea lor.
Aveau un sistem administrativ şi birocratic foarte bine organizat şi trecerea de la
Republică la Imperiu nu s-a produs fără convulsii.
Edificiile lor, ce glorificau faptele pe câmpul de luptă, drumurile ce duceau toate la
Roma, băile publice ş.a. au făcut ca spiritul roman să dăinuie mult după dispariţia statului în
sine ( prin sec. V-VI).
Luptele cu galdiatorii desfăşurate în arene au constituit un episod din distracţia
populaţiei Romei şi nu numai a celei din capitala Imperiului.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 34
Alfabetul latin a fost folosit începând cu sec. al VIII-lea î.Hr.fiind utilizat sub
influenţa etruscilor. Latina avea mai puţine consoane decât greaca, latinii au desemnat literele
după sunetul lor. Vocalele nu se diferenţiază între ele: cele scurte de cele lungi. Alfabetul
iniţial va fi folosit în toată perioada Evului Mediu şi se va crea latina de cancelarie ( vezi
imaginea de pe pagina următoare).
ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 35

Teme de eseuri (de control):

1. Identificaţi elemente comparative între alfabetul fenician şi cel grecesc

2. Carcateristicile principale ale alfabetului latin
3. Elemente de civilizaşie greacă în Antichitate
4. Construcţiile romane
5. Fenomenul latinizării în provinciile imperiului Roman
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 36

Cap. VIII. SCRIEREA MEDIEVALĂ (RUNELE, SCRIEREA

CAROLONGIANĂ, SLAVONA ŞI CHIRICA)

8.1. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

8.2. RUNELE- VECHIUL SISTEM DE SCRIERE GERMAN
8.3. LATINA DE CANCELARIE- SISTEMUL CAROLINGIAN ŞI SISTEMUL
GOTIC
8.4. SLAVONA ŞI CHIRILICA

8.1. Cadrul istorico-geografic

Caracteristicile noului sistem de organizare, a Evului Mediu se fac simţite în Europa

din sec V-VI. Antichitatea intrase în declin din cauza frământărilor din interirul Imperiului
Roman de Apus şi mai ales din cauza atacurilor populaţiilor migratoare. Aceste populaţii se
revarsă ca un tăvălug în Europa, fie dinspre Asia în marea parte, fie dinspre partea de nord a
Europei. În urma pătrunderii acestora se rupe legătura dintre romanitatea de apus şi cea de
răsărit şi se configurează o noua hartă a Europei. Se creează regate mai mici barbare cum le
numeau romanii sau regate romano-barbare (realizate atunci din tendinţa de conservarea a
valorilor romane vechi dar care nu mai puteau fi apărate de o armată eficientă). Astfel va
apare: Imperiul carolingian şi cel merovingian în partea de C şi V a Europei, regatul hunilor şi
apoi cel maghiar în Câmpia Panoniei, regatele mici ale cumanilor şi pecenegilor în zona
Europei de Est şi în Peninsula Balcanică. Mai vieţuieşte pentru o mie de ani Imperiul Roman
de Răsărit ( Imp. Bizantin) în zona Peninsulei Balcanice .

A. Celţii

Au completat tabloul populaţiilor din zorii Evului Mediu european. Fac parte din
marea grupă a popoarelor indoeuropene ce au venit dinspre stepele asiatice pe la 2000 î. Hr. şi
sunt semnalaţi de numeroşi istorici ai antichităţii. În drumul lor spre Vestul Europei, o mică
parte, rămân în bazinul Mării Negre însă majoritatea se îndreaptă spre C şi V Europei. Se vor
aşeza cu preponderenţă în S. Germaniei de azi, în sudul Franţei de azi şi în insulele britanice.
Au stăpânit foarte bine metalurgia şi căpeteniile lor militare adunau valori în metale
preţiose şi de obiecte de valore (de văzut bogăţia mormintelor căpeteniilor militare răspândite
în toată Europa). Cultul sorelui ocupa la ei un loc important. De asemenea druizii (marii
preoţi) erau în societatea celtică la loc de cinste. Ritualurile le desfăşurau în temple deschise,
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 37
numeroase sunt acestea pe tot cuprinsul Franţei, Irlandei şi al Marii Britanii. Celţii îşi
inhumau morţii spre deosebire de alte populaţii.

