TULBURARI DE CRESTERE PONDERALA SI

STATURALA LA COPII

1. TULBURARI DE CRESTERE PONDERALA

Cauze:
- socio-economice: sarcină nedorită, veniturifinanciare mici, familie dezorganizată, etc.
- psiho-sociale: traumatisme psihice (stres, abuzuri), instituţionalizare (leagăn), carenţe alimentare,
indiferenţa familiei faţă de copil, etc.
- organice: dispnee, anomalii congenitale(palatoskizis), vărsături cronice, diaree cronică, infecţii cronice,
boli endocrine
I. MARASM (CAŞEXIE):
- aspect general profund alterat,
-dispariţi completă a ţesutului adipos şi instalarea edemelor,
-modificări de comportament: anorexie, apatie,iritabilitate,
- hipotermie,
- hipotensiune arterială,
II. SUBPONDERALI:
-scăderea treptată a ţesutului adipos(iniţial pe abdomen şi torace, apoi pe membre)
- curba ponderală este staţionară sau lin descendentă
-scăderea progresivă a tonusului muscular
-creşterea staturală (în înălţime) este normala
- dezvoltare psihică normala

III.SUPRAPONDERALI:
- creşterea greutăţii corporale (mai ales pe baza masei musculare)
- dezvoltare psihica normală
IV.Obezitate:
-creşterea în greutate se face pe baza acumulări de grăsime în exces
-distribuţia grăsimii este relativ omogenă pe tot corpul
- dezvoltare psihică normală, dar cu deficit de adaptare în colectivitate

2. TULBURARI DE CRESTERE STATURALA

Cresterea in inaltime este un proces continuu, dar se desfasoara cu viteze diferite in diferite etape ale
copilariei si adolescentei.
Cu toate ca exista variatii individuale, cresterea unui copil se desfasoara dupa un scenariu previzibil.
Prelucrand datele obtinute prin urmarirea si studierea unui numar mare de copii s-au intocmit tabele de
crestere si grafice (curbe) de crestere, pe baza carora se poate evalua dezvoltarea unui copil si se poate
aprecia daca aceasta este sau nu normala. Urmarirea cresterii unui copil este importanta pentru evaluarea
starii lui de sanatate, deoarece unele boli au ca prim semn incetinirea cresterii staturale si/sau ponderale;
chiar daca la un moment dat inaltimea copilului este normala pentru varsta lui, el poate avea o problema
de crestere, daca anterior el avea o inaltime peste medie pentru varsta lui. Prin urmare, nu numai inaltimea
este important a fi masurata; macar la fel de importanta este cunoasterea ritmului de crestere, care
necesita masurare periodica – cel putin o data pe an. Evaluarea procesului de crestere si dezvoltare se face
si prin aprecierea gradului de maturizare a scheletului, adica a “varstei osoase”, folosind radiografii – de
obicei radiografia mainii stangi – pe care se observa progresia osificarii scheletului, caracteristica fiecarei
varste. Varsta scheletului este, in mod normal, egala cu varsta individului si cu varsta corespunzatoare
inaltimii (adica un copil de 6 ani va avea o varsta osoasa de 6 ani si o inaltime corespunzatoare varstei de
6 ani pe tabelele de crestere). La copiii cu statura mica, varsta osoasa poate fi intarziata fata de varsta
cronologica si a inaltimii.

Boala caracterizata printr-o inaltime semnificativ inferioara celei considerate normale pentru varsta se
numeste nanism. Nanismul poate fi armonic – copilul este mic pentru varsta lui dar are proportiile
corporale normale pentru inaltime) sau disarmonic (cu proportii anormale intre segmentele corpului:
membre scurte fata de corp). Cauzele staturii mici sunt genetice (boli genetice ca acondroplazia,
sindromul Down), familiale (copiii “seamana” cu parintii si din punct de vedere al inaltimii), malnutritia,
rahitismul, bolile endocrine, bolile cronice care influenteaza cresterea ca bolile gastrointestinale (de
exemplu intoleranta la gluten), cardiovasculare (cum sunt unele malformatii cardiace congenitale), bolile
ficatului, cele pulmonare, hematologice, renale (ca insuficienta renala cronica), diabetul zaharat – in
special cel cu control slab -, infectiile cornice. Dintre bolile endocrine care determina hipostaturalitate
sunt lipsa hormonului de crestere hipofizar (care determina nanismul hipofizar, armonic), lipsa
hormonilor tiroidieni adica hipotiroidismul (determina nanism dizarmonic), sindromul Cushing.
Tratamentul nanismului hipofizar se face cu hormon de crestere, care se administreaza injectabil, sub
supraveghere medicala; nanismul tiroidian se trateaza cu hormoni tiroidieni; intarzierea cresterii data de
bolile cronice, malnutritie, rahitism, sindrom Cushing.