B. Populaţiile germanice

Spaţiul de unde au venit aceste populaţii, ce au fost de fapt rezultatul fuziunii

dintre populaţiile neolitice şi valurile de indoeuropeni ce au venit în Peninsula Scandinavă şi
în provincia Iutlanda. Prin anii 1200 î. Hr. aceştia coboară din partea de Nord a Europei în tot
teritoriul Germaniei, pe Vistula şi pe Oder. Au fost structuraţi în mai multe ramuri: goţii
( vizigoţii şi ostogoţii), vandalii, francii, normanzii şi anglo-saxonii.
Sunt buni cunoscători a prelucrării metalelor şi cunoscători a meşteşugurilor. Vor
prelua de la romanii ce au ei mai buni şi atunci câd îi vor putea domina o fac cu puterea
armatei lor.
Cultul lor era în majoritate un cult al puterii şi practicau în acest sens şi sacrificiile
umane. Era străbătut de legende mitice şi de zeităţi fabuloase. Vor forma regatul Romano
German în partea centrală şi de vest a Europei.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 38

Imaginea reprezintă Cloşca cu şapte pui –

realizată din argint aurit şi aparţinând
longobarzilor- sec- VI. Descoperită la
Milano.

8.2. Runele- vechiul alfabet

german

Toate popoarele formate în partea de nord

şi centru al Europei au utilizat un sistem
alfabetic vechi. Runele vor fi folosite până prin
secolele XV- XVII. Numele de Runa însemna
mister, taină. Şi se pare că înainte de a fi alfabet
foloseau în ghicirea soartei şi a viitorului de către
preoţii germani. Runele erau 24 ce erau
structurate în 3 mari grupe de semne. Cea mai veche urmă a lor este o inscripţie din sec. III
pe un coif de luptă şi în Anglia o cutie cu oase de balenă care sunt inscripţionate cu aceste
litere. Ea va rămâne o formă veche după difuzarea alfabetului latin în Europa. Numai în
Suedia au fost folosite până la începutul secolului XX.

Formele colţuroase ale runelor se datorează faptului că, aşa cum ne spunea Tacitus, se
crestau în lemn. În Scandinavia se utilizau runele-ramuri în care liniile oblice se aşezau ca
acele pe o ramură de brad. Pe obiectele tezaurului de la Pietroasele sunt astfel de scrieri şi au
fost analizate de profesorul Ioan Nistor.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 39
8.3. Latina de cancelarie: carolingiană şi scrierea gotică

Epoca cuprinsă între 700-800 reprezintă perioada Imperiului lui Carol I denumit cel
Mare, perioadă în care organizarea cancelariei imperiale şi purtarea corespondenţei era o
preocupare. De asemenea apar primele universităţi în Europa: La Paris, Oxford şi Padova.
Screirile epoci se realizau cu unciale elegante în mănăstiri.
O dată cu secolul al IX-lea literele latine au început să fie pronunţate după
caracteristicile fonetice ale limbilor vorbite în ţările succesorilor lui Carol cel Mare. În secolul
al XIV-lea sub influenţa lui Erasmus s-a încercat, fără succes, revenirea la pronunţia antică. În
manuscrise se foloseau două feluri de litere capitale: cele pătrate- mai elegante şi capitale
rustice, mai rotunjite.

Apare de asemnea alfabetul gotic a lui Ulfila . Se scria cu creionul de plumb, aur, argint sau
aramă. Apare obiceiul de a împodobi cu viniete iniţialele paragrafelor. Literele gotice se mai
numesc Buchschrift pentru că se alcătuiesc din mai multe linioare.

8.4. Alfabetul slavon şi cel chirilic

Alfabetul chirilic este un derivat din cel grecesc realizat de doi călugări bulgari: Chiril
şi Metodiu.Aceştia au fost încurajaţi de Rotislav, principele Moraviei, care încerca astfel să se
apropie de Bizanţ. Textele originale ale celor doi s-au pierdut dar s-au păstrat datorită copiilor
făcute de cei care au lucrat cu cei doi.
Cel mai vechi alfabet este cel glagolitic (în slavă însemna alfabet) a fost inventat de
Chiril dar nu îi poartă numele. Cu acest alfabet au fost scrise Palimpsestele vechi texte în
paleoslavă. Un astfel de text este Evanghelia din sec.al XIII-lea. Din secolul al XI-lea se
vorbeşte de alfabetul chirilic şi nu se ştie de ce a dispărut vechiul alfabet sau dacă a fost
numai o etapă necesară spre cel chirilic.
Cea mai veche mărturie de scriere chirilică a fost găsită în Dobrogea noastră în satul
Mircea Vodă. O inscripţie pe o piatră mare. Alfabetul avea 43 de semne ce semămnau ce cele
grceşti în parte. Până în secolul al XVI-lea pe teritoriul Ţărilor Române se utiliza ca limba de
scriere şi în biserică slavona.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 40
Scriera chirilică folosea accentul ascuţit pentru a realiza accentuarea cuvintelor. Se
scria cu caturi fiind o altă particularitate, iar literele erau aşezate şi orizontal şi vertical
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 41
deasupra textului. Se folosea abrevierea cuvintelor şi ligatura.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 42

Acestea erau literele de mână specifice alfabetului chirilic.

Abrevierile folosite în chirilică

Teme de eseu ( de control).

1. Ţările Române şi folosirea alfabetului chirilic
2. Runele şi legendele vechilor germani
3. Şcoliile de predare în latină din Vestul Europei
4. Univerităţiile medievale şi sistemul de învăţământ universitar.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 43

BIBLIOGRAFIE

1. Andronescu, Şerban, Cadmos. Scurtă istorie a scrisului, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1966.
2. Bărbulescu, Mihai, Interferenţe spirituale în Dacia Romană, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1984.
3. Buşe, Ion, Japonia, un secol de istorie (1853-1045), Bucureşti, Editura Humanitas,
1990.
4. Constantin, Daniel, Civilizaţie asiro-babiloniană, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1981.
5. Idem , Civilizaţie sumeriană, Bucureşti, Editura Sport- Turism, 1983.
6. Drâmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, Editura Saeculeum,
1999-2001.
7. Favre, Henri, Incaşii, Bucureşti, Editura Humanitas, 1955.
8. Flocon, Albert, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1966.
9. Garnet, Jagues, Lumea chineză, Bucureşti, Editura Meridiane, 1985.
10. Hârloan, Alfred, Istoria universală a poporului evreu, Bucureşti, Editura Zarcony,
1992.
11. Mcluhan, Marschal, Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura Politică, 1975.
12. Mehmet, Ablai, Arabi. De la Mecca la Cordoba, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,
1968.
13. Matei, Horia, Mayaşii,Bucureşti, Editura Tineretului, 1967.
14. Idem , Civilizaţia lumii antice, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983.
15. Idem , Enigmele Terrei, Bucureşti, Editura Vestala, vol. I şi II, 1997.
16. Marin- Nicolau, Golfin, Istoria artei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
vol. I şi II, 1975.
17. Pierce, S., Charles, Semnificaţie şi acţiune, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990.
18. Charrou, Robert, Istoria necunoscută a oamenilor, Bucureşti, Editura Elit, 1973.
19. Platon, Nicolas, Civilizaţia egeeană, Bucureşti, vol. I şi II, Editura Meridiane,
1988.
 ISTORIA SCRISULUI ŞI A CĂRŢII – Mariana Borcoman 44
20. Boardman, John, Grecii de peste mări, Bucureşti, Editura Meridiane, 1988.
21. Brehier, Louis, Civilizaţia bizantină, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1994.
22. Eliade, Mircea, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, vol. I- III., 1991.
23. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, 1999.